Contract achiziţie publică. Calculul termenului de prescripţie prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea 554/2004 pentru acţiunea în pretenţii decurgând din contract, după intrarea în vigoare oug nr. 107/2017

Rezumat:

Potrivit art. 53 alin.7 din Legea 101/2016, începând cu data de 22.12.2017, ca urmare a intrării în vigoare a OUG 107/2017, procedura prealabilă în cazul acţiunilor ce au ca obiect executarea contractelor administrative nu mai este necesară, fiind în mod expres eliminată. Această modificare legislativă nu atrage inaplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art.11 alin.1 din Legea nr. 554/2004, ce reglementează termenul de prescripţie de 6 luni însă cest termen nu mai curge de la data încheierii procesului - verbal de finalizare a procedurii concilierii - potrivit lit.e) din articolul în discuţie( în condiţiile în care îndeplinirea procedurii prealabile nu mai este obligatorie), ci de la data expirării termenului legal de soluţionare a cererii de plată a sumei pretinse, în acord cu dispoziţiile art. 11 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004 raportate la prevederile art.2 alin.1 lit. h din acelaşi act normativ.

Hotărârea:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi înregistrată sub nr. .../86/2018 din data de 20.02.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna B.- prin primar, obligarea pârâtei la plata sumei de 868.762,32 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Suceava, prin sentinţa nr.371/20.03.2018, a respins ca nefondată excepţia autorităţii de lucru judecat; a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe au promovat recurs ambele părţi.

În recursul său, recurenta-reclamantă S.C. A. SRL exprimă următoarele critici de nelegalitate a sentinţei atacate:

Astfel, în ce priveşte suma de 794.127,37 lei cuprinsă în facturile 4607/10.10.2014 şi 4705/19.12.2014, în baza dispoziţiilor art. 431 al.2 din Codul de procedură civilă a invocat efectul pozitiv al puterii de lucru judecat în ce priveşte momentul exigibilităţii sumei mai sus menţionate, raportat la considerentele Deciziei 3259/07.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar .../86/2017. Date fiind aceste aspecte a solicitat respingerea excepţiei prescripţiei.

Soluţionând cauza, instanţa de fond a admis excepţie prescripţiei, motivat de faptul că termenul de prescripţie aplicabil în cauză este de 6 luni pentru îndeplinirea procedurii prealabile la care se adaugă încă un termen de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004 precum şi un termen de 1 an, termen de decădere prevăzut de art.11 al.2 din aceeaşi lege. În total instanţa a apreciat că termenul în care putea fi promovată acţiunea în executarea contractului este de 1 an şi 6 luni. De asemenea, aceasta apreciază că raportat la dispoziţiile art. 2517 şi 2524 Cod Civil, dispoziţiile din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ reprezintă legea specială care are prioritate faţă de normele din Codul Civil ce reglementează prescripţia extinctivă.

Apreciază recurenta-reclamantă că prima instanţă a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 11 al.1 lit e) din Legea 554/2004 raportat la dispoziţiile art. 53 al.7 din Legea 101/2016.

În opinia recurentei-reclamante nu se pune problema priorităţii legii speciale faţă de legea generală, respectiv art.11 din Legea 554/2004 faţă de dispoziţiile Codului Civil. Practic în speţă este dată situaţia în care prin acţiunea legiuitorului de a elimina procedura prealabilă în cazul litigiilor ce au ca obiect executarea contractelor de achiziţii publice practic a fost eliminată reglementarea momentului curgerii termenului de prescripţie în cazul art. 11 al.l lit.e). În lipsa procedurii prealabile şi implicit a reglementării procesului verbal întocmit în cazul concilierii prealabile nu se mai poate discuta de o reglementare a momentului curgerii termenului de prescripţie în cazul prevăzut de art. 11 al.1 lit.e). Această lipsă a reglementării face aplicabile dispoziţiile Codului Civil în ce priveşte prescripţia extinctivă, respectiv art. 2517 şi 2524, care reprezintă cadrul general în materie. Astfel, termenul de prescripţie este de 3 ani iar momentul curgerii acestuia este data scadenţei facturilor, dată ce a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat prin Decizia 3259/07.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul 731/86/2017.

Sub un alt aspect, recurenta-reclamantă solicită a se observa că instanţa de fond în analiza excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune face trimitere la art. 11 al.l lit d), cu toate că excepţia invocată de pârâtă viza dispoziţiile art. 11 al.l lit.e). Cele două texte de lege vizează ipoteze diferite de curgere a termenului de prescripţie, iar analizarea excepţiei raportat la alt temei de drept decât cel invocat de pârâtă echivalează cu o invocare din oficiu a excepţiei, lucru care nu este permis întrucât excepţia prescripţiei nu mai este una de ordine publică.

De asemenea prin recurs, recurenta-reclamantă solicită ca, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs să solicite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre preliminară prin care să dea o rezolvare chestiunii de drept de care ţine soluţionarea prezentului dosar. Consideră recurenta-reclamantă că sesizarea adresată instanţei supreme ar trebuie să cuprindă următoarea solicitare: dacă, urmare a eliminării procedurii prealabile în cazul litigiilor ce au ca obiect executarea contractelor administrative şi implicit a încheierii procesului verbal de conciliere prin art. 53 al.7 din Legea 101/2016, mai sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 al.l lit.e) din Legea 554/2004 sau sunt aplicabile dispoziţii generale privind prescripţia extinctivă reglementată de Codul Civil.

Cu privire la recursul pârâtei comuna B., prin primar, curtea a invocat din oficiu astăzi excepţia declarării acestuia cu tardivitate. A reţinut însă că prin acest recurs se invocă tardivitatea recursului reclamantei.

Analizând recursurile ce formează obiectul prezentului dosar prin prisma excepţiilor formulate, precum şi cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – completul pentru dezlegarea, curtea constată următoarele:

Faţă de excepţia tardivităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL- excepţie invocată de intimată prin întâmpinare – Curtea constată că aceasta nu este dată în cauză, având în vedere că sentinţa recurată a fost comunicată reclamantei la data de 30.05.2018, iar cererea de recurs a fost înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 05.06.2018, cu respectarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art.51 alin.3 din Legea nr.101/2016.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului declarat de recurenta-intimată Comuna B., Curtea apreciază că aceasta este incidentă în cauză, hotărârea primei instanţe fiind comunicată intimatei la 30.05.2018, iar recursul acesteia a fost trimis prin scrisoare recomandată la 19.06.2018, cu depăşirea termenului de 10 zile de la comunicarea sentinţei, termen legal, imperativ, indicat de art. 51 alin.3 din Legea nr.101/2016. În consecinţă, recursul declarat de recurenta-intimată urmează a fi respins ca tardiv formulat.

Referitor la solicitarea recurentei-reclamante de sesizare a ICCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să dea o dezlegare chestiunii de drept privind aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art.11 alin.1 lit.e) din Legea nr.554/2004 sau a dispoziţiilor generale privind prescripţia extinctivă reglementate de Codul civil, Curtea apreciază că această solicitare nu întruneşte toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art.519 Cod procedură civilă, deoarece, în fapt, nu se solicită lămurirea unei dispoziţii legale neclare, ci se cere instanţei supreme să indice dispoziţia legală aplicabilă în speţă, ceea ce este inadmisibil pe calea sesizării reglementate de art.519-521 Cod procedură civilă.

Pe fondul recursului declarat de recurenta-reclamantă, ale cărui motive se circumscriu cazului de nelegalitate prevăzut de art.488 pct.8 Cod procedură civilă, Curtea reţine că recurenta a invocat aplicarea greşită a normelor de drept material reprezentate de art.11 alin.1 lit.e) din Legea nr.554/2004 şi de art.53 alin.7) din Legea nr.101/2016, ceea ce a condus la soluţionarea greşită a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta Comuna B.

Este real faptul că, potrivit art.53 alin.7 din Legea 101/2016, începând cu data de 22.12.2017, ca urmare a intrării în vigoare a OUG 107/2017, procedura prealabilă în cazul acţiunilor ce au ca obiect executarea contractelor administrative nu mai este necesară, fiind în mod expres eliminată, însă această modificare legislativă nu atrage inaplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004, ce reglementează termenul de prescripţie de 6 luni, care, în acelaşi timp este şi un termen legal de sesizarea a instanţei de contencios administrativ.

Într-adevăr, acest termen nu mai curge, în cazul din speţa dedusă judecăţii, de la data încheierii procesului - verbal de finalizare a procedurii concilierii - potrivit lit.e) din articolul în discuţie – în condiţiile în care îndeplinirea procedurii prealabile nu mai este obligatorie, ci de la data expirării termenului legal de soluţionare a cererii de plată a sumei pretinse, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă, în acord cu dispoziţiile art.11 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004 raportate la prevederile art.2 alin.1 lit.h) din acelaşi act normativ.

Astfel cum s-a reţinut în considerentele deciziei nr.3259/07.11.2017 a Curţii de Apel Suceava, ce se opun cu putere de lucru judecat şi în prezenta cauză, reclamanta a iniţiat o procedură prealabilă la data de 29.08.2016, prin adresa nr.3103/29.08.2016, prin care a transmis pârâtei situaţia facturilor neonorate la plată. Chiar dacă această procedură prealabilă se îndeplinise cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art.7 alin.6 din Legea nr.55472004, ea are semnificaţia unei cereri exprese de plată a facturilor 4607/10.10.2014 şi 4705/19.12.2014, iar termenul de soluţionare a acestei cereri a expirat în 30 de zile de la înregistrarea adresei nr.3103/29.08.2016, acesta fiind momentul de la care curge termenul de prescripţie de 6 luni prevăzut de art.11 alin.1 lit.c) din legea contenciosului administrativ. Astfel, este evident că dreptul material la acţiunea dedusă judecăţii, ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 20.02. 2018, este exercitat în afara termenului special de prescripţie anterior menţionat, iar excepţia prescripţiei a fost în mod corect soluţionată de instanţa de fond.

În consecinţă, criticile recurentei-reclamante nefiind întemeiate, Curtea urmează a respinge recursul acesteia ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare