Anulare act

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 3783/2015

Şedinţa publică de la 02 Decembrie 2015

Obiectul cauzei:anulare act

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de faţă ;

Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1234/828/2014, reclamanta (...) a chemat în judecată pe pârâtul (...) , solicitând să se constate nulitatea absolută a convenţiei materializate în înscrisul sub semnătură privată intitulat „Minută” încheiată între pârât, pe de o parte şi (...)  şi (...)  pe de altă parte, în calitate de salariate ale reclamantei, în lipsa unui mandat de reprezentare dat de reclamantă precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit motivelor cererii, reclamantei i-a fost transmis în folosinţă fără termen un teren în suprafaţă de 477 mp în baza art.2 din Decretul nr. 244/1955 situat în intravilanul comunei (...)  în pct. „Magazin”, teren pe care reclamanta a edificat o construcţie cu destinaţia magazin, conform deciziei de acordare în folosinţă. Se menţionează că terenul respectiv a fost expropriat de la autorul pârâtului, (...) , iar prin sentinţa civilă nr. 200/15.03.2011 pronunţată de Judecătoria Topoloveni în dosarul 1681/828/2006, definitivă prin decizia Tribunalului Argeş nr.3599/2011, terenul a fost reconstituit în proprietate pârâtului. Ulterior, cele două salariate ale reclamantei, (...)  şi (...) , fără a avea mandatul adunării generale, au convenit cu pârâtul scoaterea din patrimoniul reclamantei cu titlu gratuit a construcţiei în litigiu, convenţie materializată în înscrisul sub semnătură privată a cărei desfiinţare se solicită. Prin convenţia încheiată cele două reprezentante ale reclamantei recunosc transferul dreptului de proprietate asupra construcţiei în favoarea pârâtului, iar acesta renunţă la despăgubiri trecute sau viitoare, fără a se preciza care este dreptul în legătură cu care se renunţă la despăgubiri. Prin adresa nr. 120/09.05.2012 reclamanta i-a adus pârâtului la cunoştinţă că nu îşi însuşeşte înscrisul sub semnătură privată, în sensul că nu a operat transferul dreptului de proprietate asupra construcţiei în favoarea pârâtului. Tot astfel, prin adresa nr. 150/19.04.2012 comunicată pârâtului, (...)  i-a adus la cunoştinţă că „Minuta” este nelegală şi nu poate constitui titlu de proprietate pe numele pârâtului, întrucât în conformitate cu art. 65 alin.1 din Legea nr. 1/2005 orice înstrăinare sau transmitere a folosinţei imobilizărilor corporale care sunt proprietatea societăţii cooperative, se poate realiza nu mai cu plată, cu aprobarea adunării generale. Reclamanta susţine că înscrisul încheiat între pârât şi salariatele acesteia nu este valabil nici ca donaţie şi nici ca vânzare, în condiţiile în care reclamanta nu şi-a dat acordul pentru înstrăinarea bunului cu titlu gratuit sau oneros. Convenţia încheiată nu poate fi calificată ca donaţie pentru următoarele motive: donaţia este interzisă prin art. 65 alin.1 din  Legea nr. 1/2005, contractul  având astfel o cauză ilicită, contrară legii;  lipseşte forma ad valititatem a actului juridic principal;  lipseşte forma  ad valititatem a mandatului în baza căruia s-a încheiat actul juridic principal; cele două salariate nu au avut mandat din partea reclamantei pentru înstrăinarea bunurilor pe care le administrau. Actul încheiat nu poate fi calificat ca vânzare întrucât: lipseşte consimţământul vânzătorului, în speţă al reclamantei, la încheierea contractului; lipseşte preţul contractului; contractul are o cauză ilicită; lipseşte mandatul dat de reclamantă pentru înstrăinarea prin vânzare a bunului. Actul încheiat nu îndeplineşte nici condiţiile unei promisiuni de vânzare în lipsa unui preţ stabilit în bani, determinat sau cel puţin determinabil şi serios.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art.1011 C.civ., art.1242 C.civ., art.1246 C.civ., dispoziţiile Decretului nr. 244/1955 privind reglementarea transmiterii unor bunuri imobile proprietatea statului către unităţile cooperatiste, Legea nr.1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, art.30, art.94 pct.1 lit.j), art.117, art.194, art.197 C.p.c şi art.3 alin.1 lit.c) din O.U.G nr. 80/2013.

