Prescriptia achizitiva

Data publicare portal: 08.02.2019

Prin sentinţa civilă nr. 2541/23.05.2018 Judecătoria Xxxx a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.S., invocată de acesta.

S-a admis cererea având ca obiect „uzucapiune„ formulată de reclamanta D.N. în contradictoriu cu pârâţii P.A, D.G., şi M.S., aşa cum a fost precizată.

S-a constatat că reclamanta a dobândit pe calea uzucapiunii dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 254 de mp. situat în Xxxx, cu vecini xxxx, identificat în Schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit şi depus la dosar de expert Xxxx, prin punctele 7-8-9-10-11-12-7.

A fost omologat raportul de expertiză întocmit şi depus la dosar de expert Xxxx şi anexa la acesta.

S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei xxxx sub nr. xxxxx, reclamanta D.N. în contradictoriu cu pârâţii P.A, D.G. şi M.S., a solicitat instanţei în condiţiile art. 192 C.p.civ., să stabilească judecătoreşte faptul că reclamanta este proprietar legitim asupra suprafeţei de 254 mp teren intravilan situat în Xxxxlt, prin uzucapiunea de peste 30 de ani, precum şi asupra construcţiilor edificate ulterior pe terenul proprietate personală.

În motivarea cererii a arătat că părinţii săi D.P. şi D.S. au stăpânit în nume de proprietari în mod continuu, paşnic şi netulburaţi de nimeni în ceea ce priveşte proprietatea şi posesia imobilului-casă de locuit şi terenul aferent acesteia, situate în Xxxx, din 1965, ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare act 127/1965.

Reclamanta este proprietar al imobilului mai sus menţionat prin contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nr. xxxx, imobil situat în Xxxx, acesta aflându-se în posesia şi folosinţa exclusivă a familiei reclamantei paşnic stăpânită, fără nici un fel de tulburare din perioada 1965 de antecesorii intimatei (D.P. şi D.S. prin contract de vânzare-cumpărare, act 127/1965) şi ulterior după decesul mamei sale în 1997 şi respectiv al tatălui său în 2006, de către reclamantă, situaţie în care operează legal în condiţiile art. 336 C.civ. joncţiunea posesiilor.

Dorind să înscrie la Cartea Funciară construcţiile şi imobilul pe care le posedă, expertul care a efectuat verificarea prealabilă la solicitarea sa, a constatat faptul că terenul are o suprafaţă de 1404 mp, mai mare cu 254 mp (conform contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nr. xxxx, posedă 1150 mp), iar la imobilul -  casă de  locuit, au  fost edificate în  perioada 1997-1998  şi  alte construcţii.

Menţionează că acest teren a fost şi este împrejmuit şi nici unul dintre vecini (părţi în cauză) nu au pretenţii sau solicitări asupra suprafeţei recunoscând că aceasta a fost şi este în proprietate şi folosinţa sa  permanentă, indicând în mod expres împrejmuirea pe care o ştiu ca existând de peste 30 de ani.

Imobilul de locuit şi terenul în suprafaţă totală de 254 mp, este situat în Xxxx şi este în continuarea terenului de 1150 mp pe care îl posedă ca urmare a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere nr. xxxx, diferenţa făcând corp comun, este împrejmuit şi are următoarele vecinătăţi: Xxxx.

In urma măsurătorilor efectuate rezultă că posedă în fapt 1150 mp + 254 mp = 1404mp, iar imobilul construcţie cumpărată în 1996, mai are în componenţă o bucătărie de vară şi o magazine construite în 1997, un grajd şi un garaj faţă de cele înscrise în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nr. xxxx.

În drept, invocă dispoz. art. 555-557, art. 336 V.C.civ. şi art. 192 C.pr. civ.

Depune prezenta în 4 exemplare - din care unul pentru instanţă şi 3 pentru comunicare părţilor.

Solicită stabilirea taxei judiciare, a se fixa termen şi a se dispune citarea.

Probe: înscrisuri (contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nr. xxxx, acte de stare civilă, expertiză extrajudiciară de specialitate), pârâţii personal la interogatoriu (pentru Primărie depune interogatoriu); martorii PMV şi PV.

Pârâtul P.A a depus întâmpinare solicitând să se admită în totalitate cererea de chemare în judecată având ca obiect uzucapiune, formulată de reclamanta D.N., în dosarul nr. xxxx.

În motivare învederează instanţei că locuieşte la această adresă din copilărie şi, din cât îşi aminteşte, vecinii în partea de est a proprietăţii sale, au fost părinţii reclamantei. După decesul lor, imobilul a fost locuit de fiica acestora, reclamanta din cauza de faţă .

Nu au existat niciodată conflicte între ei legate de teren, între ei existând de peste 30 de ani aceeaşi limită de proprietate.

Solicită judecarea în lipsă, conform art. 223 C.proc. civ.

În drept, invocă dispoziţiile art. 205-206 C.proc.civ.

Pârâtul D.G. a depus întâmpinare solicitând să se admită în totalitate cererea de chemare în judecată având ca obiect uzucapiune, formulată de reclamanta D.N., în dosarul nr. xxxx.

În motivare învederează instanţei că locuieşte la această adresă din copilărie şi, din cât îşi aminteşte, vecinii săi au fost părinţii reclamantei. După decesul lor, imobilul a fost locuit de fiica acestora, reclamanta din cauza de faţă .

Nu au existat niciodată conflicte între ei legate de teren, între ei existând de peste 30 de ani acelaşi gard.

Solicită judecarea în lipsă, conform art. 223 C.proc. civ.

În drept, invocă dispoziţiile art. 205-206 C.proc.civ.

Pârâtul M.S. a depus întâmpinare în dosarul nr. xxxx având ca obiect uzucapiune aflat pe rolul Judecătoriei Slatina, în contradictoriu cu D.N., domiciliată în Xxxx, prin care solicită respingerea cererii in principal ca inadmisibila si in subsidiar ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

In fapt, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că aceasta a dobândit prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, printr-o posesie continuă, netulburată, sub nume de proprietar, imobilul teren intravilan în suprafaţă de 254 mp, situat pe raza localităţii xxxx.

Pe cale de excepţie invocă lipsa calităţii procesuale pasive a M S, cu sediul in xxxx.

Obiectul prezentei cauze îl constituie constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra suprafeţei de 254 mp, situat in xxxxx, iar din adresa Serviciului Public Direcţia Administrare Patrimoniu nr. xxxx rezultă faptul că terenul intravilan situat în xxxx, nu figurează înscris în inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public privat al municipiului xxx, motiv pentru care consideră ca municipiul xxxx nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Fată de motivele invocate mai sus solicită admiterea excepţiei si respingerea acţiunii formulata împotriva Xxxx ca inadmisibilă.

In situaţia în care se va trece peste excepţia invocată şi se va proceda la judecata în fond a cauzei, consideră că această acţiune este neîntemeiată în raport instituţie.

Uzucapiunea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale cu privire la un imobil prin posedarea neîntreruptă a acelui imobil pe perioada fixată de lege. Uzucapiunea constituie o sancţiune împotriva proprietarului care, dând dovadă de pasivitate a neglijat bunul o perioadă îndelungată în posesia altor persoane. Aşadar, părţi într-un proces care are ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii sunt posesorul care a stăpânit imobilul pe perioada de timp prevăzută de lege şi proprietarul imobilului nediligent. Întrucât terenul ce face obiectul prezentului litigiu nu figurează înscris în inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public sau privat al xxxx, instituţia nu are nicio calitate în cauza dedusă judecăţii.

Având în vedere toate argumentele expuse pe larg mai sus, solicită respingerea acţiunii formulata de reclamanta D.N. ca neîntemeiată.

În drept, întemeiază prezenta întâmpinare pe dispoziţiile art. 205, 206 C.proc.civ. şi pe textele de lege mai sus invocate.

Solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu art. 411 alin. (1) pct. 2) din C. proc. civ.

Anexează copii xerox după următoarele acte: adresa Serviciului Public Direcţia Administrare Patrimoniu nr. xxxxx.

Depune prezenta întâmpinare în 2 exemplare, unul pentru instanţă, unul pentru a fi comunicat reclamantei.

Reclamanta D.N. a depus răspuns la întâmpinare.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.S. prin Primar, invocată de acesta prin întâmpinare, este cunoscut faptul că o astfel de calitate presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic obligaţional dedus judecăţii, care solicită sa se respingă pentru argumentaţia de mai jos.

Astfel, în ceea ce priveşte cadrul procesual pasiv în acţiunile având ca obiect uzucapiune, atunci când proprietarul nu este cunoscut, potrivit „Minutei" întâlnirii dintre conducerea C.S.M. şi membrii Comisiei pentru unificarea practicii judiciare - cu preşedintele Secţiei Civile a I.C.C.J., reprezentantul P.I.C.C.J. şi preşedinţii secţiilor civile, conflicte de muncă şi asigurări sociale a curţilor de apel pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară din data de 01.04. 2009, în cazul în care proprietarul imobilului este necunoscut - ca în cazul de faţă - acţiunea poate fi introdusă în contradictoriu cu unitatea administrativ - teritorială, în speţă, pârâtul MS  prin Primar, şi/sau vecinii imobilului, aceştia justificând calitatea procesuală pasivă.

Aşa fiind, cum în cauza dedusă judecăţii, singura entitate care ar putea contesta dreptul de proprietate al reclamantei D.N., este unitatea administrativ - teritorială, în mod corect prezentul demers judiciar a fost iniţiat în contradictoriu cu pârâtul M S  prin P, context în care consideră că instanţa ar trebui să respingă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M S prin P, invocată de acesta prin întâmpinare.

Pentru a putea fi invocată uzucapiunea trebuie îndeplinite două condiţii: să existe o posesie de 30 de ani, în cazul în speţă sunt împliniţi 52 de ani şi posesia să fie utilă, deci să fie o posesie propriu-zisa neviciată, si nu o detenţie precară. Posesia este utilă când nu este afectată de unul din următoarele vicii: discontinuitate, violenţă, clandestinitate - posesia s-a exercitat în mod public, nu în ascuns. Dacă în cazul mobilelor posesia clandestină este uşor de exercitat şi sunt dese cazurile întâlnite în practică, în cazul imobilelor posesia clandestină este mai greu de realizat;

Alt viciu, precaritatea - deci, sub nume de proprietar şi pentru sine, nu pentru altul. În speţă nu este vorba de aplicabilitatea uzucapiunii în cazul unui contract de închiriere, ci este vorba despre posesia unui imobil teren şi casă de locuit, declarată ca revenind autorilor D P şi D.S. ca armare a contractului de vânzare cumpărare act 127/1965, de la adevăratul proprietar. Precaritatea echivalează cu lipsa însăşi a posesiei deoarece este lipsită de animus domini, adică de elementul intenţional al posesiei, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii.

Uzucapiunea nu trebuie să fie echivocă. Deşi nemenţionat în Codul civil, echivocul este recunoscut unanim în doctrină şi jurisprudenţă ca viciu al posesiei. Posesia este echivocă atunci când actele de stăpânire ale posesorului pot fi interpretate şi altfel decât ca fiind corespunzătoare elementului psihologic propriu posesiei, adică nu se poate şti nici că există, nici că nu există animus sibihabendi  (elementul psihologic ori  intelectual al  posesiei,  materializat în voinţa celui care stăpâneşte în fapt lucrul, de a exercita acea stăpânire pentru  sine şi de a se comporta faţă de bunul respectiv ca un proprietar ori ca un titular al altui drept real). Menţionează că regularitatea posesiei este prezumată de lege  (art. 1854 C.civ).

Legile  58 si  59/1974 nu  au  determinat  o  întrerupere  a prescripţiei. Reclamanta ca sa aibă câştig de cauza trebuie sa facă dovada ca posesia îndelungata si termenul de 30 de ani pentru uzucapiune trebuiau sa se fi împlinit înainte de punerea in aplicare a Legilor 58 si 59/1974 (Decizia ICCJ nr. 5000 din 28.XI.2003 - Dosar nr. 1631/2002), cum este şi cazul în speţă.

Omisiunea vădită a instanţei rezidă şi din faptul că nu constată depăşit/îndeplinit termenul de uzucapare chiar înainte de introducerea acţiunii sale (2017-1965=52 de ani), ori timpul este elementul cheie esenţial, în cazul dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune. Ori, în speţă nu poate fi vorba despre consecinţa unor situaţii întâmplătoare, a extinderii asupra unor terenuri limitrofe, ci este o situaţie clară a existenţei unui drept asupra unui teren aparţinând familiei, un teren care nu se află înscris în inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public sau privat al xxxx, pentru care nu s-a depus cerere nici în baza Legii nr. 18/1991 şi nici a legii 10/2001.

Faptul că reclamanta declară la organele fiscale numai suprafaţa de 1150 mp cât era înscris în contractul de vânzare-cumpărare iniţial  din 1965, nu poate fi reţinut ca rea intenţie, ţinând cont de faptul că posesia terenului depăşeşte limitele uzucapiunii de 30 de ani, are o formă neregulată şi au fost plătite taxe. Şi atunci şi ulterior declaraţiile s-au făcut fără măsurători, doar prin aproximări şi comparaţii cu vecinii limitrofi, care aveau Cf. Se observa că ceilalţi doi pârâţi, declară că nu au fost modificări ale limitelor de proprietate în cei 52 de ani.

Uzucapiunea de 30 de ani se aplică în cazurile în care posesorul nu are un act translativ de proprietate (titlu) asupra bunului imobil pe care îl posedă. În cest caz nu are importanţă nici dacă posesorul este sau nu de bună credinţă.

Sub aspectul netemeiniciei, în mod eronat M.S. consideră că uzucapiunea constituie o sancţiune împotriva proprietarului care dând dovadă de pasivitate a neglijat bunul o perioadă îndelungată în posesia ator persoane, dar nu a făcut nici o dovadă în acest sens, afirmând că terenul deţinut în plus de reclamantă nu figurează înscris în inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public sau privat al municipiului.

Dimpotrivă, prin răspunsurile la întâmpinările depuse anterior, doi vecini limitrofi depun declaraţie că proprietatea reclamantei are aceeaşi delimitare de 52 de ani, aceştia devenind proprietari prin moştenire, ceea ce consideră că a dovedit posesia utila asupra terenului.

Posesia asupra acestui teren a fost recunoscută de toate persoanele care ar fi avut vreun interes în cauză, nu este teren marginal şi limita proprietăţii a fost respectată de toţi vecinii, aceştia nemanifestând pretenţii de suprafaţă, nici măcar o eventuala grăniţuire, fiind în bune relaţii de vecinătate din 1956 şi până în prezent.

În situaţia în care s-ar constata lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului chemat în judecată, xxxx prin primar s-ar ajunge la lipsirea reclamantei de un mijloc juridic efectiv de a-şi stabili dreptul de proprietate în contradictoriu cu unitatea administrativ-teritorială care administrează bunul, aceste aspecte fiind reţinute în jurisprudenţa C.E.D.O. (cauza Faimblat contra României), ceea ce impune fiecărui stat semnatar al Convenţiei să reglementeze căi juridice interne pentru ca orice persoană ce invocă o încălcare a Convenţiei să aibă acces la acestea şi să fie eficiente.

Pentru considerentele expuse, solicită respingerea excepţiei invocate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În susţinere depune Decizia nr. xxx şi sentinţa civila a Judecătoriei xxxx nr.xxxx în dosarul xxxx.

Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, în temeiul art. 258 alin. 1 rap. la art. 255 alin. 1 C.p.civ., instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile de la dosar, proba cu interogatoriul pârâţilor, proba testimonială cu martorii PMV şi P V,  filele 60 şi 88, şi proba cu expertiză de specialitate topografie întocmită în cauză de expert Xxxx. (filele 70-80).

Potrivit art. 248  al. 1 C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.S., se reţin următoarele:

Potrivit art. 36 C.p.civ.: Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Instanţa are în vedere că potrivit „Minutei" întâlnirii dintre conducerea C.S.M. şi membrii Comisiei pentru unificarea practicii judiciare - cu preşedintele Secţiei Civile a I.C.C.J., reprezentantul P.I.C.C.J. şi preşedinţii secţiilor civile, conflicte de muncă şi asigurări sociale a curţilor de apel pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară din data de 01.04. 2009, s-a stabilit că în cazul în care proprietarul imobilului este necunoscut - ca în cazul de faţă - acţiunea poate fi introdusă în contradictoriu cu unitatea administrativ - teritorială, în speţă, pârâtul M S  prin P, şi/sau vecinii imobilului, aceştia justificând calitatea procesuală pasivă.

Aşa fiind, cum în cauza dedusă judecăţii, singura entitate care ar putea contesta dreptul de proprietate al reclamantei D.N., este unitatea administrativ - teritorială, astfel că în mod corect prezentul demers judiciar a fost iniţiat în contradictoriu cu pârâtul M.S  prin xxxx, context în care instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.S  prin xxx, invocată de acesta prin întâmpinare.

Având în vedere inexistenţa unor afirmări de drepturi reale asupra acestui imobil de către terţe persoane, instanţa apreciază că în baza unei prezumţii simple conform art. 1203 C.civ. că acesta poate fi asimilat categoriei res nullius, care potrivit art. 477 C.civ. sunt ale domeniului public; doctrina a stabilit în mod constant că prin acest text, legiuitorul a intenţionat să spună să aparţin statului, mai precis domeniului său privat; soluţia decurge şi din prevederile art. 25 din Legea nr. 213/1998 care dispun : « În accepţiunea prezentei legi, prin sintagma domeniu public din art. 477 C.civ., se înţelege domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale, după caz. ».

Pe de altă parte, în legătură cu terenurile din domeniul privat al statului sau unităţilor administrativ teritoriale, în art. 6 teza finală din Legea nr. 18/1991, se precizează că ele sunt supuse dispoziţiilor de drept comun, norma cu privire la terenurile aparţinând domeniului privat al unităţilor administrativ teritoriale, fiind preluată ca atare în dispoziţiile art. 123 din Legea nr. 215/2001, iar regimul juridic de drept comun, aplicabil deci bunurilor ce fac parte din domeniului privat al unităţilor administrativ teritoriale, este în opoziţie cu cel al privind bunurile proprietate publică, putând fi uzucapate sau prescrise achizitiv.

Apartenenţa imobilului în litigiu la domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale fiind demonstrată, pe baza prezumţiei anterior deduse din textele citate este necesar a se constata dacă sunt întrunite condiţiile uzucapiunii de 30 de ani decurgând din art. 1890 coroborat cu art. 1847 C.civ., excepţia urmând a fi respinsă aşa cum am reţinut.

Pe fondul cauzei, în considerarea probelor de la dosar şi a poziţiei procesuale a pârâţilor, prin raportare la dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa constată următoarele:

Prin cererea introductivă, aşa cum a fost precizată, reclamanta în contradictoriu cu pârâţii P.A, D.G. şi unitatea administrativ teritorială M.S, a solicitat pronunţarea unei hotărâri  prin să se constate că este proprietara terenului în suprafaţă de 254 de mp. situat în Mun. Xxxx, ca urmare a prescripţiei achizitive de 30 de ani .

Uzucapiunea, invocata in cauza de fata drept temei juridic al actiunii, reprezinta un mod originar de dobandire a proprietatii, prin care se constituie dreptul de proprietate in patrimoniul posesorului unui lucru determinat, ca urmare a unui fapt juridic complex, constand in exercitarea posesiei asupra lucrului in temeiul si in conditiile prevazute de lege.

Conform art. 1847 si art 1890 din C.civ.  condiţiile uzucapiunii de 30 de ani sunt ca reclamantul sa exercita asupra terenului o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar o perioadă de cel putin 30 de ani, iar posesia  exercitată asupra imobilului  sa fie o posesie utilă.

Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamanta deţine în Mun. Xxxx, în baza contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat de BNP xxx sub nr. xxxx o suprafaţă de 1150 mp teren cu casă construită din cărămidă cu patru camere şi antreu acoperită cu ţiglă. Din acelaşi act rezultă că părinţii reclamantei, vânzătorii D.P. şi D.S., dobândiseră terenul prin cumpărare prin act autentic notarial nr. 1368/1965. Cu toate acestea, deşi suprafaţa menţionată în contract este de numai 1150 mp, cu ocazia întocmirii documentaţiei de carte funciară la faţa locului s-a constatat că suprafaţa deţinută în posesie este de 1404 mp, fila 10.

Din declaratiile martorilor xxx şi xxxx, vecini ai terenului, f.60,88, instanta retine ca mai întâi părinţii reclamantei D.P. şi D.S. şi mai  apoi reclamanta au posedat neîntrerupt, netulburat, public şi sub nume de proprietari începand din anul 1970, terenul situat în intravilanul situat în Mun.Xxxx, cu vecini xxxxx.

 Din conţinutul raportului de expertiză depus la dosar la data de 02.04.2018, filele 70-80, rezultă că a fost identificat terenul iar acesta are  suprafaţa de 1874 de mp. situat în xxxxx amplasat în xxxx cu vecini la xxxxx, nefăcând parte din domeniul public sau privat al oraşului, îngrădit şi în posesia reclamanţilor.

Justificarea uzucapiunii derivă din nevoia de stabilitate a raporturilor juridice, care determină recunoaşterea de efecte juridice unei aparenţe îndelungate de proprietate, fiind totodată şi o sancţiune împotriva vechiului proprietar care a dat dovadă de lipsă de diligenţă.

Instanţa reţine că terenul în litigiu a fost în posesia continuă, neîntreruptă, netulburată şi sub nume de proprietar a  reclamanţilor.

 De menţionat că pârâţii nu au făcut dovada existenţei unei cauze de tulburare, întrerupere, clandestinitate sau precaritate a posesiei exercitate de reclamant.

Instanţa are în vedere şi Decizia IV din 16.01.2006 pronunţată de Î.C.C.J. – Secţiile Unite, în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că în cazul posesiilor începute anterior de adoptarea Legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 ( cum este situaţia speţei de faţă) prescripţia achizitivă nu a fost întreruptă prin intrarea în vigoare a acestor legi, astfel că posesorii lor – reclamanta în prezenta cauză poate solicita instanţei să se constate că a dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.

Cu privire la joncţiunea posesiilor invocată de reclamantă se reţine că este întotdeauna posibila, dar are caracter facultativ, în sensul ca posesorul actual poate opta între a continua posesia începută de autorul său si a începe o nouă posesie în persoana sa.

Joncțiunea posesiilor presupune existența cumulativă a următoarelor condiții:

1. să fie vorba de posesii propriu – zise, întrucât detenția precară nu este susceptibilă de joncțiune cu posesia actuală (adică, atât posesia reclamantei, cât și aceea a autorilor săi trebuia să fie astfel de posesii). În speță, posesia exercitată atât de către reclamantă, cât şi de autorii săi îndeplineşte condiţia unei posesii propriu zise înțelegând să se comporte ca  adevărați proprietari asupra întregului teren îngrădit şi cultivat.

2. cel ce invocă joncțiunea să fie un succesor în drepturi al autorului – posesorul precedent; așa cum rezultă din actele de la dosar reclamanta este moștenitor legal al posesorilor anteriori şi în plus, are calitate de succesoare şi din perspectiva încheierii cu posesorii anteriori a unui act juridic translativ de proprietate privind terenul în litigiu, continuând exercitarea posesiei sub nume de proprietar.

Pentru considerentele ce preced şi în temeiul dispoziţiilor legale sus-menţionate, instanţa va admite cererea formulată de reclamantă şi va constata că aceasta a dobândit prin efectul uzucapiunii dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 254 de mp. situat în Xxxx, cu vecini xxxx, identificat în Schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit şi depus la dosar de expert Xxxx, prin punctele 7-8-9-10-11-12-7.

Va omologa raportul de expertiză întocmit şi depus la dosar de expert Xxxx şi anexa la acesta.

Potrivit principiului disponibilităţii, principiu fundamental al procesului civil, instanţa va lua act că reclamanţii nu solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare