Infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 2 c. pen.

Constată că prin rechizitoriul nr. …./115/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău  şi înregistrat sub nr……/260/2016 pe rolul Judecătoriei Moineşti, a fost trimis în judecată inculpatul B.A., pentru săvârşirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 2 C. pen.

În actul de sesizare a instanţei se arată că inculpatul B.A., la data de 19.06.2014, urmare a nerespectării dispozițiilor legale şi masurilor de prevedere pentru efectuarea activității de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice (datorită neatenţiei în circulaţie, într-o cursă deosebit de periculoasă, în pantă şi datorită nerespectării limitei legale a vitezei), a cauzat din culpă, în cadrul unui accident rutier, decesul victimei T.A.M.

Din probatoriul administrat în cauză, materialul de urmărire penală şi declaraţiile date în faza de cercetare judecătorească, instanţa a reţinut următoarele:

In data de 19.06.2014, ora  9, inculpatul B.A., se deplasa pe DN 2G la volanul autoutilitarei Renault cu numărul de înmatriculare ……, din direcția Bacău către Moineşti.

Ţ.A.M.  parchează  autoturismul WV, cu numărulde înmatriculare……, ce tracta remorca cu nr. de înmatriculare……, în afara părţii carosabile, într-o curbă deosebit de periculoasă, într-o zonă unde acostamentul este suficient de lat cât să permită acest lucru şi a coborât din maşină, deplasându-se în faţa acesteia. 

Inculpatul a intrat în curba periculoasă, la marginea căreia parcase victima, şi, urmare a vitezei mai mari decât cea permisă ,  deviază de la traiectoria inițială de pe mijlocul benzii de circulație, lovind şi împingând lateral autoturismul VW pe o distanţă de 0,3 m.

Mașina condusă de inculpat iese pe acostament, lovește pe Ţ.A.M. în zona capului, prin impactul cu parbrizul autoutilitarei, cauzându-i-se  moartea.

Din raportul de expertiză medico legală nr….. din 10.07.2014 rezultă ca moartea lui Ţ.A.M. a fost violentă,  s-a datorat stopului cardio respirator survenit consecutiv unui traumatism craniocerebral grav, soldat cu fracturi cominutive craniene, de calotă şi bază de craniu cu leziuni cerebrale.

Prezent în instanţă , inculpatul nu recunoaşte fapta aşa cum a fost trimis în judecată şi arată că se deplasa în direcţia Harghita dinspre Bacău. În localitatea G….. a observat autoturismul condus de Ţ.A.M. care avea o remorcă pe care se afla o șină care depășea dimensiunea acesteia. Arată că respectivul autoturism avea roțile din partea stângă cu aproximativ 25 de cm pe carosabil și din sens opus venea un tir. Nu a văzut nici o persoană şi când a ajuns între maşină şi remorcă a auzit un zgomot puternic , a crezut că a fost acroşat de tir şi a tras foarte puţin , din reflex , spre dreapta de volan. Atunci s-a uitat în oglinda retrovizoare şi a observat că nu fusese lovit de tir dar rupsese oglinda de la autoturismul staţionat şi atinsese şi portiera din faţă.

A oprit să vadă ce s-a întâmplat şi a observat victima care era căzută pe iarbă şi îi curgea sânge din nas şi urechi. I-a acordat prim ajutorul şi a anunţat salvarea . Spune inculpatul că viteza sa de deplasare nu putea să fie decât de 40 km/h , autovehiculul său avea încărcătura maximă , fiind în treapta a treia de viteză deoarece la modelul său de autovehicul la treapta a patra s-ar fi oprit motorul.

După accident , s-a întocmit de către organele de urmărire penală un proces verbal de cercetare la faţa locului , semnat de către inculpat , fără obiecţiuni.

În acesta s-au consemnat toate datele tehnice şi situaţia de fapt găsită la faţa locului imediat după accident. Din verificările efectuate , inclusiv de către instanţă , nu au existat martori în timpul impactului şi nici după aceea , decât organele de urmărire penală care au încheiat şi au făcut măsurătorile consemnate în procesul verbal.

La urmărirea penală s-au efectuat două expertize de specialitate , din care una întocmită de expert parte , numit de către inculpat , care au concluzionat că : expertiza Guţu –autoutilitara condusă de inculpat se deplasa cu o viteză de 61 km/h , locul impactului dintre autoturismul condus de inculpat şi victimă a fost în afara părţii carosabile , la o distanţă de cca 0,7 metri de marginea drumului iar cel care putea să evite accidentul a fost inculpatul dacă ar fi circulat cu atenţie şi ar fi respectat prevederile legale referitoare la depăşire şi viteză pe un drum semnalizat ca fiind în curba deosebit de periculoasă.

Expertiza efectuată de expertul parte , concluzionează că viteza de deplasare a autoturismului inculpatului era de 61,181 km/h iar accidentul ar fi putut să fie evitat de către victimă dacă nu ar fi ieşit pe carosabil , dacă nu ar fi oprit ansamblul la limita carosabilului nelăsând spaţiu de mişcare pe lângă el în siguranţă şi dacă nu ar fi consumat alcool.

Nu se poate reține din conținutul acesteia că victima ar fi ieșit pe carosabil deoarece este o simplă afirmație care nu este însoțită de alte probe din care să rezulte acest fapt.

S-a admis de către instanţă o altă expertiză la Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi care a formulat următoarele concluzii : stabileşte valoarea probabilă a vitezei cu care se deplasa autoturismul condus de inculpat la cca 50 km/h dar nu exclude ca această viteză să fi fost mai mare , inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă s-ar fi deplasat în curba deosebit de periculoasă pe o traiectorie paralelă cu axul drumului şi ar fi păstrat distanţa laterală suficientă de cca 1-1,2 m faţă de autoturismul lovit , victima ar fi putut preveni accidentarea sa dacă nu s-ar fi aflat pe carosabil în proximitatea părţii laterale stânga a auto VW însă ar fi trebuit să anticipeze că va exista un conducător auto care nu se va înscrie pe traiectoria curbei , nu va păstra o distanţă laterală suficientă şi-l va lovi.

De asemenea stabileşte ca şi cauză a producerii accidentului : deplasarea autoutilitarei marca Renault condusă de inculpatul B.A., în curba la stânga , deosebit de periculoasă , pe o traiectorie care nu a coincis cu configuraţia drumului , ajungând astfel , în dreptul autoturismului victimei , cu roţile din dreapta la limita carosabilului , în condiţiile în care Ţ.A.M.  se afla pe carosabil în proximitatea părţii laterale stânga a auto VW.

În ceea ce privește conținutul rapoartelor de expertiză referitor la viteza de deplasare a autovehiculului condus de către inculpat , se va ţine seama că ambele expertize de la urmărirea penală (inclusiv expertul parte ) stabilesc ca fiind de 60-61 km/h.

Expertiza realizată la INEC Iaşi deşi menţionează ca viteză de deplasare cca 50 km/h , nu exclude ca utilitara să se fi deplasat cu o viteză mai mare de 50 km/h , anterior producerii accidentului. Astfel sub acest aspect concludente ca şi identitate de calcule , modalitate de stabilirea a vitezei de deplasare sunt cele două expertize de la urmărirea penală , în condiţiile în care expertiza de la INEC Iaşi este probabilă şi cu neexcluderea unei viteze mai mari.

Expertizele descriu ca şi dinamica accidentului - inculpatul nu s-a înscris pe o traiectorie situată paralel cu axa drumului şi s-a deplasat mult spre dreapta , rulând cu autoutilitara pe o traiectorie mai largă , a ieşit cu farul de pe sensul său de mers , a intrat în coliziune cu partea laterală dreaptă faţă şi partea laterală stângă a autoturismului oprit legal condus de victimă .

Astfel victima a fost lovită cu partea frontală dreaptă a autoutilitarei Renault , în planul farului , corpul acestuia fiind basculat pe capota motorului , capul ajungând la baza parbrizului .

Chiar din fotografiile făcute imediat după accident şi din procesul verbal încheiat de organele de poliţie , se observă că autovehiculul victimei este avariat pe portierele spre carosabil , ceea ce este clar că parte din autoturismul inculpatului a părăsit drumul și a atins celălalt autovehicul care era staționat regulamentar.

Nu s-a mai impus efectuarea unei alte expertize deoarece ultima realizată a fost întocmită cu respectarea normelor legale şi conform solicitărilor instanţei.

Din punct de vedere al laturii obiective a infracţiunii de ucidere din culpă , prevăzută şi pedepsită de art.192 alin.2 Cod penal , inculpatul a încălcat următoarele prevederi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice :

Art. 123 - Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depăşească 30 km/h în localităţi sau 50 km/h în afara localităţilor, în următoarele situaţii:

 b) în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau în care vizibilitatea este mai mică de 50 m;

Art. 118 - (1) Conducătorul de vehicul care efectuează depăşirea este obligat:

 c) să păstreze în timpul depăşirii o distanţă laterală suficientă faţă de vehiculul depăşit;

Faptele au fost dovedite şi prin : proces verbal de cercetare la faţa locului la care este atașata schița locului accidentului, planșa foto şi un cd, de la filele 5-26 dosar;  raport de expertiza medico legală nr. …..din 10.07.2014 aflat la filele 44-47 dosar; declarație parte civila Tîrcă Ciprian aflată la filele 48-49 dosar;  raport de expertiza tehnica din 24.11.2014 si răspuns la obiecțiuni, aflate la filele 57-62, 73-75 dosar;raport de expertiza tehnica din 30.01.2015 aflat la filele 63-70 dosar;declarație suspect si declarație inculpat aflate la filele 811-83, 87-89.

Situaţia de fapt fiind dovedită , în drept fapta inculpatului B.A., care, la data de 19.06.2014, urmare a nerespectării dispozițiilor legale şi masurilor de prevedere pentru efectuarea activității de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, (datorită neatenţiei în circulaţie, într-o cursă deosebit de periculoasă, în pantă şi datorită nerespectării limitei legale a vitezei) a cauzat din culpă, în cadrul unui accident rutier, decesul victimei Ţ.A.M. ,  constituie infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 2 C. pen. 

La individualizarea pedepsei , conform art. 74 NCP se va face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază, în contextul probelor administrate, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social şi reeducat şi fără izolare în regim de detenţie.

În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. impune condamnatului să execute următoarea obligaţie: să urmeze un curs de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Bacău pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. în sensul dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 7 al. 1 raportat la art. 3 din Legea 76/2008 se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, la data rămânerii definitive a hotărârii.

Ț.C.  , tatăl victimei s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 470480 lei daune morale şi materiale , defalcate după cum urmează : 20.000 lei cheltuieli ocazionate de înmormântare şi praznicele ulterioare şi 450.480 lei daune morale iar Ţ.C.M.  a solicitat 450.480 lei daune morale , echivalent a 100.000 , pentru suferinţa produsă prin decesul fiului său.

Asiguratorul SC ….. a arătat prin adresa de la filele 35-42 dosar că în calitate de societate de asigurare a autoturismului care a fost implicat în accident , a făcut două oferte părţilor civile , de 16.757,06 lei cu titlu de daune materiale şi câte 50.000 lei fiecare cu titlu de daune morale şi apoi la 06.02.2017 , a majorat sumele oferite cu titlu de daune morale la câte 60.000 lei pentru fiecare parte civilă.

Părţile civile nu au fost de acord cu plata pe cale amiabilă a sumelor arătate anterior.

La filele 65-81 dosar , părţile civile au făcut dovada prin chitanţe şi bonuri de casă că au achitat pentru înmormântare , praznice aferente şi monument funerar , suma de 20.000 lei.

În ceea ce priveşte daunele morale , apărătorul părţilor civile au depus la dosarul cauzei rapoarte de evaluare psihologice ale acestora (filele 190-193) din studiul cărora rezultă că ambii părinţi chiar după trecerea unui număr de 4 ani de la pierderea fiului sunt foarte afectaţi , au rămas cu sechele psihice şi depresie.

Cu privire la pretenţiile civile, instanţa reţine ca regulă generală că răspunderea patrimonială a inculpatului pentru prejudiciul cauzat prin săvârşirea unei fapte penale poate fi angajată prin îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii ce caracterizează răspunderea civilă delictuală: fapta ilicită, prejudiciul – rezultatul negativ suferit de partea vătămată ca urmare a încălcării drepturilor patrimoniale ocrotite prin legea penala, cert si nereparat încă, legătura de cauzalitate directa dintre fapta ilicită si prejudiciul produs, vinovăţia sub forma intenţiei directe.

Mai reţine instanţa, ca regulă generală, că în situaţia în care autorul prejudiciului este asigurat, victima prejudiciului va primi despăgubirea de la societatea de asigurare.

Răspunderea asiguratorului este o răspundere contractuală, stabilită în baza contractului de asigurare dintre asigurător şi asigurat, astfel că în situaţia în care asiguratul săvârşind o faptă ilicită, cauzează un prejudiciu unei alte persoane, fapta ilicită fiind un risc asigurat prin contract, asiguratorul răspunde direct faţă de persoana păgubită, în limitele plafonului sumei asigurate.

Instanţa mai reţine că în speţă plafonul maxim al despăgubirilor pentru vătămări corporale şi deces este de 1.500.000 Euro iar pentru pagube materiale de 300.000 Euro , conform poliţei de asigurare, daunele materiale şi morale solicitate de toate părţile civile, cumulat, încadrându-se în aceste limite de despăgubire, motiv pentru care în speţă va fi angajată, pentru considerentele expuse anterior, doar răspunderea patrimonială contractuală a asiguratorului.

Cu privire la daunele materiale instanţa reţine următoarele:

Angajarea răspunderii patrimoniale pentru cheltuielile făcute cu înmormântarea persoanei decedate, inclusiv cheltuielile efectuate cu pomenirile ulterioare este admisibilă în considerarea principiilor generale care guvernează răspunderea civilă delictuală cât şi în privinţa unei practici jurisprudenţiale constante.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art.49 pct.2 lit  a  din Ordinul CSA nr.20/2008, la stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unei persoane se au în considerare cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative.

În privinţa daunelor morale, instanţa apreciază că suferinţele părţilor civile , determinate de pierderea copilului , reprezintă pentru aceştia un prejudiciu moral, fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită,  prejudiciul – rezultatul negativ suferit de partea vătămată-parte civilă, ca urmare a încălcării dreptului subiectiv nepatrimonial ocrotit de legea penală – dreptul la viaţă, prejudiciul cert şi nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs, vinovăţia inculpatului.

Cu privire la cuantumul daunelor morale instanţa reţine că despăgubirile acordate cu acest titlu urmăresc compensarea echitabilă a prejudiciului moral provocat, determinat de decesul fiului şi respectiv al tatălui.

Instanţa va avea în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale necesitatea de a păstra un echilibru care să asigure stabilirea unei despăgubiri integrale a acestui prejudiciu, fără a minimiza importanţa suferinţei psihice cauzate părţilor civile prin stabilirea unui cuantum nesemnificativ dar şi fără a transforma aceste daune într-un mod de îmbogăţire nejustificată sau într-o amendă excesivă pentru cei care le plătesc.

Instanţa apreciază că decesul victimei a cauzat o pierdere de neînlocuit pentru părinţilor acestuia, suferinţa fizică permanentă generată de această pierdere neputând fi cuantificată, în acest sens orice despăgubiri şi în orice cuantum neputând avea un efect vindecător.

Asiguratorul a invocat în stabilirea cuantumului despăgubirilor Ghidul pentru Soluţionare a Daunelor Morale elaborat sub îndrumarea Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii care stabileşte o serie de sume cu care urmează să fie despăgubite persoanele prejudiciate.

Respectivul ghid nu are o valoare normativă şi nu emană de la un organ jurisdicţional , motiv pentru care nu are relevanţă în prezenta cauză dar chiar şi din analiza acestuia rezultă că în caz de deces , un părinte urmează să primească 53 de salarii medii pe economie , întrunind un punctaj de 533 .

Suma rezultată va fi raportată la echivalentul în euro de la data constituirii ca parte civilă , respectiv 18.01.2017.

În baza art. 397 Cod procedură penală, art. 50 şi art. 55 din Legea nr. 136/1995 admite în partea cererea formulată de părțile civile ,  obligă asigurătorul S.C. ….să plătească părţilor civile  Ţ.C.  şi Ţ.C.M.  la plata sumei de câte 301.336 lei fiecare  echivalent a câte 70.000 euro  fiecare , reprezentând daune morale şi suma de  20.000  lei reprezentând daune materiale , ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflaţie de la data plăţii efective .

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpatul la plata sumei de 903,69 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat , din care 503,69 lei către Spitalul  Judeţean Bacău reprezentând contravaloare expertiză medico-legală.

În baza art. 276 Cod procedură penală, art. 50 şi art. 55 din Legea nr. 136/1995, obligă asigurătorul S.C……  să plătească părţilor  civile Ţ.C.  şi Ţ.C.M.  suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Domenii speta

Spete similare