Plângere contravenţională

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 10.05.2017, sub nr. …..,

petentul B.V., a formulat, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vaslui, plângere

contravențională împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria …. nr. …….

din 14.04.2017, solicitând anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii în cuantum total de

1.000 lei.

În motivarea în fapt a plângerii contravenţionale, petentul arătat că a fost sancționat contravențional pentru

că, în data de 14.04.2017, în timp ce se afla în staţia de alimentare OMV Vaslui, a solicitat angajatei să îi

încălzească un sandwich cu piept de raţă, produs existent la vânzare, însă i s-a înmânat un alt produs. A

arătat petentul că nu a refuzat acel produs, ci a cerut vânzătoarei să îi mai prepare unul, astfel cum a

solicitat iniţial. În aşteptarea comenzii, petentul a întrebat dacă este gata, însă i s-a răspuns că produsul

nu mai există la vânzare, deşi se afla chiar în faţa angajatei.

A mai precizat petentul că singurul lucru pe care i l-a spus acesteia a fost să o întrebe ,,dacă îşi bate joc

de el”, spunându-i-se să mai aştepte, după care a fost întâmpinat de un agent de pază, care l-a însoţit afară.

În aceste condiţii, petentul a apelat serviciul de urgenţă 112, la faţa locului venind organele de poliţie,

care i-au recomandat petentului să sesizeze Protecţia Consumatorului Vaslui. Organelor de poliţie, petentul

le-a spus că nu este corect să i se ceară să părăsească staţia OMV, în condiţiile în care achitase comanda şi

nu i-a fost înmânat produsul, având, însă, o atitudine corespunzătoare faţă de aceştia.

Astfel, a apreciat petentul că a fost sancţionat pe nedrept, în condiţiile în care nu se face vinovat de

săvârşirea faptelor imputate.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001 şi ale Legii nr. 61/1991.

În susţinerea plângerii, au fost propuse proba cu înscrisuri şi proba cu înregistrarea video surprinsă de

camerele de supraveghere amplasate în staţia OMV Vaslui.

Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (chitanță fila

5 ds.), conform dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, fiind depusă la dosar în data de 05.10.2017 prin care a solicitat,

în esenţă, respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată.

S-a arătat că faptele imputate petentului au fost constatate în mod direct de către un agent de poliţie aflat

în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ce era însoţit de plt. Adj G.C.din cadrul IJJ Vaslui, astfel încât

procesul verbal întocmit se bucură de prezumţia de autenticitate şi de veridicitate a celor consemnate, până la

proba contrarie.

În susţinerea legalităţii şi temeiniciei procesului verbal contestat, a fost solicitată încuviinţarea probei cu

înscrisuri, precum şi proba testimonială cu martorul C.V..

Sub aspect probatoriu, la termenul din data de 26.01.2018, instanța a încuviințat pentru ambele părţi proba cu

înscrisuri, precum şi pentru petent, proba cu înregistrarea video surprinsă de camerele de supraveghere

amplasate în staţia OMV Vaslui.

Din oficiu, s-a dispus administrarea probei cu interogatoriul petentului, administrarea probei testimoniale cu

martorul asistent C.V., precum şi înaintarea înregistrării apelurilor efectuate de către petent la serviciul

unic de urgenţă 112 în data de 14.04.2017, fiind depusă pe suport optic digital, în data de 07.03.2018 (f. …..

ds.).

Prin adresa depusă la dosarul cauzei în data de 07.03.2018, OMV Petrom Marketing S.R.L. a învederat instanţei

faptul că nu se mai află în posesia înregistrărilor video surprinse de camerele de supraveghere video ale

staţiei OMV Vaslui în data de 14.07.2017, întrucât, în conformitate cu normele metodologice în vigoare privind

paza obiectivelor (H.G. nr. 301/2012), imaginile se stochează doar pentru o perioadă de 20 de zile.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria ….. nr. ….. din 14.04.2017 (f. …. ds.),

petentul B.V. a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 500 lei, pentru săvârşirea faptei

prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 3 lit. b) din Legea 61/1991, precum şi cu

sancţiunea amenzii în cuantum de 500 lei, pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 24 din Legea

61/1991 și sancționată de art. 3 lit. b) din Legea 61/1991.

Pentru a dispune aceste sancţiuni, agentul constatator A.S.P. H.I.a reţinut faptul că, la data de 14.04.2017,

orele 02:14, în timp ce se afla în staţia OMV de pe str. Ştefan cel Mare din mun. Vaslui, fiind sub influenţa

băuturilor alcoolice, a adresat cuvinte jignitoare şi ameninţări cu acte de violenţă împotriva personalului

staţiei de alimentare, a agenţilor de pază şi a organelor de poliţie, de natură să lezeze demnitatea şi onoarea

acestora, provocând şi participând efectiv la scandal într-un loc public.

Procesul verbal a fost comunicat petentului prin afişare, la data de 02.05.2017, conform procesului-verbal

ataşat la fila 21 din dosarul cauzei.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, cu verificarea legalităţii şi teminiciei procesului

verbal, instanţa constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea

dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de

nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe de altă parte, petentul nu a invocate alte motive de nelegalitate a procesului verbal întocmit, fiind

contestat doar sub aspectul temeiniciei acestuia.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la

forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul

verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să

utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt

din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată

este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne

nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea

dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel contra României).

De altfel,  prin decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de

neconstituționalitate a disp. art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-

verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în

virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit

procesul-verbal de contravenție”.

De asemenea, trebuie reținută și Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale,

prin care aceasta a arătat că dispozițiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din

Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG 2/2001, respectă atât procedural cât și

din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera

că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție  reprezintă un mijloc de

probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme

materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal

de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și

împrejurările reținute corespund adevărului.

Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta

timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută

împotriva sa. În cauză, au fost respectate garanţiile procesuale ale petentului, fiind încuviinţat probatoriul

propus de către acesta şi analizate apărările formulate.

Mai mult, din depoziţia martorului audiat – C.V., instanţa reţine că situaţia de fapt descrisă în cuprinsul

procesului verbal este conformă realităţii, acesta arătând că, în calitate de agent de pază, în data şi la ora

reţinută în procesul verbal de contravenţie, a fost solicitat prin dispeceratul firmei de pază la care este

angajat, pentru a se deplasa la punctul OMV Vaslui, întrucât fusese accesat butonul de panică.

Odată ajuns la faţa locului, a mai arătat martorul că a observat că, în incinta benzinăriei se afla o persoană

în stare de ebrietate, care adresa injurii personalului prezent, aflând ulterior că se numeşte BOJOAGĂ.

Martorul a încercat să îl liniştească, acesta s-a mai potolit, ieşind în afara incintei şi ambii au apelat

serviciul de urgenţă 112.

Astfel cum reiese din situaţia apelurilor preluate de SNUAU 112, în data de 14.04.2017, petentul B.V. a

efectuat două apeluri, la ora 02.15, respectiv, la ora 02.16 (f. 36 ds.).

Aşadar, probatoriul administrat în cauză nu este de natură a răsturna prezumţia de veridicitate a procesului

verbal întocmit ci, dimpotrivă, confirmă pe deplin situaţia de fapt reţinută de agentul constatator.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenţie săvârşirea oricăreia

dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie

considerate infracţiuni:

,,1) săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau

vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure

ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora

sau a instituţiilor publice

24) provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice;”

Conform prev. art. 3 (1) lit. b din acelaşi act normativ, contravenţiile prevăzute la art. 2 se sancţionează)

cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) şi 28).

În aceşti parametri legislativi, instanţa apreciază că acţiunile petentului, care, în dimineaţa zilei de

14.04.2017, orele 02.14, a adresat jigniri, injurii şi ameninţări personalului staţiei de alimentare OMV

Vaslui, agentului de pază C.V. şi organelor de poliţie ajunse la faţa locului pentru aplanarea conflictului,

provocând în acest mod şi participând efectiv la scandal într-un loc public, întrunesc elementele constitutive

ale contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 1 şi 24 din Legea nr. 61/1991, sancţionate potrivit art. 3 alin. 1

lit. b din acelaşi act normativ.

În analiza principiului proporţionalităţii sancţiunilor contravenţionale, trebuie observat că dispoziţiile

Legii nr. 61/1991 au drept scop asigurarea climatului de ordine şi linişte publică necesar desfăşurării normale

a activităţii economice şi social-culturale şi promovarea unor relaţii civilizate în viaţa cotidiană, cetăţenii

fiind obligaţi la un comportament civic, moral şi responsabil, în spiritul legilor ţării şi al normelor de

convieţuire socială.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunilor contravenţionale aplicate, ţinând cont de gradul de pericol

social al contravenţiilor reţinute în sarcina petentului, de circumstanţele în care acestea au fost săvârşite -

într-un loc public, prin proferarea de injurii și amenințări faţă de persoane civile, dar şi faţă de

reprezentanţi ai autorităţii publice, instanţa apreciază că un astfel de comportament nu poate fi încurajat

prin înlocuirea amenzilor aplicate cu avertismentul, observând că aplicarea amenzilor orientate către media

limitelor de pedeapsă, s-a făcut în concordanţă cu dispoziţiile art. 5 raportat la art. 21 alin. 3 din OG nr.

2/2001, sancţiunile fiind corect individualizate.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa va respinge plângerea

petentului B.V. şi va menţine procesul verbal precum şi sancţiunea amenzii în cuantum total de 1.000 lei,

aplicată prin acesta.

Domenii speta

Spete similare