Ucidere din culpă

Dosar nr. 177/333/2005 – ucidere din culpa

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

 SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA NR. 108/A

Sedinta publica de la 05 Mai 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE : PARPALEA-FILIP NICOLAE

Judecator : NICULACHE LUMINITA

Grefier : BODESCU PANSELUTA

Ministerul Public reprezentat de procuror ARMEANU ELENA CRISTINA din cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Vaslui

Pe rol, la ordine, se afla în curs  de solutionare, se afla  judecarea apelurilor penale declarate  de inculpatul FEE cu domiciliul în, în stare de libertate, partile vatamate-apelante  RA si TAG si de asiguratorul Societatea de Asigurare-Reasigurare A SA-Vaslui împotriva sentintei penale nr. 1404/20.11.2009 Judecatoriei Vaslui, pronuntata în dosar nr.177/333/2005

Cauza are ca obiect – infractiunea de ucidere din culpa prev. de art. 178 C. penal si vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 C.penal.

La apelul  nominal facut în sedinta publica au lipsit toate partile.

Este prezent numitul Foghel Constantin, cu procura de reprezentare la dosarul de fond pentru inculpatul FEE.

Procedura legal îndeplinita – fara citare parti.

Dezbaterile în prezenta cauza au avut loc în sedinta publica de la 21 aprilie 2010 si s-au consemnat în încheierea de sedinta aferenta. Din lipsa de timp pentru deliberare, s-a amânat pronuntarea pentru termenul din 27 aprilie 2010 si, ulterior, pentru termenul de azi, încheierile de sedinta de la termenele din 21 aprilie 2010, respectiv 27 aprilie 2010, facând parte integranta din prezenta decizie.

Deliberând,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelurilor penale de fata, constata:

Prin rechizitoriul 1554/P/2001 din data de 01.06.2005 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. a Cod procedura penala  s-a dispus punerea în miscare si trimiterea în judecata a inculpatului FEE, pentru  comiterea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. ped. art.184 alin. 1 cu referire la alin. 3 si  a infractiunii de ucidere din culpa prev. si ped. art. 178 alin. 2 cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal.

Procedându-se la judecarea cauzei, prin sentinta penala nr.51 din 3.02.2009 a Judecatoriei Husi s-au hotarât urmatoarele:

- condamnarea inculpatului FEE, la pedeapsa de  2 ( doi )  ani  închisoare pentru comiterea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 2 din  Codul penal.

- pe durata prevazuta de art. 71 alin. 2  Cod penal, interzicerea exercitarii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II- a si lit. b Cod penal.

- în baza art. 1 si 8 din Legea nr. 543/2002 modificata prin O.U.G. nr. 18/2003, constata gratiata în întregime si conditionat pedeapsa aplicata.

- atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 7 din Legea nr.543/2002 modificata prin O.U.G. nr.18/2003, referitoare la cazurile de revocare a gratierii conditionate.

- în baza art. 11 punctul 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g din Codul de procedura penala, raportat la art. 124 din Codul penal înceteaza procesul penal privind pe inculpatul FEE pentru infractiunea de vatamare corporala din culpa prevazuta de art. 184 alin. 1 si 3 din  Codul penal.

- în baza art. 346, raportat la art. 14 alin. 3 lit. b  si alin. 5 din Codul de procedura penala,  art. 998 si urm. din Codul civil, art. 49, 50  si 55 din Legea nr. 136/1995, coroborat cu art.  10 alin. 1 lit. b  si alin. 2  din H. G. nr. 1194/2001, art. 313 alin. 1 din din Legea nr. 95/2006 modificata prin O.U.G. nr. 72/2006 admiterea, în parte, a actiunilor civile formulate de partea civila RA si partea civila TAG si, în totalitate, a actiunii civile formulate de  partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui .

- obligarea asiguratorului Societatea de Asigurare - Reasigurare  A S.A.- Sucursala Vaslui, în calitate de asigurator de raspundere civila, în limita plafonului aprobat pentru anul 2001 de 40.000 lei conform H.G. nr. 1194/2001, sa achite partii civile Renghel  Alexandru suma de  35.000 lei cu titlu de daune morale si partii civile TA  - Georgian  suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.

- obligarea inculpatului FEE sa achite  partii civile RA suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale si  partii civile Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui  suma de  77, 83 lei cu titlu de despagubiri civile (contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vatamata TAG .

- respingerea cererii partii vatamate  TAG  privind acordarea sumei de 3.000  dolari cu titlu de despagubiri civile.

- s-a luat act ca partea vatamata RA nu a solicitat cheltuieli de judecata.

- în baza art. 193 alin. 6 Cod procedura penala, respingerea cererii partii vatamate TAG privind acordarea cheltuielilor de judecata.

- în baza art. 189 si 191 alin. 1 Cod procedura penala, obligarea inculpatului FEE sa achite suma de 2.000 lei  cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând contravaloarea onorariului aparator oficiu – avocat Buculeasa Gabriel conform delegatiei nr. 553/2009 - va fi avansata din fondurile Ministerului  Justitiei.

Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

În dimineata zilei de 22.07.200, la ora 03.30, organele de politie  au fost sesizate despre  faptul ca, pe DN 15 D Vaslui – Negresti, a avut loc un accident rutier soldat cu victime omenesti.

În fapt, inculpatul FEE s-a întâlnit cu martorii BD, VVC, CCC, FIM in barul A din mun. Vaslui. Aici, acestia s-au distrat si au consumat bauturi alcoolice pâna în jurul orei 02.00, când s-au hotarât sa mearga în discoteca ALTER EGO din mun. Vaslui, pentru a-si continua distractia. Ajunsi în aceasta discoteca, s-au mai distrat pâna în jurul orelor 03.00, când au hotarât sa mearga la Popasul  CISMEAUA MOLDOVENCEI, situat pe DN I5D, pentru a mânca ceva. Pe lânga cele cinci persoane sus-mentionate, din discoteca au hotarât sa-i  însoteasca si partile vatamate TA-Giorgian si RA-E. Acestia au iesit din discoteca si în fata acesteia au stabilit sa mearga la Popasul CISMEAUA MOLDOVENCEI cu trei autoturisme dupa cum urmeaza:

- inculpatul FEE împreuna cu partile vatamateTAG si RA E au mers în parcarea din fata Hotelului R, unde se afla autoturismul OPEL KADETT cu nr. de înmatriculare. Aici inculpatul s-a urcat la volanul acestui autoturism, partea vatamata TAG s-a urcat pe bancheta dreapta fata, iar partea vatamata RA-E pe bancheta din spate a autoturismului. Inculpatul FEE a condus acest autoturism pe strazile Stefan cel Mare, Traian si Calugareni din mun. Vaslui si apoi pe DN I5D în sensul de deplasare Vaslui - Negresti.

- Martorii VCV, CCC si BD au mers în parcarea din fata Judecatoriei Vaslui si aici au urcat in masina primului, marca DACIA 1310 BREAK, de culoare rosie, cu nr. de înmatriculare , pe care acest martor a pornit-o, cu intentia de a merge la aceeasi destinatie ca si inculpatul. Dupa ce a pornit autoturismul, martorul VCV a constatat la acesta o defectiune tehnica, motiv pentru care a mers cu autoturismul în zona Garii CFR din mun. Vaslui, pentru a remedia aceasta defectiune, dupa care sa plece spre Popasul CISMEAUA MOLDOVENCEI. Dupa ce au remediat aceasta defectiune plecând spre destinatia initiala au constatat atunci când au ajuns la Km 128 ca accidentul de circulatie se produsese deja.

- FIM a mers în aceeasi parcare cu martorii sus - mentionati si aici s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personala, marca OPEL model A, cu nr. de înmatriculare si a circulat pe str. Calugareni si apoi pe DN 15D spre acelasi popas.

Pe DN15D, autoturismele conduse de inculpatul FEE si de FIM au rulat spre Popasul CISMEAUA MOLDOVENCEI, iar ajunsi in fata acestui popas ocupantii celor doua masini au constatat ca restaurantul era închis. Datorita acestui lucru ambii conducatori ai autoturismelor au întors masinile cu intentia de a merge mun. Vaslui.

Primul circula autoturismul OPEL KADETT condus de catre inculpatul FEE, iar dupa acesta circula autoturismul OPEL A condus de FIM. Conform declaratiilor partii vatamate TAG si ale lui FIM, între cele doua autovehicule anterior producerii accidentului era o distanta de peste 50-100 m. În schimb inculpatul FEE declara faptul ca între cele doua autoturisme era o distanta foarte mica.

Atunci când autoturismul condus de catre inculpatul FEE a ajuns în dreptul unei curbe la stânga în sensul lor de deplasare în dreptul bornei kilometrice cu nr. 128 si a locuintei numitului Cozma Cristinel, a intrat într-un  proces de derapare, parasind covorul asfaltic al drumului si s-a izbit de un parapet din beton corespunzator gardului si portii de acces în locuinta numitului Cozma Cristinel, motiv pentru care apoi s-a rasturnat pe carosabil fiind gasit de catre organele de politie, atunci când au sosit la fata locului cu rotile în sus si cu caroseria contorsionata si distrusa in proportie de aproximativ 90%.

Din declaratiile inculpatului FEE rezulta faptul ca în momentul imediat anterior accidentului rutier, acesta a simtit ca autoturismul condus de el a fost lovit în partea din spate dreapta de catre autoturismul condus de FIM si ca acesta ar fi fost motivul pentru care a pierdut controlul volanului.

Aceste afirmatii sunt infirmate de  declaratiile partii vatamate TAG, care a declarat ca în momentul când inculpatul a pierdut controlul volanului se afla întors spre bancheta din spate unde se afla  partea vatamata RA E si a vazut ca autoturismul condus de catre FIM se afla la o distanta mai mare de 10 m în spatele autoturismului sau. De  asemenea aceeasi parte vatamata a declarat ca, atunci când a intrat în curba, inculpatul a virat brusc spre  stânga, motiv din care spatele autoturismului a derapat spre dreapta, autoturismul începând o miscare de rotatie.

Afirmatiile facute de inculpatul FEE sunt infirmate si de declaratiile lui  FIM, din care rezulta ca în momentul  premergator producerii accidentului între cele doua autoturisme era o distanta de  50-100 m, iar atunci când a ajuns la curba spre stânga din dreptul km 128 de pe DN 15D, autoturismul condus de inculpatul FEE a intrat pe contrasens, derapând dupa care s-a izbit de parapetul din beton de la gardul proprietatii lui Cozma Cristinel.

În urma impactului a rezultat:

1.decesul instantaneu al pasagerului de pe  bancheta din spate, RA E .

Potrivit raportului de expertiza medico-legala (autopsie) nr. 80 /C/2001 din 23.07.2001, moartea numitului RA E a fost violenta si s-a  datorat insuficientei cardiorespiratorii acute, survenite ca urmare a unui soc traumatic  si hemoragic sever – politraumatism cu  fracturi de stern, costale, de femur drept, de coloana vertebrala, precum si rupturi  de organe interne ( filele 57-60 dosar de urmarire penala ).

2.vatamarea corporala a partii vatamate TAG.

Potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr. 466 din 23.07.2001, TAG  a fost victima unui accident  de trafic rutier, a prezentat leziuni  traumatice de tipul fracturii a doua  coaste ( VII, VIII posterior stâng ), plagi si excoriatii si care au necesitat pentru vindecare 16-17 zile de îngrijiri medicale ( filele 50-51 dosar de urmarire penala ).

Dupa producerea accidentului partea vatamata TAG si inculpatul FEE  au fost transportati la Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui pentru acordarea de îngrijiri medicale.

La aceasta unitate spitaliceasca, inculpatului FEE i-a fost recoltata o proba de sânge care a stabilit ca în momentul recoltarii  acesta prezenta o alcoolemie de 1,50 g‰, valoare pe care acesta a contestat-o,  fiind efectuat un calcul retroactiv care a  stabilit ca la ora producerii accidentului ( 3.20 ) alcoolemia s-ar fi situat usor sub  limita legala de 1 g ‰( cca 0,80 gr ‰ – fila 78  dosar instanta vol. I  si fila 71 dosar de urmarire penala).

Pentru elucidarea împrejurarilor  producerii accidentului, la data de 06.11.2001, s-a  dispus efectuarea unei expertize criminalistice  de catre Laboratorul Interjudetean de  Expertize Criminalistice Iasi în al carei  raport s-a concluzionat :

- viteza initiala probabila a autoturismului cu nr. VS-19-ALB a fost de cca. 103 km/h;

- starea de pericol iminent s-a declansat pentru numitul FE în momentul în care a simtit socul, moment care a coincis cu începerea fenomenului de derapare;

- numitul FE nu putea evita producerea

accidentului;

- numitul FIM putea preveni producerea

accidentului,  daca ar fi pAt o distanta corespunzatoare între autoturisme;

- derapajul autoturismului Opel Kadett a avut loc ca urmare a socului primit la partea din spate de catre celalalt autoturism ;

- cauza favorizanta a producerii accidentului o constituie nepArea de catre numitul Fânaru Iulian Marius a unei distante corespunzatoare între autovehicule iar cauza determinanta este reprezentata de socul primit  de autoturismul Opel Kadett, situatie care a condus la pierderea  directiei de mers la numitului FEE; ( filele 166-172 – raport de expertiza criminalistica nr. 193/28.11.2001 ).

La cererea inculpatului FEE a fost efectuata  în cursul urmaririi penale o expertiza  criminalistica la care pe lânga Comisia de experti din cadrul INEC  a participat  si un expert criminalist din partea  acestuia, respectiv Petrescu Alexandru care  a formulat obiectiuni si punct de  vedere propriu la raportul de expertiza criminalistica (filele 118- 144 raport de expertiza criminalistica  nr. 183/2003).

Expertii criminalisti din cadrul  I.N.E.C., au concluzionat în raportul întocmit  urmatoarele :

- dinamica producerii accidentului este cea prezentata la

 pct.1 cap. Constatari.

- viteza initiala a autoturismului Opel Kadett cu nr. a fost de cca. 98 km/h.

- starea de pericol iminent pentru numitul FEE s-a declansat în momentul în care acesta a pierdut controlul asupra directiei autoturismului.

- nu se poate determina cu certitudine cauza intrarii în regim de derapare a autoturismului cu nr.;

- probele administrate nu confirma producerea unui impact semnificativ între autoturismul Opel Kadett si autoturismul Opel A cu nr. în momentele premergatoare producerii accidentului;

- nu exista nici elemente care sa indice intrarea în proces de derapare ca urmare a unor defectiuni tehnice;

- este posibil ca fenomenul de derapare sa fi fost determinat de manevra de schimbare a directiei de mers spre stânga efectuata de conducatorul autoturismului Opel Kadett.

 - din momentul în care a pierdut controlul asupra directiei

numitul FEE nu mai putea interveni eficient pentru

evitarea coliziunii cu zidul;

- în ipoteza însa în care intrarea în regim de derapare s-a

datorat schimbarii directiei de mers, conducatorul autoturismului cu nr.

putea preveni  producerea evenimentului  prin  efectuarea respectivei manevre astfel încât sa poata urmari configuratia drumului, corelând amplitudinea acesteia cu viteza de deplasare.

- în aceeasi ipoteza producerea accidentului s-a datorat intrarii în proces de derapare a autoturismului Opel Kadett ca urmare a manevrei necorespunzatoare efectuata de conducatorul FEE.

Expertul criminalist propus de FEE  a concluzionat urmatoarele :

- starea de pericol a fost generata de catre numitul FI care nu a pAt o distanta corespunzatoare fata de autoturismul condus de FE, care circula in fata sa, intrând in contact cu partea frontal stânga a autoturismului sau si partea spate dreapta a autoturismului condus de FE.

- derapajul autoturismului marca Opel Kadett condus de

FE putea fi determinat de un contact fizic intre acest

autoturism si autoturismul condus de Finaru Iulian, care circula in

spatele sau.

- aceiasi cauza a determinat si derapajul autoturismului condus de FI si deviatia traiectoriei spre stânga sensului initial de mers în aceiasi zona de drum, respectiv km. 128., iar coincidenta nu putea fi întâmplatoare, fiind probata prin analiza vectoriala, în absenta probelor materiale.

- posibilitatile de evitare a accidentului au apartinut numitului

FI daca acesta ar fi pAt o distanta corespunzatoare între autovehiculul pe care îl conducea si autovehiculul condus de numitul FE care circula in fata sa.

-  numitul Foghel Emanel nu a avut posibilitati de evitare a accidentului.

- producerea accidentului s-a putut datora intrarii în proces

de derapaj a autoturismului Opel Kadett condus de FE,

ca urmare a contactului fizic intre acest autoturism si autoturismul

condus de Fînaru  Iulian, care circula in spatele sau.

Raportul de expertiza criminalistica nr. 204/23.11.2004 concluzioneaza :

 -  dinamica producerii accidentului este cea prezentata la pct. 1 cap. CONSTATARI.

 - viteza de deplasare a autoturismului marca Opel Kadett cu nr. condus de numitul  FEE, anterior producerii accidentului, a fost de cca.102 km/h..

- în conformitate cu cele prezentate la pct. 3 cap. CONSTATARI, opinam ca urmele constatate la fata locului au putut fi produse doar de un singur autoturism, cel condus de numitul FEE.

- rasturnarea autoturismului s-a produs ca urmare a impactului cu zidul.

 - cisterna stationata în zona producerii accidentului nu a putut determina rasturnarea autoturismului Opel Kadett, deci aceasta nu a influentat producerea evenimentului rutier.

- având în vedere cele prezentate la pct. 6 cap. CONSTATARI, apreciem ca între cele doua autoturisme nu a existat contact în momentele premergatoare producerii accidentului.

- în conditiile determinate, apreciem ca pierderea controlului asupra traiectoriei autoturismului condus de numitul FEE s-a datorat manevrelor efectuate de acesta la intrarea în curba la stânga.

- valoarea vitezei limita de parcurgere în siguranta a curbei cu raza R=233,18m este de cca.129 km/h, valoarea vitezei de deplasare a autoturismului nefiind un element determinant al pierderii controlului asupra traiectoriei de deplasare a autoturismului.

- în cazul urmaririi configuratiei drumului si deplasarii cu o viteza superioara celei de derapare, autoturismul ar fi trebuit sa se deplaseze catre exteriorul curbei, deci catre dreapta.

 - în ipoteza retinuta, numitul FEE putea preveni producerea accidentului daca ar fi efectuat manevrele astfel încât sa poata urmari configuratia drumului pe acel segment, corelând amplitudinea manevrei cu viteza de deplasare.

- producerea accidentului s-a datorat intrarii în derapare a autoturismului condus de numitul  FEE în urma manevrei efectuate de conducatorul auto.( filele 92-108 dosar de urmarire penala).

La acest raport de expertiza, urmare a obiectiunilor formulate de inculpatul FEE,  a fost întocmit un supliment care a  concluzionat ca în fata  probelor certe  constatate  la fata locului si a  avariilor autovehiculelor ca între cele doua  autoturisme nu s-a produs  un contact anterior producerii evenimentului  rutier ( filele 81-86).

Prin încheierea de sedinta din 04.04.2008 s-a depus de catre instanta  de judecata  efectuarea unui supliment la  raportul de expertiza criminalistica  nr. 193/2001 cu privire la evenimentul  rutier care a avut loc în ziua de 22.07.2001 pe DN 15D  la km 128  în care au fost angajate autoturismul  marca Opel Kadet ( VS –) condus de  FEE  si autoturismul marca  Opel A înmatriculat cu nr. VS- condus de FI.

S-a concluzionat ca a fost posibil ca partea frontala a autoturismului  Opel A sa loveasca partea din spate a autoturismului Opel Kadett  astfel încât forta dezvoltata sa determine dezechilibrarea  si intrarea în proces de derapare a autoturismului  condus de FEE.

În urma simularii efectuate s-a concluzionat ca intrarea autoturismului Opel Kadett în proces de derapare nu s-a datorat vitezei de deplasare ci, cel  mai probabil, primirii unui impuls  în partea din dreapta spate, impuls  generat de lovirea relativ usoara cu  partea frontala a autoturismului Opel A condus de Fînaru  Iulian ( fila 75- 91 vol. II ).

Prima instanta a aratat ca inculpatul FEE, în mod constant, în faza de urmarire penala si în faza  de judecata, nu a recunoscut savârsirea  infractiunilor de ucidere din culpa si vatamare corporala, sustinând ca  nu este vinovat de producerea evenimentului  rutier acesta fiind consecinta impulsului  în partea din dreapta spate, impuls generat de lovirea relativ usoara cu partea frontala a autoturismului Opel A condus de Fînariu Iulian, însa  sustinerile acestuia nu au suport probator si nu se coroboreaza cu celelalte probe existente.

Simpla afirmatie a unei stari de fapt fara coroborarea acesteia cu alte mijloace de proba, nu poate fi acceptata ca adevar, iar modalitatea de aparare utilizata de inculpat, respectiv negarea  realitatii evidente, nu poate influenta convingerea bazata de probe irefutabile.

Expertizele criminalistice efectuate în cadrul I.N.E.C. au stabilit cu certitudine  ca sustinerile inculpatului FEE nu sunt  veridice, opiniindu-se  ca între cele doua autoturisme nu a existat contact în momentele premergatoare producerii accidentului iar pierderea controlului asupra traiectoriei autoturismului condus de FEE s-a datorat manevrelor efectuate  de acesta  la intrarea în curba la stânga.

Acesta putea preveni producerea accidentului daca ar fi efectuat manevrele astfel  încât sa  poata urmari configuratia  drumului pe acel segment, corelând amplitudinea manevrei cu viteza de deplasare iar producerea accidentului s-a datorat intrarii în derapare a autoturismului condus de FEE  în urma  manevrei efectuate de conducatorul auto. Devierea catre stânga a traiectoriei autoturismului se poate datora unei actiuni bruste asupra  volanului  efectuate de catre conducatorul auto.

Concluziile raportului de expertiza se coroboreaza cu restul probelor administrate în cauza, cu constatarile de la fata locului, plansele foto, declaratiile  martorilor TAG, Fînariu  Marius Iulian, Spânache Costel, Bulbuc Eugen.

În drept, s-a aratat ca faptele comise de inculpatul FEE întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de  ucidere din culpa, prev. si ped de art. 178 alin. 2 din Codul penal  si vatamare corporala din culpa  în varianta  art. 184 alin.1 si 3 din Codul penal.

S-a aratat ca principiul care guverneaza raspunderea penala a conducatorilor de autovehicule în cazul nerespectarii regulilor de circulatie pe drumurile publice este ca orice culpa, fie ea cât de neînsemnata, legitimeaza pedepsirea lor. Conducatorului de vehicul i se pretinde diligenta si prudenta maxima. Lui i se pretinde sa ia în considerare toate împrejurarile care ar putea surveni de la un moment la altul si sa actioneze în asa fel încât sa poata evita pericolele ce decurg din aceste împrejurari.

Determinanta în producerea accidentului, care s-a soldat cu decesul numitlui RA E si vatamarea corporala a numitului TAG, a fost neadaptarea de catre inculpat a vitezei de deplasare a autovehiculului corespunzator profilului longitudinal si transversal al drumului, astfel ca, desi, din momentul declansarii procesului de derapare, accidentul nu mai putea fi evitat de catre inculpat, evenimentul putea fi prevenit de acesta daca ar fi adaptat viteza corespunzator configuratiei drumului (curba periculoasa la stânga).

S-a retinut ca inculpatul avea obligatia ca, potrivit art. 16 din Decretul 328/1966 si art. 49 din Regulamentul de aplicare a acestui decret, sa fie atent la tot ce se întâmpla pe drum si sa adapteze viteza de deplasarea autovehiculului sau la conditiile existente, reducând-o pâna la limita evitarii oricarui pericol.

S-a mai mentionat ca inculpatul FEE, potrivit propriilor declaratii si rezultatelor analizelor de laborator, consumase anterior momentului de a se urca la volan bauturi alcoolice, consum care afecteaza puterea de concentrare si de prevedere. Echilibrul facultatilor psiho - motorii ale conducatorului de autovehicul sufera perturbari importante ca urmare a ingestiei de alcool.

Retinând vinovatia inculpatului în ceea ce priveste savârsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev. si ped de art.178 alin. 2 din Codul penal, instanta a hotarât condamnarea inculpatului, în limitele prevazute de textul incriminator.

Având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 52 si si art. 72 d in Codul penal, instanta a apreciat ca o pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare este de natura sa asigure realizarea scopurilor prevazute de art. 52 Cod penal.

Instanta a concluzionat ca inculpatul, datorita conduitei sale infractionale, nu mai corespunde criteriilor cerute de legile speciale pentru  a fi  ales în autoritatile publice sau in functii elective publice si de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatilor de stat, motiv pentru care a decis cu privire la interzicerea  drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si b din Codul penal.

Având în vedere ca fapta a fost comisa la data de  21/22.07.2001, anterior momentului intrarii în vigoare a Legii nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si înlaturarea unor masuri si sanctiuni, cum infractiunea de ucidere din culpa nu este exceptata prin art. 4 alin.2 din Legea nr. 543/2002, - în baza art. 1 si 8 din Legea nr. 543/2002, modificata prin O.U.G. nr. 18/2003 a constatat gratiata în întregime si conditionat pedeapsa aplicata.

Cât priveste infractiunea de vatamare corporala din culpa retinuta în sarcina inculpatului FEE, instanta de judecata, la termenul din 16.10.2009, raportat datei comiterii faptei (21.07.2001), limitelor de pedeapsa prevazute pentru infractiunea prevazuta de art. 184 al.1, 3 Cod penal (de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amenda), dispozitiile art. 121 al.1 Cod penal, art. 122 al.1 lit. d Cod penal, art. 122 al.2 Cod penal si art.124 Cod penal - a constatat ca a intervenit prescriptia raspunderii penale.

Inculpatul  FEE, în baza art. 13 din Codul penal, a solicitat continuarea procesului penal.

 Cum instanta a retinut vinovatia inculpatului în forma ceruta de lege, pentru infractiunea de vatamare corporala instanta a pronuntat în temeiul art. 11 pct.2 lit. b, raportat la art.10 al.1 lit. g din Codul de procedura penala cu referire la art. 124 din Codul penal încetarea procesului penal. Aceasta, în contextul în care dispozitiile privind prescriptia raspunderii penale prevaleaza asupra prevederilor în materia gratierii.

 Cu privire la actiunea civila a cauzei prima instanta a avut în vedere faptul ca  raspunderea civila, avându-si izvorul în principii de dreptate si echitate sociala, este reglementata de art. 998 din Codul civil, text de lege ce consacra raspunderea civila pentru faptele cauzatoare de prejudicii.

Repararea integrala a prejudiciului presupune înlaturarea tuturor consecintelor daunatoare ale unui fapt ilicit si culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil în situatia anterioara.

În conformitate cu Decizia nr. I din 23.02.2004 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, în aplicarea dispozitiilor art. 14 Cod procedura penala si ale art. 998 Cod civil instanta penala investita cu judecarea actiunii penale, în cazul infractiunilor cu efecte complexe cum sunt cele de ucidere din culpa si de vatamare corporala din culpa savârsite de un conducator auto, este învestita sa judece actiunea civila, alaturata celei penale prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila, atât cu privire la pretentiile formulate în legatura cu decesul victimei sau vatamarile corporale suferite, cât si cu privire la pretentiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiasi fapte.

S-a aratat ca în prezenta cauza s-au constituit parti civile:

- RA- cu suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale, reprezentând prejudiciu cauzat prin uciderea fiului sau;

- TAG s-a constituit parte civila cu suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale si 3.000 USD cu titlu de despagubiri materiale,reprezentând contravaloarea autoturismului avariat;

- Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui s-a constituit parte civila cu suma de 77,83 lei cu titlu de despagubiri materiale , reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vatamata TA - Georgian.

Autovehiculul implicat în evenimentul rutier era proprietatea partii vatamate TAG, era asigurat la Societatea de Asigurare-Reasigurare A S.A.- Sucursala Vaslui conform politei de asigurare depusa la dosarul cauzei (filele 141-142 volumul I), aceasta fiind citata în cauza în calitate de asigurator de raspundere civila.

Potrivit Deciziei în interesul Legii nr. 1/28 martie 2005, pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, societatea de asigurare are în procesul penala calitatea de asigurator, raspunderea acesteia putând fi angajata în mod direct, fiind statuat si caracterul limitat derivat din contract al obligatiei asumate de societatea de asigurare, fapt care exclude asimilarea pozitiei sale calitatii de parte responsabila civilmente.

S-a retinut ca potrivit art. 51 alin.1 din Legea nr. 136/1995, despagubirile sunt datorate de asigurator nu numai atunci când asiguratul este responsabil de accidentul auto, ci si în cazul în care cel care conduce autovehiculului raspunzator de producerea accidentului este o alta persoana decât asiguratul. Aceasta, chiar daca asiguratul raspunde ori nu pentru faptele acelei persoane, asigurarea obligatorie de raspundere civila acoperind toate accidentele de autovehicule asigurate, indiferent de persoana care raspunde civil pentru paguba cauzat. Mai mult, potrivit art. 51  alin. 3 din acelasi act normativ „în caz de vatamare corporala sau deces al unei persoane  se acorda despagubiri daca autovehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat chiar daca autorul accidentului a ramas neidentificat’’.

Referitor la cererile formulate de partile civile RA si TAG  privind acordarea de daune morale, instanta a  retinut arata ca nu poate fi negat rezultatul daunator direct, de natura morala al infractiunii, asupra partilor civile, fiind aduse în mod real vatamari asupra valorilor si drepturilor nepatrimoniale.

Cu privire la prejudiciile  de ordin  moral suferite de parintii lui RA E, s-a retinut ca este evident ca moartea prematura si  violenta a fiului lor  la o vârsta la care acestia putea avea asteptari, în sprijinirea  lor la o vârsta înaintata, le-a cauzat acestora  o suferinta psihica incomensurabila.

De principiu, o astfel de pierdere este atât de mare încât nu poate fi cuantificata matematic. Totusi ca o reparatie materiala, singura posibila în momentul de fata, instanta a apreciat ca suma  de 60.000 lei cu titlu de daune morale reprezinta  o justa satisfactie acordata pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fara însa a  constitui pentru acesta o sursa de îmbogatire fara justa cauza.

Partea civila TAG, în urma accidentului  în care a fost implicat în  calitate de conducator auto FEE,  a suferit leziuni traumatice de tipul  fracturii coastelor VII- VIII ce au necesitat spitalizare un numar de  16-17 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Astfel, instanta a apreciat ca  au existat  prejudicii morale ce decurg din internarea în spital, din  traumele fizice si psihice suferite, sechelele post – traumatice care au afectat negativ participarea partii vatamate la viata sociala, profesionala si de familie, comparativ cu situatia anterioara vatamarii produse prin fapta ilicita a inculpatului.

Instanta a apreciat ca suma de 5.000 lei solicitata de partea civila TAG cu titlu de daune morale este rezonabila si reprezinta o justa satisfactie acordata victimei.

In ceea ce priveste cererea partii civile TAG  privind obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 USD daune materiale, reprezentând c/val autoturismului distrus,  instanta a hotarât respingere pretentiilor pentru urmatoarele  motive :

Autoturismul Opel Kadett – proprietatea lui TAG -  a suferit în urma evenimentului  rutier avarii în proportie de aproximativ  90%, fiind dus la scurt timp dupa  accident la un centru de dezmembrari, astfel ca nu s-a putut stabili valoarea reala a acestuia pe baza unei expertize tehnice auto (fila 44  dosar de urmarire penala ).

În sedinta publica din 28.02.2006, partea civila TAG a solicitat  proba cu înscrisuri, însa pâna la momentul dezbaterilor nu a depus acte în dovedirea laturii civile.

Sub aspectul daunelor materiale  solicitate de partea vatamata  TAG nu a facut dovada unui prejudiciu material cert.

Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sanatatii altei persoanei  raspund potrivit legii si sunt  obligate sa suporte cheltuielile ocazionate de asistenta medicala acordata, astfel încât  având în vedere modul de  solutionare a cauzei penale, instanta a decis sa-l oblige pe inculpat sa achite partii civile Spitalul  Judeteana de Urgenta Vaslui suma de 77,83 lei cu  titlu de despagubiri civile.

Cu privire la angajarea raspunderii asiguratorului S.C. Asigurare – Reasigurare  A S.A.- Sucursala Vaslui, instanta  a retinut ca autoturismul implicat în accident proprietatea partii vatamate TAG  avea la momentul conducerii de catre inculpatul FEE  încheiata asigurarea de raspundere civila obligatorie ( fila 134 dosar de urmarire penala si filele 141-142 vol. I dosar instanta).

Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 cu modificarile ulterioare, asiguratorul acorda despagubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de tertele persoane pagubite prin accidente de autovehicule si pentru cheltuielile facute de asigurati în procesul civil. Potrivit art. 50 din acelasi act normativ, despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces. Potrivit art. 51 din acelasi act normativ, despagubirile prevazute la art. 49 si 50 se acorda si în situatia în care cel care autovehiculul, raspunzator de producerea accidentului, este o alta persoana decât asiguratul.

Corelând dispozitiile legale mentionate, instanta a observat ca rezulta ca raspunderea asiguratorului este o raspundere contractuala, angajata în baza contractului de asigurare si este obligat la despagubiri numai în limitele prevazute de lege pentru asigurarea  obligatorie de raspundere civila.

În cazul daunelor produse prin accidente de autovehicule survenita în anul 2001, potrivit art. 10 alin.1 lit. b din H.G. 1194/29.11.200, în unul si acelasi accident, asiguratorul acorda  despagubiri pentru pagubele suferite, inclusiv prejudicii fara caracter patrimonial  pâna la 8.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 40.000 lei indiferent de numarul persoanelor accidentate în caz de vatamari corporale sau deces.

 Ca atare, asiguratorul  va acorda despagubiri în limitele sumei de 40.000 lei stabilita prin H.G. 1194/29.11.2000 , diferenta urmând a fi suportata exclusiv de catre inculpat în temeiul raspunderii civile delictuale.

În functie de câtimea totala a despagubirilor acordate fiecarei parti civile suma de 40.000 lei ce va fi suportata de asigurator va fi distribuita dupa cum urmeaza:

- partii civile RA suma de  35.000 lei cu titlu de daune morale

- partii civile TA - Georgian  suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale.

Drept urmare, s-a hotarât ca inculpatul sa fie obligat sa achite :

- partii civile RA suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale

-  partii civile Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui  suma de  77, 83 lei cu titlu de despagubiri civile (cv. cheltuieli de spitalizare pentru partea vatamata TAG .

Împotriva hotarârii, cu respectarea termenului prevazut de art. 363 Cod procedura penala, au declarat apel,

-prin cererea din data de 23 noiembrie 2009, partea civila TA,

-prin cererea din  data de 25 noiembrie 2009, în numele si în interesul partii civile RA, aparatorul angajat,

-la data de 26 noiembrie 2009, inculpatul FEE,

-prin memoriul din data de 26 noiembrie 2009, asiguratorul de raspundere civila, S.C. A –Sucursala Vaslui.

În sustinerea apelurilor, prin memoriile depuse dosarului, hotarârea a fost criticata sub aspectul legalitatii si temeiniciei, dupa cum urmeaza:

- Inculpatul FEE, sustinându-si nevinovatia, a aratat ca instanta a nu a interpretat corect si legal probele administrate, în contextul în care martorii, pe parcursul cercetarilor, si-au schimbat declaratiile. A criticat modul superficial si neglijent de efectuare a cercetarii la fata locului de catre organele de cercetare penala, asa încât procesul verbal întocmit cu respectiva ocazie nu are aptitudinea de a oferi informatiile necesare lamuririi cauzei sub toate aspectele ei.

Acest fapt, coroborat cu relatarile martorilor care au facut declaratii contradictorii, a dus la îngreunarea aflarii adevarului si la obtinerea unor concluzii ale expertilor variate si ipotetic. Ca atare, data  fiind îndoiala oferita de probe, a solicitat sa se dea eficienta principiului in dubio pro reo, principiu de care prima instanta nu a tinut cont.

Pentru lamurirea concluziilor contradictorii ale numeroaselor expertize efectuate în cauza, în apel, inculpatul a solicitat audierea în calitate de martori a unora dintre experti, cerere ce a fost respinsa ca nefiind utila.

-în sustinerea apelului sau partea civila civile RA a criticat hotarârea sub aspectul cenzurarii cuantumului daunelor morale acordate, solicitând admiterea cererii în cuantumul cerut prin actiune, respectiv 100.000 lei.

-partea civila TA a solicitat desfiintarea hotarârii si admiterea cererii de despagubiri materiale în cuantum de 3000 USD, reprezentând contravaloarea autoturismului distrus.

În sustinerea pretentiilor, partea civila TA a depus la dosar Contractul de vânzare cumparare pentru un vehicul folosit din care rezulta ca vatamatul a dobândit masina avariata de catre inculpat în accidentul produs la data de 23 ianuarie 2001 la pretul de 40.000.000 lei si certificatul de înmatriculare V00028608S, înscrisuri ce nu a fost depus în fata instantei de fond.

-Asiguratorul de raspundere civila S.C.A S.A a criticat sentinta sub aspectul unei gresite interpretari a prevederilor art. 10 alin.1 lit. b din H.G.1194/2000, potrivit carora ,, asiguratorul acorda despagubiri de pâna la 80.000.000 ROL pentru fiecare persoana în caz de vatamari corporale sau deces, dar nu mai mult de 400. 000.000 ROL. drept urmare, în mod gresit, a fost obligat asiguratorul la plata sumei de 35.000 lei catre partea vatamata RA, de vreme ce limita legala era de 8.000 lei. Pe de alta parte a fost criticat  cuantumul de 5.000 lei acordat partii vatamate TA ca fiind exagerat în raport de numarul de zile îngrijiri medicale prescrise.

-Asiguratorul, considerând ca în accident au fost implicate  doua autoturisme ceea ce presupune si raspunderea civila a doua societati de asigurare, a solicitat si restituirea cauzei la procuror  pentru refacerea urmaririi penale si a actului de sesizare, cercetarile fiind incomplete si neprocedurale. S-a aratat pentru aceasta ca cele doua autoturisme nu au fost conservate pentru a se vizualizate si expertizate de experti, ca în mod gresit si neprocedural a fost efectuata prima expertiza la cererea numitului FI care avea calitatea de martor, ca expertii nu au vizualizat toate fotografiile executate la fata locului, fotografii, în posesia carora instanta a intrat abia în anul 2007. De asemenea, s-a aratat ca referatul de terminare a urmaririi penale s-a întocmit cu încalcarea prevederilor art. 260 din Codul de procedura penala, iar rechizitoriul cuprinde mai multe neregularitati, pe care instanta trebuia sa le înlature conform art. 300 alin. 2 din Codul de procedura penala.

 Examinând cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si potrivit art. 371 alin. 2 din  Codul de procedura penala, sub toate aspectele, tribunalul constata urmatoarele :

Vazând probatoriul cauzei, la administrarea caruia au fost respectate dispozitiile procedurale, tribunalul retine ca activitatea infractionala a inculpatului FEE, constând în aceea ca, urmare nerespectarii dispozitiilor ce reglementeaza circulatia pe drumurile publice, la data de 21/22.07.2001, a cauzat decesul numitului RA E  si vatamarea numitului TAG care a suferit leziuni pentru a caror vindecare au fost prescrise 16-17 zile îngrijiri medicale.

De asemenea caracterizarea juridica a faptei, prin retinerea infractiunilor de ucidere din culpa, prev. si ped de art. 178 alin.2 din Codul penal si de vatamare corporala din culpa prev si ped. art. 184 alin. 1  cu referire la alin.3 din Codul  penal,  este legala.

Infractiunile de vatamare corporala din culpa si de ucidere din culpa, dupa cum o arata si denumirea, se savârseste din culpa care se poate prezenta sub forma culpei cu previziune(usurinta), fie sub forma culpei simple(neglijenta). În cazul culpei cu previziune, faptuitorul prevede ca activitatea sa realizata prin actiune sau inactiune ar putea duce la vatamarea integritatii sau a sanatatii persoanei, nu urmareste si nici nu accepta acest rezultat, ci spera fara temei ca el nu se va produce. În cazul culpei simple, faptuitorul, desfasurând o anumita activitate, nu prevede ca aceasta ar putea duce la vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane, desi poate si trebuie sa prevada acest rezultat.

Inculpatul nu a recunoscut faptul ca s-ar face culpabil de producerea accidentului, învederând în aparare ca a pierdut controlul volanului si a intrat în derapaj deoarece autoturismul sau a primit o usoara lovitura în partea dreapta spate de la autoturismul condus de numitul FI care nu a respectat distanta regulamentara între autoturisme în timpul mersului.

Instanta de control judiciar constata ca sustinerea formulata în aparare este confirmata de concluziile Expertizei nr.193/28 noiembrie 2001 efectuata de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi din care rezulta ca ceea ce a favorizat producerea accidentului a fost nepArea de catre numitul FI a unei distante corespunzatoare între autovehicule iar cauza determinanta o constituie socul primit în partea din spate care a condus la pierderea directiei de mers a autoturismului.

Aceasta expertiza evidentiaza si faptul ca viteza de deplasare a autoturismului condus de catre inculpat, de 103 km/h, viteza calculata în functie de viteza de impact apreciata la 60 Km/h, de urmele de derapare si de energia cinetica disipata, nu reprezinta o cauza determinanta a accidentului, în contextul în care respectarea vitezei legale nu ar fi avut aptitudinea de a-l evita.

Evitarea impactului cu zidul ca urmare a opririi masinii prin frânare ar fi fost posibila la o viteza de 70,5 Km/h. Or, cum sectorul de drum respectiv nu este situat pe raza vreunei localitati si cum în zona nu era vrea alta restrictie, inculpatul nu avea obligatia de a reduce viteza sub limita legala.

Pe de alta parte, în sprijinul sustineri ca derapajul a fost determinat de socul primit de la autoturismul din spate, s-a aratat si faptul ca pierderea controlului autoturismului din cauza vitezei, datorita fortei centrifuge, ar fi condus la o derapare în partea dreapta si nicidecum în stânga, în interiorul curbei.

Tribunalul retine însa ca sustinerile formulate în aparare nu reflecta o situatie de fapt reala, de vreme ce nu se coroboreaza cu ansamblul probelor administrate. Instanta de control observa faptul ca pentru stabilirea cauzelor producerii accidentului s-a solicitat concursul mai multor experti prin admiterea si dispunerea unor noi expertize si a suplimentelor solicitate.

Studiind continutul acestora, Tribunalul concluzioneaza faptul ca ceea ce a determinat deraparea autoturismului condus de catre inculpatul FEE a fost efectuarea de catre acesta a unei manevre bruste de schimbare a directiei de mers, manevra neadecvata vitezei de deplasare, efectuata de o persoana sub influenta bauturilor alcoolice, împrejurare ce are aptitudinea de a produce tulburari de natura psiho-senzoriala si neuromusculare, deosebit de periculoase pentru siguranta circulatiei.

Se observa astfel ca realitatea existentei unui contact între cele doua autoturisme si, mai mult, pentru ca acest contact sa fi determinat derapajul, ar fi presupus, în primul rând, producerea unor avarii la nivelul celor doua masini. În contextul în care acestea circulau în acelasi sens de mers, pentru ca masina condusa de inculpat sa fi primit un impuls în partea dreapta-spate, era necesar ca autoturismul care a realizat acest impuls sa fi produs contactul cu partea stânga-fata.

Daca în cazul autoturismului condus de catre inculpat, eventualele avarii produse într-o astfel de împrejurare puteau fi suprapuse celor rezultate în urma impactului cu zidul sau a rasturnarii, expertii au observat avariile suferite de autoturismul condus de numitul FI.

Este adevarat ca acest autoturism nu a fost supus unei expertize criminalistice, lucru care nici nu se mai poate efectua, acesta facând obiectul unei actiuni de dezmembrare. De vreme ce  nu au fost identificate motive întemeiate pentru a înlatura informatiile oferite de înscrisurile care atesta avariile suferite de aceasta masina, informatii pe care expertii le-au folosit, Tribunalul le apreciaza ca veridice.

S-a aratat astfel ca acest autoturism a înregistrat în zona stânga-fata o degradare constând în spargerea geamului farului de deasupra barei de protectie. Or, un eventual contact al acelui far cu un element din componenta ansamblului din spatele autoturismului condus de catre inculpat ar fi presupus si un contact cu bara de protectie-fata a autoturismului condus de catre martorul FI, ceea ce nu rezulta din probe.

Cât priveste un eventual contact cu partea laterala-stânga a autoturismului condus de catre martorul FI, ceea ce ar fi presupus ca cele doua masini sa fi circulat pe o traiectorie paralela, masina condusa de inculpat fiind pozitionata pe contrasens, expertul a observat ca urmele de deformare ale aripii stânga-fata a masinii conduse de martor sunt urme de înfundare cauzate de o forta aplicata relativ perpendicular pe planul acesteia si nu sunt urme dinamice specifice unui contact tangential la o viteza mare, fapt ce exclude contactul celor doua masini în acea zona. De altfel, însusi inculpatul a precizat ca martorul nu circula paralel cu domnia sa ci venea din spate, asa încât este exclus un contact lateral.

Expertii explica si faptul ca existenta unui contact între autoturisme ar fi determinat ca masina condusa de martorul FI sa fi intrat la rândul sau într-un proces de derapare, imediat dupa impact, or, nu s-au constatat urme de derapare ale acestui autoturism, urmele constatate la fata locului fiind realizate de o singura masina.

Sustinerile referitoare la împrejurarea ca aceste urme au fost create de doua autoturisme nu reflecta o situatie de fapt reala, fiind apreciata pertinenta explicatia ca aceasta ar fi presupus ca masina martorului ar fi avut aceeasi traiectorie spre zidul de beton, ceea ce nu este real. Ca din plansele foto rezulta existenta a patru urme nu înseamna implicit ca ele au fost produse de doua autovehicule ci doar de unul în deraparea care s-a realizat oblic si care a presupus si o rotire a vehiculului

Concluzia ca derapajul nu a fost cauzat de un contact între cele doua masini este determinata si de rezultatele unor actiuni de simulare a evenimentului rutier cu ajutorul softului specializat PC CRASH, realizate cu ocazia efectuarii Raportului de expertiza criminalistica Nr.204/2004 al I.N.E.C. Bucuresti.

Este adevarat ca asemenea simulari cu ajutorul programului specializat VIRTUAL CRASH 2.2 s-au efectuat si cu ocazia întocmirii Raportului de expertiza Nr.154/2009 al I.N.E.C.- Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice IASI, expertiza care concluzioneaza ca intrarea în proces de derapare s-a datorat ,, cel mai probabil, primirii unui impuls în partea din dreapta spate’’, însa, dupa cum s-a aratat, o asemenea varianta nu este confirmata de probatoriul administrat.

Astfel, absenta unui contact între cele doua masini rezulta si din declaratiile partii vatamate TAG care a învederat ca inculpatul a taiat curba si a intrat în derapaj oblic fata de axul drumului, fara ca anterior masina sa fi fost lovita din spate.

Daca relatarile numitului FI ar putea fi apreciate ca subiective, în contextul în care cele declarate au aptitudinea de a-l absolvi de orice implicare în accidentul produs, Tribunalul nu a identificat nici un motiv pentru care partea civila  TAG sa faca afirmatii neconforme adevarului.

Cât despre eventualele erori de perceptie determinate de împrejurarea ca pasagerii sesizeaza mai greu anumite comportari ale autovehiculului decât conducatorul auto, Tribunalul are a face urmatoarele aprecieri:

Vazând detaliile relatate de partea civila TAG cu privire la împrejurarile concrete în care s-au întâmplat evenimentul, se poate concluziona ca aceasta era atenta la modul în care era condus autoturismul în care se afla. Aceasta a aratat ca inculpatul ,, pe tot traseul… a condus cu viteza mare si a taiat curbele,…. i-am atras atentia’’ , ,, a continuat drumul spre Vaslui circulând cu viteza de cca. 100 Km/h’’, ,, am vazut ca Foghel mareste viteza’’, ,, am vazut ca a taiat curba, dupa care masina a intrat în derapaj oblic fata de axul drumului’’.

Atentia sa poate sa fi fost determinata de faptul ca masina îi apartinea si, evident, nu îi era indiferent ce se întâmpla cu ea, dar poate sa fi fost influentata si de faptul ca în seara respectiva, cele doua autoturisme, fie doar pe o portiune scurta de drum, îsi disputau întâietatea pe sosea, ceea ce evident capteaza atentia celor implicati, fie numai în calitatea lor de pasageri.

Ca a fost posibila o astfel de ipoteza rezulta si din relatarea vatamatului TAG care declara ca l-a vazut pe inculpat marind viteza de deplasare, „fapt pentru care” s-a uitat în spate si a vazut autoturismul condus de martor la circa 100 de metri. Se observa astfel existenta unui interes de a cunoaste care sunt manevrele adoptate de conducatorul auto din spate, în functie de modul în care era condusa masina în care se afla. Într-o asemenea ipoteza pare oarecum justificata manevra inculpatului de a vira brusc spre stânga, acest lucru fiind facut  pentru a împiedica sa fie depasit. De altfel, acest lucru este sugerat si de expert. Si împrejurarea ca autoturismul condus de martorul FI se afla la o distanta foarte mica poate sa tradeze intentia acestuia de a valorifica orice oportunitate de a depasi.

Toate aceste consideratii nu au drept scop demonstrarea faptului ca cele doua masini se aflau într-o întrecere, probele administrate fiind insuficiente pentru aceasta. Tribunalul observa însa ca partea vatamata TAG era atenta la modul în care erau conduse cele doua autoturisme, asa încât nu ar fi fost posibil sa nu fi perceput un eventual impact care sa aiba si aptitudinea de a schimba traiectoria masinii în care se afla.

Cum concluziile expertizelor care sugereaza ca derapajul a fost determinat de contactul celor doua masini nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate în cauza, Tribunalul apreciaza ca în mod corect prima instanta le-a înlaturat.

Cu privire la sustinerea ca atitudinea martorului FI de a-l determina pe numitul Bojianu Danut sa faca relatari neconforme adevarului, în sensul de a confirma ca a perceput împrejurarile în care s-a produs accidentul, ar constitui o dovada a faptului ca este culpabil de urmarile accidentului, instanta de control arata ca o asemenea concluzie nu poate sa fie implicita.

Rationamentul expus de aparare se bazeaza pe o corecta observare a faptului ca, în genere, astfel de demersuri sunt facute de persoane care au un anume sentiment de vinovatie. Ca atare, este posibil ca acest martor sa fi avut dorinta de a-si conserva statul de persoana inocenta. Inocenta sa poate sa se refere însa la alte actiuni sau inactiuni decât cele care reprezinta cauze ale accidentului produs. Una dintre situatiile ipotetice ar putea fi dorinta de a preconstitui probe pentru a contracara o eventuala sustinere ca a fost angrenat într-o întrecere pe sosea. Argumentatia expusa are drept scop demonstrarea faptului ca atitudinea martorului nu demonstreaza  implicit faptul ca este autorul vreunei actiuni ce a determinat evenimentul rutier, ceea ce l-ar exonera de raspundere pe inculpat.

Date fiind consideratiile aratate, instanta de control concluzioneaza ca inculpatul FEE se face culpabil de comiterea faptei ce face obiectul actiunii penale pornite împotriva sa, motiv pentru care constata ca fiind întemeiata decizia instantei de fond de a-i  antrena raspunderea penala.

Cât priveste individualizarea judiciara a pedepsei aplicate pentru comiterea infractiunii de ucidere din culpa, fapta prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 2 din Codul penal, tribunalul observa ca au fost avute în vedere criteriile generale prevazute de articolul 72 din Codul penal, si anume  dispozitiile  partii generale, gradul de pericol social al faptei, împrejurarile concrete în care aceasta a fost comisa, asa încât pedeapsa de 2 ani închisoare raspunde pe deplin nevoilor de constrângere, de preventie si de readaptare sociala a inculpatului.

Cum infractiunea prev. si ped de art. 178 alin. 2 din Codul penal nu se regaseste printre cele exceptate de la aplicarea prevederilor Legii  Nr. 543 din  1 octombrie 2002 privind gratierea unor pedepse si înlaturarea unor masuri si sanctiuni, în mod corect instanta a facut aplicare dispozitiilor art. 1 si 8 din acest act normativ si a constatat gratiata în întregime  pedeapsa aplicata.

Desi inculpatul se face vinovat de vatamarea corporala din culpa a numitului TAG, câta vreme de la data comiterii faptei s-a împlinit termenul de prescriptie a raspunderii penale pentru infractiunea prev. de art. 184 alin. 1 si 3 din Codul penal, în mod corect s-a dispus încetarea procesului penal conform art. 10 alin.1 lit. g din Codul de procedura penala.

Cât priveste modul de solutionare a laturii civile a cauzei, tribunalul observa existenta unor inadvertente

Observa astfel ca partea vatamata TAG s-a constituit parte civila cu suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale si 3.000 U.S.D. cu titlu de despagubiri materiale, reprezentând contravaloarea autoturismului avariat;

Daca prima instanta a retinut în mod corect ca daunele materiale nu au fost dovedite, tribunalul observa ca la dosarul de apel a fost depus Contractul de vânzare cumparare pentru autovehicul folosit nr. 152/2001 din care rezulta ca acesta, la data de 23.01.2001, a dobândit autoturismul Opel Kadet avariat de catre inculpat în accident în proportie de 90 %, prin cumparare contra sumei de 40.000.000 lei vechi. Într-o atare situatie, având în vedere si cele asupra carora s-a statuat prin Decizia 1 din 23 februarie 2004 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie , concluzioneaza ca se impune ca persoana  culpabila de de producerea evenimentului rutier sa suporte si daunele materiale constând în distrugerea autoturismului apartinând partii civile TAG.

Relativ la daunele morale acordate partilor civile TAG si RA, tribunalul constata ca sumele  stabilite de prima instanta ca având aptitudinea de a diminua suferintele îndurate de prima ca urmare a leziunilor suferite si de cea de-a doua ca urmare a decesului fiului sau, nu se justifica în totalitate.

Tribunalul recunoaste faptul ca accidentele mortale sunt evenimente de viata cu consecinte psihologice, sociale si economice profunde, asupra familiilor din care provin victimele. Indubitabil, nu exista un echivalent pecuniar al suferintei morale, dar aceasta poate fi diminuata prin reconstituirea situatiei sociale, a sanselor de viata.

În absenta unor criterii stiintifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului prejudiciilor morale, determinata de incompatibilitate intre caracterul nepatrimonial al daunelor si caracterul patrimonial al despagubirii, instanta de control judiciar, tinând cont de circumstantele faptei, de urmarile produse, de calitatea de tata a persoanei  în favoarea carora au fost acordate daunele, apreciaza ca suma de 20.000 lei este suficienta, nu pentru a acoperi suferintele care nu au un pret, fiind inestimabile, ci pentru a diminua consecintele negative ale faptei si a implicatiei acesteia pe toate planurile vietii partii civile.

Aceasta, dincolo de orice sustinere ca relatia celor doi nu a fost foarte apropiata. În pofida oricarei neîntelegeri si indiferent de împrejurarea ca cele doua parti nu gospodareau împreuna, relatia tata-fiu este una destul de importanta si o ruptura a acestei legaturi în contextul unui accident rutier reprezinta o pierdere greu de suportat pentru cei ce sunt implicati în mod direct. Desigur, cuantumul daunelor morale este direct proportionala cu profunzimea relatiei pe care cei doi au avut-o înainte de tragicul eveniment, de gradul de afectare a vietii persoanei prejudiciate din punct de vedere psihologic. Or, este real faptul ca în aceasta directie probatoriul nu ofera suficiente argumente care sa justifice acordarea unor daune în cuantumul stabilit de prima instanta. Orice suferinta psihologica trebuie pusa în balanta cu imperativul ca aceste daune sa nu contribuie la o îmbogatire fara justa cauza.

 În ceea ce priveste partea civila TAG, tribunalul apreciaza, de asemenea, ca întinderea daunelor morale stabilite de prima instanta nu corespunde nevoii de a nu determina o îmbogatire nejustificata. 

Potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr. 466 din 23.07.2001, aceasta parte civila a suferit în urma accidentului  leziuni  traumatice de tipul fracturii a doua  coaste (VII, VIII posterior stâng), plagi si excoriatii si care au necesitat pentru vindecare 16-17 zile de îngrijiri medicale. Fara a minimiza seriozitatea si gravitatea consecintelor negative determinate de intensitatea durerilor fizice si psihice resimtite de partea vatamata, instanta de control judiciar apreciaza ca suma de 2.000 lei este suficienta pentru a diminua consecintele negative suferite de vatamat si pentru a raspunde nevoii de a constitui o despagubire echilibrata.

Cât priveste proportia daunelor stabilite în sarcina asiguratorului de raspundere civila S.C. A –Sucursala Vaslui, tribunalul observa ca potrivit art. 10 lit. b din H.G.1194/ 2000 privind unele masuri în legatura cu asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, ,, (1) În unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea pagubelor, asiguratorul acorda despagubiri, inclusiv pentru cheltuielile facute de asigurati în procesul civil, în urmatoarele limite:  [….. ] b) pâna la 80.000.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 400.000.000 lei, indiferent de numarul persoanelor accidentate, în caz de vatamari corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial’’.

Se constata astfel ca legiuitorul a stabilit doua limite maximale, una referitoare la valoarea totala a despagubirilor pe care le poate suporta asiguratorul, respectiv de 400.000.000 lei vechi, cealalta vizând suma ce poate fi acordata pentru fiecare persoana, suma ce nu poate depasi 80.000.000 lei vechi.

Or, prin obligarea S.C. A –Sucursala Vaslui sa achite partii civile Renghel  Alexandru suma de  35.000 lei cu titlu de daune morale a fost depasit plafonul de 80.000.000 lei vechi prevazut de art. 10 lit. b din H.G.1194/ 2000, motiv pentru care instanta de control observa motivul de apel invocat de asigurator ca fiind întemeiat.

Cât priveste solicitarea de a se dispune restituirea cauzei procuror pentru refacerea si respectiv pentru completarea cercetarilor, asiguratorul învederând ca cercetarile sunt incomplete si neprocedurale iar actul de sesizare cuprinde mai multe neregularitati, tribunalul constata inexistenta vreunui motiv care sa determine aceasta, asa încât cererea formulata în acest sens va fi respinsa.

Dispozitiile art. 332 din Codul de procedura penala prevad situatiile în care se dispune restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmaririi penale. Astfel, aceasta se dispune când, înainte de terminarea cercetarii judecatoresti, se constata ca în cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetare penala de un alt organ decât cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului, care procedeaza potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc dupa începerea dezbaterilor sau când instanta, în urma cercetarii judecatoresti, schimba încadrarea juridica a faptei într-o alta infractiune pentru care cercetarea penala ar fi revenit altui organ de cercetare.

 Instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale în cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta învinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator

Tribunalul observa ca niciunul dintre motivele invocate nu se circumscrie vreuneia dintre situatiile  prevazute expres si limitativ de textul la care s-a facut referire. Desi au fost invocata existenta mai multor neregularitati ale actului de sesizare, pe care instanta trebuia sa le înlature conform art. 300 alin.2 din Codul de procedura penala, aceste neregularitati nu au fost enumerate. Mai mult, tribunalul verificând rechizitoriul nu a identificat ca acesta sa nu respecte prevederile care sunt sanctionate cu nulitatea absoluta, asa încât sa se impuna restituirea cauzei procurorului.

Cât priveste restituirea în vederea completarii urmaririi penale, tribunalul arata ca prin Legea  Nr. 356 din 21 iulie 2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi reglementat art. 333 din Codului de procedura penala care reglementa o astfel de situatie a fost abrogat.

În considerarea motivelor aratate, conform prevederilor art.379 alin.1 pct.1 lit. b din Codul de procedura penala, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul formulat de partea civila RA iar potrivit art. 379 alin.1 pct.2 lit. a din Codul de procedura penala va admite apelurile declarate de inculpatul FEE, partea civila TA si de asiguratorul de raspundere civila S.C.A S.A.

Rejudecând cauza, se vor diminua  daunele morale acordate partii civile RA de la suma de 60.000 lei la 20.000 lei si partii civile TAG de la 5.000 lei la 2.000 lei.

Se va admite actiunea civila formulata de partea vatamata TAG cu privire la daunele materiale constând în contravaloarea autoturismului distrus în accident, în limita sumei de 4.000 lei prevazuta în „Contractul de vânzare-cumparare pentru un vehicul folosit Nr.152/2001” aflat la fila 57 din dosarul de apel. 

Va fi obligat  asiguratorul Societatea de Asigurare Reasigurare A SA – Sucursala Vaslui, în limita plafonului aprobat prin HG 1194/2001,  pâna la 8.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 40.000 lei, sa achite:

- partii civile RA suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale;

- partii civile TAG suma de 6.000 lei, din care 4.000 lei reprezentând daune materiale si 2.000 lei daune morale.

Va fi obligat inculpatul FEE sa achite partii civile RA suma de 12.000 lei cu titlu de daune morale.

Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate si se vor înlatura dispozitiile contrare.

Se vor respinge cererile formulate de apelantii FEE si TAG referitoare la plata cheltuielilor judiciare.

În baza art. 192 alin.2 Cod procedura penala partea civila apelanta RAva fi obligata la plata cheltuielilor judiciare catre stat. 

Cheltuielile judidiciare avansate în apelurile inculpatului FEE, al partii civile TAG si al asiguratorului de raspundere civila Societatea de Asigurare Reasigurare A SA –Sucursala Vaslui,  vor ramâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondata, cererea de restituire a cauzei la procuror formulata de apelanta Societatea de Asigurare Reasigurare A SA – Sucursala Vaslui.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civila RA împotriva sentintei penale nr. 1404 din 20.11.2009 a Judecatoriei Vaslui.

Admite apelurile declarate de inculpatul FEE, partea civila TAG si asiguratorul de raspundere civila Societatea de Asigurare Reasigurare A SA –Sucursala Vaslui împotriva sentintei penale nr. 1404 din 20.11.2009 a Judecatoriei Vaslui, pe care o desfiinteaza, în parte, în latura civila.

Rejudecând cauza:

Diminueaza daunele morale acordate partii civile RA de la suma de 60.000 lei la 20.000 lei si partii civile TAG de la 5.000 lei la 2.000 lei.

Admite actiunea civila formulata de partea vatamata TAG cu privire la daunele materiale constând în contravaloarea autoturismului distrus în accident, în limita sumei de 4.000 lei prevazuta în „Contractul de vânzare-cumparare pentru un vehicul folosit Nr.152/2001” aflat la fila 57 din dosarul de apel. 

Obliga asiguratorul Societatea de Asigurare Reasigurare A SA – Sucursala Vaslui, în limita plafonului aprobat prin HG 1194/2001,  pâna la 8.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 40.000 lei, sa achite:

- partii civile RA suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale;

- partii civile TAG suma de 6.000 lei, din care 4.000 lei reprezentând daune materiale si 2.000 lei daune morale.

Obliga pe inculpatul FEE sa achite partii civile RA suma de 12.000 lei cu titlu de daune morale.

Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate si înlatura dispozitiile contrare.

Respinge cererile formulate de apelantii FEE si TAG referitoare la plata cheltuielilor judiciare.

În baza art. 192 alin.2 Cod procedura penala obliga partea civila apelanta RA la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Cheltuielile judidiciare avansate în apelurile inculpatului FEE, al partii civile TAG si al asiguratorului de raspundere civila Societatea de Asigurare Reasigurare A SA –Sucursala Vaslui,  ramân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru inculpatul FEE si asiguratorul de raspundere civila Societatea de Asigurare Reasigurare A SA –Sucursala Vaslui si de la comunicare pentru celelalte parti .

Pronuntata în sedinta publica, azi, 5 mai  2010, ora 15.00.

PRESEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,

Parpalea-Filip Nicolae  Niculache Luminita  Bodescu Panseluta

Domenii speta

Spete similare