Ordonanţa preşedinţială. Autoritate de lucru judecat.

În fapt, la data de 24.10.1986, a avut loc căsătoria numitului NC cu MP, act înregistrat sub nr. 1945/1986 în Registrul de Stare Civilă al Municipiului Galaţi, conform certificatului de căsătorie seria  xx nr. xx.

Prin sentinţa civilă nr. 83 pronunţată, la data de 12.01.2004, în dosarul nr. xx al Judecătoriei Galaţi, definitivă prin decizia civilă nr. 969/A pronunţată, la data de 21.06.2004, în dosarul nr. xx al Curţii de Apel Galaţi, instanţa a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părţi.

Prin sentinţa civilă nr. 3682 pronunţată, la data de 14.04.2014, în dosarul nr. xx al Judecătoriei Galaţi, instanţa a admis acţiunea principală de partaj formulată de NC şi, în parte, cererea reconvenţională formulată de MP,  şi a dispus sistarea stării de devălmăşie a foştilor soţi cu privire la masa bunurilor mobile comune dobândite în timpul căsătoriei, constatat fiind faptul că imobilului situat în mun. Galaţi, xx este proprietatea exclusivă a reclamantului-pârât, achiziţionat anterior căsătoriei.

Prin sentinţa civilă nr. 6755 pronunţată, la data de 18.10.2017, în dosarul nr. xx al Judecătoriei Galaţi, urmare a rejudecării pricinii după casare, hotărâre ce a rămas definitivă şi a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 65/30.03.2018 a Tribunalului Galaţi, instanţa a constatat că pârâta-reclamantă MP deţine împotriva reclamantului-pârât NC un drept de creanţă de 50% din sumele de 12.969,35 lei, respectiv 3.562,19 lei, reprezentând rate şi dobânzi achitate de părţi conform contractelor de credit nr. 11525/09.11.1983 şi nr. 559/30.01.1989, în timpul căsătoriei, fără a fi recunoscut creditoarei un drept de retenţie asupra imobilului situat în mun. Galaţi, xx, până la stingerea datoriei.

La data de 29.05.2009, între societatea GDF Suez Energy România s.a. (actuala Engie România s.a.), în calitate de furnizor şi XX, în calitate de consumator, a fost încheiat contractul pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale pentru consumatorii casnici nr. 300404815, punct de consum situat în mun. Galaţi.

La data de 30.04.2015, între societatea Apă Canal s.a., în calitate de furnizor şi XX, în calitate de utilizator, a fost încheiat contractul de branşare/racordare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare de pe raza judeţului Galaţi nr. 76131 pentru imobilul situat în mun. Galaţi.

La data de 28.04.2018 a survenit decesul numitului xx, înregistrat sub nr. 1439/30.04.2018, astfel cum rezultă din certificatul seria D.10 nr. xx (fila 22).

La data de 13.08.2018, în urma parcurgerii procedurii succesorale notariale, a fost eliberat certificatul nr. 111 calitatea de moştenitori fiind recunoscută numiţilor xx şi xx, inclusiv în ceea ce priveşte imobilul situat în mun. Galaţi.

Prin cererea înregistrată la registratura societăţii Apă Canal s.a. la data de 20.11.2018, sub nr. 43315, numitul xx a solicitat rezilierea contractului nr. 76131/30.04.2015 şi debranşarea imobilului situat în mun. Galaţi de la sistemul de furnizare a apei potabile, ce s-a realizat la data de 27.11.2018, potrivit procesului-verbal întocmit cu ocazia demontării contorului de apă rece (fila 37).

Prin cererea înregistrată la data de 20.11.2018, sub nr. ENGIE03355, numiţii xx şi xx au solicitat rezilierea contractului nr. 3004048153/29.05.2009 şi debranşarea imobilului situat în mun. Galaţi de la sistemul de furnizare a gazelor naturale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, la data de 05.12.2018, sub nr. xx, MP a solicitat, în contradictoriu cu xx, xx, societatea Apă Canal s.a. şi societatea Engie s.a., pe calea specială a ordonanţei preşedinţiale, obligarea pârâţilor a relua furnizarea gazului metan şi a apei menajere în imobilul situat în mun. Galaţi, până la soluţionarea definitivă a dosarului înregistrat sub nr. xx.

Prevederile art. 997 alin. 1 C.proc.civ., enunţând condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, permit instanţei de judecată, după etapa stabilirii că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, limitând totodată aplicabilitatea acestei instituţii, neputând fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Afirmarea unei aparenţe de drept este o condiţie specială, minimală şi prioritară de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială grefată pe condiţiile generale de exerciţiu al acţiunii civile referitoare la capacitate, calitate şi interes, înţeles ca reprezentând folosul obţinut ca urmare a admiterii acţiunii civile. Existenţa interesului este strâns legată de corespondenţa, manifestată în plan procesual sub aspectul calităţii procesuale, între reclamant şi titularul dreptului la acţiune.

Spre deosebire de acţiunile de drept comun, ordonanţa preşedinţială nu presupune dovedirea temeiniciei pretenţiei formulate, în condiţiile art. 32 alin. 1 lit. c raportat la art. 249 alin. 1 C.proc.civ.

În acest context, existenţa aparenţei de drept în favoarea ocupantului unui imobil, cazul reclamantei, este o chestiune relativă ce nu poate fi stabilită în abstract ci doar prin raportare la persoana căreia i se opune dreptul în cadrul unui raport juridic, respectiv pârâţii xx şi xx, în calitate de titulari dreptului de proprietate.

Cu toate acestea trebuie, în mod necesar, observată lipsa oricărei referiri la pârât sau la partea adversă în conţinutul art. 997 alin. 1 C.proc.civ. ce prevede doar că instanţa stabilind în favoarea reclamantului existenţa aparenţei de drept va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Astfel, aparenţa de drept este în favoarea reclamantului dacă poziţia acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială, este preferabilă din punct de legal, în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize a situaţiei de fapt.

Criteriile pe baza cărora se poate aprecia asupra aparenţei de drept sunt în mod firesc de natură obiectivă, instanţa procedând la o apreciere în concret a îndeplinirii acestei cerinţe, adică la o estimare adaptată la împrejurările particulare ale cauzei.

În motivarea cererii, reclamanta a invocat caracterul abuziv al măsurii de sistare a prestării serviciilor de utilităţi publice, pârâţii xx şi xx acţionând în acest mod în scopul de a o constrânge să părăsească imobilul asupra căruia are un drept legal de moştenire al soţului defunct xx în situaţia în care moştenirea nu a fost dezbătută.

În contextul probei cu înscrisuri ce a fost administrată în cursul cercetării procesului, cu referire în special la certificatul de moştenitor nr. 111/13.08.2018, se poate determina întregul complex de împrejurări menite a forma convingerea că aparenţa de drept nu operează în favoarea reclamantei ce nu justifică un drept asupra imobilului situat în mun. Galaţi, recunoscut, cu autoritate de lucru judecat, ca fiind un bun proprietate exclusivă a defunctului xx.

Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Numai efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, corolar al autorităţii de lucru judecat, se poate manifesta ca prezumţie - mijloc de probă de natură a clarifica conţinutul raporturilor juridice stabilite între părţi – evidenţiind modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase, fără posibilitatea a se statua diferit.

Reglementarea puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti.

În concluzie, prin lucrul judecat se înţelege tot ceea ce s-a decis printr-o hotărâre judecătorească, iar puterea autorităţii lucrului judecat reprezintă forţa cu care se impune lucrul judecat şi care este aceea a unei prezumţii absolute în virtutea căreia ceea ce a decis instanţa corespunde adevărului, astfel încât împotriva acesteia nici o probă contrară nu poate fi admisă.

Astfel, la acest moment efectele hotărârii pronunţate în dosarul xx* al Judecătoriei Galaţi, nu pot fi negate, reclamanta fiind titulara doar a unui drept de creanţă în cuantum de 50% din sumele de 12.969,35 lei, respectiv 3.562,19 lei, reprezentând rate şi dobânzi achitate de părţi conform contractelor de credit nr. xx/09.11.1983 şi nr. xx/30.01.1989, în timpul căsătoriei, pentru plata preţului imobilului situat în mun. Galaţi, negarantat în condiţiile art. 2495 C.civ.

Pentru aceste motive, constatând neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute de lege pentru instituirea unei măsuri de protecţie provizorie a reclamantei în scopul prevenirii unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, instanţa va respinge cererea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare