Uzucapiune

Dosar nr. xxxx/217/2016 uzucapiune

Cod operator date cu caracter personal înregistrat sub nr. : 3029

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA DARABANI

Şedinţa publică din data de: 21.01 2019

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE – XXXX

GREFIER – YYYYY

Sentinţa civilă nr. 38

La ordine, pronunţarea acţiunii civile având ca obiect uzucapiune privind pe reclamanta XXXXXşi pe pârâtele COMUNA YYYYprin Primar şi COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR .

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din 16.01.2019, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanţa a amânat pronunţarea pentru astăzi 21.01.2019.

INSTANŢA

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:

Prin cererea înregistrată la această instanţă cu nr.xxxx/217/2016 din data de 09.12.2016 reclamanta, XXXX în contradictoriu cu pârâtele COMUNA YYY, prin Primar şi COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR  a solicitat instanţei ca în baza probatoriul ce va fi administrat  să constate faptul că reclamanta  a dobândit prin efectul uzucapiunii de lungă durată imobilul biserica şi cimitirul ei, în suprafaţă totală de 0,5 ha (5.000 m.p.).

În motivare, în fapt, arată reclamanta că Parohia a fost înfiinţată în anul 2001 iar Biserica a fost zidită în anul 1904 pe terenul donat de credincioşi iar de atunci şi până în prezent  terenul şi clădirea de mai sus se află în posesia şi folosinţa reclamantei, posesie ce este continuă, netulburată, utilă, legitimă, de bună credinţă, publică, neechivocă şi sub nume de proprietar.

Parohia a investit mereu în aceste imobile, întreţinându-le, împrejmuindu-le cu garduri şi stăpânindu-le netulburat, în mod efectiv, fără întrerupere şi sub nume de proprietar dintotdeauna şi până în prezent.

La vremea edificării acestor construcţii, legislaţia timpului respectiv nu presupunea existenţa unor autorizaţii de construcţii sau cărţi funciare, reclamanta nu deţine acte autentice de proprietate ci doar acte preliminare în dovedirea  dreptului de proprietate  cum ar fi Cartea de proprietate, Fişa definitivă a proprietăţii, procese verbale de inventariere, proces verbal de hotărnicie.

Mai arată reclamanta  că posesia  asupra acestor clădiri şi terenuri o au de peste 110 ani continuă, netulburată, utilă, legitimă, de bună credinţă, publică, neechivocă şi sub nume de proprietar.

În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri.

A mai solicitat reclamanta proba cu expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză de domnul expert aflată la filele 65-76 dosar, înscrisuri din 13 septembrie 1949 privind  procese verbale de predare a suprafeţelor în seama statului proprietatea parohiilor (f.78-79), titlul de proprietate xxxxx/24.09.2004 (f.82), Încheiere de carte funciară nr. xxxx/15.02.2912, extras dec carte funciară, plan de amplasament, încheiere de la OCPI  nr. xxx/15.02.2012 (f.84 – 109).

Cererea introductivă este scutită de plata taxei judiciare de timbru, raportat la dispoziţiile art.1 din Legea 455/2006.

Pârâta Comisia Locală de fond funciar prin întâmpinare arată că terenurile şi clădirile solicitate de reclamantă  sunt deţinute de aceasta sub nume de proprietar, se află înscrise în domeniul public al comunei  şi nu se află la dispoziţia comisiei locale (f.34-37).

Analizând cererea formulată şi mijloacele de probă administrate în cauză, instanţa reţine următoarele.

Din datele culese de expertul desemnat în cauză, coroborate cu declaraţiile celor doi martori audiaţi, rezultă că, pe terenul donat de în 1901 de boierul , stăpânul moşiei, respectiv pe Dealul xxxx, pentru cimitir şi pentru biserică, în anul 1903 a fost edificată clădirea bisericii başeu, edificată din „paiantă”- lemn cu lut sau „furci”, la edificare controbuind, tot cu titlu de donaţie, locuitorii satului. Ulterior, la clădirea bisericii s-au realizat o serie de îmbunătăţiri şi modernizări (2008 - temelie şi soclu de beton.

Pe terenul în cauză, mai există şi alte construcţii:  clopotniţa - refăcută integral în 1999 din scândură de brad, cu acoperiş de tablă, temelie de beton şi structură de fier, casă socială cu hramul „Sf. Ap. Petru şi Pavel” construită între anii 1999-2002, cu temelie de beton, cu structură de lemn, căptuşită cu scândură de brad în interior, exterior şi tavan, cu acoperiş de azbest; anexă bucătărie (prăznicar ) din bolţari, cu acoperiş de azbest edificat în 2010-2013; casă parohială, construită în 1968-1969 de către săteni, din chirpici şi acoperită cu tablă, în grădina aflată atunci în proprietatea lui lancu Petrof, acesta donând terenul bisericii.

La început unită cu Parohia Sf. Împăraţi , Parohia  a fost de sine stătătoare de la 1 mai 1937, având ca filie Parohia, prin decizia 4067/din 1937 (act protopopiat Dorohoi nr. 220 din 26 aprilie 1937). Prin decizia Mitropoliei nr. 1522 din 21 martie 1969 de pe data de 18 martie 1969 parohiei  i se schimbă numele, rămânând unită cu Parohia Sf. M. Mc.Gheorghe, între 1974-1996 Parohia  a fost unită cu Parohia. Prin decizia Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei nr. 251 din 07 iunie 2001 parohia Sf. Mc. Pantelimon a fost reînfiinţată începând cu data de 1 iunie 2001 desprinzându-se din Parohia Sf. M. Mc. Gheorghe

Din raportul de expertiză întocmit în cauză, recepţionat de BCPI  sub nr.2874/19.11.2018 (f.159), prin suprapunerea identificării topografice a imobilului deţinut de reclamantă cu planul cadastral de intravilan al satului  rezulta că imobilul deţinut de în posesie de Parohia este identificat topografic între punctele de contur 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10,11,12,13,14,15,16,1, având suprafaţa totală de 8167 m.p. compusă din suprafaţa curţii şi a cimitirului de 5398 m.p. şi suprafaţa arabilă de 2769 m.p., astfel cum reiese din Planul de amplasament şi delimitare a imobilului (f.190) şi este identificat cadastral în parcela 432, având următoarele vecinătăţi:

-La nord - DS433;

-La est - DS430 si B. T.;

-La sud – B. T., N. S., M. E., M. l., I. Chi. L. şi C. N. E.;

-La vest – A. D..

Din acelaşi plan de amplasament, rezută că pe terenul în cauză sunt edificate patru construcţii:

-C1 - Biserica în suprafaţă construita la sol de 128 m.p.;

-C2 - Casa Sociala în suprafaţă construită la sol de 79 m.p.;

-C3 - Clopotniţa în suprafaţă construită la sol de 9 m.p.;

-C4 - Magazie în suprafaţă construită la sol de 18 m.p.

În ce priveşte situaţia juridică a imobilului teren, instanţa constată că din suprafaţa totală de 8167 m.p., terenul reprezentând cimitirul cu suprafaţa de 5398 m.p., a fost încorporat domeniului public prin Hotărârea nr.x/28.02.2002 a Consiliului local , făcând parte din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei (poz.99, f.44).

Din extrasul de plan cadastral, depus de expert la dosar, rezultă că parcela 432 se află în posesia departamentului Cultelor , cu două categorii de folosință, respectiv teren arabil în suprafață de 2640 mp şi curți construcții în suprafață de 5551 mp, rezultând un total de 8191 mp. Din măsurători a rezultat ca suprafață totală a parcelei cadastrale 432, la data expertizei, era de 8085 mp, din care arabil de 2745 și curți cimitir de 5340 mp.

Din inventarul domeniului public, pagina 513, numărul curent 99, rezultă că cimitirul din sat are suprafața de 5500 mp şi a fost inclus în domeniul public fără a se preciza anul dobândirii sau dării în folosință.

În conformitate cu art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrative teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, dacă au intrat în propritatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea constituției, a tratatelor internaționale la care România este parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

Alin.2 şi 3 al aceluiaşi articol dispune că bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestuia dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație, instanțele judecătorești fiind competente să facă analiza valabilităţii titlului de preluare de către stat a acestor bunuri.

Astfel, instanţa constată că prin adresa 4313/31.05.2018, pârâta Comuna xxx a indicat faptul că titlul de preluare în domeniul public a acestui teren îl constituie inventarul Avuţiilor Publice ale comunei xxx din anul 1939, depus la dosar (f.138), ceea ce situează momentul preluării înafara perioadei 06.03.1945 - 22.12.1989, prevăzută de art.6 alin.(1) din Legea 213/1998.

Pe de altă parte, analizând lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, anexă a Legii 213/1998, se poate constata că domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit, printre altele, din următoarele bunuri „10. cimitirele orăşeneşti şi comunale”, ori cimitirul în cauză este unul sătesc – al satului şi nu comunal ori orăşenesc.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că, titlul de preluare a acestui teren de către statul român nu este unul valabil, motiv pentru care urmează a fi analizate condiţiile dobândirii dreptului de proprietate de către reclamantă în temeiul uzucapiunii invocate.

Instanța reține că uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesii utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.

Instanța va aplica în cauză dispozițiile privind uzucapiunea din vechiul cod civil, având în vedere momentul începerii posesiei, anterior intrării în vigoare a actualului cod civil, raportat la dispoziţiile art. 82 din L. 71/2011.

Dealtfel, cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.

Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani așa cum este reglementat în art.1890 din C.civ. de la 1864 este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credință sau de rea credință.

În acest sens, art.1846 alin. l C.civ. de la 1864 prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art.1847 C.civ. de la 1864, ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.

Referitor la prima dintre condițiile enunțate anterior, instanța reține din declarația martorului, că imobilul teren şi construcţii sunt folosite de către Parohia xxx încă de când el era în clasa I-a, respectiv din jurul anului 1940, în aceeaşi configuraţi ca şi în prezent, că terenul este împrejmuit şi cuprinde şi cimitirul bisericii, precum şi faptul că niciodată nu au existat discuţii cu privire la limitele de proprietate delimitate prin garduri, limite ce nu s-au modificat de-a lungul timpului. Declaraţia acestui martor se coroborează atât cu depoziţia martorului (f.129) cât şi cu constatările expertului curpinse în raportul de expertiză, în care se arată că pe întreaga suprafaţa a cimitirului se observă pietre funerare sau cruci ce denotă existenţa cimitirului de foarte mulţi ani iar în ceea ce priveşte construcţiile, biserica şi clopotniţa sunt construcţii mai vechi, iar casa socială şi magazia reprezintă construcţii de dată recentă.

 Astfel, instanţa va reţine că cel puţin începând cu anii 1940, reclamanta a exercitat acte materiale specifice dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu. Fiind astfel dovedit în cauză elementul material al posesiei pentru suprafața de teren, instanța constată că, drept urmare a aplicării prezumției instituite de art. 1854 C.civ.de la 1864, care face din elementul material al posesiei dovada elementului intențional, prezumție ce nu a fost înlăturată în cauză printr-o dovadă contrară, reclamanta a probat exercitarea posesiei timp de 30 de ani.

Mai reţine instanţa şi faptul că terenul în suprafaţă de 8.167 mp nu a făcut obiectul legilor fondului funciar şi nu se află la dispoziţia comisiei locale de fond funciar , astfel cum arată pârâta în întâmpinarea depusă la dosar (f.34).

În privința celei de-a doua condiții a uzucapiunii de 30 de ani, instanța reține că posesia este utilă, fiind exercitată în mod continuu și public, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați şi recunoscută chiar de către pârâta Comuna xxx (f.34), precum și în mod pașnic, nefiind administrate în cauză probe din care să rezulte că posesia a fost dobândită sau conservată prin acte de violență iar posesia reclamantului a fost exercitată fără echivoc.

În consecință, reținând că sunt îndeplinite în cauză cele două cerințe prevăzute de art. 1890 C.civ. de la 1864 instanța va admite cererea și va constata că reclamanta a dobândit ca efect al prescripției achizitive de lungă durată dreptul de proprietate asupra imobilului teren identificat topografic între punctele de contur 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9,10,11,12,13, 14, 15, 16, 1, în suprafaţa total calculata de 8167 m.p. compusă din suprafaţa curţii şi a cimitirului de 5398 m.p. si suprafaţa arabila de 2769 m.p. precum şi construcţiilor C1 - Biserica în suprafaţă construita la sol de 128 m.p.; C2 - Casa Sociala în suprafaţă construită la sol de 79 m.p.; C3 - Clopotniţa în suprafaţă construită la sol de 9 m.p. şi C4 - Magazie în suprafaţă construită la sol de 18 m.p., astfel cum sunt identificate şi localizate aceste imobile pe Planul de amplasament şi delimitare a imobilului din cadrul raportului de exepertiză topografică întocmit de Exp. şi recepţionat de BCPI  sub nr.xxxx/19.11.2018 (f.159), raport de expertiză care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de chemare în judecată, având ca obiect uzucapiune, formulată de reclamanta  XXXX în contradictoriu cu pârâtele COMUNA YYY prin Primar şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate.

Constată că reclamanta a dobândit, prin uzucapiunea de lungă durată, dreptul de proprietate asupra imobilelor teren în suprafaţă totală de 8.167 mp, compusă din parcela 432 CC în suprafaţă de 5.398 mp şi parcela 432 A în suprafaţă de 2769 mp, precum şi asupra imobilelor construcţii: C1 – biserică, în suprafaţă la sol de 128 mp, C2 – casa socială, cu suprafaţa la sol de 79 mp, C3 – clopotniţă, cu suprafaţa la sol de 9 mp şi C4 – magazie, cu suprafaţa la sol de 18 mp, imobile situate în intravilanul satului, potrivit Raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert  şi recepţionat de OCPI  sub nr.xxxx/2018, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătorie.

 Pronunţată azi, 21.01.2019, în condiţiile art.396 alin.(2) C.proc.civ., prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDIUNTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare