Ucidere din culpă, culpă comună

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Asupra cauzei penale de faţă;

Pe rolul acestei instanţe, la data de 06.02.2014 sub dosar nr............, s-a înregistrat Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr………. din 31.01.2014 prin care, în temeiul dispoziţiilor art.262 pct.1 lit.a Cod procedură penală din 1969, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului F.L. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.2,3 Cod penal.

În esenţă, în cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut că în ziua de 01.11.2010, inculpatul F.L., în timp ce se deplasa pe DN 24 pe raza loc. Satu Nou, com. Muntenii de sus, jud. Vaslui, la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare ..........., având o îmbibaţie alcoolică de 1,85 g%0-1,90 g %0 şi neadaptând viteza la condiţiile de drum, a intrat în coliziune cu vehiculul cu tracţiune animală condus de numitul M.I., în urma coliziunii acesta din urmă decedând.

În susţinerea actului de sesizare  au fost indicate următoarele mijloace de probă :

- declaraţiile inculpatului F.L. ( filele 37-42);

- declaraţiile martorilor M.E. (f.44,46-47) şi L.R. (filele 48-51);

- proces-verbal de cercetare la faţa locului cu schiţa locului faptei şi planşă foto ( f.10-22);

- buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr………../10.11.2010 eliberat de S.M.L. Vaslui (f.62);

- raport de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei întocmit de I.M.L. Iaşi (f.69-70);

- proces-verbal de verificare tehnică ( fila 89);

- poliţă asigurare ( fila 60);

- raport medico-legal de necropsie nr. ……/02.11.2010 ( f. 31-33);

- raport de expertiză criminalistică nr……./07.10.2011(filele 106-110);

-  raport de expertiză criminalistică nr………./05.12.2012 (f. 136-143);

- raport de expertiză criminalistică nr……/28.06.2013 (f. 164-166);

Prin încheierea dată în Camera de Consiliu din 21.03.2014, definitivă prin respingerea contestaţiei inculpatului conform Încheierii nr……../14.04.2014 a Tribunalului Vaslui, judecătorul de cameră preliminară în baza art.346 alin. (2) Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. ……… din 31.01.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui privind pe inculpatul F.L., trimis în judecată în stare de libertate pentru comiterea infracţiunii ucidere din culpă  prevăzută de art. 178 alin.2,3 Cod penal, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, a respins ca nefondată cererea inculpatului de restituire a cauzei la Parchet şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul F.L..

În şedinţa publică din 17.06.2014, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului F.L. dispoziţiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală şi art. 396 alin.1 Cod procedură penală, potrivit cărora poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate, dacă recunoaşte în totalitate fapta reţinută în sarcina sa, situaţie în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime.

Inculpatul  F.L. a declarat că nu doreşte ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii în condiţiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală, motiv pentru care s-a procedat la audierea acestuia potrivit dispoziţiilor art.378 C.pr.pen.

Inculpatul F.L. a solicitat proba cu înscrisuri şi reaudierea martorilor L.R. şi H.B., audiaţi în cursul urmăririi penale, pentru a lămuri anumite aspecte suplimentare, fără a contesta declaraţiile anterioare ale acestora, probe încuviinţate şi administrate de instanţă.

ACŢIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL

S-au constituit părţi civile în prezenta cauză, acţiunea fiind îndreptată exclusiv împotriva asiguratorului de răspundere civilă, după cum urmează:

I –M.E.– soţia victimei:

- daune materiale în cuantum de 40.000 lei, reprezentând ansamblul cheltuielilor efectuate cu înmormântarea şi alte obiceiuri creştineşti;

- daune morale în cuantum de 1.000.000 lei reprezentând trauma psihică produsă de dispariţia definitivă a persoanei care i-a fost partener de viaţă şi totodată tatăl copiilor rezultaţi în urma căsătoriei.

 – M. Ioana- fiica victimei:

- daune morale în cuantum de 1.000.000 lei pentru suferinţele psihice ca urmare a pierderii unui părinte;

- prestaţie periodică în cuantum de 500 lei lunar, începând cu data producerii accidentului rutier şi până la împlinirea vârstei de 18 ani, respectiv până la finalizarea sudiilor dar nu mai târziu de vârsta de 26 de ani;

 –  M.G.F.- fiica victimei

- daune morale în cuantum de 1.000.000 lei pentru suferinţele psihice ca urmare a pierderii unui părinte;

- prestaţie periodică în cuantum de 500 lei lunar, începând cu data producerii accidentului rutier şi până la data de 30.06.2014-data finalizării studiilor;

- M.O-I- fiul victimei

- daune morale în cuantum de 1.000.000 lei pentru suferinţele psihice ca urmare a pierderii unui părinte;

- M.S-A- fiul victimei

- daune morale în cuantum de 1.000.000 lei pentru suferinţele psihice ca urmare a pierderii unui părinte;

- M.D.- fratele  victimei

- daune morale în cuantum de 500.000 lei pentru suferinţele psihice ca urmare a pierderii fratelui;

- M  Ion- fratele  victimei

- daune morale în cuantum de 500.000 lei pentru suferinţele psihice ca urmare a pierderii fratelui;

- C.D.- sora  victimei

- daune morale în cuantum de 500.000 lei pentru suferinţele psihice ca urmare a pierderii fratelui;

- V.M.- sora  victimei

- daune morale în cuantum de 500.000 lei pentru suferinţele psihice ca urmare a pierderii fratelui;

II. Actualizarea sumei reprezentând despăgubiri materiale şi morale la dobânda BNR din momentul producerii riscului asigurat până la momentul plăţii efective şi integrale de către asigurator;

III. Indexarea despăgubirilor civile ( îndemnizaţiei) la rata indicelui de inflaţie de la data producerii accidentului şi până la data plăţii despăgubirilor.

IV. Obligarea asigurătorului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părţile civile la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei de fond conform art. 49,50 din Legea nr. 136/1995, cu aplicarea art. 26 alin.1 lit.d din Ordinul CSA nr. 20/2008.

Părţile civile au depus la dosarul cauzei înscrisuri ( filele 80-89) şi au solicitat audierea martorului N.V., probe încuviinţate şi administrate de instanţă.

În cauză, s-a procedat la introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a  S.C. A-R AS.A., societate unde erau asigurat autoturismul implicat în accidentul rutier soldat cu moartea lui M.I..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

ÎN FAPT, 

La data de 01.11.2010, în jurul orei 17,00, după ce a consumat băuturi alcoolice în prealabil, inculpatul F.L. a plecat de la sediul Institutului Teologic Romano-Catolic din mun. Iaşi, către mun. Tecuci, jud. Galaţi, în scopul rezolvării unor probleme personale, cu autoturismul marca Renault Megane, cu numărul de înmatriculare .................

În jurul orei 18:00, în timp ce inculpatul conducea autovehiculul pe DN 24, în direcţia Iaşi-Vaslui, la km. 129 + 200 m, pe raza localităţii Satu Nou, com. Muntenii de Sus, jud. Vaslui, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi din cauza neadaptării vitezei în funcţie de condiţiile de drum, acesta a intrat în coliziune cu partea din dreapta faţă a autoturismului în spatele vehiculului cu tracţiune animală condus de M.I., care se deplasa în aceeaşi direcţie de mers, pe marginea din dreapta drumului.

În urma accidentului a rezultat decesul conducătorului vehiculului cu tracţiune animală. În cauză, s-a dispus prin rezoluţia I.P.J. Vaslui - Serviciul Rutier din data de 02.11.2010 efectuarea unei constatări medico-legale (necropsii) de către Serviciul Medico-Legal Judeţean Vaslui, pentru a se stabili leziunile şi raportul de cauzalitate dintre acestea şi decesul victimei.

Astfel, din concluziile raportului de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 325/N din 02.11.2010, rezultă:

1. Moartea numitului M.I. a fost violentă.

2. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, survenite ca urmare unui politraumatism prin traumatism cranio-cerebral cu fractură de craniu, hemoragiei subarahnoidiană şi ventriculară cerebrală, dilacerări de trunchi cerebral, cerebel, traumatism vertebro-medular dorsal cu fractură vertebrală mielică T10-T11, traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale, hemoragie internă, rupturi şi contuzii de organe interne.

3. Leziunile au putut fi produse prin lovire de către un vehicul în mişcare, posibil impact posterior lateral dreapta, în timp ce susnumitul se afla în ortostatism alături de căruţă, cel mai probabil implicată în impact, urmată de cădere pe o suprafaţă dură neregulată.

4. Între traumatism şi deces există o legătură de cauzalitate directă,

necondiţionată.

5. Data decesului poate fi 1 noiembrie 2010.

6. Sângele recoltat de la cadavru conţinea 1,95 g%o alcool, umoarea vitroasă conţinea 1,90 g%o; urina conţinea 2,10 g%o, ceea ce din punct de vedere medico-legal îi corespunde unei stări de pierderea coordonării musculare, tulburări de mers, confuzie mintală mare, exagerarea stărilor emoţionale, ameţeli, scăderea răspunsului la durere, dezorientare, afectarea vorbirii.

7. Examenul toxicologic efectuat din probele biologice recoltate de la cadavru nu a pus în evidenţă formaldehida, alcool metilic, medicamente (AMP, BAR, BZD, MET, PCP, TCA), droguri (COC, MOP, MTD, THC).

8. Cadavrul mai prezenta leziuni traumatice de tipul plăgilor, excoriaţilor echimozelor care au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente, cu şi de obiecte contondente, cu puţin timp înainte de deces, cel mai probabil în contextul traumatismul care a cauzat decesul.

De asemenea, din cercetări reiese faptul că vehiculul cu tracţiune animală şi conducătorul acestuia nu erau echipaţi corespunzător deplasării pe timp de noapte conform prevederilor art. 71, alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia drumurile publice şi art. 165, alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, iar conform art. 71, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 sunt interzise accesul şi deplasarea-vehiculelor cu tracţiune animală pe drumurile naţionale, în municipii şi pe drumurile începutul cărora există indicatoare de interzicere a accesului.

Din declaraţiile inculpatului rezultă faptul că la momentul producerii accidentului acesta ar fi fost orbit de lumina farurilor unui autovehicul care circula din sensul opus de mers. Conform art. 114, alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, pe timpul nopţii, la apropierea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii acestora sunt obligaţi ca de la o distanţă de cel puţin 200 m să folosească luminile de întâlnire concomitent cu reducerea vitezei.

Conform art. 35, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private.

Conform art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.

Conform art. 49, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita de viteză în localităţi este de 50 km/h. De asemenea, conform art. 121, alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Conducătorul auto F.L. a fost testat la faţa locului cu etilotestul marca Drager, seria - nr. ARZE - 0036, la testul nr. 00819 din 01.11.2010, ora 18:26, rezultatul fiind de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat. Având în vedere rezultatul testării, în conformitate cu art. 88, alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 187 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, acesta a fost transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui, unde i-au fost recoltate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei la orele 18:50, respectiv 19:50, în aceeaşi zi.

Conform buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 1629-1630 din 10.11.2010, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Vaslui, F.L. avea o alcoolemie de 1,75 g%o la prima probă, respectiv 1,60 g%o la cea de-a doua probă (cantitatea de alcool exprimată în g la 1000 ml de sânge).

Având în vedere intervalul de timp scurs de la momentul producerii accidentului şi până la momentul recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, în cauză s-a dispus efectuarea calculului retroactiv al alcoolemiei, necesar stabilirii concentraţiei de alcool pur în sânge pe care inculpatul F.L. o avea la momentul producerii accidentului.

Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 748/R din 25.11.20 1 0 privind calculul retroactiv al alcoolemiei, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi, se apreciază că, în funcţie de valorile de la analiza chimică a sângelui, proba ştiinţifică şi certă, coroborate cu momentele ingestiei de băuturi alcoolice, la data de 01.11.2010, ora 18:00, inculpatul F.L. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică aproximativă cuprinsă în intervalul 1,85-190 g%o.

În cauză s-a dispus prin ordonanţa I.P.J. Vaslui - Serviciul Rutier din data de 12.01.2011 efectuarea unei expertize criminalistice de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi, pentru determinarea cauzelor, împrejurărilor şi posibilităţilor de evitare ale accidentului de circulaţie. Din concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 169 din 07.10.2011, rezultă:

1.La data de 01.11.2010, în jurul orei 18:00, numitul F.L., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice - 1,85-190 g%o, potrivit raportului de expertiză medico- legală nr. 748/R din 25.11.2010, se deplasa pe DN 24, în direcţia Iaşi - Vaslui, la volanul unui autoturism marca Renault Megane înmatriculat cu nr. ............

Pe raza localităţii Satu Nou, com. Muntenii de Sus, în zona km. 129+200 m, conducătorul auto, în timp ce rula cu cca. 50 km/h, potrivit propriei declaraţii, „ a fost orbit" de luminile farurilor unui autovehicul care se deplasa din contrasens.

Numitul F.L. declară că ar fi redus viteza de deplasare, totodată semnalizându-l pe cel din contrasens prin schimbarea alternativă de faze (lucru care se practică, neavând însă acoperire legală).

În momentele imediat următoare, conducătorul Renault-ului Megane a fost surprins de apariţia în culoarul său de deplasare a unui atelaj hipo încărcat cu coceni de porumb, fără a fi semnalizat în vreun fel.

Spaţiul de cca. 15-20 metri disponibil nu a permis numitului F.L. efectuarea vreunei manevre de evitare eficace, motiv pentru care partea frontală dreapta a lovit violent căruţa în roata stânga spate.

Conducătorul atelajului, în persoana numitului M.I. aflat, de asemenea, sub puternica influenţă a băuturilor alcoolice - 1,95 g%o, se deplasa pe lângă calul tractor, în partea stângă a acestuia, fiind la rândul său lovit cu partea frontală a autoturismului, preluat pe capota motorului, capul ajungând în parbriz şi spărgându-l, iar, în final, fiind proiectat pe carosabil, oblic spre dreapta.

Atelajul, în urma impactului, a fost dezmembrat şi proiectat tot în partea dreaptă, rămânând, ca şi victima, în locul în care au fost identificaţi de organele de cercetare.

Datorită coliziunii, airbagurile Renault-ului s-au declanşat, conducătorul auto nemaiputând să acţioneze sistemul de frânare. Autoturismul s-a deplasat oblic spre stânga în frână de motor cca. 60 m, oprindu-se în locul în care a fost identificat.

In urma producerii accidentului, numitul M.I. a suferit traumatisme care au condus la deces.

2.Viteza de impact a autoturismului marca Renault Megane înmatriculat cu nr. ........... a fost Vimp ≈ 50 kw/h.

Întrucât, cel mai probabil, anterior impactului conducătorul auto nu a frânat, neavând timp, viteza de impact este egală cu viteza iniţială.

3.Numitul F.L. putea evita producerea accidentului dacă s-ar fi

deplasat cu o viteză de cel mult 30,5...37,5 km/h.

Numitul M.I. putea preveni, cu siguranţă, accidentul, dacă nu s-ar fi deplasat cu atelajul hipo pe un drum pe care accesul îi era interzis fără a avea niciun fel de semnalizare pe timp de noapte.

4.Cauza determinantă a producerii accidentului a constituit-o deplasarea

atelajului condus de către numitul M.I. pe un drum pe care accesul îi era interzis şi fără a fi semnalizat pe timp de noapte, iar cauza favorizantă a fost generată de faptul că numitul F.L. nu a redus viteza de deplasare atâta timp cât se intersecta cu alt autovehicul care circula din contrasens şi ale cărui lumini îi diminuau vizibilitatea.

Având în vedere că din concluziile raportului de expertiză nr. 169 din 07.10.2011 nu rezulta cu exactitate modul şi împrejurările producerii accidentului şi ţinând cont de punctul de vedere formulat de expertul parte ing. T.V.cu privire la raportul de expertiză criminalistică nr. 169 din 07.10.2011, în cauză s-a dispus prin ordonanţa I.P.J. Vaslui - Serviciul Rutier din data de 05.12.2011 efectuarea unei noi expertize criminalistice a accidentului de circulaţie de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti. Din concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 158 din 05.12.2012, rezultă:

1.Dinamica producerii accidentului este cea prezentată la pct. 1, cap. CONSTATĂRI.

2.Pe baza consideraţiilor expuse în cadrul pct. 2, cap. CONSTATĂRI, rezultă că viteza de deplasare a autoturismului Renault Megane cu nr. ........... în momentul coliziunii cu atelajul s-a situat în jurul valorii de 67 km/h.

Întrucât la locul faptei nu au fost relevate urme de frânare situate anterior locului impactului, valoarea respectivă poate fi atribuită şi vitezei iniţiale de deplasare a autovehiculului.

3.Producerea accidentului putea fi prevenită de numitul M.I. prin semnalizarea vehiculului hipo corespunzător circulaţiei pe timp de noapte.

Numitul F.L. nu putea evita producerea accidentului în condiţiile reţinute: Va = cca. 67 km/h, deplasarea pe timpul nopţii la lumina fazei de întâlnire a farurilor autoturismului.

Evenimentul rutier putea fi prevenit de către conducătorul auto în cazul în care acesta s-ar fi deplasat cu o viteză adaptată condiţiilor date de drum şi vizibilitate, inferioară valorii de 50 km/h.

4.Producerea accidentului rutier s-a datorat deplasării pe un drum naţional a vehiculului hipo condus de numitul M.I., semnalizat necorespunzător condiţiilor reduse de vizibilitate.

Un element favorizant al producerii accidentului l-a constituit deplasarea autoturismului condus de numitul F.L. cu o viteză necorelată cu distanţa de vizibilitate conferită de lumina farurilor.

Având în vedere obiecţiile formulate precum şi punctul de vedere formulat de expertul parte ing. T.V.cu privire la raportul de expertiză criminalistică nr. 158 din 05.12.2012, în cauză s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti. Din raportul de expertiză  criminalistică nr. 98 din 28.06.2013, supliment la raportul nr. 158 din 05.12.2012,  rezultă:

Viteza de deplasare a autoturismului Renault Megane cu nr. ........... în  momentul coliziunii cu atelajul a putut fi de cca. 50 km/h.

Evenimentul rutier putea fi prevenit de către conducătorul auto şi în situaţia în care capacitatea sa vizuală era diminuată din varii motive şi în consecinţă viteza adaptată spaţiului frontal de vizibilitate avea o valoare inferioară celei de 50 km/h, prin reducerea corespunzătoare a vitezei de deplasare a autoturismului şi corelarea acesteia cu distanţa de vizibilitate conferită de lumina farurilor.

Prin ordonanţa I.P.J. Vaslui - Serviciul Rutier din data de 27.06.2013 s-a dispus efectuarea unui supliment la expertiza criminalistică nr. ….. din 05.12.2012 de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, pentru stabilirea timpului de reacţie a unui conducător auto în condiţiile producerii accidentului de circulaţie în cauză, raportat la valorile concentraţiei de alcool pur în sânge rezultate în urma analizei probelor biologice recoltate de la inculpatul  F.L.. Din raportul de expertiză criminalistică nr. 105 din 12.07.2013, supliment la raportul nr. 158 din 05.12.2012. rezultă:

1.Timpul de întârzieri involuntare ale unui conducător auto este de 0,8 s atunci când starea de pericol a fost declanşată fără ca aceasta să poată fi prevăzută.

2.O valoare exactă a duratei întârzierilor fiziologice pentru cazul în speţă nu poate fi stabilită, întrucât nu există o relaţie pertinentă de determinare, reacţia conducătorului auto neputând fi nici estimată, dată fiind dependenţa acesteia de factori necunoscuţi sau dificil de cuantificat (greutatea, starea de nutriţie, gradul de oboseală, etc).

3.Având în vedere cele expuse în cadrul pct. 3, cap. CONSTATĂRI, apreciem drept posibil ca atât diminuarea capacităţii vizuale a conducătorului auto, cât şi neadaptarea vitezei la distanţa de vizibilitate frontală să se fi datorat într-o anumită măsură şi nivelului de alcoolemie a numitului F.L..

Inculpatul F.L. a recunoscut comiterea faptei, declarând însă că se consideră vinovat doar de faptul că a condus autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice, considerând că decesul victimei M.I. a avut loc din culpa exclusivă a acesteia, ca urmare a nerespectării de către aceasta a dispoziţiilor legale privind circulaţia rutieră.

Coroborând concluziile expertizelor criminalistice cu valorile ridicate ale alcoolemiei constatate a fi fost avute de inculpat, raportat la împrejurările în care a avut loc evenimentul rutier, rezultă că şi starea în care se afla conducătorul auto a avut influenţă în producerea accidentului.

Rezultă astfel, că inculpatul F.L. a încălcat o serie de dispoziţii legale care reglementează circulaţia pe drumurile publice, cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice  republicată şi în Regulamentul de aplicare a acesteia:

- art. 48 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată - „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă”;

- art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 - „Participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice sau private.”

- art.114 al.2 din HG nr.1391/2006 – „pe timpul nopţii, la apropierea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii acestora sunt obligaţi ca de la o distanţă de cel puţin 200 m să folosească luminile de întâlnire concomitent cu reducerea vitezei.

Instanţa reţine însă, că nu trebuie neglijată nici culpa victimei. Regulile de circulaţie, aşa cum sunt reglementate de lege, trebuie respectate deopotrivă de toţi participaţii la trafic.

Astfel, art.1 al.2,5 din O.U.G. nr.195/02 republ. prevede că „(2)Dispoziţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă au ca scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului.

(5) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică tuturor participanţilor la trafic, precum şi autorităţilor care au atribuţii în domeniul circulaţiei şi siguranţei pe drumurile publice şi în domeniul protecţiei mediului.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 1 – Regulamentul de aplicare a OUG 195/02, „participanţii la trafic sunt obligaţi să respecte regulile de circulaţie şi semnificaţia mijloacelor de semnalizare rutieră, precum şi celelalte dispoziţii din prezentul regulament”.

Victima M.I. a încălcat astfel, la rândul său, o serie de dispoziţii legale care reglementează circulaţia pe drumurile publice, cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, şi în Hotărârea Guvernului nr. 1391/4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice:

- art.71 al.1,3 din O.U.G. nr.195/02 republ.

 - art.165 al.1 lit.b,e,g din H.G. nr.1391/2006: “Conducătorul vehiculului cu tracţiune animală este obligat:

b) să conducă animalele astfel încât acestea să nu constituie un pericol pentru el şi ceilalţi participanţi la trafic;

e) să nu conducă vehiculul când se află sub influenţa alcoolului, a produselor sau substanţelor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora;

g) de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă să nu circule pe drumurile publice fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante şi fără ca vehiculul să aibă în partea din faţă un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă, iar în partea din spate un dispozitiv cu lumină roşie, amplasate pe partea laterală stângă;

Obligaţia victimei de a nu circula cu căruţa pe sectorul de drum respectiv (drum naţional ) trebuie privită însă corelativ cu obligaţia prevăzută de lege autorităţilor publice de a amenaja drumuri laterale destinate animalelor şi vehiculelor prev. în al.1 al art.71 din OUG nr.195/02 republ.

Starea de fapt prezentată este confirmată de coroborarea concluziilor următoarele mijloace de probă:

- declaraţiile inculpatului F.L. ( filele 37-42);

- declaraţiile martorilor M.E. (f.44,46-47) şi L.R. (filele 48-51);

- proces-verbal de cercetare la faţa locului cu schiţa locului faptei şi planşă foto ( f.10-22);

- buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr…………./10.11.2010 eliberat de S.M.L. Vaslui (f.62);

- raport de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei întocmit de I.M.L. Iaşi (f.69-70);

- proces-verbal de verificare tehnică ( fila 89);

- poliţă asigurare ( fila 60);

- raport medico-legal de necropsie nr. …../N/02.11.2010 ( f. 31-33);

- raport de expertiză criminalistică nr……/07.10.2011(filele 106-110);

-  raport de expertiză criminalistică nr……/05.12.2012 (f. 136-143);

- raport de expertiză criminalistică nr…./28.06.2013 (f. 164-166);

Fapta inculpatului F.L. de a nu se conforma obligaţiilor referitoare la circulaţia pe drumurile publice şi  de a conduce autoturismul pe drumurile publice fără a adapta viteza la condiţiile de drum şi având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, producând un accident rutier care a avut ca urmare decesul victimei M.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al. 2,3 Cod penal .

