Ordonanţa preşedinţială având ca obiect suspendarea actului administrativ. Inadmisibilitate având în vedere dispoziţiile legale speciale existente în materie

Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă,de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 3456 din 3 mai 2012

Prin sentinţa civilă nr.466 din 17.01.2012 a Tribunalului Cluj s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Rutieră Română şi Comisia Paritară pentru Atribuirea Traseelor cuprinse în Programul de Transport Public de Persoane prin Curse Regulate Alba şi s-a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta SC T. SRL în contradictoriu cu pârâţii SC A. SA Autoritatea Rutieră Română Agenţia Alba,  Autoritatea Rutieră Română Bucureşti, Consiliul Judeţean Alba şi Comisia Paritară pentru Atribuirea Traseelor cuprinse în Programul de Transport Public de Persoane prin Curse Regulate Alba a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei SC A. suma de 2.000 lei cheltueili de judecată şi către ARR suma de 116,11 lei cheltuieli de judecată.

Tribunalul a reţinut că SC T. SRL a fost beneficiarul licenţei de traseu seria LT nr.0146510 din 10.07.2007 pe ruta Aiud-Teiuş Alba Iulia cu o perioadă de valabiltiate între 1.07.2007 – 30.06.2008. Prin hotărârea 108/2008 a Consiliul Judeţean Alba s-a actualizat programul public de transport, iar în perioada 15.04.2008-30.04.2008 s-a organizat o licitaţie în vederea atribuirii traseelor judeţene.

În acest sens, a fost eliberată pârâtei SC A. sa LICENŢA DE TRASEU SERIA lt NR.0160017 pe ruta Aiud Teiuş Alba Iulia valabilă de la data de 1.07.2008 – 30.06.2011. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ARR a fost respinsă considerând că şi reprezentanţii Agenţiei Alba au participat în Comisia paritară care a emis hotărârea 1/2008. De asemenea, s-a considerat că excepţia inadmisibilităţii este o apărare de fond şi că nu sunt incidente prevederile art.7 din Legea 554/2004 şi nici dispoziţiile art.11 alin.1 lit.a din aceeaşi lege, urmând a se analiza cererea doar din perspectiva condiţiilor prev.la art.581 C.proc.civ., care nu prevede termenul de prescripţie şi nici obligativitatea unei proceduri prealabile.

Ca atare, tribunalul a apreciat că reclamanta nu justifică aparenţa unui drept întrucât imposibilitatea de a mai efectua transportul de persoane a fost dată de expirarea licenţei sale de transport la data de 30.06.2008 şi nu de faptul că a fost desemnată o altă câştigătoare. Totodată, cum această situaţie trenează din anul 2008 nu se poate vorbi despre o pagubă iminentă iar cererea de suspendare a licenţei de transeu a pârâtei SC A. SA a fost formulată de către reclamantă şi în condiţiile art.14 din Legea 554/2004 fiind respinsă în mod irevocabil. Pe lângă neîndeplinirea acestei condiţii, s-a reţinut faptul că nu se poate dispune ca o măsură vremelnică obligarea la eliberarea unei noi licenţe de traseu în favoarea reclamantei fără a fi cercetat legalitatea emiterii licenţei pentru societatea câştigătoare a licitaţiei, deci fără a se analiza mai întâi fondul cauzei. De altfel, pierderea licitaţiei de către reclamantă nu presupune în mod automat săvârşirea de acte abuzive şi cum art.1 alin.2 lit.h din Legea 51/2006 prevede că serviciile comunitare sunt de utilitate publică, aceasta semnifică faptul că interesul general al comunităţilor locale este prioritar.

În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat s-a apreciat că se impune respingerea acesteia pentru că nu poate rezulta dintr-o hotărâre prin care s-a soluţionat litigiul în fond.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC T. SRL arătând că solicită modificarea sentinţei atacate întrucât este îndeplinită condiţia urgenţei prin raportare la paguba iminentă. Astfel, în această perioadă a fost privată de posibilitatea realizării de venituri cu consecinţele financiare fireşti legate de dificultatea achitării la termen a anumitor rate bancare şi a leasingului datorat pentru aceste autovehicule. Astfel, situaţia economică este precară fiind în pragul deschiderii procedurii falimentului, nemaiavând posibilitatea de a funcţiona.

Referitor la nesoluţionarea fondului cauzei, recurenta a prezentat multiple vicii de nelegalitate a HCJ Alba 108/2008 şi a actelor subsecvente, precum şi lipsa de transparenţă înd erularea licitaţiei precum şi existenţa unor conflicte de interese.

Cât priveşte posibilitatea de a dispune prin ordonanţă preşedinţială emiterea licenţei de transport, se arată că prin aceasta se tinde la încetarea efectelor produse ca urmare a emiterii acestei hotărâri de Consiliu, fiind ultima persoană juridică care a obţinut legal licenţa de transport pe ruta Aiud-Teiuş Alba Iulia.

De asemenea, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Autoritatea Rutieră Română cu sediul în Bucureşti, arătând că în mod eronat au fost respinse excepţiile necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj, susţinere întemeiată pe art.10 alin.3 din Legea 554/2004, fiind întrunite condiţiile prev.de art.304 pct.3 C.proc.civ. De asemenea, cererea de ordonanţă preşedinţială a fost respinsă ca neîntemeiată cu toate că în contencios administrativ sunt inaaplicabile dispoziţiile ordonanţei preşedinţiale existând o reglementare specială stabilită de art.14 şi 15 din Legea 554/2004. De asemenea, nu a fost formulată plângere prealabilă, instanţa de fond nu s–a pronunţat pe excepţia prescripţiei, care curge de la data de 1.08.2008 şi se împlineşte în data de 29.09.2009 .

Consiliul Judeţean Alba a declarat recurs împotriva sentinţei solicitând modificarea în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei paritare arătând că în mod greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a acestei comisii, că atribuirea traseelor a fost realizată electronic, iar această comisie nu a făcut altceva decât să ia act de rezultatul atriubirii electronice, iar ordinul 353/2007 nu a conferit comisiilor paritare competenţa de a emite acte în regim de putere publică ci doar de a materializa prin hotărâre rezultatele atriubirii electronice.

SC A. SA Aiud a declarat recurs împotriva încheierii din 16.01.2012 prin care s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de ordonanţă în materia contenciosului administrativ şi a sentinţei nr.466/2012 solicitând admiterea recursului şi respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială pe excepţia inadmisibilităţii formulării cererii în materia contenciosului administrativ precum şi al excepţiei lipsei claităţii procesuale pasive, nefiind parte în procesul de fond. Inadmisibilitatea este invocată în raport cu prevederile art.14 şi 15 în raport cu lipsa plângerii prealabile, fiind incidentă şi prescripţia de 6 luni prev.de art.7 alin.3 şi 7 din Legea 554/2004.

A soluţiona astfel capetele de cerere faţă de recurentă ar semnifica ca pe calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa să facă analize pe fond.

Între cele două dosare nu există identitate de obiect, întrucât în dosarul dedus judecăţii de fond se solicită anularea HCJ 108/2008 iar în privinţa cererii de ordonanţă preşedinţială sunt alte capete de cerere.

Intimata SC A. SA  a depus întâmpinare arătând că nu se opune  admiterii recursurilor formulate de către ARR Bucureşti şi Consiliul Judeţean Alba însă invocă nulitatea recursului formulat de către reclamanta SC T. SRL Aiud.,

Această excepţie se impune având în vedere că ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare conform art.582 C.proc.civ. şi acest termen a expirat în data de 23.01.2012.

Ulterior, nu s-a mai susţinut această excepţie, susţinându-se că şi pe fondul ordonanţei preşedinţiale acesta nu este admisibilă, nefiind îndeplinite condiţiile stipulate de art.581 C.proc.civ.

Asupra recursurilor, Curtea va reţine următoarele:

Prin cererea de ordonanţă preşedinţială introdusă la Tribunalul Cluj ,SC T. SRL a solicitat obligarea Autorităţii Rutiere Române-Agenţia Alba la eliberarea unei licenţe de traseu pe ruta Aiud-Teiuş –Alba Iulia până la soluţionarea cauzei ce formează obiectul dosarului xxx/107/2008 aflat pe rolul Tribunalului Cluj şi obligarea aceluiaşi organ administrativ la suspendarea licenţei de traseu emise pe numele SC A. SA pe ruta Aiud-Teiuş-Alba Iulia la data de 26.06.2011 concomitent cu eliberarea licenţei mai sus precizate.

Ordoananţa preşedinţială a fost introdusă la Tribunalul Cluj pentru că dosarul a fost strămutat de la Tribunalul Alba la Tribunalul Cluj şi în ipoteza în care cauza în care urmează să fie tranşat litigiul pe fond va fi judecat de către acest tribunal  şi cererea pentru măsuri provizorii urmează a fi soluţionată de acelaşi tribunal.

Acest fapt este dedus din prev.art.581 alin.2 C.proc.civ., conform căreia cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului. Prin aceasta se înţelege instanţa care judecă cauza pe fond pentru că în cazul strămutării pricina se trimite spre judecare unei alte instanţe de acelaşi grad. Pe de altă parte, motivele care au fost avute în vedere la strămutarea unei cauze pe fond, pot fi considerate ca valabile şi în privinţa unei cereri de ordonanţă preşedinţială.

Nici excepţia lipsei calităţii procesuale invocată de pârâtele-recurente nu este incidentă deoarece aşa cum a arătat tribunalul cererea de ordonanţă preşedinţială a fost precizată şi în raport de comisia paritară, iar reprezentanţii ARR-Agenţia Alba au participat în comisia paritară, care a emis licenţa de traseu. Lipsa personalităţii juridice, nu poate constitui motiv de admitere a excepţiei întrucât în privinţa cererilor prin care se afla propriile acte, autorităţile publice au capacitatea de drept administrativ putând sta ca parte în proces. Şi cealaltă excepţie a prescripţiei a fost în mod întemeiat respinsă, având în vedere temeiul de drept al cererii formulate de reclamant.

Curtea va considera că motivul de recurs referitor la inadmisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială este întemeiat pentru următoarele motive: prezenta cerere a fost introdusă la instanţa de contencios administrativ şi prin ea se solicită suspendarea unui act administrativ respectiv a licenţei de traseu emisă pe numele SC A. SA pe ruta Aiud-Teiuş-Alba Iulia. Potrivit art.28 din Legea 554/2004 această lege se completează cu prevederile Codului de procedură civilă în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice pe de o parte şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele sale legitime pe de altă parte, urmând ca această compatibilitate să fie stabilită cu prilejul soluţionării cauzei.

De asemenea, suspendarea actului administrativ este prevăzută de art.14 şi 15 din Legea 554/2004 care stabileşte şi condiţia în care se poate dispune suspendarea unui act administrativ.

Cererea de ordonanţă preşedinţială nu poate să se substituie prevederilor exprese reglementate de legea specială putând privi doar aspectele nereglementate de acestea. Astfel, ordonanţa preşedinţială este inadmisibilă dacă are ca obiect suspendarea actului administrativ având în vedere dispoziţiile speciale existente în materia suspendării  reglementate de art.14 şi 15 din Legea 554/2004.

De altfel, şi primul capăt de cerere nu este admisibil pentru că acesta nu este un capăt de cerere distinct, el trebuind să fie soluţionat în strânsă legătură cu capătul de cerere privind suspendarea licenţei de traseu.

Oricum în materia contenciosului administrativ nu se poate acorda un act administrativ provizoriu corespunzând licenţei de traseu solicitate de reclamantă decât cu ignorarea prevederilor legale incidente stabilite de art.20 alin.2 lit.e din Legea 92/2007 coroborate cu prevederile art.15 din Ordinul 353/2007 şi în lipsa unei atribuiri organizate în conformitate cu OUG 73/2007.

Având în vedere toate acestea, Curtea va respinge recursurile declarate de SC T. SRL şi CONSILIUL JUDEŢEAN ALBA şi va admite recursurile declarate de AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ PENTRU AGENŢIA ALBA şi SC A. SA în conformitate cu prevederile art.312 rap.la 304 pct.9 C.proc.civ.împotriva sentinţei civile nr.466/2012 şi a încheierii din 16.01.2012  pe care o va modifica în parte în sensul că va admite excepţia inadmisibilităţii cu consecinţa respingerii ca inadmisibilă a cererii de ordonanţă preşedinţială.

Totodată,va menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi în conformitate cu prev.art.274 C.proc.civ., va obliga recurenta SC T. SRL la plata în favoarea intimatei recurente SC A. SA Aiud la suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în recurs şi la plata sumei de 438,15 lei în favoarea Autorităţii Rutiere Române cheltuieli de judecată parţiale în recurs.

Domenii speta

Spete similare