Proprietate intelectuală

I.Deliberând asupra cauzei penale de faţă;

Prin rechizitoriul nr. … din 31.01.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui înregistrat pe rolul acestei instanţe sub numărul … a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul  B.M.F., pentru comiterea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, în oricare din următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea internă, prevăzută şi pedepsită de art. 139 ind. 9 din Legea 8/1996, cu aplicarea art. 35 alin 1 Cod penal-21 acte materiale.

În esenţă, în cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut în sarcina inculpatului  B.M.F. că a folosit, la punctul de lucru I.I. B.M.F., 4 sisteme de calcul pe care erau instalate neautorizat 4 programe de calculator.

În susţinerea actului de sesizare  au fost indicate următoarele mijloace de probă:

-proces-verbal de constatare si capturi ecran -f. 17-44;

-declaraţii inculpat B.M.F.-f. 48-49, 51-52, 53, 54, 57-58;

-încheiere 24/NCPP si mandatul de percheziţie informatica nr. 33/NCPP din 12.11.2014-f.59-61;

-proces-verbal de efectuare a percheziţiei informatice-f. 68-69;

-raport de constatare tehnico-ştiinţifica ORDA cu anexe pe CD nr. 12011/11.07.2016-f. 75- 83;

-adrese de constituire parte civila a Microsoft Corporation-f. 87, 96-97, 110.

II. Camera preliminara

Prin Încheierea din 08.12.2017, dată în Camera de Consiliu, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.... din 31.01.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria  Vaslui, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

I.Judecata

Inculpatul  B.M.F. a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei solicitând aplicarea procedurii recunoaşterii vinovăţiei.

După judecarea cauzei potrivit procedurii prev. de  art.374 alin4, 375 Cod pr.pen., în cadrul concluziilor scrise, inculpatul a circumstanţiat recunoaşterea, recunoscând situaţia de fapt dar în final o cauză de neimputabilitate, respectiv eroarea de fapt. Faţă de acestea, instanţa a repus cauza pe rol şi a reluat judecata potrivit procedurii de drept comun.

A fost audiat inculpatul. În probaţiune, inculpatul a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Probele de la urmărire penală nu au fost contestate.

Ca urmare a dispoziţiei instanţei a fost ataşată fişa de cazier judiciar a inculpatului.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la recunoaşterea situaţiei de fapt de către inculpat, instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt cu cea prezentată prin actul de sesizare a instanţei, respectiv:

În fapt

Inculpatul B.M.F. este reprezentant al întreprinderii Individuale B.M.F., care avea punct de lucru in mun. Vaslui, str. Hagi Chiriac, nr. 4- cladirea Corevas. In obiectul de activitate al întreprinderii Individuale se regăsea „Alte activităţi anexe transportului-pregătire şi testare a conducătorilor auto în domeniul transporturilor rutiere”. Întreprinderea Individuala avea încheiat un contract de mandat nr. 533/26.05.2011, cu Centrul de Pregătire si Perfecţionare a Personalului Transporturilor rutiere, in baza cărui a efectua cursuri de pregătire profesionala a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, folosind in aceasta activitate mai multe calculatoare. Cu ocazia unui control efectuat de organele de politie in 18.10.2014, au fost identificate la punctul de lucru, 21 sisteme de calcul, folosite în desfăşurarea activităţii I.I. B.M.F.. Deşi pe fiecare staţie de lucru erau instalate diferite programe, inculpatul nu a putut prezenta dovezi ale instalării şi rulării legale a acestora.

În consecinţă, la finalul controlului, au fost ridicate 3 hard-discuri pe care era instalate programe Windows XP Professional si un laptop, pe care era instalat Windows 7, urmând a fi supuse unei percheziţii informatice. Totodată, celelalte 17 sisteme de calcul, pe care erau instalate programe Windows 2000, pe care era aplicata COA, au fost lăsate în custodia inculpatului, până la verificarea utilizării legale a acestora, după ce au fost efectuate capturi de ecran, ce au fost ataşate la dosar-f. 22-44. Inculpatul a recunoscut ca a instalat in mod nelegal unele programe, însă cu privire la programele de pe cele 17 staţii de lucru, ce i-au fost lăsate în custodie, acesta a precizat că a achiziţionat calculatoarele de la o persoană fizică, acestea având deja programele instalate.

Prin încheierea 24/NCPP din 12.11.2014 a Judecătorului de Drepturi si Libertăţi de la Judecătoria Vaslui a fost autorizată efectuarea percheziţiei informatice pe :

-Hard-disc Seagate Barracuda 7200.7 model ST 340014A, S/N 5JXK3D39, capacitate 40 Gb;

-Hard-disc Seagate Barracuda 7200.7 model ST 340014A, S/N 5JXB39B4, capacitate 40 Gb;

-Hard-disc Western Digital model WD 800JD S/N WMAM9LD14039, capacitate 80 Gb;

-Laptop TOSHIBA model Satellite C855-12X, seria 3C250756R cu Hard-disc Western Digital seria WXM1E83TVL16, capacitate 750 Gb.

Din procesul-verbal de efectuare a percheziţiei informatice (f. 68-69), prin folosirea aplicaţiei informatice En Case, a rezultat ca pe fiecare dintre cele 3 harduri era instalat programul Windows XP Professional, iar pe hardul laptop-ului era instalat Windows 7. A fost efectuata o copie de siguranţa a celor 4 harduri, pe hardul Western Digital seria WX21E54CSM38, cu capacitate de 1 terra, pus la dispoziţie de Parchetul de pe langa Judecătoria Vaslui.

Prin Ordonanţa organelor de cercetare penala din 05.07.2016 s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-stiinţifice de către specialiştii din cadrul Oficiului Roman pentru Drepturile de autor pentru a se stabili ce programe informatice au fost instalate atât pe cele 3 harduri supuse percheziţiei informatice, cat si pe cele 17 harduri lăsate în custodia inculpatului. Experţii urmau sa precizeze si daca este necesara deţinerea de licenţa pentru respectivele programe.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică al ORDA, cu privire la programele de calculator identificate pe hardurile expertizate, programe pentru care este necesara deţinerea de licenţa, se concluzionează:

1.pe hard-disc-ul Seagate Barracuda 7200.7 model ST 340014A, S/N 5JXK3D39, capacitate 40 Gb s-a identificat instalat programul Windows XP Professional;

2.pe hard-disc-ul Seagate Barracuda 7200.7 model ST 340014A, S/N 5JXB39B4, capacitate 40 Gb s-a identificat instalat programul Windows XP Professional;

3.pe hard-disc-ul Western Digital model WD 800JD S/N WMAM9LD14039, capacitate 80 Gb s-au identificat instalate programele: Windows XP Professional, Microsoft Office 14 si kit de instalare Microsoft Office 14;

4.pe hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG4A188, capacitate 20 Gb s-a identificat instalat programul Windows 2000 Professional;

5.pe hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG44NEB, capacitate 20 Gb, s-a identificat instalat programul Windows 2000 Professional;

6.pe hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG3YDG8, capacitate 20 Gb, s-a identificat instalat programul Windows 2000 Professional;

7.pe hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG3X3SK, capacitate 20 Gb, s-a identificat instalat programul Windows 2000 Professional;

8.pe hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 3FG2GEOB, capacitate 20 Gb, s-a identificat instalat programul Windows 2000 Professional;

9.pe hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG45JF2, capacitate 20 Gb, s-a identificat instalat programul Windows 2000 Professional;

10.pe hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG45VTM, capacitate 20 Gb, s-a identificat instalat programul Windows 2000 Professional;

11.pe hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG42B5H, capacitate 20 Gb, s-a identificat instalat programul Windows 2000 Professional

12.pe hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG441TG, capacitate 20 Gb, s-a identificat instalat programul Windows 2000 Professional;

13.pe hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 3FG2H90B, capacitate 20 Gb, s-a identificat instalat programul Windows 2000 Professional;

14.pe hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG4A495, capacitate 20 Gb, s-a identificat instalat programul Windows 2000 Professional;

15.pe hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG43V8G, capacitate 20 Gb, s-a identificat instalat programul Windows 2000 Professional;

16.pe hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG3XEQH, capacitate 20 Gb, s-a identificat instalat programul Windows 2000 Professional;

17.pe hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG41Z81, capacitate 20 Gb, s-a identificat instalat programul Windows 2000 Professional;

18.pe hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG4558G, capacitate 20 Gb, s-a identificat instalat programul Windows 2000 Professional;

19.pe hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG45VN9, capacitate 20 Gb, s-a identificat instalat programul Windows 2000 Professional;

20.pe hard-disc-ul Maxtor, model 2B020H1, S/N B1FTHASE, capacitate 20 Gb, s-a identificat instalat programul Windows 2000 Professional;

Pentru instalarea si rularea tuturor acestor programe de calculator este necesara autorizarea titularilor de drepturi. Prin răspunsul reprezentantului legal in Romania al Microsoft Corporation, Societatea Legal 2M prin Cabinet de avocat P.M.D, din 20.03.2015- f. 87 dosar, s-a precizat faptul că Microsoft Corporation se constituie parte civila in procesul penal cu suma de 6.452 EUR, reprezentând prejudiciu cauzat (contravaloarea celor 21 de licenţe) si daune morale şi s-au invocat dispoziţiile art. 42 din legea 8/1996, in sensul ca existenta si conţinutul contractului de cesiune de drepturi patrimoniale-de utilizare, distribuire, import - se pot dovedi numai prin act scris. Inculpatul nu a prezentat niciun înscris doveditor al utilizării legale a celor 21 de programe.

Prin adresa nr. 422/06.07.2016 ( f. 96-97 dosar) s-a comunicat de către partea civilă faptul că în ceea ce priveşte cele 17 copii ale programului Windows 2000, existenţa pe carcasele calculatoarelor a Certificatelor de Autenticitate (COA) atesta faptul ca acele licenţe sunt originale, însă nu reprezintă dovada dreptului de utilizare. Acest drept se dovedeşte doar prin forma scrisa a contractului de cesiune a dreptului de utilizare ( art. 42 din legea 8/1996).

Cum inculpatul nu a prezentat dovada scrisa ca este utilizatorul autorizat al celor 17 copii, Microsoft Corporation înţelege sa-si menţină solicitarea de despăgubiri in legătură cu acestea ( fila 110). De asemenea, prin adresa de la fila 97 d.u.p. partea civilă a precizat că pentru laptop, inculpatul a transmis factura de achiziţie a unei licenţe Windows 7 Ultimate, astfel că pentru aceasta, partea civilă a renunţat la contravaloarea unei licenţe de 472 euro, calculând in final pretenţii în suma totală de 5980 euro din care suma de 5480 euro – contravaloarea a 20 de licenţe şi suma de  400 euro daune morale. 

În ceea ce priveşte apărarea inculpatului privitoare la eroarea în care s-a aflat întrucât el a efectuat aceleaşi sarcini pe care le avea şi înainte şi că din eroare a crezut că licenţele există şi că s-au transmis odată cu calculatoarele, instanţa nu o poate reţine întrucât licenţele nu se transmit odată cu calculatoarele achiziţionate second hand. Mai mult decât atât, sin actele depuse la dosar rezultă următoarele:

La fila 56 dosar, inculpatul în calitate de reprezentant al S.C.A. a semnat procesul verbal de predare primire a celor 20 de unităţi de calcul cu acces la internet. În cursul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale, inculpatul B.M.F. a precizat ca nu deţine documente de licenţa pentru 21 dintre programele instalate pe calculatoarele de la punctul de lucru întrucât acestea sunt preluate de la o persoana pe nume B.L., in anul 2009, iar din momentul in care le-a preluat nu a achitat contravaloarea licenţelor. Acesta a arătat ca nu a verificat existenţa licenţelor însa pe carcase a găsit lipite COA si a presupus ca licenţele sunt achiziţionate legal.

În cursul audierii în faţa instanţei, inculpatul a precizat că a cumpărat brandul, respectiv afacerea cu tot ceea ce reprezenta ea, iar vânzătorul nu i-a predat actele întrucât i-a spus doar că pentru banii care pe îi primeşte îl lasă să folosească calculatoarele, care erau foarte vechi. Inculpatul precizează că a fost în eroare, dovada erorii constând în aceea că  există programe de calculator gratis pe internet şi, dacă ar fi ştiut că are nevoie de licenţe noi pentru programele ce erau deja instalate pe calculatoarele preluate, putea să-şi fi descărcat programe gratis. 

Instanţa nu poate primi apărarea inculpatului motivat de faptul că acesta, contrar a ceea ce declară, a achiziţionat o licenţă pentru programul care rula pe laptop şi nu şi-a descărcat unul din programele gratuite de pe internet.

În ceea ce priveşte susţinerile apărătorului inculpatului, privind existenţa unei practici a CJUE prin care s-ar fi stabilit că transmiterea dreptului de proprietate asupra calculatorului  ar trebui să conducă şi la transmiterea dreptului de utilizare a licenţei programului instalat pe acesta, instanţa constată că în cauza CJUE indicată (fila 24 verso) s-a stabilit că este permisă transmiterea dreptului de utilizare a licenţei dacă transmiţătorul dovedeşte că nu mai foloseşte licenţa respectivă. Ca atare, dispoziţiile legii naţionale cuprinse în legea nr. 8/19967, potrivit căreia pentru transmiterea unei licenţe achiziţionate legal este necesară dovada prin înscris a cesiunii dreptului de utilizare al programului, nu este contrară legislaţiei şi jurisprudenţei europene.

Întrucât situaţia de fapt reţinută în actul de inculpare se coroborează cu faptele şi împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanţa constată că săvârşirea faptei şi vinovăţia inculpatului B.M.F. au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod clar prezumţia legală relativă de  nevinovăţie instituită în favoarea inculpatei prin dispoziţiile art. 99 şi art. 4 Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin.11 din Constituţia României şi art. 6 paragraf 2 din Convenţia Europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În drept

Faptele inculpatului B.M.F. care s - a folosit la punctul de lucru I.I. B.M.F.,  în baza unei rezoluți infracționale unice, într-un interval de timp anterior și finalizat la data controlului din  18.10.2014, de 20 sisteme de calcul pe care erau instalate diferite programe, pentru care inculpatul nu a putut prezenta dovezi ale instalării şi rulării legale a acestora şi nu deţinea licenţe, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 139 ind. 9 din Legea 8/1996, cu aplicarea art. 35 alin 1 Cod penal - 21 acte materiale.

Infracţiunea a fost săvârşita cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, inculpatul acceptând urmarea socialmente periculoasă, deşi nu a urmărit-o.

Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă şi urmarea imediată rezultă chiar din materialitatea faptei.,

În prezenta cauză, fapta în formă continuată se consideră săvârşită la data epuizării sale, respectiv la data de 18.10.2014. Astfel deşi infracţiunea prevăzuta la art. 139 ind. 9 din legea 8/1996 se regăseşte incriminata in continuare in lege speciala, fără a suferi nicio modificare, sub aspectul tratamentului sancţionator al formei continuate a infracţiunii,  Noul Cod Penal a adus modificări, legea aplicabilă în cauză fiind codul penal în vigoare.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.396 alin.2 Cod procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracţiuni sub aspectul laturii obiective şi subiective şi au fost săvârşite de inculpatul B.M.F. cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa va dispune condamnarea acestuia.

La alegerea modalităţii de sancţionare penală a inculpatului, instanţa urmează a avea în vedere circumstanţele reale ale faptei, apreciind că, potrivit ordinii logice în care se dă efect caracterului preventiv al legii penale sub imperiul noilor reglementări, stabilirea modalităţii de sancţionare urmează a fi şi analizată cu prioritate faţă de individualizarea judiciară a pedepsei.

 Astfel, instanţa are în vedere faptul că inculpatul este infractor primar, că a avut o atitudine sinceră şi de recunoaştere pe tot parcursul procesului penal, apreciind astfel că sancţionarea inculpatului îşi poate produce efectele şi fără o aplicare efectivă a unei pedepse, ci doar prin stabilirea acesteia, considerând totodată că renunţarea la aplicarea pedepsei ( deşi sunt îndeplinite condiţiile legale) reprezintă o sancţionare prea uşoară, iar aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, reprezintă o sancţionare penală prea aspră în raport de circumstanţele reale ale faptei şi cele personale ale inculpatului.

Raportat la persoana şi conduita inculpatului anterior săvârşirii infracţiunii, de vârsta acestuia, se constată că inculpatul a săvârşit acţiunea ilicită datorită unui complex de împrejurări care au contribuit la situaţia în care s-a abătut de la conduita sa obişnuită, care este una conformă normelor de convieţuire socială, acesta fiind o persoană fără trecut infracţional, integrată socială, care a cooperat la aflarea adevărului, manifestând o conduită sinceră de recunoaştere şi regret a faptei, atitudine  manifestată atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de judecată.

Instanţa constată că scopul pedepsei poate fi atins şi fără aplicarea acesteia, motiv pentru care, urmează a dispune amânarea aplicării pedepsei, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute în  art. 83 alin. l şi 2 Noul Cod penal, respectiv:

- pedeapsa stabilită închisoarea de cel mult 2 ani, iar limita maximă specială a pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este inferioară limitei de 7 ani;

- inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii;

- inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

- inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului;

- în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepsei nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi stabilită

inculpatului, instanţa va ţine seama de limitele de pedeapsă fixate în norma legală de incriminare, reduse cu 1/3 potrivit art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, ca urmare a faptului că situaţia de fapt, recunoscută de inculpat, a rămas aceeaşi cu cea prezentată în rechizitoriu, de gradul de pericol social concret, dat de circumstanţele reale ale fapteide persoana inculpatului şi atitudinea sinceră de recunoaştere şi regret manifestată în cursul derulării procedurilor penale (la organele de urmărire penală şi la instanţa de judecată) .

În acest context, concluzionând,  instanţa apreciază că stabilirea în sarcina inculpatului  B.M.F., fără antecedente penale, a unei pedepse de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea în formă continuată a infracţiunii de reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea internă, prevăzută şi sancţionată de art. 139 indice 9 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, art. 396 alin.10 Cod procedură penală este proporţională şi adecvată în raport de circumstanţele reale ce ţin de faptă  şi cele personale ale inculpatului.

Având în vedere circumstanţele personale şi reale reţinute, instanţa apreciază că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenţie. În opinia instanţei, condamnarea inculpatului este de natură să atragă atenţia asupra importanţei respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni (care ar atrage revocarea amânării aplicării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârşirea de noi infracţiuni de către inculpat, instituţia amânării aplicării pedepsei asigurând eficienţa şi efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

În consecinţă, În baza art. 83 alin. 1 lit. a, b, c şi d şi alin. 4  Cod penal, va amâna aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare, stabilind un termen de supraveghere conform art. 84 alin. 1 Cod penal, de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 84 alin. 2 Cod penal coroborat cu art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul B.M.F. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 83 alin. 4 Cod penal atenţionează inculpatul asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 Cod penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei închisorii precum şi ale art. 89 Cod penal privitoare la anularea amânării pedepsei închisorii.

Potrivit art. 90 alin. 1 Cod penal, persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa şi nu este supusă niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită, dacă nu a săvârşit din nou o infracţiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării şi nu s-a descoperit o cauză de anulare.

aplicarea unei pedepse de 4 luni închisoare este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv educative şi sancţionatorii ale pedepsei.

Acţiunea civilă

În cauză, partea civilă Microsoft Corporation, prin reprezentant, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de suma de 5.580 euro cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea a 3 licenţe Windows XP Pro şi a 17 licenţe Windows 2000  şi 400 Euro  despăgubirilor morale. 

Potrivit art. 19 alin.1 Cod procedură penală, latura civilă se soluţionează conform legii civile.

Prin urmare, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la răspunderea civilă delictuală, respectiv ale răspunderii pentru fapta proprie, fiind întrunite condiţiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului B.M.F..

Răspunderea civilă a inculpatului este întemeiată pe dispoziţiile art.998-999 Cod civil anterior prin raportare la dispoziţiile art.6 alin.1 şi 2 Cod civil ( Legea nr.287/2009) care stabilesc că faptele juridice stabilite înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data săvârşirii lor.

Potrivit art. 998 Cod civil ( în vigoare la data comiterii faptei), orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.

Aşadar, din interpretarea acestui text legal se deduc condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv:

- existenţa unei fapte ilicite ( delict civil);

- prejudiciul ;

- raportul de cauzalitate între cele două;

- vinovăţia,

elemente ce au fost identificate şi nepuse atenţiei cu ocazia analizării infracţiunii sunt aspectul elementelor sale constitutive.

Instanţa reţine, că pentru a da naştere dreptului la reparaţia prejudiciului cauzat prin activitatea ilicită a inculpatei trebuie să fie unul cert atât sub aspectul existenţei sale cât şi sub aspectul întinderii acestuia, actual, direct şi personal şi să nu fie reparat .

De asemenea, repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar când aceasta nu este cu putinţă, prin plata unei despăgubiri stabilite prin acordul părţilor sau în lipsă prin  hotărâre judecătorească.

Raportat considerentelor mai sus expuse, instanţa constată  că în cauză s-a făcut dovada existenţei faptei  ilicite ( sub aspect  penal, aceasta fiind apreciată ca fiind infracţiune) şi existenţa vinovăţiei ( în speţă fiind vorba de vinovăţia penală sub forma intenţiei, care este cea mai gravă formă de vinovăţie, fiind înglobată vinovăţiei civile), a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate între acestea.

În raport de acordul inculpatului cu privire la acțiunea civilă promovată în cauză, în baza art. 397 alin.1 Cod procedură penală, art. 23 alin.2,3 Cod procedură penală, art. 998-999 Cod civil anterior, va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Microsoft Corporation prin reprezentant şi va obliga pe inculpatul B.M.F. să achite părţii civile suma de suma de 5.580 euro cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea a 3 licenţe Windows XP Pro şi a 17 licenţe Windows 2000  şi respinge cererea privind acordarea despăgubirilor morale. 

În baza art. 112 alin.1 lit.b Cod penal din 1968,  față de soluția de condamnare, instanța

va dispune confiscarea în folosul statului de la inculpat  B.M.F. a hard-disc-ul Seagate Barracuda 7200.7 model ST 340014A, S/N 5JXK3D39, capacitate 40 Gb s

1.hard-disc-ul Seagate Barracuda 7200.7 model ST 340014A, S/N 5JXB39B4, capacitate 40 Gb

2.hard-disc-ul Western Digital model WD 800JD S/N WMAM9LD14039, capacitate 80 Gb

3.hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG4A188, capacitate 20 Gb

4.hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG44NEB, capacitate 20 Gb

5. hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG3YDG8, capacitate 20 Gb

6. hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG3X3SK, capacitate 20 Gb

7. hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 3FG2GEOB, capacitate 20 Gb

8. hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG45JF2, capacitate 20 Gb

9.hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG45VTM, capacitate 20 Gb

10.hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG42B5H, capacitate 20 Gb

11.hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG441TG, capacitate 20 Gb

12.hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 3FG2H90B, capacitate 20 Gb

13.hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG4A495, capacitate 20 Gb

14.hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG43V8G, capacitate 20 Gb

15.hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG3XEQH, capacitate 20 Gb

16.hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG41Z81, capacitate 20 Gb

17.hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG4558G, capacitate 20 Gb

18.hard-disc-ul Seagate model ST320410A, S/N 5FG45VN9, capacitate 20 Gb

19.hard-disc-ul Maxtor, model 2B020H1, S/N B1FTHASE, capacitate 20 Gb

bunuri ce au fost ridicate de la inculpat cu ocazia percheziţiei domiciliare depuse la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Vaslui, conform dovezilor de la f. 154-156 d.u.p.

Potrivit art.19 din Normele metodologice prevăzute în anexa la HG 731/2007, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri  cele 20 de hard- disc-uri confiscate de la inculpat vor fi depuse la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în vederea distrugerii acestora, însoţite de o copie a hotărârii rămasă definitivă.

Dispune ştergerea datelor de pe hard disk-ul marca Hardul Western Digital seria WX21E54CSM38, cu capacitate de 1 terra, pe care s-au efectuat copii de siguranţa ( conform art. 168 alin 9 C.Proc.Pen.) ale celor 4 hard-uri ridicate de la inculpat si asupra cărora s-a efectuat percheziţia informatica, şi care se afla in păstrarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art.272 alin.1 Cod procedură penal, art.274 alin.1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

Domenii speta

Spete similare