Plângere contravenţională

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 29.08.2016, sub nr. …….., petentul R.L. a

solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ Vaslui, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a

contravenţiilor seria … nr. …….. din data de 26.08.2016, exonerarea de la plata amenzii aplicate și înlăturarea

sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule.

În motivarea în fapt, petentul a susținut că a fost sancționat contravențional pentru că la data de 26.08.2016,

în timp ce circula pe DN24 – Km119+900m, ar fi efectuat în mod neregulamentar manevra de depășire a unui

autoturism, cu încălcarea marcajului longitudinal continuu.

A mai precizat petentul că se deplasa pe ruta Vaslui – Crasna și că a inițiat manevra de depășirea a

autoturismului din față într-o zonă unde era permisă efectuarea acestei manevre, însă, înainte de a avea

posibilitatea de a se replia pe sensul său de mers, un alt autoturism care circula în fața sa, fără să se

asigure, s-a angajat în depășire, blocându-l. În aceste condiții, a mai arătat petentul, a fost nevoit să se

deplaseze în continuare pe sensul de mers opus – pe care nu circulau alte autovehicule, până în momentul în

care a avut posibilitatea efectivă de a reveni pe banda sa.

A apreciat petentul că situația expusă se circumscrie noțiunii de caz fortuit, astfel încât nu se face vinovat

de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa. Deși a formulat aceleași apărări în fața organelor de

poliție, a fost încheiat procesul verbal, fiind aplicate sancținea amenzii în cuantum de 500 lei și sancțiunea

complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

În dovedirea acțiunii, petentul a propus administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii

R.R. și G.M..

Petentul a depus înscrisuri odată cu cererea introductivă (f. 6-11 ds.).

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 31 din O.G. nr. 2/2001.

A fost făcută dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 20 lei, conform disp. art. 19 din

O.U.G. nr. 80/2013 (f. 10 ds.).

Intimatul a formulat întâmpinare (f. 17-22 ds.) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii

formulate, susținându-se legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, arătându-se totodată că

abaterea reținută în sarcina petentului a fost surprinsă cu mijloacele tehnice de supraveghere a traficului

rutier, prezumția de temeinicie a procesului verbal astfel întocmit fiind întărită de planșele foto atașate

întâmpinării.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile OUG 195/2002.

În susţinerea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, intimatul a depus planșe fotografice (f.

23-25 dosar) și istoricul sancțiunilor contravenționale aplicate petentului.

Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.

Sub aspect probatoriu, în cauză instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul

cauzei, proba testimonială cu martorii R.R. și G.M., precum și proba cu planșele foto depuse de către intimat

la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria …… nr. ……. din data de 26.08.2016 (f. 21

ds.), întocmit de agentul principal de poliție B.G., din cadrul IPJ Vaslui –S.R., petentul R.L. fost sancţionat

contravenţional cu amendă în cuantum de 500 lei reprezentând 4 puncte amendă și cu sancțiunea complementară a

suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, dispunându-se în acest sens măsura

tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută şi

sancţionată de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, respectiv pentru fapta de a nu fi respectat

regulilor de circulație privind depășirea, precum și cu sancțiunea avertimentului, pentru fapta de a nu fi

purtat centura de siguranță în timpul deplasării pe drumurile publice, conform prev. art. 108 alin. 1 lit. a

pct. 3 din OUG nr. 195/2002.

Pentru a se aplica această sancţiune, s-a reţinut că, în data de 26.08.2016, ora 11.11, pe DN 24, km 111+900m,

petentul a condus autoturismul marca FORD cu nr. de înmatriculare ………., din direcția Vaslui-Crasna, efectuând

manevra de depășire a autocamionului marca DAF cu nr. de înmatriculare ………., în zona de acțiune a indicatorului

Depășirea interzisă și  încălcând marcajul longitudinal continuu.

Petentul a semnat procesul verbal, având următoarele obiecțiuni, ce au fost consemnate la rubrica corespondentă

din procesul verbal contestat: ,,am fost forțat să depășesc din cauza celui din față”.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit

cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

dispoziții referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Petentul nu a

invocat alte motive de nelegalitate a procesului verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine următoarele:

Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001,

în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că

situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat

evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de

autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare

al petentului (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de

inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

De asemenea, persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea

unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea

probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate

personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea

autorităţii de stat.