În ceea ce priveşte antecedenţa cauzală a evenimentului rutier, s-a evidenţiat deopotrivă starea potenţială de pericol produsă de inculpatul F.L., care a condus sub influenţa băuturilor alcoolice şi care, din cauza neadaptării vitezei la condiţiile de drum, nu a observat la timp căruţa şi pe victima M.I. şi starea de pericol declanşată de victima M.I., aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, care a circulat cu căruţa nesemnalizată pe sectorul de drum respectiv, instanţa reţinând că atât inculpatul cât şi victima ar fi putut preveni producerea accidentului dacă ar fi respectat dispoziţiile legale anterior menţionate.

 Astfel, conduita inculpatului şi a victimei, care din culpă, nu şi-au îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile ce le reveneau în calitate de conducător auto, respectiv participant la trafic, are valoare cauzală, contribuind în egală măsură la producerea rezultatului.

Prin urmare, instanţa apreciază că activităţile inculpatului şi ale victimei de a ignora normele rutiere se înscriu printre cauzele care au determinat rezultatul produs, împrejurări în raport de care reţine culpa concurentă a inculpatului F.L. în proporţie de 50% şi a victimei M.I.  de 50 % .

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul F.L. săvârşit infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.2,3 Cod penal, din culpă, ca formă a vinovăţiei prevăzută de art. 19 alin.2 lit.b Cod penal ( art. 16 alin.4 lit.b Noul Cod penal) acesta neprevăzând rezultatul faptei, deşi putea şi trebuiau să-l prevadă.

În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate din fapta inculpatului F.L. care a ignorat normele rutiere şi rezultatul produs, instanţa reţine întrunită această condiţie întrucât acţiunea inculpatului F.L. care a condus autoturismul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală şi care nu a adaptat viteza în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă se înscrie printre cauzele care au determinat rezultatul.

Aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se va aplica legea penală mai favorabilă.

Deşi art.7 din Convenţia Europeană nu prevede în mod expres principiul aplicării legii penale mai favorabile, Curtea Europeană prin reviriment de jurisprudenţă, a recunoscut obligaţia instanţei de a aplica legea penală mai favorabilă inculpatului dacă există diferenţe între legea în vigoare la data săvârşirii faptei şi legi penale succesive până la pronunţarea hotărârii definitive (CEDO – cauza Scoppola contra Italiei).

Curtea Constituţională a României în decizia nr. 1470/08.11.2011 a mai arătat că determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o serie de elemente, cum ar fi : cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuate sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă.

Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă.

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, Curtea Constituţională a României a stabilit că legea penală mai favorabilă se aplică global. Potrivit motivării acestei decizii, legea penală mai favorabilă vizează aplicarea legii şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea şi noua lege.

„Indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, instanţele judecătoreşti trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare. De altfel, Curtea Constituţională a statuat că, în ceea ce priveşte determinarea concretă a legii penale mai favorabile, aceasta vizează aplicarea legii şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea şi noua lege, deoarece nu s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze”.

Cod penal 1969 

Art.178 alin.1,2,3

(1)Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

(2)Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(3)Când uciderea din culpă a unei persoane este săvârşită de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică, având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Prin Dec. nr.1/2007 Î.CCJ a stabilit că faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de ucidere din culpă, cu această ocazie, a unei persoane, constituie o singură infracţiune complexă, de ucidere din culpă prev. de art.178 al.3 teza I din C.pen. în care este absorbită infracţiunea prev. de art.87 al.1 din O.U.G. nr.195/02

Noul Cod penal

Infracţiunea de ucidere din culpă în modalitatea reţinută în sarcina inculpatului F.L. este reglementată de dispoziţiile art. 192 alin.1,2 N. C.pen.  şi art.336 al.1 N.C.pen. ambele cu apl. art.38 N.C.pen..

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 192 N. C.pen.

(1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Dispoziţiile art.192 alin.1 din Noul Cod penal reproduc, inclusiv sub aspectul limitelor de pedeapsă, prevederile art. 178 alin.1 Cod penal din 1969.

De asemenea, dispoziţiile art. 192 alin.2 teza I din noul Cod penal, reproduc, inclusiv sub aspectul limitelor de pedeapsă, prevederile art. 178 alin.2 Cod penal din 1969.

Însă dispoziţiile art. 192 alin.2 din noul Cod penal au fost completate cu o nouă teză, teza a II-a, potrivit căreia în cazul în care „ încălcarea dispoziţiilor legale ori a măsurile de prevedere constituie prin ea însăşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni”, teză care îşi găseşte pe deplin aplicabilitatea în prezenta cauză raportat situaţiei de fapt reţinute, fiind incidentă inclusiv în situaţia în care alcoolemia peste limita legală constatată a fi fost avută de inculpat ar reprezenta singura încălcare a dispoziţiilor legale, noul Cod penal prevăzând expres concursul de infracţiuni în acest caz.

Noul Cod penal nu mai consacră agravanta prev. de art.178 al.3 V. Cod pen., în baza Noului Cod penal faptele urmând a fi încadrate sub aspectul concursului de infracţiuni (similar reglementărilor de la infracţiunea de înşelăciune săvârşită prin mijloace frauduloase).

Instanţa urmează să analizeze „in concreto” legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului F.L..

În acest sens, instanţa nu poate primi apărările inculpatului privind reţinerea ca lege penală mai favorabilă a Noului Cod penal în sensul concursului de infracţiuni, respectiv infracţiunile prev. de art.192 al.2 C.pen. şi art.336 al.1 C.pen. şi solicitarea sa de a fi achitat pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă ca urmare a faptului că acesta nu ar fi încălcat nicio regulă rutieră, urmând a fi sancţionat doar pentru comiterea infracţiunii prev. de art.336 al.1 C.pen.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, nu este posibilă o delimitare abstractă între cele două infracţiuni, respectiv ucidere din culpă şi conducere sub influenţa alcoolului, ca şi cum alcoolemia mult peste limita legală constatată a fi fost avută de inculpat la momentul producerii accidentului nu ar fi avut nicio influenţă asupra infracţiunii de ucidere din culpă, instanţa având în vedere la încadrarea juridică a faptei atât obligaţia inculpatului de a adapta viteza la condiţiile de trafic, chiar sub limita permisă pe sectorul de drum respectiv dacă împrejurările concrete impun aceasta, conf. dispoziţiilor art.114 al.2 din H.G. nr.1391/2006, cât şi obligaţia negativă impusă inculpatului de prevederile legale în materia circulaţiei rutiere, respectiv de a nu se urca la volan şi conduce pe drumurile publice ulterior consumului de băuturi alcoolice.

Este adevărat că victima nu trebuia să conducă, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice şi fără a purta îmbrăcăminte cu elemente reflectorizante, vehiculul  nesemnalizat pe drumurile publice în condiţiile respective, dar la fel de adevărat este că nici inculpatul nu trebuia să conducă autoturismul având în sânge îmbibaţia alcoolică peste limita legală constatată.

Regulile de circulaţie şi dispoziţiile legale sunt obligatorii pentru toţi participanţii la trafic care trebuie deopotrivă să le respecte.

Faptul că inculpatul este o persoană instruită, cu studii deosebite, cu o conduită de viaţă exemplară nu este de natură a înlătura răspunderea penală a acestuia, toate aceste aspecte urmând a fi avute în vedere de instanţă la individualizarea pedepsei ce va fi stabilită acestuia.

În ceea ce priveşte regimul sancţionator, Noul Cod penal are caracter mai favorabil, deoarece prevede limite mai mici de pedeapsă, însă raportat tratamentului penal al concursului de infracţiuni şi circumstanţele atenuante ce pot fi reţinute în favoarea inculpatului, faţă de circumstanţele atenuante şi efectele acestora, precum şi de posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de legea veche, analizând global instanţa constată că dispoziţiile Vechiului Cod penal sunt mai favorabile.

Astfel, comparând în acest sens dispoziţiile referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei ( prevăzută de art. 81 Vechiul Cod penal, care nu se mai regăseşte în noua reglementare) cu instituţia amânării aplicării pedepsei - instituţie nou introdusă în legislaţia penală, instanţa reţine următoarele

Amânarea aplicării pedepsei prevăzută de art. 83 Noul Cod penal este o nouă modalitate de individualizare a pedepsei şi poate fi aplicată de instanţa de judecată, atunci când scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.

Condiţiile amânării aplicării pedepsei sunt reglementate în dispoziţiile art. 83 alin. l şi 2 Noul Cod penal, din analiză cărora rezultă că amânarea aplicării pedepsei poate fi dispusă dacă:

- pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, iar când limita maximă specială a pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este inferioară limitei de 7 ani;

- infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 42 lit.a şi b din Noul Cod penal;

- infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

- infractorul nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau participanţilor;

- în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepsei nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Prin urmare, condiţiile de aplicare a suspendării condiţionate executării pedepsei, prevăzute în art. 81 Cod penal din 1969 sunt mai favorabile decât condiţiile amânării aplicării pedepsei deoarece: pedeapsa aplicată poate fi mai mare, nu există limită a pedepsei prevăzute de lege, nu există posibilitatea obligării la prestarea unei munci în folosul comunităţii, nu există condiţii exprese referitoare la conduita procesuală a infractorului.

În aplicarea art.12 alin.1 LPA a noului Cod penal, conform legii care a fost stabilită a fi mai favorabilă  vor fi aplicate şi pedepsele accesorii.

În consecinţă, instanţa va proceda la tragerea la răspundere penală a inculpatului F.L. raportându-se la dispoziţiile art. 178 alin.2,3 din Codul penal din 1969, stabilită ca lege penală mai favorabilă, instanţa procedând la identificarea acesteia din perspectiva următoarelor criterii: condiţiile de incriminare, cerinţele privind tragerea la răspundere penală, condiţiile de sancţionare, modalitatea de individualizare a executării pedepsei, consecinţele condamnării.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin.2 Cod procedură penală întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune sub aspectul laturii obiective şi a fost săvârşită de către inculpatul F.L.  cu forma de vinovăţie prevăzută de lege instanţa va dispune  condamnarea acestuia.

Individualizarea pedepsei desemnează operaţiunea juridică prin care pedeapsa este adaptată la situaţia concretă, prin folosirea unor criterii generale şi obligatorii, instanţa fiind cea care stabileşte, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze ( reflectate atât în gradul de pericol social concret al infracţiunii cât şi în persoana şi comportamentul infractorului)  dacă este necesară aplicarea unei pedepse şi dacă această pedeapsă trebuie executată în mod efectiv.

Tot acest proces de individualizare a pedepsei va avea drept finalitate găsirea modalităţii optime de sancţionare, de manifestare ( sau nu) a componentei represive, specifică pedepselor în dreptul penal, în aşa fel încât să se realizeze caracterul echitabil al procesului penal, precum şi în scopul prevenţiei generale şi al prevenţiei speciale.

Raportat considerentelor mai sus expuse, la individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului F.L. se vor avea în vedere:

- criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor ;

- culpa concurentă a victimei la producerea rezultatului socialmente periculos astfel cum a fost reţinută 50% în sarcina inculpatului şi de 50% în sarcina victimei;

- ignorarea obligaţiilor adaptării unei conduite preventive, prin încălcarea normelor rutiere;

- atingerea adusă relaţiilor sociale ce ocrotesc dreptul la viaţă pe care legea îl asigură fiecărui om;

- urmările produse;

- datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Sub acest ultim aspect, instant reţine că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a prezentat constant în faţa autorităţilor pe parcursul soluţionării cauzei, a manifestat o conduită sinceră de recunoaştere şi regret a faptei comise, are o conduită deosebită în societate, aşa cum rezultă din înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar, date care justifică reţinerea circumstanţelor atenuate prev. de art.74 al.1 lit.a,c, al.2 C.pen, cărora li se va da cuvenita eficienţă juridică conf. prevederilor art.76 al.1 lit.b C.pen. la stabilirea cuantumului pedepsei  ce va fi aplicată.

Punând în balanţă ansamblul tuturor circumstanţelor de natură a caracteriza fapta şi persoana inculpatului, instanţa apreciază că pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către inculpat şi formarea unei atitudini corecte a acestuia faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială se impune condamnarea  sa la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută şi sancţionată de ar. 178 alin.2,3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 74 al.1 lit.a,b, al.2, art.76 al.1 lit.b Cod penal şi art. 5 Noul Cod penal.

Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „ în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă”.

În baza prevederilor art. 71 Cod penal din 1969 privind pedeapsa accesorie, va interzice inculpatului F.L., pe durata executării pedepsei aplicate, exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit.a teza a II-a şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective, precum şi a dreptului prevăzut la litera b acela de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, faţă de soluţia de condamnare instanţa considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.

Astfel, din motivarea deciziei nr. 2 /06.10.2005 a Curţii Europene a Drepturilor Omului ( cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord ) rezultă că dreptul la vot, garantat de art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei , nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie.

Această marjă de apreciere nu este însă nelimitată, restricţiile şi limitările în materia dreptului la vot trebuind apreciate de o instanţă independentă în fiecare caz în parte.

Din decizia instanţei europene rezultă că ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat şi nediferenţiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.

Art.71 alin.1 Cod penal din 1969, referitor la pedepsele accesorii, prevede: condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, b, c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei.

Art. 64 alin.1 lit. a Cod penal din 1969 , se referă la dreptul de a alege şi a fi ales în autorităţile publice şi în funcţiile elective publice. Această pedeapsă se aplică de drept odată cu pronunţarea unei pedepse privative de libertate pentru comiterea unei infracţiuni.

Acest procedeu este nerezonabil, interdicţia drepturilor electorale fiind aplicată fără respectarea principiului proporţionalităţii în fiecare caz în parte.

Raportat la gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, instanţa apreciază că acesta are capacitatea de a aprecia asupra unei valori fundamentale, ca dreptul la alegeri libere într-o societate democratică.

Prin urmare, nu este proporţionată şi justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale pe durata executării pedepsei, ci doar interdicţia de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.

La individualizarea juridică a modalităţii de executare a pedepsei principale, instanţa în baza art. 81 alin.1 Cod penal din 1969 cu referire la art. 5 Noul Cod penal şi art. 15 din Legea nr. 187/2012 va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pentru următoarele motive:

Reglementarea art. 81 şi urm. Vechiul Cod penal este mai favorabilă prin prisma condiţiilor de acordare – nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracţiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligaţiile pe durata termenul de încercare sunt mai puţine, iar în ceea ce priveşte reabilitarea aceasta se constată de drept (art.86 Cod penal din 1969).

Instanţa, apreciind că scopul educativ şi preventiv al pedepsei aplicate inculpatului F.L. poate fi atins şi fără executarea acesteia - inculpatul fiind la prima încălcare a legii penale şi prezentând şanse sporite de reintegrare în societate şi constatând că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii impuse de art. 81 Cod penal din 1969 (pedeapsa aplicată în prezenta cauză este mai mică de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni),circumstanţele personale ale acestuia, atitudinea manifestată după comiterea faptelor, sinceritatea şi regretul manifestată pe parcursul desfăşurării urmăririi penale, sunt elemente de natură să determine concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenţie, iar condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii şi suspendarea condiţionată a executării acesteia reprezintă un avertisment suficient pentru inculpat în măsură să conducă la reeducarea sa, la formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, de valorile sociale ocrotite prin dispoziţiile legale ce incriminează infracţiunea pentru care a fost antrenată răspunderea penală şi să îşi conformeze conduita exigenţelor legii penale, va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului F.L. pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, fixat în condiţiile art. 82 Cod penal din 1969.

Având în vedere dispoziţiile art. 71 alin 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 404 alin.1 Cod procedură penală va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 alin.1 Cod penal din 1969 că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa va revoca suspendarea condiţionată dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art. 7 alin.1 din Legea nr. 26/2008, va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul F.L., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi în baza art.5 din aceeaşi lege va informa inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de date Genetice Judiciare, a profilului său genetic.

Acţiunea civilă

În latura civilă, s-au constituit părţi civile în prezenta cauză, acţiunea fiind îndreptată exclusiv împotriva asiguratorului de răspundere civilă, după cum urmează:

I –M.E.– soţia victimei:

- daune materiale în cuantum de 40.000 lei, reprezentând ansamblul cheltuielilor efectuate cu înmormântarea şi alte obiceiuri creştineşti;

- daune morale în cuantum de 1.000.000 lei reprezentând trauma psihică produsă de dispariţia definitivă a persoanei care i-a fost partener de viaţă şi totodată tatăl copiilor rezultaţi în urma căsătoriei.

 – M Ioana- fiica victimei:

- daune morale în cuantum de 1.000.000 lei pentru suferinţele psihice ca urmare a pierderii unui părinte;

- prestaţie periodică în cuantum de 500 lei lunar, începând cu data producerii accidentului rutier şi până la împlinirea vârstei de 18 ani, respectiv până la finalizarea studiilor dar nu mai târziu de vârsta de 26 de ani;

 –  M Georgiana Florentina- fiica victimei

- daune morale în cuantum de 1.000.000 lei pentru suferinţele psihice ca urmare a pierderii unui părinte;

- prestaţie periodică în cuantum de 500 lei lunar, începând cu data producerii accidentului rutier şi până la data de 30.06.2014-data finalizării studiilor;

- M  Ovidiu-Iulian- fiul victimei

- daune morale în cuantum de 1.000.000 lei pentru suferinţele psihice ca urmare a pierderii unui părinte;

- M.S-A- fiul victimei

- daune morale în cuantum de 1.000.000 lei pentru suferinţele psihice ca urmare a pierderii unui părinte;

- M.D.- fratele  victimei

- daune morale în cuantum de 500.000 lei pentru suferinţele psihice ca urmare a pierderii fratelui;

- M  Ion- fratele  victimei

- daune morale în cuantum de 500.000 lei pentru suferinţele psihice ca urmare a pierderii fratelui;

- C.D.- sora  victimei

- daune morale în cuantum de 500.000 lei pentru suferinţele psihice ca urmare a pierderii fratelui;

- V.M. - sora  victimei

- daune morale în cuantum de 500.000 lei pentru suferinţele psihice ca urmare a pierderii fratelui;

II. Actualizarea sumei reprezentând despăgubiri materiale şi morale la dobânda BNR din momentul producerii riscului asigurat până la momentul plăţii efective şi integrale de către asigurator;

III. Indexarea despăgubirilor civile ( îndemnizaţiei) la rata indicelui de inflaţie de la data producerii accidentului şi până la data plăţii despăgubirilor.

IV. Obligarea asigurătorului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părţile civile la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei de fond conform art. 49,50 din Legea nr. 136/1995, cu aplicarea art. 26 alin.1 lit.d din Ordinul CSA nr. 20/2008.

Conform dispoziţiilor art.19 alin.1 Cod procedură penală, acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Acţiunea civilă, alăturată celei penale, îşi are izvorul juridic în dispoziţiile art. 998 – 999 vechiul Cod civil (faţă de data comiterii faptei)  şi, prin urmare, este necesar să se verifice existenţa condiţiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Potrivit dispoziţiilor art. 998 din vechiul Cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara. De asemenea, conform art. 999 din vechiul Cod civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa.

Din prevederile legale menţionate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite anumite condiţii şi anume: existenţa unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate şi a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Aplicând aceste dispoziţii legale la situaţia de fapt reţinută în cauză, instanţa constată îndeplinite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale în ceea ce priveşte părţile civile.

Dovada existenţei prejudiciului şi a întinderii acestuia revine, în temeiul dispoziţiilor art. 99 Cod pr.pen, părţii civile.

Referitor la persoana căreia îi va reveni obligaţia de a plăti sumele stabilite cu titlu de despăgubiri, instanţa are în vedere că societatea de asigurare are în procesul penal calitatea de parte responsabilă civilmente-asigurător, răspunderea acesteia putând fi angajată în mod direct, fiind statuat şi caracterul limitat, derivat din contract, al obligaţiei asumate de societatea de asigurare.

Potrivit disp. art. 49 alin. 1 din lg. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule; art. 54 alin. 1, din acelaşi act normativ, prevede că  drepturile persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, iar art. 55 alin. 1 prevede că despăgubirile de plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.

Dispoziţiile art. 55 alin. 3 din legea 136/1995 reglementează faptul că despăgubirile se plătesc chiar asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit art. 58 din acelaşi act normativ.

Aşadar, potrivit art. 49 din Legea 136/1995 modificată, „asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil”, fără a distinge cu privire la natura prejudiciilor produse (despăgubiri materiale sau daune morale, iar în cazul despăgubirilor materiale fără a distinge între sume globale şi prestaţii periodice.

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 50 din Legea 136/1995 modificată, potrivit cărora despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri”.  Mai mult, conform art. 54 din aceeaşi lege, despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligaţiei acestuia.

Din interpretarea coroborată a art. 50 şi 54 din Legea 136/1995, rezultă că asigurătorul de răspundere civilă va acorda persoanelor prejudiciate despăgubiri, noţiune care include atât dezdăunările, precum şi cheltuielile de judecată, făcute de persoanele păgubite prin vătămare corporală sau deces.

Potrivit art. 24 alin. 2 lit. b din Ordinul nr. 21/2009 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sunt: „pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente produse în anul 2009, la un nivel de 1.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României. Pentru accidente produse în anul 2010, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel de 2.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României. Pentru accidente produse în anul 2011, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel de 3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.”

Faţă de toate aceste considerente expuse, instanţa va obliga la plata despăgubirilor materiale, a daunelor morale către părţile vătămate, constituite părţi civile în cauză, în limitele prevăzute de lege, asigurătorul SC A-R A SA în calitate de parte responsabile civilmente conf. art.86 Cod proc. pen.

Potrivit înscrisurilor existente la dosar, autovehiculul cu nr. de înmatriculare ........... condus de inculpat era asigurat la 01.11.2010, conform poliţei de asigurare RCA  seria ……….. nr……… valabilă de la 06.01.2010 la 05.01.2011 (f.86-ds. U.P.) la SC A-R ASA.

Raportat culpei concurente a victimei, apreciată de instanţă ca fiind de 50%, urmează a fi diminuate proporţional cu acest procent toate sumele ce vor fi admise de instanţă cu titlu de despăgubiri.

În ce priveşte pretenţiile materiale ale părţii civile M.E., martorul N.V. (fila 126) a declarat în faţa instanţei că M.E. este cea care a făcut cheltuielile de înmormântare cu bani împrumutaţi întrucât familia victimei avea o situaţie materială dificilă, nefiind pregătită pentru un astfel de moment. Martorul estimează cheltuielile efectuate cu înmormântarea la aproximativ 160-170 milioane lei vechi, având în vedere numărul mare de persoane care au participat, precum şi faţă de cumpărăturile făcute, însă nu ştie cât s-a cheltuit pentru pomenirile ulterioare, deşi a participat şi la acestea, fiind fost coleg cu victima.

Partea civilă M.E.  nu a depus şi înscrisuri pentru dovedirea cheltuielilor efectuate nici măcar pentru pomenirile ulterioare.

Instanţa are în vedere că decesul victimei a fost de natură a crea un prejudiciu celor apropiaţi ca urmare a cheltuielilor efectuate cu înhumarea şi respectarea obiceiurilor creştineşti. Cu toate acestea, în lipsa unor înscrisuri doveditoare şi a unor declaraţii de martori coroborate, nu va putea acorda în tot sumele solicitate de partea civilă. Totodată instanţa trebuie să aibă în vedere culpa concurentă a victimei, evaluată la 50%.

Raportat tuturor probelor administrate în cauză, instanţa constată că partea civilă M.E. este îndreptăţită doar la suma de 17.000 lei, sumă ce a fost probată de martorul N.V. prin declaraţia dată în faţa instanţei şi din care instanţa va scădea suma de 5.000 lei plătită de inculpat părţii civile în acele împrejurări, aşa cum rezultă atât din înscrisurile depuse la dosar, cât şi din declaraţia martorului H.B..

Instanţa nu va acorda nicio sumă pentru pomenirile ulterioare  având în vedere că nu s-a făcut în nici un mod dovada acestora. Într-adevăr, ar fi absurd şi inechitabil a se pretinde soţiei victimei ca, în momente de maximă tristeţe pricinuite de decesul soţului său, să se îngrijească în principal de preconstituirea de probe pentru procesul penal.

Însă, în ceea ce priveşte pomenirile ulterioare – de 9 zile, 20 zile, 40 zile, 6 luni, 1 an, partea civilă aveau posibilitatea de a-şi preconstitui probe, fiind necesar a se stabili prin probe certe atât existenţa unui prejudiciu cât şi valoarea acestuia, astfel încât tragerea la răspundere a autorului faptei ilicite să opereze doar în limita valorii prejudiciului real şi efectiv produs.

Instanţa a reţinut că părţile civile au avut cheltuieli cu aceste prilejuri, însă în lipsa unor dovezi clare cu privire la acestea, nu pot fi acordate decât sumele efectiv probate, evitându-se astfel, o îmbogăţire fără just temei ca urmare a acordării acestora.

În consecinţă, suma ce urmează a fi acordată părţii civile M.E. cu titlu de daune materiale este de 12.000 lei, sumă ce urmează a fi diminuată proporţional cu culpa concurentă de 50% reţinută victimei, astfel că despăgubirile materiale vor fi plătite în cuantum de 6.000 lei.

În privinţa părţilor civile M Ioana (născută la data de 28.02.1996)şi M Georgiana Florentina (născută la data de 24.04.1994), minore la data comiterii faptei, pentru stabilirea prestaţiilor periodice ce li se cuvin, în lipsa unor dovezi din care să rezulte venitul net al defunctului, instanţa trebuie să aibă în vedere venitul minim pe economie de 600 lei, la nivelul anului 2010, 670 lei la nivelul anului 2011, 700 lei la nivelul anului 2012, 750 lei pentru perioada 01.02.2013-01.07.2013 şi de 800 lei pentru perioada 01.07.2013-01.01.2014 şi de 850 lei pentru anul 2014, partea la care acestea ar fi fost îndreptăţită conform art. 94 din Codul familiei, în vigoare la săvârşirii faptei ilicite, respectiv a treia parte din venitul minim pe economie lunar pentru amândouă, precum şi culpa victimei în procent ce 50%. Astfel, valoarea prestaţiei lunare pentru fiecare dintre cele două părţi civile este de 50  lei lunar pentru anul 2010, 56 lei lunar pentru anul 2011, 58,5 lei lunar pentru anul 2012, 58,5 lei pentru ianuarie 2013, 62,5 lei lunar pentru lunile februarie-iunie 2013, 66,5 lei lunar pentru lunile iulie-decembrie 2013 şi de 71 lei lunar pentru 2014.

În ceea ce priveşte perioada pentru care acesta beneficiază de prestaţii periodice, instanţa va avea în vedere că cele două părţi civile nu au făcut dovada continuării cursurilor după împlinirea vârstei de 18 ani şi nu au beneficiat de pensie de urmaş, prestaţiile periodice urmând a fi acordate de la data comiterii faptei şi până la majoratul fiecăreia dintre acestea, calculată global. În consecinţă, instanţa va obliga asigurătorul SC A-R AS.A, la plata în favoarea părţii civile M Ioana, cu titlul de despăgubiri periodice, a sumei de 2386 lei, pentru perioada 01.11.2010- 28.02.2014, şi în favoarea părţii civile M Georgiana Florentina cu titlul de despăgubiri periodice, a sumei de 1006 lei, pentru perioada 01.11.2010- 24.04.2012.

Referitor la daunele morale solicitate de părţile civile M.E., M Ioana, M Georgiana Florentina, M Ovidiu Iulian M Sergiu Alin, M Ion, M Dumitru, C.D. şi V.M., instanţa apreciază, fără îndoială, că dispariţia în condiţii tragice a  soţului, respectiv a tatălui şi fratelui lor,  a produs acestora o traumă psihică greu de depăşit, fapt confirmat atât de către martorul audiat, dar care rezultă şi din însăşi urmarea produsă de fapta culpabilă a inculpatului.

La stabilirea daunelor morale instanţa va avea în vedere însă, ca sumele de bani ce se vor acorda părţilor civile să aibă efecte compensatorii, să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorul faptei şi nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor, sumele ce vor fi stabilite fiind menite să nu realizeze o îmbogăţire fără just temei a părţilor civile, ci o dezdăunare echitabilă pentru suferinţa încercată.

Instanţa apreciază că părţile civile sunt îndreptăţite la acordarea de despăgubiri reprezentând daune morale, acestea având un caracter pur afectiv, prejudiciul astfel cauzat vizând afectarea relaţiilor bazate pe legături sufleteşti, legături care sunt specifice vieţii de familie.

Potrivit jurisprudenţei CEDO, la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite se impune examinarea cazului dedus judecăţii, avându-se în vedere părţile, calitatea lor, precum şi urmările produse. Aşadar, încălcarea acestor valori generează dreptul şi obligaţia la repararea consecinţelor şi, chiar dacă s-a statuat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conţinut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenţei în bani a valorilor încălcate prin fapta ilicită, stabilindu-se că atingerile aduse acestei valori, manifestate concret, permit aprecierea intensităţii şi gravităţii lor în raport de toate împrejurările cauzei.

Prin urmare, nu este vorba de o reparare propriu-zisă, respectiv de o repunere în situaţia anterioară, care de altfel nici nu este posibilă, daunele morale având doar menirea de a uşura suferinţele părţilor civile, cauzate de pierderea într-un moment total neaşteptat a unei fiinţe dragi.

Instanţa arată că nu poate fi negat rezultatul dăunător direct, de natură morală, al infracţiunii asupra părţilor civile cărora le-au fost aduse în mod real vătămări asupra valorilor şi drepturilor nepatrimoniale.

Întregul material probator administrat în cauză a demonstrat existenţa faptei ilicite săvârşite de inculpat, a prejudiciului nepatrimonial produs constând în suferinţele psihice apărute ca urmare a decesului soţului, respectiv tatălui şi fratelui, survenit în urma accidentului de circulaţie, legătura de cauzalitate dintre aceste elemente, precum şi vinovăţia inculpatului în forma culpei.

Suferinţa acestora nu poate fi măsurată şi nici evaluată în bani, însă este cert că aceştia au rămas profund îndureraţi şi că nu vor putea fi nicicum consolaţi de pierderea suferită.

Dimensiunea prejudiciului moral suferit de aceştia se impune a fi stabilită astfel, nu doar raportat la intensitatea durerilor psihice, la gradul de lezare a sentimentelor de afecţiune care stau la baza relaţiilor concrete dintre soţi, părinţi şi copii şi între fraţi, dar şi la intensitatea acestor relaţii, existenţa sprijinului moral, consecinţele înregistrate în planul vieţii familiale şi sociale.

 Având în vedere că răspunderea civilă are caracter reparator, fără a fi în acelaşi timp şi o pedeapsă, instanţa consideră că suma de câte 60.000 lei este proporţională şi suficientă cu prejudiciul moral suferit de soţia şi fiecare din copiii victimei, sume ce vor fi de asemenea reduse proporţional cu culpa concurentă a victimei.

 S-au constituit părţi civile în cauză şi fraţii victimei, cu sumele de câte 500.000 lei fiecare-daune morale.

În privinţa acordării acestora, instanţa le consideră îndreptăţite, deoarece este evident că decesul fratelui lor a cauzat acestora o puternică suferinţă care cu greu poate fi cuantificată, având în vedere că între aceştia exista o legătură strânsă.

Considerăm însă, faţă de considerentele anterior expuse, că suma de câte 10.000 lei fiecare este proporţională acestui prejudiciu, sume ce urmează a fi diminuate proporţional cu procentul de 50 %.

De asemenea, sumele ce urmează a fi acordate părţilor civile, atât cu titlu de daune materiale cât şi cu titlu de daune morale, urmează a fi actualizate în raport cu rata inflaţiei, adăugându-se şi dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a debitului.

Pentru a hotărî astfel instanţa va avea în vedere  natura juridică diferită a actualizării obligaţiilor în funcţie de cele două criterii solicitate de părţile civile.

Instanţa, potrivit principiului reparării integrale a pagubei, conform căruia este necesar a fi acoperită pierderea suferită precum şi beneficiul de care partea a fost lipsită, reţine că actualizarea obligaţiilor în raport cu rata inflaţiei reprezintă valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii (daune compensatorii), iar natura juridică a dobânzii reprezintă o sancţiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată) în cazul în care societatea de asigurare nu va plăti sumele la care a fost obligată la data scadenţei acestora.

Instanţa nu poate acorda dobânda legală aferentă sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri de la data producerii accidentului, aşa cum au solicitat părţile civile, instanţa urmează a dispune ca la aceste sume să se adauge dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a despăgubirilor, pentru următoarele motive:

Potrivit prevederilor art. 14 C.p.p. şi art. 998  din vechiul Cod civil, despăgubirile acordate părţilor vătămate trebuie să constituie întotdeauna o justă şi integrală reparaţie a daunelor suferite în urma unei infracţiuni.

Cuantumul despăgubirilor trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de partea vătămată, cât şi beneficiul nerealizat, ţinându-se seama de toate elementele necesare pentru ca despăgubirea să reprezinte o reparare completă a prejudiciului cauzat prin infracţiune. Acest beneficiu poate fi cel planificat, iar când nu se dovedeşte că era realizabil integral ori nu exista o asemenea planificare el poate fi determinat de instanţă pe baza probelor administrate.

Beneficiul nerealizat, care trebuie să fie cuprins în cuantumul despăgubirilor, reprezintă tot ceea ce ar fi putut realiza partea vătămată cu ajutorul bunurilor sau valorilor care au făcut obiectul material al infracţiunii  de la data şi în starea în care erau în momentul în care a fost lipsită de folosinţa lor şi până când acestea au reintrat în patrimoniul său.

Pentru ca partea vătămată să nu fie însă lipsită de o parte din acest beneficiu şi anume de acela pe care nu l-ar putea realiza dacă plata despăgubirilor s-ar face cu întârziere şi pentru a evita un nou proces este necesar ca cel ce urmează a plăti despăgubirile să fie obligat, totodată, şi la plata dobânzilor legale pe tot timpul de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la completa achitare, deoarece din momentul în care instanţa a stabilit în mod definitiv daunele acestea s-au transformat într-o creanţă certă, lichidă, exigibilă, care având ca obiect restituirea unei sume de bani produce, potrivit disp. art. 1088 din vechiul Cod civil, dobânzi legale până la completa achitare (Dec

Faţă de toate aceste considerente expuse, instanţa va obliga la plata despăgubirilor materiale şi a daunelor morale admise, către părţile vătămate, constituite părţi civile în cauză, asigurătorul S.C. A-R AS.A., în calitate de asigurător de răspundere  civilă, acestea nedepăşind limita impusă de Ordinul C.S.A. nr. 21/2009.

Raportat considerentelor mai sus expuse, instanţa, în baza art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală raportat la  penală  raportat la art. 19,  art. 25 alin. 1  Cod procedură penală, art. 49, art. 50 şi art. 55 din Legea nr. 136/95 privind asigurările şi reasigurările în România precum şi de art. 24 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 21/2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (în vigoare la data săvârşirii faptei), obligă pe asigurătorul de răspundere civilă  - parte responsabilă civilmente - Societatea A-R ASA,  să achite :

1. părţii civile  M.E. cu titlu de despăgubiri  civile suma de 6.000 lei - actualizată cu rata inflaţiei, precum şi cu dobânda legală aferentă, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 30.000 lei - actualizată cu rata inflaţiei, precum şi cu dobânda legală aferentă, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a debitului, cu titlu de daune morale;

2. părţii civile M Ioana suma de 30.000 lei, actualizată cu rata inflaţiei, precum şi cu dobânda legală aferentă, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a debitului, cu titlu de daune morale, şi suma de 2386 lei, actualizată cu rata inflaţiei, precum şi cu dobânda legală aferentă, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri periodice, calculate pentru perioada 01.11.2010-28.02.2014;

3. părţii civile M Georgiana Florentina suma de 30.000 lei, actualizată cu rata inflaţiei, precum şi cu dobânda legală aferentă, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a debitului, cu titlu de daune morale, şi suma de 1006 lei, actualizată cu rata inflaţiei, precum şi cu dobânda legală aferentă, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri periodice, calculate pentru perioada 01.11.2010-24.04.2012;

4. părţii civile M Ovidiu Iulian suma de 30.000 lei,  actualizată cu rata inflaţiei, precum şi cu dobânda legală aferentă, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a debitului, cu titlu de daune morale;

5. părţii civile M Sergiu Alin suma de 30.000 lei,  actualizată cu rata inflaţiei, precum şi cu dobânda legală aferentă, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a debitului, cu titlu de daune morale.

6. părţii civile M Ion suma de 5.000 lei,  actualizată cu rata inflaţiei, precum şi cu dobânda legală aferentă, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a debitului, cu titlu de daune morale;

7. părţii civile M Dumitru suma de 5.000 lei,  actualizată cu rata inflaţiei, precum şi cu dobânda legală aferentă, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a debitului, cu titlu de daune morale;

8. părţii civile C.D. suma de 5.000 lei,  actualizată cu rata inflaţiei, precum şi cu dobânda legală aferentă, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a debitului, cu titlu de daune morale;

9. părţii civile V.M.suma de 5.000 lei,  actualizată cu rata inflaţiei, precum şi cu dobânda legală aferentă, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a debitului, cu titlu de daune morale;

respingând restul pretenţiilor solicitate de acestea ca neîntemeiate.

Restul pretenţiilor părţilor civile vor fi respinse ca neîntemeiate.

Faţă de soluţia de condamnare a inculpatului, în baza art. 274 al.1 Cod de procedură penală,  instanţa îl va obliga pe inculpatul F.L. la plata către stat a sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, din care suma de 160 lei reprezintă contravaloarea analizării probelor de sânge în vederea determinării îmbibaţiei alcoolice a inculpatului conf. Buletinului de analiză nr. 1629-1630/10.11.2010, iar suma de 825 lei reprezintă taxa lucrărilor medico-legale efectuate de Serviciul Medico - Legal Vaslui cu ocazia efectuării autopsiei numitului M.I.. Suma de 50 lei - parte din onorariul avocatului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 276 alin.1  Cod de procedură penală raportat la art. 50 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată, coroborat cu art. 24 alin. 3 din Ordinul nr. 21/19.09. 2009  emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, asigurătorul parte responsabilă civilmente Societatea A-R A SA  va fi obligat la plata către partea civilă M.E. a sumei de 1206,2 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată ( suma de 2412,40 lei: 912,4 lei-contraval. Expertiză - f.101 ds. U.P. şi 1500 lei onorariu avocat, redusă proporţional cu culpa victimei), către partea civilă M Ioana a sumei de 980 lei ( suma de 1960 lei: 1500 lei onorariu avocat şi 460 lei-contravaloarea şedinţei de consiliere psihologică- redusă proporţional cu culpa victimei), M Georgiana Florentina a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat), către partea civilă M Ovidiu Iulian  a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată(onorariu avocat), către partea civilă M Sergiu Alin a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat), către partea civilă M Dumitru a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat), către partea civilă M Ion a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat), către partea civilă C.D. a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat), şi către partea civilă V.M.a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat), respingând restul solicitărilor cu acest titlu ca neîntemeiate.

În baza art. 273 Cod procedură penală obligă pe inculpatul F.L. la plata către martorul L.R., domiciliat în Vaslui, suburbia ……., str. ……., nr……, jud. Vaslui, a sumei de 835 lei-cheltuieli efectuate pentru prezentarea la instanţă (700 lei-contravaloare benzină şi 135 lei contravaloarea celor trei zile pierdute pentru deplasarea la instanţă de la Timişoara unde lucrează la Vaslui, conform înscrisurilor depuse la dosar).

Domenii speta

Spete similare