Prin întâmpinare (fila 24), pârâtul a solicitat respingerea cererii reclamantei, în esenţă, pentru următoarele motive: reclamanta nu face dovada încălcării unei norme legale imperative care ocroteşte un interes general public pentru a invoca o cauză de nulitate absolută; reclamanta prezintă motive contradictorii cu privire la natura actului atacat, în lipsa formulării unui capăt de cerere având ca obiect calificarea actului intitulat „Minută”; reclamantei îi revine sarcina probei cu privire la exproprierea terenului în litigiu de la autorul pârâtului şi transmiterea terenului în folosinţă, în condiţiile Decretului nr. 244/1955, în favoarea reclamantei. Reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei hotărâri a adunării generale în condiţiile art.43 alin.1 din Legea nr. 1/2005 publicată în Monitorul Oficial prin care să fi fost infirmată „Minuta”, însemnând atât naşterea obligaţiei de plată în patrimoniul reclamantei pentru folosinţa terenului proprietatea pârâtului cât şi stingerea obligaţiei pe cale amiabilă la data de 24.04.2012, când construcţia în litigiu a intrat în proprietatea pârâtului.

Prin cererea reconvenţională formulată odată cu întâmpinarea (fila 24) pârâtul a solicitat în principal, în temeiul art.111 C.p.c, să se constate existenţa dreptului de proprietate  asupra construcţiei în litigiu în baza „Minutei” şi în subsidiar, în temeiul art. 494 C.civil, obligarea reclamantei ca în termen de 5 zile de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, să-şi ridice toate construcţiile situate pe terenul proprietatea pârâtului.

Prin întâmpinare la cererea reconvenţională (fila 44), reclamanta a solicitat respingerea cererii reconvenţionale ca neîntemeiată. Reclamanta a invocat în favoarea sa dreptul legal de superficie născut odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 ce îi conferă prerogativa folosinţei terenului pe care este amplasată construcţia în litigiu proprietatea reclamantei, iar prin art. 187 din Legea nr. 109/1996 şi art. 107 din Legea nr. 1/2005 dreptul de folosinţă a fost recunoscut în continuare reclamantei. În speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 492 C.civ. şi art. 494 C.civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 24.02.2015, în temeiul art.78 alin.2 C.p.c. instanţa a admis cererea reclamantei de introducere în cauză în calitate de interveniente a celor două angajate ale reclamantei, (...)  şi (...) , părţi în raportul juridic dedus judecăţii (filele 79, 81).

Intervenientele, legal citate în cauză în condiţiile art.79 C.p.c, nu au formulat întâmpinare şi nu s-au prezentat la proces.

Prin sentinţa civilă nr. nr.380 din data de 05.05.2015 pronunţată de Judecatoria Topoloveni s-a respins  cererea principală privind pe reclamanta-pârâtă (...) , pârâtul-reclamant (...) , şi intervenientele (...) , (...) .

S-a respins  cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant (...) .

Pentru a dispune astfel s-a reţinut de prima instanţă  că prin sentinţa civilă nr. 200/15.03.2011 pronunţată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr. 1681/828/2006 rămasă definitivă prin decizia civilă nr.3599/28.11.2011 a Tribunalului Argeş (fila 28), s-a constatat că pârâtul este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament pentru terenul în suprafaţă de 447 mp situat în intravilanul com. (...) , în pct.”Magazin”, proprietatea primară a autorului său (...) , teren pe care se află construcţia magazin în litigiu.

Înscrisul sub semnătură privată intitulat „Minuta” datat 4.01.2012 (fila 9), atestă că pârâtul a încheiat cu intervenientele (...)  şi (...) , în calitate de preşedinte, respectiv, contabil şef al reclamantei, o convenţie cu privire la magazinul proprietatea reclamantei amplasat pe terenul în suprafaţă de 447 mp reconstituit pe numele pârâtului, convenţie care cuprinde cinci clauze: 1) pârâtul declară că nu solicită despăgubiri de la reclamantă pentru lipsa de folosinţă a terenului aferent magazinului; 2) pârâtul lasă în folosinţă gratuită reclamantei suprafaţa de 447 mp pe o perioadă de trei luni de la data încheierii convenţiei, până la data de 24.04.2012; 3) în perioada 24.01.2012 - 24.04.2012, reclamanta va exploata şi va dispune de magazin; 4) reclamanta se angajează ca la data predării efective a terenului, 24.02.2012, să achite toate taxele, impozitele şi utilităţile la zi pentru spaţiul respectiv; 5) reclamanta recunoaşte începând cu data de 24.04.2012 dreptul de proprietate asupra magazinului situat pe suprafaţa de 447 mp menţionat anterior, cu toate instalaţiile şi utilităţile existente pe acest teren, în favoarea lui Stănciulscu Valeriu, putând dispune ulterior aşa cum va dori.

Convenţia a fost înregistrată în evidenţele reclamantei sub nr.26/24.01.2012.

Din motivarea cererii introductive reiese că reclamanta contestă înscrisul sub semnătură privată ca negotium iuris, susţinând că operaţiunea juridică încheiată are ca efect transferul gratuit al dreptului de proprietate asupra construcţiei magazin din patrimoniul reclamantei în patrimoniul pârâtului, convenţie nulă absolut, pentru trei motive: - operaţiunea juridică nu este valabilă ca donaţie;  - operaţiunea juridică nu este valabilă ca vânzare; -  reclamanta nu  şi-a dat acordul cu privire la înstrăinarea bunului, nici cu titlu gratuit, nici cu titlu oneros.

Analizând înscrisul litigios în raport cu dispoziţiile legale cuprinse în Titlul II al Codului civil „Izvoarele obligaţiilor”, instanţa a reţinute că operaţiunea juridică pe care înscrisul o atestă reprezintă un contract nenumit, un contract nereglementat de lege, căruia i se aplică regulile generale ale contractului, iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult, în conformitate cu art.1168 din Codul civil.

Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului sunt enumerate limitativ  art.1179 din Codul civil: capacitatea de a contracta; consimţământul părţilor; un obiect determinat şi licit; o cauză licită şi morală.

În conformitate cu art.1180 din Codul civil, poate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de lege şi nici oprită să încheie anumite contracte.

Intervenientele (...)  şi (...) , în calitate de preşedinte, respectiv, contabil şef al reclamantei, au semnat contractul încheiat cu pârâtul, nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentante ale reclamantei.

Este de evidenţiat că reclamanta acţionează în sectorul cooperaţiei, fiind supusă dispoziţiilor Legii nr.1/2005*** Republicată privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, iar de la data înmatriculării în registrul comerţului, din anul 2005, reclamanta este persoană juridică, potrivit art.14 alin.9 din această lege.

Reclamanta a invocat lipsa puterii de reprezentare a intervenientelor la data încheierii contractului în numele acesteia, teză ce intră sub incidenţa art.1309 alin.1 din Codul civil, normă potrivit căreia contractul încheiat de persoana care acţionează în calitate de reprezentant, însă fără a avea împuternicire sau cu depăşirea puterilor conferite, nu produce efecte între reprezentat şi terţ.

 Reclamanta nu a dovedit că la data încheierii contractului cu pârâtul atribuţiile încredinţate celor două salariate în virtutea raporturilor de muncă nu le permiteau să reprezinte reclamanta la încheierea actului juridic sau că alte persoane din societatea cooperativă aveau acest drept.

Oricum, dispoziţia legală evocată anterior prevede în oricare din cele două ipoteze normative - lipsa sau depăşirea puterii de reprezentare, sancţiunea inopozabilităţii contractului faţă de reprezentant, întemeiată pe culpa reprezentantului care a acţionat în asemenea condiţii şi nu sancţiunea nulităţii absolute a contractului.

În plus, art.220 din Codul civil care reglementează răspunderea membrilor organelor persoanei juridice, consacră dreptul persoanei juridice de a exercita acţiunea în răspundere împotriva administratorilor, cenzorilor, directorilor şi a altor persoane care au acţionat în calitate de membri ai organelor persoanei juridice, pentru prejudiciile cauzate persoanei juridice de către aceştia prin încălcarea îndatoririlor stabilite în sarcina lor.

Acţiunea în răspundere aparţine în numele persoanei juridice, organului de conducere competent, care va decide cu majoritatea cerută de prevederile statutare.

Organul de conducere competent desemnează cu aceeaşi majoritate persoana însărcinată să exercite acţiunea în justiţie.

 Reclamanta nu a făcut dovada exercitării acţiunii în răspundere împotriva intervenientelor pentru contractul încheiat cu pârâtul, înscris care poartă semnătura intervenientelor şi ştampila societăţii în dreptul denumirii acesteia.

În ceea ce priveşte cauza contractului, prin cererea introductivă s-a invocat existenţa cauzei ilicite a contractului, susţinându-se că prin încheierea contractului părţile au avut ca motiv determinant încălcarea dispoziţiilor art.65 alin.1 din Legea nr.1/2005 şi transferul dreptului de proprietate asupra imobilului prin prejudicierea patrimoniului reclamantei.

Această teză nu se confirmă în speţă, în condiţiile în care existenţa unei cauze valabile este prezumată până la proba contrară, iar reclamanta nu a dovedit că scopul încheierii contractului urmărit la acel moment de ambele părţi a fost eludarea dispoziţiilor art.65 alin.1 din Legea nr.1/2005.

Potrivit acestei norme de drept, orice înstrăinare sau transmitere a folosinţei imobilizărilor corporale, care sunt proprietatea societăţii cooperative, se poate realiza numai cu plată, cu aprobarea adunării generale.

La ultimul termen de judecată din data de 28.04.2015, apărătorul reclamantei a depus la dosar adresa nr. 95/27.04.2015 emisă de reclamantă şi semnată de interveniente, în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie, respectiv contabil şef, menţionându-se că nu s-a emis o hotărâre a adunării generale extraordinare a reclamantei „prin care să se avizeze vânzarea sau mandatarea în vederea vânzării clădirii proprietatea cooperativei…şi niciun alt act legal în acest sens”.

În conformitate cu art.1238 alin.2 din Codul civil, cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori în caz contrar, dacă cealaltă parte, în speţă pârâtul, a cunoscut-o sau după împrejurări trebuia să o cunoască.

Niciuna dintre cele două condiţii nu este îndeplinită în speţă, instanţa reţinând că operaţiunea juridică atestată de înscrisul litigios are o cauză valabilă.

În concluzie, în urma aplicării dispoziţiilor legale evocate anterior, instanţa reţine că actul juridic bilateral analizat în speţă nu este afectat de cauze de nulitate absolută, iar regulile generale aplicabile contractelor sunt suficiente pentru a soluţiona cererea reclamantei, neexistând nicio raţiune pentru a aplica normele Codului civil din materia vânzării sau donaţiei, norme pe care pârâtul nu le-a invocat împotriva pârâtei şi în favoarea sa pentru a se verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile vânzării sau donaţiei.

Încheierea contractului cu încălcarea dispoziţiilor art.65 alin.1 din Legea nr.1/2005 nu atrage nulitatea absolută a contractului, normă de drept care ocroteşte un interes particular al societăţii cooperative, ca persoană juridică de drept privat.

Sub acest ultim aspect, Curtea Constituţională în motivarea deciziei nr.913/2009 a arătat că asociaţiile de cooperative şi cooperativele sunt persoane juridice private, care prin obiectul lor de activitate nu sunt de utilitate publică. 

Pe de altă parte, nulitatea actelor emise de organele persoanei juridice se constată în condiţiile prevăzute de art.216 din Codul civil, decizia de transmitere în folosinţă gratuită a construcţiei în litigiu, luată de interveniente putând fi atacată în justiţie de oricare dintre membrii organelor de conducere/administrare care nu au participat la deliberare.

În raport de considerentele de fapt şi de drept reţinute anterior văzând şi poziţia procesuală a intervenientelor care au semnat în numele reclamantei nu numai înscrisul litigios dar şi adresa nr.95/27.04.2015 comunicată instanţei (fila 98), în temeiul art.1246 alin.1 din Codul civil instanţa va respinge cererea principală.

Deliberând în continuare asupra cererii reconvenţionale, prin care pârâtul a solicitat în principal, să se constate existenţa dreptului de proprietate asupra construcţiei în litigiu în baza contractului încheiat cu reclamanta, instanţa constată că nu este îndeplinită condiţia procedurală impusă de art.35 alin.2 din actual Cod de procedură civilă (fostul art.111 C.p.c pe care pârâtul şi-a întemeiat cererea reconvenţională).

Pârâtul are la îndemână acţiunea în realizare pe fondul situaţiei de fapt în care  reclamanta după încheierea contractului din data de 24.01.2012 continuă să exercite atributele dreptului de proprietate asupra construcţiei magazin în litigiu şi plăteşte impozitele aferente, potrivit adresei nr.12/05.01.2015 emise de Primăria comunei Căteasca (fila 68), în cadrul acţiunii în realizare analizându-se drepturile părţilor litigante.

Nici capătul de cerere reconvenţională subsidiar nu poate fi primit, cerere prin care pârâtul solicită obligarea reclamantei în temeiul art. 494 din vechiul Cod civil, ca în termen de 5 zile de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, să-şi ridice toate construcţiile situate pe terenul proprietatea pârâtului, întrucât numai constructorul de rea-credinţă poate fi obligat la desfiinţarea construcţiei, condiţie care nu este îndeplinită în privinţa reclamantei, buna sa credinţă fiind prezumată şi confirmată de actele depuse la dosar de reclamantă (filele 92-100) dar şi de considerentele sentinţei civile nr.200/15.03.2011 referitoare la edificarea construcţiei magazin pe terenul atribuit reclamantei în folosinţă în baza convenţiei din data de 21.02.1966 (fila 99).

În consecinţă, în temeiul art.210 C.p.c instanţa va respinge cererea reconvenţională.

În temeiul art. 453 C.p.c va compensa între părţi cheltuielile de judecată.

Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat  apel  reclamanta  (...) şi de pârâtul (...) , apeluri  înregistrate pe rolul Tribunalului Argeş la data de  03.07.2015  sub nr. 1234/828/2014.

Apelanta reclamantă  consideră că în mod  greşit instanţa a calificat  actul ca fiind un act  nenumit, un contract  nereglementat de lege  căruia i se aplică regulile generale ale contractului, iar dacă  acestea nu sunt  îndestulătoare ,regulile privitoare la contractul cu care  se aseamănă cel mai  mult.

Având  în vedere că prin actul încheiat patrimoniul  apelantei  este micşorat  cu  folosul patrimonial  constând  în dreptul de proprietate asupra magazinului ,este cert că contractul  încheiat este  o liberalitate , un contract de donaţie, potrivit disp.art. 984-985 C.civ. Ori, prin contractul  încheiat  părţile au încălcat  dispoziţiile imperative  ale lLegii 1/2005 sancţiunea care intervine  fiind nulitatea .

Instanţa a reţinut că intimatele interveniente  au semnat contractul în calitate de  reprezentante ale reclamantei întrucât nu a dovedit  că la data  încheierii contractului atribuţiile  încredinţate  celor două  salariate  în virtutea raporturilor de muncă nu le permiteau  să reprezinte societatea.

Intimatele intereveniente  au  depăşit  limitele mandatului de reprezentare neavând  un mandat  pentru înstrăinarea bunurilor pe care le administrau , el ar fi trebuit acordat  în formă autentică, ceea e nu s-a întâmplat în situaţia  vizată de prezentul proces .

Cu privire la forma mandatului , în practica fostului Tribunal Suprem , practică însuşită de literatura de specialitate şi după intrarea în vigoare a noului cod civil , sa statuat  că „Un act de  donaţie făcut  în virtutea unui mandat  sub semnătură privată a donatorului nu manifestă voinţa acestui în formă autentică, deoarece consimţământul său care este condiţiunea  cea mai esenţială pentru  validitatea donaţiei nu a fost primit şi constatat de un funcţionar în drept de a instrumenta şi de a face asemenea constatări.

Instanţa în mod greşit a considerat că actul încheiat are o cauză  valabilă.

Ambele părţi semnatare ale contractului cunoşteau  scopul urmărit de fiecare dintre părţi –respectiv înstrăinarea cu titlu gratuit  a unei construcţii aparţinând  petentei ,printre-un act  încheiat sub formă contrară dispoziţiilor legale , fără îndeplinirea condiţiilor imperative ale legii 172005. Nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii .

Apelantul pârât (...)  consideră că hotărârea este lipsită de  temei legal  ori  a fost dat cu încălcarea sau aplicarea greşită a  legii atunci când a motivat  respingerea cererii reconvenţionale  pe considerentul că  şi după încheierea contractului  din data de 24.01.2012 (...) continuă să exercite  atributele dreptului de proprietate asupra construcţiei magazin  în litigiu  şi plăteşte impozitele aferente potrivit adresei nr. 12/05.03.2015 emisă de Primăria comunei Căteasca, adică  ceva ce nu a invocat  nici (...) şi care nici nu este menţionat în adresa reţinută de instanţă.

Terenul pe care este edificată construcţia magazin este preluat de stat în mod  abuziv,  în perioada când  tatăl săi  (...) efectua  pedeapsa cu închisoare  din considerente politice  aşa cum s-a constatat prin sentinţa penală nr. 41/24.01.1995 a Tribunalului Municipal Craiova, în cauză nu se poate  reţine buna credinţă a modului de atribuire a  terenului de către (...) către (...) .

Analizând sentinţa apelată  în raport de criticile formulate,tribunalul  constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente de fapt şi de drept : 

Mai  întâi tribunalul va supune analizei apelul declarat de către reclamantă ,întrucât acesta vizează modalitatea de soluţionare a cererii principale de chemare în judecată

Pentru a se răspunde criticilor formulate în apel de către reclamantă  trebuie să se pornească  de la calificarea juridică a înscrisului sub semnătură privată intitulat minută  din data de 04.01.2012 cu privire la care reclamanta a solicitat  nulitatea  absolută a acestui  înscris.

Instanţa de fond  analizând natura juridică a acestui  înscris,  raportat chiar la  motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată, respectiv în ce măsură  acest inscris reprezintă un act de vânzare cumpărare sau un act de  donaţie l-a calificat in mod juridic  ca reprezentind un contract  nenumit, căruia i se aplică  condiţiile generale ale contractului ,astfel cum  acestea sunt  reglementate  de codul civil.

De altfel, potrivit  motivelor de fapt  ale cererii de chemare în judecată s-a considerat chiar de către reclamantă,  ca în măsura în care  înscrisul intitulat minută ar fi considerat donaţie , acesta ar fi nul absolut  pentru motivele indicate şi totodată în măsura în care actul atacat ar fi calificat juridic  drept vânzare- cumpărare, de asemenea ar fi vorba despre un act lovit de nulitate absolută.

Potrivit disp.art.65  alin.1 din Legea nr.1/2005 orice înstrăinare sau transmitere  a folosinţei  imobilizărilor corporale  care sunt proprietatea societăţii  cooperative  se poate realiza numai cu plată şi cu aprobarea adunării generale a societatii cooperatiste.

Ori ,pornind de la această normă de drept  invocată de către reclamantă  s-a considerat de către aceasta potrivit cererii de chemare în judecată că actul atacat este nul absolut ca donaţie pentru că lipseşte  forma autentică  reglementată ad validitatem pentru încheierea valabilă a contractului de donaţie pentru cauză ilicită prin încălcarea disp.art.  65 alin.1  din Legea 1/2005  şi pentru  lipsa mandatului de reprezentare  din partea adunării generale  a celor două semnatare ale înscrisului sub semnătură privată pentru încheierea contractului de donaţie , iar mandatul trebuie să îmbrace şi forma autentică, iar  în cazul vânzării cumpărării  s-a considerat că  vânzarea este lovită de nulitate absolută pentru lipsa consimţământului vânzătorului la încheierea contractului  ,cele două reprezentante ale reclamantei nu au avut mandat de reprezentare din partea adunării generale pentru încheierea contractului de  vânzare cumpărare ,cauza este ilicită ,lipsind şi preţul.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că, însăşi reclamanta  contestă natura juridică a înscrisului ca fiind donaţie sau vânzare cumpărare, operaţiuni juridice pe care nici judecătoria şi nici tribunalul nu le va reţine carezultind din minuta ce face obiectul procesului,iar reclamanta a contestat acest  înscris ca negotium  juris,  susţinând că  operaţiunea juridică încheiată  are  ca efect transferul gratuit al dreptului proprietate  asupra construcţiei magazin  din patrimoniul reclamantei în patrimoniul pârâtului, iar tribunalul subliniază că  s-a solicitat nulitatea absolută a acestei minute, iar toate motivele invocate  s-au prezentat de către reclamantă  ca fiind motive de fapt si de drept ce determină nulitatea absolută a  înscrisului intitulat minuta..

Primul motiv de nulitate absolută invocat în cauză,  vizează  lipsa de  reprezentare  a intervenientelor la data încheierii contractului în numele reclamantei ,reclamanta fiind o persoană juridică  ce acţionează în sectorul cooperaţiei  şi care se supune dispoziţiilor Legii 1/2005  , fiind invocat pe de o parte împrejurarea că  cele două semnatare ale înscrisului nu au avut mandat de reprezentare  din partea societăţii cooperatiste, iar pe  de altă parte  nu a existat aprobarea adunării generale ,articolul 65 alin.1 prevăzând că  orice înstrăinare sau orice transmitere a folosinţei  imobilizărilor corporale care sunt proprietatea societăţii cooperatiste  se poate realiza numai cu plata  şi cu aprobarea adunării generale.

Totodată devin incidente şi disp.art. 1309 alin.1 C.civ. potrivit cărora contractul încheiat  de persoana care acţionează în calitate de reprezentant  însă fără a avea împuternicire sau cu depăşirea puterilor conferite nu  produce efecte între reprezentat şi terţi

Raportat la  aceste norme de drept atât din dispoziţiile codului civil cât şi disp.art. 65 alin.1 din Legea 1/2005  în situaţia depăşirii atribuţiilor încredinţate de către cele două salariate care au semnat minuta,respectiv preşedinte şi contabil sef al reclamantei , precum şi în situaţia  lipsei mandatului  pentru predarea construcţiei către pârât, reţinând totodată  motivul invocat ce priveşte  şi lipsa aprobării adunării generale pentru înstrăinarea  construcţiei către reclamant,sancţiunea prevăzută de lege nu este nulitatea absolută a contractului  după cum invocată reclamanta prin cererea de chemare în judecată, fiind vorba in prima situatie a lipsei mandatului a sanctiunii inopozabilitatii contractului  fata de proprietarul constructiei, , deci atunci cind imputernicirea nu exista cit si in cazul in care acesta exista dar impune anumite limite, iar contractul s-a incheiat in numele unei persoane fizice sau juridice care nu a conferit aceasta facultate, legiuitorul consacra prin prevederile art. 1309 cod civil ineficacitatea contractului , iar in lipsa ratificarii de cel in numele caruia s-a incheiat contractul nu va produce efecte intre reprezentat si tert.

Ori, instanţa de fond a analizat  cererea de chemare în judecată prin raportare la  motivele de nulitate absolută invocate cu respectarea cauzei juridice a acţiuni  şi cu respectarea principiului disponibilităţii , ori nu se poate reţine că  nu ar fi respectat limitele investirii instanţei de fond , iar prin analiza  vreunei nulităţi relative a convenţiei din 04.01.2012 nu se poate reţine decât că s-ar fi încălcat limitele investirii instanţei de fond, iar instanţa ar fi acordat  altceva decât s-a cerut.

Instanţa de fond a analizat şi cauza ilicită a înscrisului  chiar prin raportare la disp art. 65 alin.1 din Legea 1/2005 , astfel cum  s-a invocat şi motivat acest motiv de nulitate ce priveste cauza ilicită şi prin urmare în mod corect s-a reţinut că nu s-a dovedit acest motiv de nulitate absolută şi  că scopul încheierii acestui înscris a fost acela de a prejudicia interesele  reclamantei şi de asemenea, nu s-a dovedit nici faptul că părţile au avut ca motiv determinant încălcarea disp.art.65 alin.1 din Legea 1/2005  şi că deci ambele au urmărit un scop ilicit, pentru a retine deci acest motiv de nulitate absoluta.

Potrivit disp.art. 1238 alin.2 C.civ.  cauza ilicită sau imorală  atrage nulitatea absolută a convenţiei , dacă este comună  , ori în caz contrar  dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau după împrejurări  trebuia să o cunoască .

Ori , doar prin prisma faptului că  art. 65 alin.1  din Legea 1/2005  prevede că orice înstrăinare sau transmitere  a folosinţei imobilizărilor corporale  care sunt proprietatea societăţii cooperatiste se poate realiza numai cu plată  cu aprobarea adunării generale  , iar în cauză  potrivit convenţiei părţilor ,predarea construcţiei proprietatea reclamantei  s-ar fi realizat  în mod gratuit  , nu înseamnă că  ambele părţi au acţionat în scopul prejudicierii  intereselor şi patrimoniului reclamantei  şi că încheierea acestei convenţii  s-a făcut în scopul eludării acestei norme legale  şi că acestea au acţionat în  conivenţă , mai ales că la momentul predării construcţiei terenul în suprafaţă de 447 mp era proprietatea pârâtului .

Oricum ,este de arătat că încălcarea disp.art 65 alin.1 din Legea 1/2005  normă de drept arătată de tribunal anterior nu determină nulitatea absolută a convenţiei , asa cum s-a motivat anterior, iar  in situatia inexistenţei aprobării adunării generale ce  vizează lipsei  puterii de reprezentare sancţiunea este aceea a inopozabilităţii contractului  faţă de reprezentant  întemeiată pe culpa reprezentantului care a acţionat în lipsa existenţei mandatului dat de către adunarea generală  şi nu sancţiunea nulităţii absolute . Oricum daca in aceasta ultima situatie nu s-ar impartasi aceasta opinie cel mult  sanctiunea  poate sa priveasca nulitatea relativa si nu nulitatea absoluta, pentru ca sunt ocrotite norme de intres privat, insa reclamanta nu a inteles sa invoce nulitatea relativa

De altfel, corect  a reţinut şi instanţa de fond în aprecierea faptului că nu este vorba despre o nulitate absolută ,  că şi Curtea Constituţionale în motivarea deciziei nr. 913/2009  a arătat că asociaţiile cooperative şi cooperativele  sunt persoane juridice private care prin obiectul lor de activitate  nu sunt de utilitate publică .Nulitatea actelor emise de  organele persoanei juridice  se constată în condiţiile prev.de art. 216 din codul civil, iar decizia de transmitere în folosinţă gratuită a construcţiei în litigiu se poate ataca în justiţie de către  membrii organelor de conducere / administrare care nu au participat la deliberare.

Prin urmare, raportat la considerente aratate de catre tribunal nu se poate retine natura juridica a minutei ( inscris sub semnatura privata) din data de 24.01.2014 ca fiind donatie sau vinzare cumpare , astfel ca nici motivele invocate ca reprezentind motive de nulitate absoluta ce privesc forma actului juridic, forma  mandatului de reprezentare sau incalcarea prevederilor  art. 65 al. 2 din Legea 1/2005 in cazul donatiei sau lipsa pretului in cazul vinzarii cumpararii nu se mai impun a fi analizate.

Apelul pârâtului ce priveşte modalitatea de soluţionare a cererii reconvenţionale  este  de asemenea , nefondat  .

Prin  primul capăt al cereri reconvenţionale s-a solicitat de către pirit să se constate existenţa dreptului de proprietate  asupra construcţiei  faţă de convenţia semnată la data de  24.01.2012 între (...)  şi pârât  .

Într-adevăr,  instanţa de fond a considerat că motivele invocate de către reclamantă,  pe de o parte, nu determină nulitatea absolută a convenţiei aşa cum s-a motivat anterior,  iar lipsa şi depăşirea mandatului de reprezentare de către cele două interveniente care au semnat convenţia analizate atât prin raportare la dispoziţiile codului civil ,cât şi prin raportare la dispoziţiile  art. 65 lain.1 din Legea 1/2005  , determină  inopozabilitatea contractului faţă de reprezentant , ori atâta vreme cât acest contract este inopozabil reclamantei pârâte , nu se poate constata dreptului de proprietate  asupra construcţiei în temeiul unei convenţii ce nu este opozabilă reclamantei (...) .

Aşa cum  s-a retinut prin considerente de catre tribunal in analiza apelului reclamantei, convenţia  s-a semnat la data de 24.01.2012  de către  pârâtul (...)  , dar şi de către (...) reprezentată de către (...)  , preşedinte şi (...)  ,contabil şef ,fără ca pentru cele două reprezentante ale (...) să existe mandat legal de reprezentare din partea societăţii cooperatiste, respectiv raporturile de muncă  ce derivă din  calitatea acestora de preşedinte şi contabil şef nu justifică transmiterea unui bun corporal cu titlu gratuit  din patrimoniul societăţii cooperatiste în patrimoniul pârâtului ,deci nu s-a dovedit existenţa unui mandat  în scopul încheierii convenţiei arătate  , iar pe de altă parte nu s-a dovedit nici împrejurarea că a existat aprobarea adunării generale , iar art. 1309 alin 1 C.civ. arată , contractul încheiat  de persoana care acţionează în calitate de reprezentant însă  a avea împuternicire sau cu depăşirea puterilor conferite  nu produce efecte  între reprezentat şi terţ .

Şi cel de-al doilea capăt  de cerere din cererea reconvenţională  ce vizează obligarea reclamantei la ridicarea construcţiilor situate pe terenul proprietatea pârâtului, cerere formulată prin prisma  disp.art. 494 C.civ. , în cauză  fiind invocate dispoziţiile vechiului cod civil , de asemenea, s-a soluţionat în mod corect de căte instanţa de fond , pe de o parte  prin raportare la  disp.art.494 din vechiul cod civil , raportat la momentul edificarii constructie, iar pe de altă parte  numai constructorul de rea credinţă poate fi obligat la desfiinţarea construcţiei , ori reclamanta nu poate fi considerată decât un constructor de bună credinţă  , întrucât buna credinţă se prezumă, iar  pârâtul nu a dovedit reaua credinţă a reclamantei  la momentul edificării construcţiei .

La reţinerea bunei credinţe a  reclamantei trebuie arătat că buna credinţă are importanţă la momentul edificării construcţiei, ori construcţia a fost edificată  ca magazin  pe terenul atribuit reclamantei în folosinţă în baza convenţiei  din data de 21.02.1966  ,deci  cu mult anterior  recunoaşterii dreptului de proprietate al pârâtului asupra terenului  , pe un teren atribuit în folosinţă în acest  scop  ,  convenţia fiind încheiată între CAP Căteasca  şi (...) ,  iar la momentul edificării construcţiei ,terenul se afla în proprietatea statului

Faţă de cele reţinute şi în raport de disp.art. 480 C.pr.civ . tribunalul urmează să respingă apelurile ca nefondate .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile formulate de reclamanta  (...) şi de pârâtul (...) , împotriva sentinţei civile nr. 380 din data de 05.05.2015 pronunţată de Judecatoria Topoloveni, intimaţi-intervenienţi fiind  (...)  şi (...) . Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 02.12.2015.

Domenii speta

Spete similare