Se observă că procesul-verbal a fost întocmit de către agentul constatator competent, aflat în exercitarea

atribuţiilor de serviciu, care a perceput în mod direct şi personal situaţia de fapt reţinută în procesul-

verbal, şi chiar dacă dispoziţiile legale aplicabile nu o prevăd în mod expres, din economia întregii

reglementări în materie rezultă că procesul-verbal de constare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de o

prezumţie relativă de legalitate şi temeinicie, putând fi răsturnat prin proba contrară.

Legat de acest aspect s-a arătat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitor la

aplicabilitatea art. 6 din Convenţie în materie contravenţională şi la garanţiile pe care le presupune, că nu

este inechitabilă în sine o procedură în care se aşteaptă de la reclamant să infirme prezumţia de legalitate şi

validitate a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, mai ales în condiţiile în care regimul juridic al

contravenţiilor este completat de dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Ceea ce este decisiv este ca în această materie prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de

constatare a contravenţiei să nu depăşească anumite limite, ţinând cont de gravitatea faptelor şi protejând

dreptul la apărare (cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României, paragraf 30, cauza Ioan Pop împotriva României,

paragraf 30,31).

În cauza Marius Haiducu şi alţii contra României, Curtea Europeană a reamintit că, în materie de circulaţie

rutieră, art. 6 alin 2 din Convenţie nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să

instaleze o prezumţie relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumţie fără de care ar fi

practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulaţia rutieră (paragraf 12, ultima teză).

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumţie de temeinicie, a cărei existenţă nu este de

natură a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana sancţionată contravenţional, aspect care

rezultă din posibilitatea persoanei sancţionate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a

face dovada contrară.

În speță, petentul a avut ocazia să administreze în faţa instanţei mijloacele de probă pe care le-a considerat

apte să combată prezumţia de legalitate şi temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un

organ al statului în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu doi martori, solicitare admisă de către instanță. Cu

toate acestea, date fiind motivele ce au stat la baza neîndeplinirii mandatului de aducere a martorului R.R.

(f. 63 ds.), la termenul de judecată din data de 29.09.2017, instanța a constatat imposibilitatea de audiere a

martorului încuviințat, în condițiile art. 313 alin.3 C.p.c.

Pe de altă parte, în ceea ce îl privește pe martorul G.M., instanța a dispus audierea acestuia prin comisie

rogatorie, fiind înaintată încheierea nr. …… din data de 28.02.2018 a Judecătoriei Târgu-Mureș, alături de

procesul verbal de consemnare a declarației martorului G.M. (f. 75-76 ds.).

Din cuprinsul planșelor foto depuse la dosarul cauzei (f. 23-24 ds.), reiese cu evidența certitudinii faptul

că, în data de  26.08.2016, în intervalul 11.11.54 – 11.11.57, șoferul autoturismului marca FORD cu nr. de

înmatriculare ……. a efectuat manevra neregulamentară de depășire a autocamionului marca DAF de culoare vișinie,

având nr. de înmatriculare ……….., în zona de interdicție a depășirii, semnalizată corespunzător atât prin

marcajul longitudinal continuu existent pe carosabil, cât și prin indicatoarele rutiere amplasate pe marginea

drumului public.

Potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. 3 lit. e  din OUG 195/2002: ,,constituie contravenţie şi se sancţionează

cu amendă prevăzută în clasa a II a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a

suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, săvârşirea de către

conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:…nerespectarea regulilor privind depăşirea”.

Prin depăşire se înţelege în sensul disp. art. 45 alin. 1 din OUG 195/2002 ,,manevra  prin care un vehicul 

trece înaintea altui vehicul ori pe lângă  un obstacol, aflat pe acelaşi sens de circulaţie, prin schimbarea

direcţiei de mers şi ieşirea de pe banda de circulaţie sau din şirul  de vehicule  în care s-a aflat iniţial”,

iar obligaţiile conducătorilor vehiculelor care efectuează depăşirea şi ale celor care sunt depăşite, precum şi

cazurile în care depăşirea este interzisă,  sunt stabilite prin regulament conform art. 46 din acelaşi act

normativ.

Potrivit art. 120 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002  ,,se

interzice depăşirea vehiculelor: h) în zona de acţiune a indicatorului "Depăşirea interzisă"; i) când pentru

efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar

autovehiculul circulă, chiar şi parţial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spaţiul de

interzicere”.

Apărările petentului nu pot fi reținute în cauză, astfel încât instanța apreciază că nu este incident vreunul

dintre cazurile de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, dintre cele prevăzute la art. 11 din

O.G. nr 2/2001.

Este adevărat că martorul audiat prin intermediul comisiei rogatorii, a susținut situația de fapt expusă de

către petent, potrivit cu care petentul se angajase în depășire pe un sector de drum unde această manevră era

permisă, însă a fost nevoit să continue deplasarea pe sensul opus de mers din cauza creșterii vitezei de

deplasare a autovehiculului depășit, fapt ce a condus la revenirea tardivă pe sensul propriu de mers (după

intrarea în zona de interdicție a depășirii).

Cu toate acestea, chiar dacă instanța ar reține ca fiind veridice apărările petentului, aspectele invocate nu

sunt de natură să conducă la concluzia incidenței unei cauze care înlătură caracterul contravențional al

faptei, respectiv a cazului fortuit.

Specific pentru cazul fortuit este faptul că acțiunea sau inacțiunea unei persoane produce un rezultat

socialmente periculos datorită intervenției unei forțe a cărei apariție nu a putut fi prevăzută și care produce

acel rezultat. Imposibilitatea de prevedere a intervenției forței străine care a determinat producerea

rezultatului socialmente periculos este generală și obiectivă și ține de limitele capacității umane de

prevedere.

Or, petentul, în măsura în care, în timp ce se deplasa pe un sector de drum cu trafic aglomerat, pe care se

circula în coloană, după cum se observă din planşele fotografice, a iniţiat manevra de depăşire a unui

autovehicul de dimensiuni mari, compus din autotractor şi remorcă, acesta ar fi trebuit să prevadă faptul că

manevra presupune un timp mai îndelungat de efectuare, acceptând astfel posibilitatea ca depăşirea să nu se

realizeze decât după intrarea în zona de interdicţie, semnalizată corespunzător prin indicatoare rutiere.

Cu atât mai mult, în măsura în care autovehiculul depăşit nu şi-ar fi menţinut viteza de deplasare, ci

dimpotrivă, ar fi mărit-o, reacţia unui conducător auto prudent şi diligent este de a reveni pe sensul propriu

de mers, şi nu de a accelera în vederea finalizării manevrei de depăşire, punând astfel în pericol ceilalţi

participanţi la traficul rutier.

Pe cale de consecinţă, în ceea ce priveşte contravenţia reţinută în sarcina petentului, de efectuare

neregulamentară a manevrei de depăşire, probatoriul administrat în cauza de față confirmă pe deplin situația de

fapt reținută în sarcina petentului și astfel, instanţa reţine că prezumţia relativă de legalitate şi

veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenţie, în calitatea sa de act administrativ, nu a

fost răsturnată în cauza de faţă.

În ceea ce priveşte contravenţia prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv

fapta de a nu fi purtat centura de siguranţă pe parcursul deplasării, petentul nu a contestat consemnările

agentului constatator, cuprinse în procesul verbal întocmit,  probele propuse de petent şi administrate în faţa

instanţei neevidenţiind nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat, sub acest

aspect.

Analizând proporționalitatea măsurilor luate împotriva petentului, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, ,,sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de

pericol social al faptei săvârșite”.

De asemenea, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că ”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de

actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se

seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de

scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte

date înscrise în procesul-verbal”.

Pentru contravenţia prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, petentul a beneficiat

de clemenţa organelor de poliţie, fiind aplicată sancţiunea cea mai blândă – avertismentul.

Măsurile luate împotriva petentului sunt legale, deoarece amenda în echivalent a 4 puncte de penalizare

(minimul prevăzut) și suspendarea dreptului de conducere pe o perioadă de 30 de zile sunt prevăzute de art. 100

alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Totodată, se constată că măsurile dispuse sunt și proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite

– fiind unul ridicat, întrucât nerespectarea interdicţiilor privind depăşirea autovehiculelor pe drumurile

publice aduce cu sine un risc major de provocare a accidentelor auto, punând în pericol integritatea fizică şi

chiar viaţa celorlalţi participanţi la trafic.

Faţă de aceste considerente, urmează ca instanţa, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, să

respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul R.L. împotriva procesului-verbal de

constatare și sancționare a contravențiilor seria ……. nr. ……… din 26.08.2016.

Domenii speta

Spete similare