Daune morale pentru duratăîndelungată up. Lipsă vinovăţie.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 18.10.2016, sub dosar nr.

..........reclamanţii V.A., B.I. şi B.I.D.a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul

Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acestuia

la plata către fiecare dintre reclamanţi sumei de 5.000 Euro reprezentând daune morale, precum şi la plata

sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că, la data de 29.06.2013, orele 22.07, în

timp ce conducea motocicleta marca Ducati, având numerele de înmatriculare provizorii …… pe DN 24, în

localitatea Satu Nou, com. Muntenii de Sus, jud. Vaslui, numitul B.A. a provocat un accident de circulaţie

soldat cu decesul numitului B.V., angajat în traversare prin loc nepermis şi fără să se asigure.

Mai arată reclamanţii că accidentul de circulaţie face obiectul dosarului penal nr. 2910/P/2013 al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Vaslui, în care, deşi culpa comună a conducătorului auto şi a victimei în producerea

accidentului rutier este mai mult decât evidentă, şi în pofida nenumăratelor solicitări de urgentare a

cercetărilor făcute în toată această perioadă, din considerente greu de înţeles pentru reclamanţi, procedura de

tragere la răspundere (civilă şi penală) pare blocată de trei ani şi patru, fapt care îi împiedică pe

reclamanţi să uite şi le acutizează sentimentul că nimeni nu va plăti pentru moartea tragică şi prematură a

concubinului, tatălui, fratelui reclamanţilor.

De asemenea, reclamanţii solicită instanţei să constate că durata fazei de urmărire penală nu este una

rezonabilă, având în vedere miza procesului pentru reclamanţi (tragerea la răspundere penală şi civilă a

conducătorului auto vinovat de moartea lui B.V., nevoia de a trece peste acest episod tragic, de a uita şi a

merge mai departe etc.), diligenţa specială pe care cauza (moartea unui om) o impunea reprezentanţilor poliţiei

şi ai parchetului şi lipsa de complexitate a cauzei (un banal accident de circulaţie ce putea fi clarificat

probatoriu prin efectuarea unei simple expertize criminalistice).

Arată, de asemenea, reclamanţii că, la nivel de principiu general, statul este obligat să răspundă pentru

consecinţele prejudiciabile ale propriei activităţi juridice, pe care o organizează şi o conduce în

conformitate cu prevederile constituţionale şi cele legale. Apreciază reclamanţii că statul răspunde în nume

propriu şi în condiţiile legii, în calitatea sa de garant al legalităţii şi independenţei actului de justiţie,

bazat pe ideea unei garanţii pe care este obligat să o asigure pentru actele păgubitoare ale agenţilor săi.

În ceea ce priveşte modul de cuantificare a daunelor morale solicitate, arată reclamanţii că dispoziţiile art.

1391 alin. 1 C. civ. stabilesc generic faptul că în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii,

poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială, fără a

stabili criterii de apreciere pentru acordarea şi cuantificarea acestora, lăsând acest lucru la aprecierea

instanţei de judecată. Arată reclamanţii că, în legătură cu acest aspect, CEDO a stabilit în cauza Tolstoy

Miloslovsky c. Regatul Unit că despăgubirile trebuie să reprezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu

atingerea adusă, având în vedere totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi

gravitatea atingerii adusă acestora, instanţa sesizată cu repararea prejudiciului nepatrimonial trebuind să

încerce să stabilească o sumă necesară nu atât pentru a repune victima într-o situaţie similară cu cea avută

anterior, cât şi pentru a-i alina suferinţa.

În vederea stabilirii cuantumului daunelor morale solicitate, reclamanţii învederează a se avea în vedere că

moartea tragică şi prematură a lui B.V. care avea doar 56 de ani le-a bulversat în mod tragic şi ireversibil

existenţele, astfel: V.A., bolnavă şi fără nici un fel de venituri, după o relaţie de concubinaj de aproape 27

de ani, a rămas la bătrâneţe fără cel care o sprijinea financiar muncind cu ziua prin sat; B.I.D.a fost crescut

de victimă de la vârsta de doi ani şi a considerat-o pe aceasta părintele său, fiind legat afectiv de acesta;

B.I., fratele mai mic al victimei, a fost crescut de aceasta, cei doi ajutându-se deseori reciproc la treburile

gospodăreşti, întrucât locuiau în acelaşi sat.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 21 alin. 3 din Constituţie, art. 10

din Legea nr. 304/2004, art. 6 paragraful 1, art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 1357 C.

civ.

În probaţiune au solicitat proba cu înscrisuri.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 29 alin. 1 lit. i din

O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 07.12.2016 pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii

procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, iar, pe fondul cauzei, a

solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamanţilor.

În ceea ce priveşte excepţia invocată, arată pârâtul că pentru a putea avea calitate procesuală pasivă, în

prezenta cauză, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, ar fi trebuit să încalce sau să conteste drepturile

solicitate de reclamanţi şi care constituie obiectul acţiunii de faţă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, pârâtul arată că statul răspunde, ca persoană responsabilă, pentru

consecinţe păgubitoare produse în desfăşurarea activităţilor specifice organelor judiciare, dar nu pentru o

faptă săvârşită de o altă persoană, cum este în speţa de faţă, ci în condiţiile legii, în calitate de garant al

legalităţii şi independenţei actului de justiţie. Răspunderea statului va fi angajată independent de orice

culpă, pe temei obiectiv. Ideea justificativă o constituie garanţia obiectivă pentru riscurile pronunţării unor

hotărâri sau lucrări, unor măsuri nelegale abuzive, care nu corespund exigenţelor art. 6 CEDO, de natură a

prejudicia persoanele justiţiabile.

Mai arată pârâtul că nu se poate angaja răspunderea delictuală a statului numai pentru faptul că judecata

cauzei penale a trenat mai mult timp pe rolul instanţelor. Durata în timp a judecării unei cauze poate fi

influenţată atât de complexitatea acesteia, cât şi de unele modificări legislative intervenite pe parcursul

soluţionării ei.

De asemenea, relevă pârâtul că în cauză nu reiese îndeplinirea condiţiilor cumulative pentru antrenarea

răspunderii civile delictuale a pârâtului, respectiv fapta ilicită, legătura de cauzalitate între faptă şi

prejudiciu, precum şi vinovăţia pârâtului.

La data de 28.12.2016 reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinare  prin care au solicitat

respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârât, iar pe fond au reiterat pe scurt

argumentele din cererea de chemare în judecată.

În susţinerea acţiunii, părţile au depus, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul,

înscrisuri.

La data de 04.10.2017 la dosarul cauzei a fost înaintat, în copie conformă cu originalul, dosarul de urmărire

penală nr. …………… al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Cu preeminenţă, având în vedere prevederile art. 248 alin. 1 C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi

asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte,

administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice,

invocată de pârât, instanţa urmează să o respingă ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 3 alin. 1 pct. 81 din HG nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor

Publice „În realizarea funcţiilor sale, Ministerul Finanţelor Publice are, în principal, următoarele atribuţii:

81. reprezintă statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii, în faţa instanţelor, precum şi în orice alte

situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte

în acest scop un alt organ”.

De asemenea, potrivit art. 155 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. „vor fi citaţi: 1. statul, prin Ministerul

Finanţelor Publice sau alte organe anume desemnate în acest scop de lege, la sediul acestora”.

Pe de altă parte, instanţa constată că în susţinerea excepţiei invocate de către pârât acesta arată că pentru a

putea avea calitate procesuală pasivă, în prezenta cauză, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, ar fi

trebuit să încalce sau să conteste drepturile solicitate de reclamanţi şi care constituie obiectul acţiunii de

faţă. Or, aceste susţineri nu sunt de natură să releve o veritabilă lipsă a capacităţii procesuale pasive a

pârâtului, ci reprezintă mai multe motive pentru a susţine o eventuală netemeinicie a acţiunii reclamanţilor.

Având în vedere considerentele expuse, instanţa apreciază că statul are calitate procesuală pasivă în prezenta

cauză, motiv pentru care va respinge excepţia invocată, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa reţine că la data de 29.03.2013 numitul B.A., în timp ce conducea

pe DN 24 motocicleta cu nr. provizorii ………., l-a acroşat şi lovit pe numitul B.V., care a decedat ca urmare a

accidentului comis. Ca urmare a acestui fapt a fost constituit dosarul penal nr. ………… pe rolul Parchetului de

pe lângă Judecătoria Vaslui.

Prin rezoluţia din data de 31.07.2013 a fost dispusă începerea urmăririi penale faţă de învinuitul B.A., născut

la data de 29.10.1992, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de

art. 178 alin. 1 şi 2 C. pen., constând în aceea că, la data de 29.03.2013, în jurul orei 22:07, în timp ce

conducea motocicleta marca Ducati cu nr. de circulaţie provizoriu ………….. pe DN 24, în localitatea Satu Nou,

com. Muntenii de Sus, jud. Vaslui, a provocat un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat decesul

pietonului B.V., angajat în traversarea părţii carosabile fără să se asigure.

Prin rezoluţia din data de 31.07.2013 s-a confirmat începerea urmăririi penale pentru fapta menţionată mai sus.

La data de 08.04.2015 prin referat motivat s-a propus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de B.A., născut

la data de ……………, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 192

alin. 1 şi 2 C. pen. (anterior art.178 alin. 1 şi 2 C. pen. 1969).

Prin ordonanţa din data de 08.04.2015 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva lui B.A.,

născut la data de …………………., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută şi

pedepsită de art. 192 alin. 1 şi 2 C. pen.

De asemenea, instanţa reţine că prin ordonanţa din data de 31.07.203 s-a dispus efectuarea în cauză a unei

expertize tehnice auto privind avariile motocicletei marca Ducati, cu nr. de circulaţie provizorie …………….,

raportul de expertiză fiind depus la dosarul penal la data de 09.08.2013.

Prin ordonanţa din data de 25.09.2013 s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize criminalistice a

accidentului de circulaţie de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi. La data de

23.03.2015 a fost înaintat la dosarul penal raportul de expertiză criminalistică nr. 62/23.03.2015.

La data de 31.08.2015 s-a dispus prin ordonanţă efectuarea unei noi expertize criminalistice de către

specialişti din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, concluziile acesteia fiind

depuse la dosarul penal la data 01.08.2017 (raportul de expertiză criminalistică nr. 90/25.07.2017).

La data de 10.08.2017 reclamanţii, prin apărător ales formulează, în cadrul dosarului penal, cerere de

comunicare a stadiului cercetării penale şi a termenului de finalizare a cauzei, iar la data de 17.08.2017

formulează, în cadrul aceluiaşi dosar, cerere de urgentare a soluţionării cauzei, având în vedere că termenul

rezonabil de soluţionare a fost depăşit.

Instanţa mai reţine din referatul de anchetă socială depus la dosarul cauzei de către reclamanţi reiese că

reclamanta V.A. a avut o relaţie de concubinaj de 27 de ani cu numitul B.V., victima accidentului, şi că

împreună cu acesta în timpul vieţii acestuia, s-a ocupat de creşterea numitului B.I.D., fiul reclamantei

dintr-o căsătorie anterioară. De asemenea, din actele de stare civilă depuse la dosar instanţa reţine că

reclamantul B.I. este fratele numitului B.V..

În cauză, reclamanţii se plâng de termenul nerezonabil al procesului penal şi solicită despăgubiri morale.

Potrivit art. 21 alin 3 din Constituţie părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor

într-un termen rezonabil.

Legea nr. 304/2004 pentru organizarea judecătorească stabileşte în art. 10 că „toate persoanele au dreptul la

un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil”.

De asemenea, art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului prevede că

„1. Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public şi în termen rezonabil, de

către o instanţă independentă şi imparţială”, iar art. 13 prevede „Orice persoană, ale cărei drepturi şi

libertăţi recunoscute de prezenta Convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe

naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea

atribuţiilor lor oficiale”.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului reprezintă un tratat internaţional care se aplică în ordinea juridică

internă a statelor contractante. Stabilind faptul că primul judecător al Convenţiei este judecătorul naţional,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniază că rolul său este de a interveni numai atunci când persoanele

nu obţin satisfacţie la nivel naţional, garantarea drepturilor consacrate de Convenţie, care presupune atât

respectarea lor de către autorităţile naţionale, cât şi înlăturarea eventualelor încălcări fiind o sarcină ce

revine, în primul rând fiecărui stat parte.

Potrivit jurisprudenţei CEDO în materie penală, termenul începe să curgă de la data la care a fost formulată o

„acuzaţie”, întrucât altfel ar fi imposibil să se determine existenţa unei acuzaţii în materie penală.

„Acuzaţia în materie penală” este definită ca „notificarea oficială, emanând de la autoritatea competentă, a

reproşului de a fi săvârşit o infracţiune penală” şi care induce ideea unor „repercusiuni importante pentru

situaţia celui interesat” (Hotărârea din 27 februarie 1980, Deweer c. Belgia, par. 42).

În prezenta cauză termenul a început la 31.07.2013 în momentul în care s-a dispus prin rezoluţie s-a dispus

începerea urmăririi penale.

Instanţa constată că de la data începerii urmăririi penale, 31.07.2013, şi până la data promovării prezentei

cauze, 18.10.2016, a trecut o perioadă de 3 ani şi aproape 3 luni.

Caracterului rezonabil al duratei procedurii trebuie să fie apreciat în lumina circumstanţelor cauzei

şi cu trimitere la următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanţilor şi al autorităţilor

competente, precum şi miza litigiului pentru reclamanţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 1357 alin. 1 C. civ., pe care se fundamentează prezenta acţiune, cel care

cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârşită cu vinovăţie, este obligat să  îl repare, iar

potrivit alin. 2 autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă condiţiile care se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ pentru

angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, şi anume: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui

prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei

celui care a cauzat prejudiciul.

Prin urmare, pentru antrenarea răspunderii delictuale a pârâtului trebuie, în primul rând, să se reţină

săvârşirea unei fapte ilicite care să atragă răspunderea pârâtului.

Fapta ilicită se concretizează într-o acţiune sau inacţiune contrară legii care are ca rezultat încălcarea

drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.

În prezenta cauză instanţa reţine că nu se conturează condiţia săvârşirii unei fapte ilicite care să atragă

răspunderea delictuală a pârâtului.

Astfel, deşi obiectul dosarului penal îl constituie o infracţiune de ucidere din culpă ce poate părea lipsită

de complexitate, aşa cum afirmă reclamanţii, instanţa constată că pentru stabilirea adevărului şi a

circumstanţelor exacte ale producerii accidentului au fost dispuse trei expertize, dintre care două expertize

criminalistice efectuate de două laboratoare de specialitate diferite, iar aceste împrejurări au dus la

prelungirea duratei urmării penale. Aşa cum s-a reţinut şi mai sus raportul de expertiză criminalistică nr.

…………. efectuat de către specialişti din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti a

fost depus la dosarul penal la data 01.08.2017. Instanţa constată că din momentul în care s-a dispus efectuarea

raportului de expertiză, respectiv 31.08.2015, şi până la înaintarea acestuia la dosarul penal, 01.08.2017, au

trecut aproape doi ani, însă această împrejurare nu poate fi imputată organelor de urmărire penală, ci poate

avea alte cauze care pot ţine de încărcătura şi volumul de activitate al institutului desemnat pentru

efectuarea expertizei, de natura şi complexitatea expertizei solicitate.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea reclamanţii V.A., B.I. şi

B.I.D..

Faţă de soluţia la care a ajuns instanţa în urma deliberării, având în vedere dispoziţiile art. 451 alin. 1 C.

proc. civ. şi pe cele ale art. 453 alin. 1 C. proc. civ. care prevăd că partea care a pierdut procesul va fi

obligată, la cererea celeilalte părţi, să plătească cheltuielile de judecată, instanţa urmează să respingă ca

neîntemeiată cererea reclamanţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare