Cuantum daune morale. Păstrarea unui raport rezonabil de proportionalitate între despăgubirile acordate si dauna suferită în scopul asigurării unei juste compensatii a suferintelor îndurate de tertele persoane păgubite.

La stabilirea nivelului despăgubirilor, trebuie avute în vedere şi elementele la care face trimitere art. 1371 C.civ., respectiv la situaţia în care victima contribuie la cauzarea prejudiciului. Astfel, se are în vedere faptul că victima, ea însăşi sub influenţa băuturilor alcoolice, fiind depistată cu o alcoolemie de 2,20 gr%, a încredinţat propriul autoturism unei alte persoane aflate sub influenţa alcoolului, consimţind să fie transportat de către acesta din urmă, deşi cunoştea starea în care se află.

Concluzionând şi reţinând inclusiv principiile de drept naţionale şi convenţionale în materie care impun instanţei să se raporteze inclusiv la criteriul echităţii şi al proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată, consacrate, de asemenea, pe cale jurisprudenţială în materia stabilirii daunelor morale, Curtea a apreciat să instanţa de fond a apreciat corect asupra nivelului despăgubirii morale datorat în cauză de către asigurator.

Art.1371 Cod civil

Împrejurările faptice ale speţei;

Prin hotărârea civilă nr. 162 din 30 ianuarie 2018 Tribunalul Tulcea a admis în parte cererea de chemare în judecată promovată de reclamanţii [...] şi [...] în contradictoriu cu pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare [...] Bucureşti şi [...] şi [...]. A fost obligată pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare [...] la plata sumei de 30.000 lei către reclamanta [...] şi a sumei de 20.000 lei către reclamantul [...] cu titlu de daune morale, la care se adaugă dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata integrală a debitului. Totodată a fost obligată pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a avut în vedere că la data de 3.11.2014, defunctul [...], în calitate de proprietar al autovehiculului cu nr. de înmatriculare [...], a încredinţat acest bun defunctului [...], spre a fi condus pe drumurile publice, acesta din urmă având o îmbibaţie etilică de 1,60 g o/oo.  Deplasându-se astfel pe DJ 229, la km 46+550 m, într-o curbă la stânga, conducătorul auto a pierdut controlul asupra direcţiei de mers, a pătruns cu autovehiculul într-un capăt de pod, a părăsit partea carosabilă  şi a plonjat într-un canal cu apă situat lângă Lacul Babadag. Accidentul a avut ca urmare decesul conducătorului auto, [...], a proprietarului maşinii, [...], care ocupa scaunul din dreapta/faţă, dar şi a numitului [...], ocupant al banchetei din spate. Având în vedere decesul făptuitorului, prin Ordonanţa din data de 2.04.2016 Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag a dispus clasarea cauzei sub aspectul comiterii  infracţiunilor prevăzute de art. 192 din Codul penal.Proprietarul autoturismul implicat în accident, defunctul Iatan Laurenţiu – Marian, era beneficiar al unei poliţe valabile de asigurare de răspundere civilă auto emisă de pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare [...]

Prin acţiunea pendinte, reclamanţii pretind obligarea asiguratorului la plata unor daune materiale, reprezentând venituri de care ar fi beneficiat pe parcursul a 10 ani în cazul în care accidentul nu ar fi avut loc, acest eveniment diminuându-le considerabil nivelul de trai, cât şi la plata unor daune morale. 

S-a reţinut că, în cauză îşi găsesc aplicabilitate prevederile art. 49 alin. 2 din Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare atât la emiterea poliţei de asigurare, 10.07.2014, cât şi la data producerii accidentului rutier, 3.11.2014. S-a constatat aşadar că sunt fondate susţinerile formulate în apărare, cum că daunele materiale pretinse nu sunt acoperite de poliţa de asigurare deţinută.

 În privinţa stabilirii daunelor morale pretinse, tribunalul constată incidenţa în cauză şi a prevederilor art. 1357 din Codul civil. Pârâta a recunoscut îndeplinirea în cauză a condiţiilor răspunderii conducătorului auto, în speţă altă persoană decât asiguratul, însă  a invocat şi culpa victimei accidentului, care, în calitate sa de proprietar al vehiculului, l-a încredinţat spre a fi condus pe drumurile publice de o persoană aflată sub influenţa alcoolului şi, mai mult, şi-a asumat riscul de a călători alături de aceasta, elemente de fapt ce rezultă din concluziile actului de finalizare a cercetărilor penale întreprinse şi care nu au fost combătute de către reclamanţi.Ca atare, au fost reţinute şi prevederile art. 1371 alin.1din Codul civil.

Tribunalul a reţinut de asemenea că aprecierea prejudiciului moral în cauza dată nu se rezumă la determinarea ,,preţului" suferinţelor psihice determinate de pierderea unei persoane  apropiate, precum soţul, respectiv tatăl, suferinţe ce sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecinţelor negative si a implicaţiilor pe care le are o astfel de împrejurare în toate planurile vieţii acestor urmaşi. În lipsa unor criterii ştiinţifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului indemnizaţiilor destinate reparării unor atare prejudicii morale, determinată de incompatibilitate intre caracterul nepatrimonial al daunelor si caracterul patrimonial al despăgubirii, în operaţiunea de stabilire a despăgubirii, instanţa a ţinut cont de circumstanţele concrete în care s-au produs consecinţele dăunătoare, de concursul victimei la producerea rezultatului şi de achiesarea parţială la pretenţii.

În consecinţă, în absenţa unor probe suplimentare, instanţa de fond a concluzionat în sensul că sumele propuse de către pârâtă au aptitudinea acoperirii consecinţelor negative suferite de către reclamanţi. S-a avut în vedere astfel cererea depusă la dosar la data de 8.11.2017, cât şi corespondenţa electronică purtată de părţi în vederea rezolvării amiabile a litigiului, în care pârâta arată că este de acord cu acordarea unor daune morale în cuantum de 30.000 lei pentru reclamanta [...], în calitatea sa de soţie supravieţuitoare, şi 20.000 lei pentru [...], fiul victimei accidentului.

În privinţa cheltuielilor de judecată, s-a constatat că reclaman?ii au obligaţia de plată a sumei totale de 5.109 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru care beneficiază de înlesnirea plăţii în 48 de rate. Cum în termenul menţionat, respectiv prin întâmpinarea formulată, pârâta a arătat că este de acord cu acordarea sumei de 27.000 lei pentru soţie şi a sumei de 18.000 lei pentru copilul major, a fost obligată la plata sumei de 150 lei reprezentând taxă de timbru aferentă sumelor acordate peste nivelul propus prin întâmpinare. S-a constatat că pârâta a recunoscut şi pretenţiile acordate, însă această recunoaştere a intervenit după primul termen de judecată, situaţie în care nu mai operează exonerarea de la plată menţionată.

Susţinerile păr?ilor din calea de atac;

Împotriva acestei soluţii au declarat apel reclamanţii care au criticat hotărârea instanţei de fond din perspectiva motivelor pe care le vom expune în continuare.

Se arată că instanţa de fond a acordat daune morale in cuantum de 30.000 lei pentru soţia supravieţuitoare si 20.000 lei pentru fiul supravieţuitor. Consideră că aprecierea instanţei este una complet eronată, prin raportare la situaţia de fapt concretă, la modalitatea de evaluare a daunelor folosită de către instanţă (însă aplicată greşit în speţa de faţă), precum şi în raport de întreaga jurisprudenţa a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie a României.

În primul rând, în determinarea cuantumului prejudiciului, solicită să se aibă în vedere că prejudiciul moral este amplificat de situaţia particulara a relaţiilor afective foarte strânse dintre membrii familiei si a perioadei foarte lungi de căsătorie - peste 27 de ani - ceea ce a generat suferinţe mari soţiei si a copilului. De asemenea faţă de vârsta înaintată a apelantei [...] este puţin probabil să reuşească să îşi refacă viata, după 27 de ani de căsnicie în care sprijinul material şi moral a fost soţul decedat. Solicită instanţei să aibă în vedere că s-a diminuat in mod considerabil nivelul de trai al reclamanţilor, din punct de vedere financiar, contribuind la agravarea traumelor suferite.

Totodată solicită să fie avut în vedere şi Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale, în care se prevede acordarea de daune similare cu cele din prezenta cauză. Sumele admise de către instanţă pentru deces sunt mai mult decât derizorii: 30.000 lei pentru soţie şi de 20.000 lei pentru copil. Deşi daunele morale nu pot fi cuantificate, totuşi o asemenea sumă nu poate fi proporţională cu prejudiciul suferit.

S-a arătat in practică faptul că despăgubirea acordată soţului supravieţuitor este mai mare decât cea acordată copiilor, în cauza de faţă fiind motivată de lunga convieţuire a soţilor şi buna înţelegere a acestora, sprijinul moral pe care l-a pierdut, precum si improbabilitatea sau dificultatea ca soţul supravieţuitor să reuşească să îşi refacă viaţa. Moartea a fost una violenta (după cum rezultă din raportul de expertiza medico-legală) şi bruscă, neaşteptată, astfel că a avut un impact afectiv mult mai mare (având in vedere şi vârsta decedatului - aproximativ 50 de ani), întrucât evenimentul a fost unul surprinzător; de altfel, cu o oră înainte de accident, petenta a vorbit cu soţul decedat. În aceste condiţii, ?ocul este mult mai mare decât în ipoteza în care ar fi decedat in urma unei convalescenţe sau a unei boli incurabile, întrucât evenimentul este unul neprevăzut; în cele mai multe cazuri, rudele supravie?uitoare suferă un şoc traumatic şi îşi revin după o perioadă de timp cuprinsă între câteva luni si câţiva ani.

În al doilea rând, se susţine că instanţa de fond a diminuat in mod nelegal cuantumul daunelor morale oferite, apreciind că există o culpă a victimei accidentului care, deşi nu se afla la volan, “şi-a asumat riscul de a călători” cu un autoturism condus de o persoană aflată sub alcoolemie. După cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a României în mod constant (cea mai recenta decizie de acest fel datând din luna iunie 2017), este fără relevanţă împrejurarea că respectiva faptă ilicită a fost săvâr?ită din vină, astfel că se impune acordarea în integralitate a despăgubirilor morale. Redă in acest sens Decizia nr. 1021/14.06.2017 pronunţata de către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a României şi face trimitere la mai multe hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa supremă.

De altfel, chiar instanţa de fond a reţinut că „aprecierea prejudiciului moral in cauza dată înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecinţelor negative si a implicaţiilor pe care le are o astfel de împrejurare în toate planurile vieţii acestor urmaşi” - fila 7, paragraful 8 din sentinţa, însă a făcut o aplicare gre?ită acestui raţionament. Prin acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, este vizată alinarea suferinţei pricinuite prin vătămarea integrităţii corporale a sănătăţii sau a relaţiilor afective ca urmare a decesului persoanelor. Despăgubirile cu titlu de daune morale compensează bănesc acest tip de prejudiciu, prejudiciul de afecţiune sau de ricoşeu, care constă in durerea resim?ită de soţie si copii, ca urmare a decesului persoanei dragi în accidentul rutier. Prin raportare la prezenta cauză, au cuantificat daunele morale la suma de: 90.000 lei - pentru soţ; 70.000 lei - pentru copil, de unde rezultă un cuantum total de: 160.000 lei.

Referitor la prejudiciile patrimoniale, acestea au fost cuantificate la suma de 40.200 lei, reprezentând veniturile de care au beneficiat în cazul în care accidentul nu ar fi avut loc, pe o perioadă de 10 ani, având în vedere că [...] a fost căsătorită cu so?ul său timp de mai bine de 27 de ani, perioadă în care ambii soţi au avut un venit constant. Ca urmare a accidentului, s-a diminuat considerabil nivelul de trai al apelanţilor.

Referitor la plata cheltuielilor de judecata solicită instanţei să constate că in cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 452 alin.1 Cod proc.civ. (cum a reţinut instanţa de fond), întrucât parata nu a recunoscut pretenţiile reclamanţilor. În fapt, apelanţii au solicitat plata sumei de suma de 90.000 lei - pentru soţ si 70.000 lei - pentru copil, iar pârâta a propus suma de 27.000 lei pentru soţie si 18.000 lei pentru copil (adică un sfert din suma solicitată), astfel că, în mod evident, nu se poate considera că a recunoscut pretenţiile.

Intimata [...] a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării apelului şi excepţia tardivităţii declarării apelului. Pe fondul cererii a solicitat să se constate că instanţa de fond a analizat în mod corect toate probele administrate în cauză şi a avut în vedere inclusiv criteriul jurisprudenţei consacrat de dispoziţiile art. 50 pct.1 lit.f din Norma ASF nr.23/2014.

La termenul de judecată din 10.10.2018, instanţa având în vedere că apelanţii reclamanţi au complinit cerinţa timbrajului a respins excepţia netimbrării cauzei. De asemenea, având în vedere că la dosarul cauzei există dovada de comunicare a hotărârii care face obiectul căii de atac, comunicare din 26 februarie 2018 iar calea de atac a fost declarată la 27.03.2018 a respins excepţia tardivităţii, ca neîntemeiată, apelul fiind declarat în termen.

Aprecierile Curţii;

Apelul este nefondat şi va fi respins ca atare pentru considerentele pe care le vom expune în continuare.

Motivele de critică ale hotărârii instanţei de fond privesc, în esen?ă, nivelul daunelor morale stabilite de către instanţa de fond, neacordarea daunelor materiale rezultate din scăderea veniturilor reclaman?ilor, precum şi neacordarea cheltuielilor de judecată.

Cererea privind daunele materiale a fost înlăturată de către instanţa de fond în considerarea prevederilor art.49alin.2 lit.c din Ordinul nr. 14 din 29 noiembrie 2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare la data producerii evenimentului asigurat (03.11.2014).

În raport de aceste prevederi s-a reţinut că în caz de deces (situaţia din speţă), la stabilirea despăgubirilor se au în vedere ,,veniturile nete nerealizate şi alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi până la data decesului”, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului. Cu alte cuvinte, veniturile nerealizate calculate după data decesului nu intră sub incidenţa riscului asigurat de poliţa de răspundere civilă auto obligatorie.

Apelantul nu a dezvoltat apărări pe acest aspect, al legii aplicabile la momentul producerii riscului asigurat şi nici nu a contrazis în vreun fel motivarea instanţei de fond. Sigurul său motiv de critică a fost circumscris împrejurării că veniturile soţiei s-au diminuat în mod considerabil, ducând la reducerea nivelului de trai al soţiei.

Reţinând aspectele anterior menţionate referitoare la întinderea poli?ei de asigurare, Curtea va înlătura motivele de critică referitoare la neacordarea daunelor materiale.

Cât priveşte daunele morale stabilite de către instanţa de fond în sarcina intimatei pârâte, Curtea apreciază că acestea sunt stabilite într-un cuantum rezonabil.

Este incontestabil faptul că accidentul soldat cu decesul soţului, respectiv tatălui reclamanţilor a rupt echilibrul vieţii de familie a acestora, creând un prejudiciu a cărei reparare se impune în speţa de faţă.

 În esenţă, apelanţii au susţinut motivarea acordării acestora în cuantumul majorat arătat prin raportare la viaţa de familie îndelungată a reclamantei cu soţul defunct, la lipsa sprijinului material şi moral, a intervenirii intempestive a decesului şi a violen?ei morţii defunctului. Curtea observă că apelanţii nu au indicat criterii concrete în raport cu fiul defunctului, mai precis în ce manieră s-a produs schimbarea vieţii sale sa după accidentul tatălui său şi de ce anume valori afective a fost lipsit după acest eveniment.

În legătură cu cuantumul acestei compensa?ii, Curtea învederează că opera?iunea de cuantificarea nu este rezultatul unui cumul aritmetic ca în cazul prejudiciului material, ci se face în funcţie de durata atingerii aduse vie?ii persoanei sau a restrângerii drepturilor anterior men?ionate suportate, precum şi de consecinţele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui supus restrângerii. Cuantificarea prejudiciului moral este rezultatul aprecierii de către judecător, în fiecare caz în parte. Această apreciere priveşte aplicarea criteriilor referitoare la consecinţele negative, certe, însă nu palpabile şi nici identice, suferite de cel în cauză în plan fizic şi psihic, importan?a valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Analizând aceste aspecte teoretice în raport de susţinerile apelanţilor şi de materialul probator administrat în cauză, se va reţine că la data intervenirii evenimentului, victima se afla departe de familia sa, într-o altă localitate, consumând băuturi alcoolice, la un moment al zilei(orele 20.00) în care acesta ar fi trebuit să se alăture familiei sale. Această împrejurare coroborată cu lipsa altor elemente probatorii referitoare la viaţa de familie a victimei, nu pot contura imaginea unei vieţi de familie afective satisfăcătoare a cărui sfârşit să releve suferinţe adânci şi o traumă exacerbată.

Şocul în sine cauzat de pierderea soţului nu trebuie să acorde în mod automat dreptul reclamanţilor la despăgubire pentru daune morale. Aceasta înseamnă că suferin?a trebuie să depăşească în mod considerabil nivelul disconfortului obişnuit într-o situaţie similară, ceea ce nu s-a dovedit în speţă. Tot astfel, nu au fost dovedite nici legăturile personale, afective dintre cei doi soţi sau dintre tată şi fiu, calitatea şi intensitatea acestora. Deşi existenţa unor legături afective între victimă şi soţul supravieţuitor ori rudele acestuia(fiul în cazul pendinte) se prezumă, intensitatea acestora, nivelul lor mai ridicat trebuie dovedit, nefiind suficient numai să fie afirmat.

Curtea reaminteşte că în jurispruden?a constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a afirmat în mod constant că prin mărimea ei, suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei - aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie - o categorie juridică cu caracter special, ea nu trebuie acordată într-un cuantum simbolic datorită imposibilităţii, cu totul fireşti, de stabilire a unei concordanţe valorice exacte între cuantumul său şi gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Ea nu poate fi acordată într-un cuantum simbolic nici pe considerentul că, acordată într-un cuantum mare, ar putea constitui o sursă de îmbogăţire fără temei legitim pentru terţa persoană păgubită, deoarece cuantumul daunelor morale acordate de instanţă nu se stabileşte arbitrar, ci el trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de terţa persoană păgubită, determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situaţiei sale concrete – viaţa de familie, relaţiile sociale şi afective, capacitatea de a se bucura de viaţă şi altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei.

Pentru a-şi păstra caracterul de „satisfacţie echitabilă”, daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit şi consecinţele acestuia. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terţele persoane păgubite.

La stabilirea nivelului despăgubirilor, trebuie avute în vedere şi elementele la care face trimitere art. 1371 C.civ., respectiv la situaţia în care victima contribuie la cauzarea prejudiciului. Astfel, se are în vedere faptul că victima, ea însăşi sub influenţa băuturilor alcoolice, fiind depistată cu o alcoolemie de 2,20 gr%, a încredinţat propriul autoturism unei alte persoane aflate sub influenţa alcoolului, consimţind să fie transportat de către acesta din urmă, deşi cunoştea starea în care se află.

Concluzionând şi reţinând inclusiv principiile de drept naţionale şi convenţionale în materie care impun instanţei să se raporteze inclusiv la criteriul echităţii şi al proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată, consacrate, de asemenea, pe cale jurisprudenţială în materia stabilirii daunelor morale, Curtea va aprecia să instanţa de fond a apreciat corect asupra nivelului despăgubirii morale datorat în cauză de către asigurator, motivele de critică fiind neîntemeiate sub acest aspect.

Cât priveşte acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea va reţine ca fiind corect raţionamentul instanţei de fond referitor la recunoaşterea pretenţiilor din partea asiguratorului. Obiectul cererii de chemare în judecată este constituit de obligarea pârâtului la despăgubiri. Sub acest aspect pârâta a recunoscut obligaţia sa de plata, chestiunea cuantumului fiind cea aflată în divergenţă între părţi. În raport de această împrejurare instanţa de fond a restituit cheltuielile efectuate pentru suma acordată peste ceea ce s-a recunoscut. Drept urmare, sunt nefondate şi criticile referitoare la acest aspect.

Cu aceste considerente, instanţa de apel va respinge ca nefondat apelul, cu consecinţa menţinerii soluţiei instanţei de fond ca temeinică şi legală.

Domenii speta

Spete similare