Drept Civil

- constat.nulitate abs.clauze abuzive -

La ordine venind pronunţarea asupra cauzei civile, formulată de către reclamanţii AA şi AAîn contradictoriu cu pârâta CCavând ca obiect constatare nulitate act – (constatare nulitate absolută clauze abuzive), acţiune în constatare, pretenţii.

În şedinţa publică din data de …., instanţa a dispus amânarea pronunţării soluţiei, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru astăzi, dispoziţiile instanţei fiind consemnate în încheierea de şedinţă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de ….. reclamanții AAși BB, au chemat în judecată pe pârâta Banca Comercială Română SA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută clauzelor prevăzute la art.5 referitoare la dobânda și art.9 pct a, b, c și f referitoare la comisioane din contractul de credit bancar nr …., întrucât au un caracter abuziv, să se constate că dobânda aplicabilă contractului este formată din marja băncii care este fixă pe toată durata derulării contractului, la care se adaugă dobânda de referință Robor 6M, acesta fiind variabilă, să fie obligată pârâta la plata sumelor achitate în plus cu titlu de dobândă și comisioane, precum și ca pârâta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că a încheiat la data de …. cu pârâta contractul de credit nr. 4028, prin care a împrumutat de la aceasta suma de 34850 lei.

În continuare, a arătat că clauzele a căror nulitate absolută se solicită a fi constatată de instanță prezintă caracter abuziv pentru următoarele considerente:

La data încheierii contractului de credit, dobânda curentă era de 11,9% pe an și era revizuibilă semestrial, iar dobânda curentă este formată din dobânda de referință revizuibilă semestrial care se afișează la sediile BCR la care se adugă1,90 pp, iar cotația de referință  revizuibilă semestrial este cea de la 30.09 din fiecare an și se aplică de la 01.10 până la 31.03 a anului următor, respectiv de pe 31.03 din fiecare an și se aplică de la 01 aprilie până la 30.09  din același an.

În continuare, a precizat că solicită a se constata nulitatea absolută a clauzei menționate numai cu privire la mențiunile privind dobânda de referință revizuibilă semestrial aplicată de bancă și posibilitatea acesteia de a modifica unilateral dobânda de referință. De asemenea , apreciază că modul de calcul și modificare al dobânzii variabile nu a fost clar și corect precizat, creând o disproporție vădită între drepturile și interesele băncii pe de o parte și drepturile și interesele sale pe de altă parte. Astfel, clauzele contractuale nu menționează vreo clauză sau criteriu obiectiv și transparent pentru majorarea dobânzii și nu îi permite să verifice factorii în funcție de care se calculează și poate fi majorată dobânda, clauza fiind lipsită de transparență, banca acționând în mod discreționar, iar dobânda variabilă a fost stabilită în funcție de elemente care ar putea fi verificate doar de bancă, calculul dobânzii nefiind explicitat, iar nicăieri în contract nu se explică eventuale limite în funcție de care se modifică dobânda datorată, iar Legea 193/2000 interzice agentului economic modificarea ratei dobânzii fără motive justificate și cu condiția transmiterii prealabile a unei notificări. Astfel, clauzele învederate au un vădit caracter abuziv, întrucât banca poate modifica oricând dobânda, fără consimțământul său, banca forțându-i să fie de acord cu orice nivel al dobânzii, întrucât în caz contrar creditul era imediat declarat scadent anticipat, urmând executarea silită, fiind fără dubiu că el nu ar fi avut posibilitatea achitării imediate a creditului.

Astfel, fiind evident că este un contract de adeziune, clauzele acestuia au fost impuse, fără a avea posibilitatea negocierii acestora, clauzele fiind stipulate doar în favoarea pârâtei, creând astfel un dezechilibru vădit între părți, în favoarea băncii și în detrimentul său.

În privința clauzelor referitoare la comisioane a arătata că acestea sunt abuzive, întrucât contravin prev art.36 din OUG 50/2010, iar în ipoteza în care pârâta va a face apărări în sensul că comisionul de acordare este acelaşi cu cel de analiză dosar, prevăzut de dispozițiile legale, a arătat că comisionul de analiză dosar trebuia stabilit în sumă fixă și nu ca valoare procentuală.

De asemenea, a subliniat că perceperea de către bancă a acestor comisioane doar pentru punerea la dispoziție a creditului este nejustificată, având în vedere că această activitate de creditare se derulează într-un cadrul reglementat legal.

Anexat cererii, reclamanții au depus la dosar împuternicire avocațială, contractul de credit nr. 4028/23.11.2006.

La data de 05.05.2016 pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care  a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pe cale de excepţie, a solicitat respingerea capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a clauzei cu privire la comisionul de rambursare anticipată ca lipsite de interes, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, precum şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la excepţia lipsei de interes  cu privire la comisionul de rambursare anticipată, aratî că acest comision nu le-a fost perceput, iar pe de altă parte prin Notificarea de denunţare a Actului adiţional, împrumutaţilor li s-a adus la cunoştinţă faptul că nu se mai percepe comisionul de rambursare anticipată, acesta fiind eliminat din Contractul de credit.

Pe fondul cererii, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât clauzele contractuale au fost exprimate într-un limbaj clar uşor inteligibil şi uşor accesibil pentru orice consumator cu aptitudini medii de informare, după cum se poate observa din analizarea acestora.

Astfel, caracterul revizuibil semestrial al dobânzii este mai mult decât clar, acesta fiind reiterat oriunde se face referire la dobândă.

Clauzele privind comisioanele au o formulare clară ce nu lasă loc de interpretări, acestea precizând atât valoarea absolută cât şi procentuală a comisioanelor ce urmau a fi percepute, precum şi periodicitatea perceperii.

Comisionul de acordare credit a fost agreat a fi perceput, la prima tragere, în cuantum de 0,95% din valoarea creditului contractat.

Comisionul de administrare a fost agreat a fi perceput lunar, în cuantum de 17,42 Ron, în acelaşi timp fiind arătată şi modalitatea de calcul a acestui comision (0,05% din valoarea creditului acordat).

Comisionul de urmărire riscuri a fost agreat a fi perceput lunar, în cuantum de 69,70 Ron, în acelaşi timp fiind arătată şi modalitatea de calcul a acestui comision (0,20% din valoarea creditului acordat).

Totodată, a arătat că  împrumutaţii au luat la cunoştinţă şi şi-au asumat clauzele Contractului de credit, după cum rezultă şi din declaraţia cuprinsă la finalul acestuia: „Prin semnarea prezentului contract, declar că am citit. înţeles şi mi-au fost explicate clauzele acestuia, pe care mi le însuşesc în întregime."

De asemenea, a arătat că contractul de credit nu poate fi criticat sub aspectul lipsei de negociere, întrucât lipsa caracterului negociat ar putea fi constatată doar în cazul în care reclamanţii ar fi dovedit faptul că, în calitate de receptori ai ofertei subscrisei, au încercat/intenţionat negocierea, iar subscrisa a refuzat negocierea, respectiv dacă subscrisa din start ar fi anunţat că nu există posibilitatea de a negocia o anumită clauză.

Totodată, au arătat că reclamanţii nu au încercat o negociere, iar subscrisa nu le-a negat/refuzat posibilitatea negocierii.

De asemenea, a arătata că orice consumator poate negocia cu Banca nivelul dobânzii şi al comisioanelor.

Ceea ce este însă important de reţinut este faptul că această procedură de negociere trebuie să fie iniţiată de consumator, şi nu de Bancă. întrucât ar fi absurd ca subscrisa să propună şi oferta de creditare si să şi demareze o negociere cu consumatorul pentru modificarea propriei oferte.

Astfel, a subliniat faptul că nu a existat din partea reclamanţilor o iniţiativă în sensul de a fi solicitat să negocieze anumite clauze contractuale nu este un abuz şi nici nu poate fi interpretat ca o premisă pentru abuzuri, din moment ce ar fi fost ilogic ca subscrisa să facă o ofertă şi apoi să aibă tot ea iniţiativa de a-şi contraoferta propria ofertă.

Pe de altă parte,  a arătat că banca şi-a îndeplinit obligaţia legală de informare, prezentând în mod detaliat reclamanţilor ofertele de produse existente în portofoliu la momentul respectiv.

În continuare,a  arătat că dobânda revizuibilă semestrial, ce poate fi modificată de Bancă în funcţie de costul resurselor de creditare, nu poate fi considerată ca reprezentând un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor. Dobânda percepută nu este dependentă de voinţa discreţionară a Băncii, ci este stabilită în funcţie de o serie de indicatori tehnici, aprobaţi de BNR si a căror variaţie excede controlului ori posibilităţii de previzionare a Băncii.

Aşadar, legea recunoaşte dreptul furnizorului de servicii de servicii financiare de a modifica rata dobânzii, (i) cu condiţia notificării consumatorului şi (ii) cu oferirea libertăţii acestuia din urmă de a rezilia imediat contractul, (iii) dacă există un motiv întemeiat prevăzut în contract.

Or, subscrisa a respectat întocmai aceste dispoziţii. Astfel, art. 2.11.lit a din Contractul de credit reglementează situaţia modificării dobânzii, specificând în mod clar că noua dobândă va fi afişată la sediul băncii (informare) şi că dacă împrumutatul nu restituie restul de credit în termen de 10 zile, se consideră că acesta a acceptat noul nivel al dobânzii (posibilitatea de reziliere). Motivul întemeiat pentru modificarea dobânzii, prevăzut în Contractul de credit, îl reprezintă modificarea costurilor de finanţare ale Băncii (a căror complexitate a fost descrisă în cadrul secţiunii anterioare), costuri care sunt independente de voinţa Băncii şi care nu pot fi prevăzute de Bancă pe o perioadă îndelungată de timp, mai cu seamă pentru 10 ani.

In ceea ce priveşte condiţia subiectivă prevăzută de art. 4 alin (1) din Legea 193/2000 privind încălcarea cerinţei bunei-credinţe prin dezechilibrul creat, în primul rând buna-credinţă este prezumată. iar reclamanţii nu au probat în niciun fel încălcarea acesteia.

De asemenea,  a arătat că a aplicat, în perioada anterioară intrării în vigoare a OUG 50/2010 aceeaşi dobândă de referinţă tuturor clienţilor cu acelaşi tip de contract de credit, iar la momentul intrării în vigoare a OUG 50/2010, s-a aliniat reglementărilor aplicabile, dar şi recomandărilor ANPC, astfel asigurându-se un climat de legalitate, dar şi de protecţie a consumatorilor.

Totodată, a subliniat că  nu există niciun dezechilibru creat de perceperea unei dobânzi stabilite, clar şi inteligibil, ca fiind variabilă, de la momentul semnării Contractului de credit şi, în nici un caz, nu există un dezechilibru în detrimentul consumatorului contrar bunei-credinţe.

Cu privire la solicitarea reclamanţilor în sensul revizuirii formulei de calcul a dobânzii în raport de Euribor + marja fixă de 1,9 p.p.,a solicitata instanţei respingerea acestei solicitări ca inadmisibilă, întrucât nu există niciun temei legal care să permită instanţei să admită această cerere.

 De asemenea a arătat că invocând un pretins caracter abuziv al clauzei referitoare la dobândă, reclamanţii urmăresc exclusiv să modifice preţul contractului de credit într-un mod absolut nejustificat. Or, faţă de principiile autonomiei de voinţă şi forţei obligatorii a contractului, o astfel de cerere apare ca inadmisibilă.

Clauzele privind perceperea comisioanelor sunt redactate într-un limbaj extrem de clar şi inteligibil, modalitatea de calcul a acestora fiind redată astfel încât să nu necesite o pregătire prealabilă/de specialitate în vederea înţelegerii acesteia.

Relaţia contractuală dintre Bancă şi reclamanţi a fost caracterizată în întregime de o transparenţă totală a costurilor implicate de acordarea creditului, o dovadă în plus în acest sens fiind achitarea tuturor costurilor de către clientă, pe toata perioada de desfăşurare a relaţiilor contractuale, fără ca acesta să indice vreo nelămurire cu privire la orice element component al costului total al Contractului de credit.

În cadrul comisionului de administrare se regăsesc costurile suportate de Bancă pentru diligentele cu care aceasta se îngrijeşte ca rambursarea creditului să aibă loc în mod corect, în conformitate cu prevederile contractuale - ratele să fie calculate corect, scadenţele să fie respectate, notificările şi raportările către cei abilitaţi şi către instituţiile de reglementare competente în domeniu să fie efectuate la timp. Toate aceste operaţiuni sunt constante şi trebuie efectuate într-un anumit interval de timp, astfel încât să nu genereze sincope în procesul de rambursare a creditului acordat.

Acest comision, a cărui raţiune rezultă chiar din lege, se percepe pentru activităţi de administrare a contului de credit cum ar fi întreţinerea aplicaţiilor informatice de gestiune a creditelor, informarea clientului cu privire la modificările costurilor creditului atât la iniţiativa Băncii (în cazul creditelor cu dobândă variabilă), cât şi impuse de legislaţia românească.

În ce priveşte Comisionul de urmărire riscuri, a arătat că acest comision este perceput exclusiv pentru creditele acordate fără garanţii reale mobiliare/imobiliare sau personale,  în contextul inexistenţei unor elemente suplimentare (garanţii) care să confere împrumutătorului confortul unei satisfaceri cât mai cuprinzătoare a creanţei sale, scopul perceperii acestui comision apare ca fiind evident şi anume prevenirea unor riscuri de colectare cu întârziere/necolectare a sumelor ce trebuie plătite băncii de către titularul de credit.

Contraprestaţia Băncii în schimbul căreia se percepe comisionul de urmărire riscuri este reprezentată de efectuarea operaţiunilor care implică gestiunea riscului de credit, cum ar fi cele de colectare realizate de către Bancă sau societăţi specializate asupra portofoliului de credite care înregistrează întârzieri la plata creditelor. În acelaşi timp, acest comision reflectă şi costul cu riscul de neplată în integralitate pentru întregul portofoliu de credite de acest tip.

Anexat întâmpinării, pârâta a depus la dosar actul adițional la contractul de credit, notificare adresată de pârâta reclamanților cu privire la modificările operate urmare a intrării în vigoare a OUG 50/2010, practica judiciară, raport de expertiza contabilă extrajudiciară, adresa emisă de Autoritatea Nașțională Pentru Protecția Consumatorilor către Asociația Română a Băncilor., explicații pentru serviciile prestate de bancă ce intră în componența comisioanelor aplicabile creditelor.

La data de 19.09.2016 la solicitarea instanței, pârâta a depus la dosar situația sumelor plătite de reclamanți cu titlu de credit, dobânzi, comisioane pentru contractul de credit nr.4028/2006, iar la data de 22.11.2016 a depus la dosar explicații cu privire la modul de calcul al dobânzii.f.180.

Întrucât creanța rezultată din contractul de credit menționat a fost cesionată de BCR către cesionarul SC Kredyt Inkaso Investments Ro SA, la solicitarea reclamanților a fost introdus în cauză noul cesionar SC Kredyt Inkaso Investments Ro.f.5-32 vol II .

În temeiul prev art.255-258 C.pr civ, în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și expertiza contabilă efectuată de expert Gherasim Carmen Mariana f. 57-67 vol II.

Urmare a notificării cesiunii de creanțe ăntervenită între CC, a rezultat cedsarea creanței izvorâtă din contractul inițial încheiat cu BCR către noua cesionară,aceasta fiind introdusă în cauză în calitate de pârâtă.

La data de …. a fost depus la dosar și noul contract de cesiune de creanțe.

Analizând întreg materialul probator administrat, instanța reține următoarele:

Prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. …, depus în copie la fila 10 dosar, pârât Banca Comercială Română S.A. a acordat reclamanţilor AA și AA un credit în sumă de 34850 lei ce urma a fi rambursat în 120 rate lunare. Conform prevederilor art. 5 din contract , la data încheierii contractului , dobânda curentă este de 11,9% pe an și este revizuibilă semestrial.

 Preţul perceput de subscrisa consta în dobândă, precum şi în comisioane, aşa cum , au fost acestea stabilite clar în Contractul de credit, la momentul semnării acestuia.

Astfel, Contractul de credit a prevăzut perceperea unei dobânzi în cuantum de 11,9%, revizuibilă semestrial, compusă din dobânda de referinţă variabilă, afişată la toate sucursalele Băncii, la care fse adăugau 1,9 puncte procentuale. Această prevedere se află la pct. 5 din Contractul de credit semnat de împrumutaşi, condiţii speciale.

 În cuprinsul Condiţiilor generale de creditare la Contractul de credit (denumite în continuare "Condiţii generale"), la art. 2.10.d se arată că dobânda se poate modifica în funcţie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă revizuibilă semestrial va fi afişat la sediul băncii. în măsura în care împrumutatul nu este de acord cu modificarea dobânzii, are dreptul să ramburseze restul de credit şi dobânzi, fără costuri suplimentare, într-un termen de 10 zile de la data luării la cunoştinţă, în caz contrar considerându-se că acesta a acceptat noul nivel al dobânzii (pct. 2.11 ultima teză din Condiţiile generale).

Cuantumul comisioanelor percepute de Bancă pentru acordarea creditului a fost clar explicitat în Contractul de credit, la pct. 9. Astfel, Banca percepea următoarele comisioane:comision de rambursare anticipată variabil în funcţie de perioadă;comision de acordare credit de 0,95% flat (plătit o singură dată);comision lunar de administrare de 17,42 RON (reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului);comision de transformare pentru prima solicitare de 0,50% flat;comision de transformare pentru următoarele solicitări de 1,00% flat;comision de urmărire riscuri de 69,70 RON (reprezentând un procent de 0,20% din valoarea creditului).

Urmare a intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţa nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori („OUG 50/2010"), în forma nemodificată de Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea OUG 50/2010 („Legea 288/2010"), BCR a respectat obligaţiile impuse de art. 95, comunicând împrumutaţilor Actul adiţional care prevedea adaptarea Contractului de credit, în conformitate cu cerinţele OUG 50/2010 (Anexa nr. 1).Totodată, potrivit prevederilor art. 1 din Actul adiţional, statuau că "dispoziţiile din Contract cu privire la dobânda curentă se modifică şi vor avea următorul conţinut:Dobânda curentă aplicabilă creditului în sold la data intrării în vigoare a prezentului Act adiţional, în perioadele de dobândă variabilă se calculează în funcţie de cotaţia indicelui de referinţă independent ROBOR la 6 luni, la care se adaugă 10.88 puncte procentuale marja pe an.

Valoarea marjei de mai sus este formată din diferenţa dintre dobânda de referinţă BCR variabilă percepută de Bancă conform prevederilor din Contract şi indicele ROBOR la care se adaugă marja fixă prevăzută în Contract.

Totodată, prin Actul adiţional au fost eliminate comisionul de rambursare anticipată (acesta putând fi perceput doar în situaţia în care rambursarea anticipată intervenea într-o perioadă în care rata dobânzii era fixă) şi comisionul de transformare.

Deşi comunicat în termen legal, Actul adiţional nu a fost semnat de către împrumutaţi, producând însă efecte juridice în temeiul art. 95 alin. 5 din OUG nr. 50/2010, varianta nemodificată de Legea nr. 288/2010, care prevedea că, la momentul expirării termenului de 90 de zile, nesemnarea de către consumator a actelor adiţionale este considerată acceptare tacită.

Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2010 care aprobă şi modifică OUG 50/2010, BCR a denunţat Actul Adiţional prin Notificarea din data de 21 februarie 2011 ("Notificarea de denunţare a Actului adiţional" - Anexa nr. 2) în scopul "evitării interpretărilor contradictorii cu privire la structura de costuri aferentă Contractului de credit', reclamanţilor fiindu-i comunicat că urma, în continuare, să beneficieze de aplicarea principiilor OUG 50/2010, după cum urmează:

•"Rata dobânzii este raportată la fluctuaţiile indicelui de referinţă independent ROBOR la 6 luni. Indicii de referinţă sunt făcuţi publici în toate unităţile teritoriale BCR, precum şi pe site-ul BCR.

•Pentru orice modificare a nivelului de dobândă datorită variaţiei

indicilor de referinţă clientul va fi informat prin SMS sau prin scrisoare.

•Nivelul total al comisioanelor rămâne neschimbat şi se identifică prin comisionul de administrare credit.

•Comisionul de rambursare anticipată a fost eliminat.

Cu privire la solicitarea reclamanților de constatare a caracterului abuziv al comisionului de rambursare anticipată, raportat la înscrisurile existente la dosar rezultă că reclamanții nu au rambursat creditul, astfel că acest comision nu le-a fost perceput.

Potrivit prevederilor art. 969 Cod civil - convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.

Clauzele reprezintă dispoziţiile contractuale care emană de la ambele părţi sau doar de la una singură, rezultat al voinţei lor liber exprimate, care definesc şi dau substanţă formei, obiectului şi scopului contractului. Clauzele pot fi limitate doar de lege, ordinea publică şi bunele moravuri. Conţinutul unei clauze îi conferă acesteia şi valoarea ei, în sensul că prin interpretarea conţinutului său, dar numai raportat la reglementarea de ansamblu a întregului contract, se poate aprecia caracterul acesteia licit, ilicit sau abuziv. Datorită celerităţii cu care se desfăşoară operaţiunile juridice comerciale şi a volumului mare de activităţi desfăşurate de comercianţi (inclusiv instituţii de credit) a apărut necesitatea formulării unor contracte standard cu clauze prestabilite. Astfel, contractul de adeziune este acela în care una din părţi stabileşte în mod unilateral condiţiile contractuale, cealaltă parte fiind doar liberă să le accepte sau nu. Dacă le acceptă, se poate spune că, în drept, partea respectivă a aderat la contract. Pornind de la noţiunea terminologică juridică a abuzului de drept, clauzele abuzive pot fi definite ca fiind acele clauze care rup echilibrul contractual în mod nejustificat, conferind avantaje uneia dintre părţi cu preţul dezavantajării celeilalte părţi. Clauzele abuzive respectă în aparenţă legalitatea şi sunt introduse în unele convenţii în aşa fel încât partea prejudiciată să fie indusă în eroare datorită formulărilor echivoce sau a termenilor de specialitate folosiţi de partea (comerciant profesionist), care doreşte să-şi procure un avantaj nejustificat.

 Prin adoptarea Legii nr. 193/2000 s-au adoptat măsuri de protecţie a necomercianţilor angrenaţi în încheierea de contracte de adeziune cu profesionişti ai domeniului, contracte cu un conţinut prestabilit de către comerciant şi care se încheie în mod curent prin aderarea consumatorului la clauzele impuse, fără o negociere directă a acestora.

În accepţiunea Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori - este considerată clauză abuzivă acea clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor (art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000).

Potrivit prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre-formulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 - faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

Aplicând dispoziţiile legale enunţate la cererile deduse judecăţii instanţa reţine că, pentru a fi considerate abuzive, clauzele conţinute de art. 5 şi de art. 9 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 4028/23.11. reglementând  modul de calcul al dobânzii aplicabilă creditu creditului cât şi de cuantumul comisioanelor lunare ce urmau să le achite reclamanţii, trebuie să întrunească cumulativ următoarele condiţii:

- clauzele contractuale să nu fi fost negociate direct cu consumatorul. În acest sens legiuitorul a apreciat că prevederile contractelor de adeziune sânt prezumate a nu fi fost negociate direct cu consumatorul, iar dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

- clauzele contractuale, prin ele însele sau împreună cu alte prevederi din contract, să fi creat în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Caracterul semnificativ al dezechilibrului se poate aprecia în funcţie de natura prestaţiei, respectiv de reciprocitatea sau nereciprocitatea unor drepturi şi obligaţii în contextul interpretării sistematice a contractului. Esenţiale în analiza cererii reclamanţilor sub acest aspect sânt prevederile alin. 6 ale art. 4 din Legea nr. 193/2000 potrivit cărora „Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, în măsura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj uşor inteligibil”.

În speţă, raportat la modul în care este formulat contractul de credit ce face obiectul cauzei (este structurat în două părţi intitulate „condiţii generale” şi „condiţii speciale” ale convenţiei), instanţa reţine, contrar susţinerilor pârâtei, că acestea sunt contracte de adeziune, având clauze preformulate ce nu au fost negociate cu reclamanţii. În acest sens instanţa  reţine că simpla împrejurare că reclamanţii au semnat contratele de credit şi actele adiţionale indicate nu reprezintă o dovadă că acesta a fost negociat cu reclamanţii, în sensul avut în vedere prin dispoziţiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000.

Analizând conţinutul clauzelor conţinute de art. 5 şi de art. 9 din contractul de credit bancar încheiat între părți nr.4028/23.11.2006 în raport de data semnării acestora de către părţi, de modul în care sunt formulate aceste clauze şi de efectele clauzelor contractelor de credit indicate, instanţa reţine că acele clauze contractuale apreciate ca fiind abuzive de către reclamanţi nu au creat în detrimentul acestora şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Astfel:

- raportat la data încheierii contractului banca avea dreptul de a solicita plata a diverse comisioane (inclusiv comision de acordare credit, comision de administrare, comision de urmărire riscuri şi comision de transformare), acestea fiind limitate doar prin intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2010. Deşi iniţial acest act normativ se referea şi la contractele de credit aflate în derulare, prin legea de aprobare a ordonanţei de urgenţă (Legea nr. 288/2010) au fost exceptate acestei limitări contratele de credit anterior încheiate. Prin urmare legalitatea prevederilor contractuale reglementând comisionul de acordare credit, comisionul de administrare, comisionul de urmărire riscuri şi comisionul de transformare nu poate fi analizată în raport de dispoziţiile OUG nr. 50/2010.

- clauzele contractuale reglementând comisionul de acordare credit, comisionul de administrare, comisionul de urmărire riscuri şi comisionul de transformare ce fac obiectul cauzei sânt redactate într-un limbaj accesibil oricărei persoane, cuantumul şi modul de calcul al acestor comisioane, permise de dispoziţiile legale în vigoare la momentul încheierii contractului, fiind exprimat clar şi neechivoc; 

- comisionul de acordare credit, comisionul de administrare şi comisionul de urmărire riscuri percepute reclamanţilor de către pârâtă, ţinând cont de specificul activităţii de creditare desfăşurată de aceasta, erau justificate de operaţiunile pe care pârâta este ţinută a le efectua în legătură cu evaluarea bonităţii solicitanţilor creditului şi cu administrarea contractelor de credit, respectiv de riscul diminuării veniturilor realizate de către reclamanţi afectate restituirii creditului. Aceste comisioane au reprezentat un procent redus din soldul debitului contractat de reclamanţi, nefiind de natură a influenţa semnificativ costurile totale ale creditului contractat de către reclamanţi;

- printre clauzele enunţate exemplificativ ca fiind abuzive în Anexa nr. 1 la Legea nr. 193/2000 se numără şi prevederea contractuală care dă dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul (Anexa 1 pct. 1 lit. a din Legea nr. 193/2000). Derogarea este justificată prin specificul operaţiunilor financiare care depind de factori exteriori instituţiilor bancare, factori care se interconectează la nivelul pieţei financiare caracterizată prin evoluţia sa imprevizibilă  cu consecinţe directe asupra fluctuaţiilor monetare. Motivaţia întemeiată trebuie să existe şi în acest caz, numai obligaţia de informare este ulterioară producerii evenimentului, iar opţiunea consumatorului pentru rezilierea imediată contractului trebuie să fie garantată. În speţă, având în vedere cele expuse cum şi prevederile art. 5 din contractele de credit ce fac obiectul cauzei şi ale art. 2.10 lit. a , b şi c din Condiţiile generale de creditare - anexă la contractele de credit indicate, acea clauză ce reglementează modul de calcul al dobânzii aplicabilă în raporturile contractuale dintre părţi nu conferă pârâtei dreptul de a modifica unilateral şi în detrimentul reclamanţilor clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Potrivit clauzelor indicate banca îşi rezerva dreptul de a revizui rata dobânzii curente în funcţie de costul resurselor de creditare şi de evoluţia indicelui de referinţă EURIBOR (practic un mix de indici calculaţi periodic  în funcţie de evoluţia pieţei financiar - bancare), afişând la sediile sale noua rată a dobânzii. În condiţiile în care reclamanţii păstrau dreptul de a rezilia contractul de credit în ipoteza în care nu ar fi fost de acord cu noua rată a dobânzii iar modificarea ratei dobânzii putea avea loc doar pentru un motiv întemeiat (modificarea indicilor ce compuneau rata dobânzii) se poate concluziona că această clauză contractuală se circumscrie derogării prevăzută de Anexa 1 pct. 1 lit. a din Legea nr. 193/2000. Este totodată demn de remarcat, în sensul că pârâta a acţionat de bună credinţă în raporturile contractuale cu reclamanţii şi că acea clauză ce reglementează modul de calcul al dobânzii aplicabilă în raporturile contractuale dintre părţi nu a fost folosită de aceasta pentru a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, şi faptul că într-o perioadă îndelungată de timp (2008 - 2015), rata dobânzii aplicabilă în raporturile contractuale dintre părţi a avut o evoluţiei fluctuantă, atât crescătoare cât şi descrescătoare .

- reţinând că acele clauze contractuale ce reglementează dobânda, comisionul de acordare, comisionul de administrare şi comisionul de risc din contractele de credit ce fac obiectul cauzei nu au caracter abuziv, neimpunându-se deci înlăturarea sau modificarea lor, rezultă că pârâta nu este ţinută a restitui reclamanţilor vreo sumă de bani din cele achitate de aceştia cu titlu de comision de acordare, comision de risc şi comision de administrare;

Având în vedere aceste considerente, instanţa va respinge acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată.a

Întrucât sunt în culpă procesuală, cf.prev art.453 C.pr civ, instanţa va respinge cererea reclamanţilor de obligare la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamaţii AA si BB ambii domiciliaţi …… judeţul Neamţ formulată în contradictoriu cu pârâţii CC, cu sediul procesual ales în Bucureşti……… cu sediul în Bucureşti ….., ca neîntemeiată.

Respinge cererea reclamanţilor de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Piatra Neamţ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01.10.2018.

Domenii speta

Spete similare