Anulare Decizie de impunere prin care s-a stabilit tva suplimentară aferentă unor livrări intracomunitare de bunuri

Conţinut speţă

Livrările intracomunitare de bunuri sunt operaţiuni scutite de taxă pe valoarea adăugată, dar condiţia esenţială pentru a califica o livrare de bunuri sau servicii drept livrare intracomunitară este aceea de a fi prezentate documentele care probează că bunurile livrate au fost expediate sau transportate din România într-un alt stat membru, de către furnizor, cumpărător sau de către o altă persoană în contul acestora.

Potrivit practicii constante a instanţei supreme, în materia TVA, este suficient să fie demonstrat că este îndeplinită condiţia substanţială  (realizarea tranzacţiei) pentru a fi acordată scutirea, soluţiile ICCJ fiind  o aplicaţie a art. 146 Cod fiscal, care nu prevăd o astfel de condiţie suplimentară pentru deductibilitatea TVA.

În speţă sunt îndeplinite condiţiile pentru deducerea TVA întrucât  s-a făcut dovada realizării tranzacţiei. Se are în vedere că  pe facturile emise de reclamantă este menţionat codul de înregistrare în scopuri de TVA al cumpărătorului din alt stat membru, conţin informaţiile prev. de art. 155 alin. 5 Cod fiscal, au fost înregistrate în contabilitatea acesteia  şi au fost întocmite CMR-uri aferente, înscrisuri cu care  se probează efectuarea transportului  maşinilor.

Dosar nr. ……………../2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECŢIA A III-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA Nr. 196/CA/2017

Şedinţa publică de la 02 Februarie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE ……..

Grefier ………………….

Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta SC A SRL cu sediul în ……….. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE -AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ  -  DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA, cu sediul ………..,  pârât MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE -AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ  -  DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA PRIN ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE B, cu sediul în …………..,  având ca obiect anulare act de control taxe şi impozite DEC F-BH x/23.09.15, RAP IMP FISC F-BH y/23.09.15, DEC z/5.11.2015.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se instanţei că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 26.01.2017 când părţile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când s-a amânat pronunţarea pentru data de azi, 02.02.2017, după care:

INSTANŢA

Constată că prin cererea înregistrată la data de 05.05.2016, legal timbrată, ulterior precizată, reclamanta  SC  A S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B a solicitat instanţei să dispună  : anularea Deciziei nr. w/12.05.2016 prin care s-a respins contestaţia împotriva Deciziei de impunere şi a Raportului de inspecţie fiscală; anularea Deciziei de impunere nr. F-BH x/23.09.2015, comunicată în data de 07.10.2015 prin remitere sub semnătură, şi a Dispoziţiei privind măsurile stabilite de orcanele de inspecţie fiscala nr. r/23.09.2015, precum si a Procesului-verbal nr. t/07.10.2015; anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. F-BH y/23.09.2015 anexă la decizia atacată cu consecinţa exonerării societăţii de plata sumei de 85.545 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată suplimentar stabilită prin Raportul de inspecţie fiscală mai sus menţionat şi a dobânzilor/majorărilor aferente în sumă de lei 34.547 lei şi a penalităţilor de întârziere aferente în sumă de 12.145 lei, precum şi a restituirii sumelor achitate deja ; anularea Deciziei nr. z/05.11.2015 emisă de pârâta de rândul 2 - A.J.F.P Bihor - activitatea de inspecţie fiscală, prin care aceasta a respins contestaţia împotriva Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. r/23.09.2015; obligarea pârâtelor la cheltuielile de judecată aferente prezentei cauze.

În motivarea cereri de chemare în judecată, reclamanta arată că societatea  a fost supusă unei inspecţii fiscale parţiale avizată cu Avizul de inspecţie fiscală nr. ……/03.06.2014, inspecţie care, urmare a unei suspendări, a fost finalizată la data de 11.12.2014.

În urma inspecţiei fiscale, s-a stabilit în sarcina societăţii o taxă pe valoare adăugată suplimentară în sumă totală de 111.346 lei, ( prin aplicarea cotei de TVA de 24% asupra sumei facturate de 463.942 lei) la care s-au calculat majorările şi penalităţile aferente în sumă totala de 51.790 lei. Aceste sume au rezultat în urma considerării ca fiind neîndeplinite condiţiile legale de scutire a taxei pe valoare adăugată, prevăzute de art. 143 alin.2, lit a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, din două considerente.

Reclamanta a formulat Contestaţie împotriva actelor de mai sus, în data de 14.01.2015, înregistrată la pârâta de rândul 2 sub nr. ……../15.01.2015.

In soluţionarea contestaţiei noastre, pârâta de rândul 1 a emis Decizia nr. ……/30.04.2015, prin care a admis în parte contestaţia, dispunând desfiinţarea parţială a Deciziei de impunere nr. F-BH …../11.12.2014 pentru obligaţii totale în sumă de 132.237 lei, şi a respins ca neîntemeiată Contestaţia pentru obligaţiile fiscale stabilite prin aceeaşi Decizie, în sumă totală de 30.899 lei (TVA, majorări, penalităţi).

In urma acestei Decizii, societatea noastră a fost supusă, in perioada 23.07.2015-27.08.2015, unei inspecţii fiscale parţiale, efectuata fara avizare, inspecţie care a fost finalizată prin emiterea actelor administrativ fiscale contestate prin prezenta.

În urma inspecţiei fiscale, s-a stabilit în sarcina societăţii o taxă pe valoare adăugată suplimentară în sumă totală de 85.545 lei, ( prin aplicarea cotei de TVA de 24% asupra sumei facturate de 356.438 lei) la care s-au calculat majorările şi penalităţile aferente în sumă totala de 34.547 lei, respectiv 12.145 lei. Aceste sume, cuprinse în Decizia de impunere nr. x/23.09.2015, au rezultat în urma considerării ca fiind neîndeplinite condiţiile legale de scutire a taxei pe valoare adăugată, prevăzute de art. 143 alin.2, lit a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, din considerentele pe care le detaliem mai jos.

Reclamanta contestă  Decizia nr. F-BH x/23.09.2015, în ceea ce priveşte suma de 85.545 lei - TVA şi accesorii în cuantum de 46.692, apreciind că este netemeinică şi nelegală obligarea sa la plata acestor sume, stabilite în mod suplimentar de organele de control.

Astfel, în ceea ce priveşte constatarea organului de control din Raportul de inspecţie fiscală - cum că societatea  nu am colectat, în mod greşit, T.VA. în sumă de 85.545 lei, deoarece, în accepţiunea acestora, nu a făcut dovada părăsirii teritoriului ţării  a unui număr de 18 maşini reclamanta arată că  a vândut, în perioada verificată, în spaţiul comunitar (în Ungaria) un număr de 81 de maşini vechi, pentru care a emis facturi în valoare totală de 2.854.168 lei.

 Pentru aceste livrări, societatea a făcut aplicarea prevederilor art. 143 alin (2) lita) din Codul Fiscal.

Organele de control au emis adrese către Serviciile Publice Comunitare Judeţene Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a vehiculelor din Bihor, Bucureşti, Vrancea, Neamţ, Argeş, Bacău, Dolj şi Ilfov, pentru a afla starea curentă a autoturismelor livrate şi locul în care se află în circulaţie maşinile. Conform celor menţionate de organele de control, SPCRPCÎ B a răspuns solicitării în sensul că din cele 81 maşini livrate în Ungaria, un număr de 18 maşini au fost identificate înmatriculate pe teritoriul naţional, ulterior înstrăinării de către societatea reclamantă.

Organele de control au continuat demersurile către autorităţile maghiare, solicitând informaţii suplimentare de tip SCAC/AF în ceea ce priveşte realitatea şi legalitatea operaţiunilor intracomunitare derulate de către subscrisa cu societăţile LL Kft Ungaria, LP Kft Ungaria şi LU Kft UngariA. Prin Raportul de inspecţie fiscală pe care il atacă prin prezenta, inspectorii au reţinut că pentru livrarea unui număr de 18 autoturisme vechi livrate în Ungaria de către societatea reclamantă, „ nu se îndeplinesc condiţiile de scutire de TVA (...) nefacandu-se dovada ca au părăsit teritoriul României, (...) întrucât din informaţiile pe care le deţinem, acestea figurează înmatriculate pe teritoriul naţional şi nu în alte state.,,

In justificarea acestor concluzii, inspectorii de control au invocat răspunsurile primite la solicitările de tip SCAC/AF de la autorităţile maghiare, respectiv faptul ca autoturismele livrate de subscrisa nu au fost declarate si nici înmatriculate in Ungaria.

Societatea reclamantă, prin reprezentanţii săi, însă, susţine că  a făcut dovada expedierii în spaţiul intracomunitar al autoturismelor ( sau a părăsirii teritoriului naţional al acestora, astfel cum se exprimă organele de control în Raportul de inspecţie fiscală) - prin CMR-urile semnate de primire şi ştampilate de către societăţile cumpărătoare.

În opinia reclamantei, este eronată interpretarea dată de către inspectorii de control împrejurării că 18 autoturisme din cele 81 care au fost livrate intracomunitar au fost identificate ca fiind înmatriculate pe teritoriul României. Legislaţia fiscală nu prevede obligata părăsirii pentru totdeauna a teritoriului naţional de către marfa livrată intracomunitar, iar ceea ce se întâmplă cu respectiva marfă ulterior predării acesteia către cumpărătorul din Ungaria, moment în care acesta devine proprietarul mărfii nu mai depinde de vânzător şi nu este o situaţie pe care acesta să o poată controla. Din acel moment, dreptul de dispoziţie asupra maşinilor revine cumpărătorului, şi este nelegal ca subscrisa să fim sancţionaţi pentru o împrejurare independentă de voinţa noastră.

Cu atât mai mult este eronat raţionamentul organelor de control cu cât acestea adaugă la textul legal, Codul Fiscal şi legislaţia aferentă nu prevăd nici o altă condiţie pentru aplicarea scutirii de la plata TVA pentru livrările intracomunitare decât cele pe care deja le-a amintit, şi care sunt îndeplinite de societate, predând organelor de control dovezile în acest sens.

Pe de altă parte, interpretând per a contrario, se observă artificiul de interpretare făcut de organele de control în emiterea actelor atacate, din faptul că pentru celelalte 63 de autoturisme livrate intracomunitar care au fost verificate de acestea, şi care au fost livrate cu exact aceleaşi documente ca şi pentru celelalte 18 - respectiv cu facturi fiscale şi CMR-uri - s-a considerat că sunt îndeplinite condiţiile pentru a aplica scutirea de la plata TVA de la art. 143 alin. (2) lit a) Cod Fiscal.

Aşadar, singurul motiv pentru care ni se refuză beneficiul scutirii de la plata TVA îl reprezintă faptul că, ulterior înstrăinării de către subscrisa a celor 18 de autoturisme, unii dintre cumpărătorii acestora au înstrăinat la un moment dat maşinile cumpărate, pe piaţa din România. Sintetizând, reclamanta arată că se află în situaţia de a fi sancţionată pentru  deciziile economice, de afaceri, ale unor terţi .

Nu în ultimul rând, precizează că, în ceea ce priveşte răspunsurile primite la solicitările de tip SCAC/AF de la autorităţile maghiare cu privire la tranzacţiile efectuate cu cele patru societăţi maghiare în cauză, consideră că inspectorii fiscali le-au scos din context şi le-au interpretat in mod părtinitor împotriva societăţii, nerespectând principiul conform căruia dubiul trebuie interpretat în favoarea contribuabilului, nu împotriva sa.

În  ceea ce priveşte două dintre societăţi, reclamanta  a formulat o plângere penală împotriva numitului DC, administrator al societăţilor, suspectându-1 de întocmirea de acte în fals, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în legătura cu maşini achiziţionate de la societatea reclamantă, aspect adus la cunoştinţa organului de control, dar ignorat de acesta, plângerea penală formând obiectul dosarului penal nr. XXX/P/2015, în care_s-a început urmărirea penala sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală împotriva numitului DC, administrator/reprezentant legal al societăţilor cumpărătoare ale maşinilor second hand faţă de care s-a reţinut prin actele de control atacate că nu ar fi înmatriculat în Ungaria respectivele maşini, aspect care a generat refuzul dreptului de a deduce TVA, prin actele de control atacate.

Consideră, astfel, că organul de control a folosit în mod incorect şi trunchiat informaţiile de la autorităţile maghiare, plasând asupra noastră răspunderea cu privire la comportamentul fiscal al altor societăţi, în condiţiile în care societatea noastră a făcut toate înregistrările fiscale în conformitate cu prevederile legale, achitând obligaţiile care ne reveneau.

Practic, singurele motive invocate de inspectorii antifraudă se referă la comportamentul unor alte societăţi  şi nu la societatea reclamantă însă această concluzie este combătută de Curtea Europeană de Justiţie, care prin Hotărârea din 21 iunie 2012, în cauzele conexate C-80/11 şi C-142/11, având ca obiect cereri de pronunţare a unor hotărâri preliminare formulate în temeiul articolului 267 TFUE de Baranya Megyei Birosâg (Ungaria) şi de Jâsz-Nagykun-Szolnok Megyei Birosâg (Ungaria), prin deciziile din 9 februarie 2011 şi din 9 martie 2011, primite de Curte la 22 februarie 2011 şi la 23 martie 2011, se arata foarte clar faptul ca, administraţia fiscală nu poate impune în general persoanei impozabile care doreşte să exercite dreptul de deducere a TVA-ului, pe de o parte, să verifice că emitentul facturii aferente bunurilor şi serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept dispune de calitatea de persoană impozabilă, că dispunea de bunurile în cauză şi era în măsură să le livreze şi că a îndeplinit obligaţiile privind declararea şi plata TVA-ului pentru a se asigura că nu există nereguli sau fraude la nivelul operatorilor din amonte sau, pe de altă parte, să dispună de documente în această privinţă.

Astfel, o persoană impozabilă care ştia sau ar fi trebuit să ştie că, prin achiziţia sa, participă la o operaţiune implicată într-o fraudă privind TVA-ul trebuie, în scopul Directivei 2006/112, care reglementează regimul TVA, să fie considerată ca participând la această fraudă, independent de aspectul dacă obţine sau nu obţine un avantaj din revânzarea bunurilor sau din utilizarea serviciilor în cadrul operaţiunilor taxate efectuate de aceasta în aval (a se vedea Hotărârea Kittel şi Recolta Recycling, citată anterior, punctul 56).

În schimb, nu este compatibil cu regimul dreptului de deducere prevăzut de directiva menţionată, astfel cum este amintit la punctele 37-40 din prezenta hotărâre, să se sancţioneze, prin refuzarea acestui drept, o persoană impozabilă care nu ştia şi nu ar fi putut să ştie că operaţiunea în cauză era implicată într-o fraudă săvârşită de furnizor sau că o altă operaţiune care face parte din lanţul de livrare, anterioară sau posterioară celei realizate de persoana impozabilă menţionată, era afectată de frauda privind TVA-ul (a se vedea în acest sens Hotărârile Optigen si alţii, punctele 52 şi 55, şi Kittel şi Recolta Recycling, punctele 45. 46 şi 60).

In drept, au fost invocate  dispoziţiile menţionate pe parcursul cererii de chemare în judecată din O.G. 92/2003-Codul de procedură fiscală, Legea 571/2003- Codul Fiscal, OMFP 2222/2006 modificată şi actualizată, Convenţia CMR de la Geneva din 1956, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Pârâta  Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj - Napoca citată atât în nume propriu cât şi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Contribuabili Mijlocii, nu a formulat întâmpinare şi nu şi-a delegat reprezentant în instanţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: 

Prin Decizia de impunere nr. F-BH x/ 23.09.2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice şi Raportul de inspecţie fiscală nr. F-BH y/ 23.09.2015, întocmite în urma reverificării dispuse prin Decizia nr. …../ 30.04.2015 şi Decizia nr. …… bis/ 07.05.2015 a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj -Napoca pentru reanalizarea operaţiunilor derulate de SC A SRL în perioada ianuarie 2011 - noiembrie 2013 privind livrarea unui număr de 18 autoturisme vechi către 4 firme din Ungaria pentru care s-au solicitat verificări de tip SCAC/ AK autorităţilor din Ungaria, organele de control din cadrul Activităţii de Inspecţie Fiscală B  au constatat următoarele:

Prin Decizia nr. …./ 30.04.2015 a fost desfiinţată parţial Decizia de impunere nr. F-BH …../ 11.12.2014 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stilite de inspecţia fiscală şi Raportul de inspecţie fiscală nr. F-BH ……../ 11.12.2014 pentru obligaţiile fiscale în sumă totală de 132.237 lei, reprezentând 85.545 lei - taxa pe valoarea adăugată; 34.547 lei - dobânzi/ majorări de întârziere aferente; 12.145 lei - penalităţi de întârziere aferente.

Organele de inspecţie fiscală au întocmit Nota de fundamentare nr. …../ 28.11.2014 care a fost înaintată Compartimentului de Schimb Internaţional de Informaţii B din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice B, prin care s-au solicitat informaţii suplimentare de tip SCAC/ AF autorităţilor maghiare în ceea ce priveşte realitatea şi legalitatea operaţiunilor intracomunitare derulate de SC A SRL cu următorii parteneri externi: LL Kft Ungaria, LP Kft Ungaria şi LU Kft Ungaria. Din răspunsurile primite de la autorităţile fiscale din Ungaria cu privire la tranzacţiile efectuate cu cele patru firme au rezultat următoarele constatări:

-referitor la LL - se precizează că autoturismele indicate nu au fost înregistrate în Ungaria. Societatea maghiară nu a pus nici un document la dispoziţia autorităţilor fiscale maghiare pentru a verifica dacă facturile menţionate au fost înregistrate în contabilitatea acesteia. Totodată se precizează că administratorul societăţii este R din Oradea şi obiectul de activitate a societăţii este coafură şi alte tratamente de înfrumuseţare.

-LP  Kft - a depus pentru perioada 08.03.2010 -31.12.2013 decontul de TVA cu zero în care nu a declarat nici o tranzacţie intracomunitară şi totodată aceasta nu a declarat nici o achiziţie de la SC  A SRL. Organele fiscale maghiare comunică că directorul general C nu a dat nici o declaraţie, autoturismele nu au fost înregistrate de către LP Kft şi nici înmatriculate în Ungaria. LP  Kft a prezentat facturi de livrare a autoturismelor către SC AO SRL, facturi care nu au fost înregistrate şi declarate. Totodată, organele fiscale maghiare suspectează o schemă de evaziune fiscală care a fost folosită între părţile române şi contribuabilul maghiar, tranzacţiile fiind probabil realizate în România şi LP Kft este compania conductă care face refacturarea.

Pe baza rezultatelor controlului, autorităţile fiscale maghiare suspectează o schemă de evaziune fiscală care a fost folosită între părţile române şi contribuabilul maghiar, acesta având rol de companie conductă care face facturi. Probabil contribuabilul român SC A SRL desfăşoară tranzacţii interne mascate de comerţ intracomunitar în vederea evitării TVA în România.

-LU Kft -contribuabilul maghiar recunoaşte recepţia vehiculelor dar nu deţine documente ca dovadă. Acesta nu a prezentat nici un document, declaraţiile sale fiscale fiind pe zero. Vehiculele menţionate în facturi nu au fost livrate şi nu au fost înmatriculate în Ungaria aşa cum reiese din baza de date a autorităţilor fiscale din Ungaria.

-LK Kft - conform datelor de la Registrul auto, acestea nu au fost înregistrate în Ungaria, societatea a depus decont de TVA în perioada 01-02 2011, a fost scoasă din evidenţa fiscală cu data de 12.12.2011. Nu au fost efectuate inspecţii de către autorităţile fiscale maghiare pentru perioada solicitată întrucât societatea maghiară a intrat în procedura de lichidare începând cu data de 25.06.2012 şi a fost radiată din Registrul Comerţului începând cu 06.11.2013. Autoturismele indicate nu au fost înregistrate sau vândute pe teritoriul Ungariei. Societatea nu a depus declaraţii pe anul 2011, aparent şi-a oprit activitatea începând cu anul 2011.

În baza răspunsurilor primite de la autorităţile maghiare referitor la operaţiunile intracomunitare derulate de SC  A  SRL cu societăţile maghiare  anterior menţionate şi a Deciziei nr. …../ 30.04.2015 s-a procedat la refacerea controlului în conformitate cu prevederile art. 216 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală, actualitate.

 S-au verificat cele 18 facturi întocmite de SC A  SRL, facturi în care s-a menţionat codul de înregistrare în scopuri de TVA al cumpărătorului din alt stat membru şi care conţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal.

Organele de control au reanalizat operaţiunile derulate de SC  A  SRL în perioada ianuarie 2011 - noiembrie 2013 privind livrarea celor 18 autoturisme vechi către cele 4 firme din Ungaria ca urmare a răspunsurilor primite de la autorităţile maghiare.

Pe baza verificărilor efectuate de către organele de inspecţie fiscală şi a răspunsurilor primite la solicitările de tip SCAC/ AF de la autorităţile maghiare, inspectorii fiscali au concluzionat că cele 18 autoturisme în valoare de 356.438 lei înregistrate de către SC A  SRL ca fiind livrate în Ungaria nu îndeplinesc condiţiile de scutire de TVA, deoarece nu au fost îndeplinite condiţiile de scutire, nefăcându-se dovada că au părăsit teritoriul României. Mai mult, referitor, la operaţiunile intracomunitare derulate de SC A  SRL cu societăţile maghiare LL, LP, LK şi LU, autorităţile maghiare afirmă că autoturismele înregistrate de SC A SRL ca fiind livrate către aceste societăţi, nu au fost declarate şi nici nu au fost înmatriculate în Ungaria.

Astfel, în opinia inspectorilor fiscali,  documentele înregistrate de SC A  SRL nu pot îndeplini calitatea de documente justificative pentru a beneficia de scutire de TVA conform prevederilor art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/ 2003, pe motiv că societatea în cauză nu poate face dovada părăsirii teritoriului naţional, întrucât din informaţiile deţinute de organele de control, acestea figurează înmatriculate pe teritoriul naţional şi nu în alte state, în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (3) lit. f) din OG 927 2003 privind Codul de procedură fiscală, organele de control au procedat la determinarea corectă a taxei pe valoarea adăugată colectată pentru bunurile care nu îndeplinesc condiţiile de scutire, pentru cele 18 autoturisme, aplicând cota standard de 24% conform art. 140 alin. (1) din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal.

In concluzie, SC "A SRL nu era îndreptăţită să aplice regimul de scutire de TVA la facturile emise pentru cele 18 autoturisme livrate către societăţile maghiare şi datorează la bugetul de stat taxa pe valoarea adăugată în sumă de 85.545 lei.

Pentru neplata la termen a taxei pe valoarea adăugată, au calculat dobânzi/ majorări de întârziere aferente în sumă de 34.547 lei şi penalităţi de întârziere în sumă de 12.145 lei pe perioada 01.11.2011 -08.12.2014.

Împotriva raportului de inspecţie fiscală, a deciziei de impunere şi a dispoziţiei de măsuri, reclamanta a formulat contestaţie, care însă a fost soluţionată nefavorabil de autoritatea pârâtă.

Potrivit documentelor existente la dosarul cauzei, respectiv Decizia de impunere nr. F-BH X/ 23.09.2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice şi Raportul de inspecţie fiscală nr. F-BH Y/ 23.09.2015, rezultă că în perioada ianuarie 2011 - noiembrie 2013 reclamanta SC A  SRL a înregistrat în contabilitate livrări intracomunitare de autoturisme vechi către firmele LL, LP, LK  şi LU din Ungaria, în sumă totală de 356.438 lei pentru care nu a colectat taxa pe valoarea adăugată aferentă în sumă de 85.545 lei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2 al.1 lit a din Directiva 2006/112/CE a Consiliului Europei, privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, este  supuse TVA „livrarea de bunuri efectuate cu titlu oneros pe teritoriul unui stat de către o persoană impozabilă care acţionează ca atare”, iar potrivit dispoziţiilor art. 14 al.1 din aceeaşi directivă, „livrare de bunuri înseamnă transferul dreptului de dispune de bunuri corporale în calitate de proprietar”.

Potrivit principiului neutralităţii taxei, care se desprinde din interpretarea Directivei, fiind o taxă indirectă, se impune ca taxa pe valoarea adăugată să fie suportată de consumatorul final al bunului, verigile intermediare implicate în operaţiunile supuse TVA ( cum este situaţia reclamantei în speţă) să nu suporte nici o sarcină fiscală.

Prin urmare, problema juridică dedusă judecăţii este aceea de a stabili dacă vânzarea celor 18 autoturisme îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerată „livrare de bunuri” în accepţiunea directivei şi a dispoziţiilor interne.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 128 C.fiscal, în vigoare la data efectuării inspecţiei fiscale, „este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar. [...](9) Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri, în înţelesul alin.(1), care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.”

Potrivit  dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Instrucţiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) - i), art. 143 alin. (2) şi art. 144A1 din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/ 2006 şi ulterior prin Ordinele nr. 1.503/ 2007, 2.421/ 2007 şi 3.419/ 2009, „scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cu excepţiile de la pct 1 şi 2 ale aceleiaşi litere a), se justifică pe baza următoarelor documente:

a)factura care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal şi în care sa fie menţionat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru;

b)documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru şi, după caz,

c)orice alte documente, cum ar fi: contactul/ comanda de vânzare/ cumpărare, documentele de asigurare."

Din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate reiese că livrările intracomunitare de bunuri sunt operaţiuni scutite de taxă pe valoarea adăugată, dar condiţia esenţială pentru a califica o livrare de bunuri sau servicii drept livrare intracomunitară este aceea de a fi prezentate documentele care probează că bunurile livrate au fost expediate sau transportate din România într-un alt stat membru, de către furnizor, cumpărător sau de către o altă persoană în contul acestora.

În speţă, astfel cum rezultă din cuprinsul Raportului de inspecţie fiscală nr. F-BH Y/23.09.2015, s-au verificat cele 18 facturi întocmite de SC  A SRL, facturi în care s-a menţionat codul de înregistrare în scopuri de TVA al cumpărătorului din alt stat membru şi care conţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal.

Organele de control au reanalizat operaţiunile derulate de SC A SRL în perioada ianuarie 2011 - noiembrie 2013 privind livrarea celor 18 autoturisme vechi către cele 4 firme din Ungaria ca urmare a răspunsurilor primite de la autorităţile maghiare.

În ceea ce priveşte dovada că aceste autoturisme  au părăsit teritoriul României, instanţa apreciază că este lipsită de relevanţă, pentru speţă, împrejurarea potrivit căreia partenerii contractuali ai reclamantei nu au înmatriculat o parte din aceste autoturisme pe teritoriul Ungariei ori că acestea au fost revândute, ulterior, pe teritoriul României, în condiţiile în care , în conformitate cu  dispoziţiile  art. 4 al Convenţiei de la Geneva din 1956 referitoare la transportul internaţional de mărfuri pe şosele, proba transportului o reprezintă scrisoare de trăsură (C.M.R.).

Ori, în speţă, reclamanta a făcut dovada emiterii  facturilor fiscale pentru toate autoturismele, precum şi CMR-urile aferente fiecăreia, CMR-uri semnate şi ştampilate de către cumpărători :A, B, C, D,,E, F, G.

Mai  mult, conţinutul acestor înscrisuri este întărit prin declaraţia dată de martorul AI audiat nemijlocit în faţa instanţei, persoană care a declarat că, în calitate de consilier de vânzări şi apoi director vânzări în cadrul societăţii reclamante a participat activ la încheierea operaţiunii de livrare a celor 18 autoturisme, care s-a desfăşurat identic ca şi în situaţia tuturor celorlalte livrări de bunuri interne şi intracomunitare, dovada livrării realizându-se prin semnarea şi semnarea scrisorii de trăsură (CMR) de către cumpărător.

Mai mult, din analiza celor reţinute prin Raportul de inspecţie fiscală, rezultă că nici una dintre societăţile maghiare nu a negat că a achiziţionat autoturisme de la societatea reclamantă, astfel :  societatea  LL a recunoscut recepţia vehiculelor;  societatea LP nu a pus la dispoziţie nici un document autorităţilor fiscale maghiare, neputându-se face astfel o verificare a înregistrării facturilor; societăţile  LK şi LU - administrate ambele de numitul DC - în ceea ce o priveşte pe prima, reprezentanţii societăţii au refuzat să dea declaraţii, dar au prezentat facturi cu privire la maşinile livrate de reclamantă către aceştia  din care rezultă că aceasta şi-a înregistrat în contabilitate autoturismele achiziţionate de la reclamantă, de unde rezultă, aşadar că acestea au ieşit din România şi au devenit proprietatea unei persoane juridice ungare, care a dobândit drept deplin de dispoziţie asupra acestora iar în ceea ce priveşte a doua societate, nu au putut fi verificate actele si declaraţiile deoarece societatea a fost intre timp radiata.

Potrivit practicii constante a instanţei supreme, în materia TVA, este suficient să fie demonstrat că este îndeplinită condiţia substanţială pentru a fi acordată scutirea, soluţiile ICCJ fiind  o aplicaţie a Art. 146 Cod fiscal, care nu prevăd o astfel de condiţie suplimentară pentru deductibilitatea TVA.

Astfel, prin Decizia ICCJ 7405/2013,  instanţa supremă a anulat actele administrativ fiscale de impunere prin care unui contribuabil i-a fost negat dreptul de deducere al TVA pentru motivul formal că furnizorul, persoană impozabilă neînregistrată în scopuri de TVA, a emis factură cu TVA, iar contribuabilul contestatar a achitat în integralitate TVA aferent facturii. Pentru a decide in sensul anulării actelor administrative de impunere ICCJ a analizat îndeplinirea condiţiilor de fond - respectiv realitatea tranzacţiei derulate şi constatând condiţia substanţială îndeplinită a conchis că „toate în celelalte aspecte invocate în susţinerea acestui motiv nu mai sunt relevante".

În speţă, în condiţiile în care facturile  prin care a fost transferat dreptul de proprietate asupra celor 18 autoturisme  au fost înregistrate în contabilitate de către societatea reclamantă, iar autoritatea pârâtă nu a dovedit ca aceste facturi reflectă operaţiuni fictive, existând doar suspiciunea autorităţilor fiscale maghiare în acest sens, instanţa apreciază că există prezumţia realităţii tranzacţiei, condiţie impusă prin decizia Înaltei Curţi.

In ceea ce priveşte predictibilitatea legii si a interpretărilor pe care autorităţile trebuie sa o dea acesteia  avem în in vedere si considerentele hotărârii din 07.10.2011 CEDO în cauza nr. 39766/05 Serkov vs. Ucraina, care a constat ca lipsa de transparenţă în fiscalitate afectează încrederea publicului în lege, iar bâlbele de interpretare ale autorităţii (administrativ-fiscale sau cu atribuţii Jurisdictionale) compromit predictibilitatea normei fiscale. Situaţia necorespunzătoare în care se află legislaţia naţională într-o materie fiscală atrage indiscutabil răspunderea Statului inclusiv sub exigenţa „calităţii dreptului" prevăzute în Convenţie.

Acolo unde legislaţia naţională oferă interpretări ambigue sau multiple unor drepturi şi obligaţii ale contribuabililor, remediul cel mai la îndemână pentru autorităţi pentru a se conforma CEDO este aplicarea vechiului principiul in dubio contra fiscum, ridicat la rang de drept al omului.

În consecinţă, în opinia Curţii, absenţa predictibilităţii necesare şi a clarităţii legislaţiei naţionale cu privire la o asemenea problemă fiscală importantă, generând interpretări juridice contrare, determină nerespectarea cerinţei privind „calitatea dreptului" prevăzută de Convenţie.

Curtea a mai reținut cerinţa prevăzută de secţiunea 4.4.1 din Legea privind Răspunderea Contribuabililor (Plăţi), care stipula faptul că, în cazul în care legislaţia naţională oferea interpretări ambigue sau multiple ale drepturilor şi obligaţiilor contribuabililor, autorităţile naţionale aveau obligaţia de a recurge la abordarea care era mai favorabilă pentru contribuabil. Or, în cazul analizat, autorităţile au optat tocmai pentru interpretarea mai puţin favorabilă pentru contribuabil a legislaţiei naţionale, ceea ce a dus la perceperea de TVA petentului (a se vedea de asemenea Shchokin vs. Ucraina, nr. 23759/03 şi nr. 37943/o6, § 57,14 octombrie 2010)."

Mai mult, principiul certitudinii impunerii a fost in mod constant invocat în jurisprudenţă şi de CJUE dar şi de ICCJ. Astfel, Curtea Europeana de Justiţie s-a pronunţat în numeroase spete ce i-au fost deduse spre judecare, reţinând că principiul certitudinii impunerii „are o importanta deosebita când este vorba de o reglementare susceptibila să determine cheltuieli financiare, pentru a le permite celor interesaţi sa cunoască cu exactitate întinderea obligaţiilor pe care aceasta le-o impune" Cauza C-225/02, Halifax si alţii c. Commissioners of Custom & Excise, Cauza C-409/04.

Faţă de cele reţinute, apreciind că reclamanta este îndreptăţită la scutirea de la plata  TVA în  sumă de 85.545 lei, la care s-au calculat  majorările şi penalităţile aferente în sumă totala de 34.547 lei, respectiv 12.145 lei, instanţa în temeiul dispoziţiilor art. 18 din L.554/2004 va admite acţiunea acesteia şi va dispune anularea actelor administrativ fiscale emise de pârâtă prin care s-a reţinut că reclamanta datorează aceste sume.

Raportat la soluţia pronunţată în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C-pr.civ., va obliga pârâtele în favoarea reclamantei la plata sumei de 2650 lei reprezentând cheltuieli de judecată – taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea precizată formulată de reclamanta SC A SRL, cu sediul în ………… în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL Finanţelor Publice -Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca cu sediul ……….. şi DGRFP Cluj Napoca prin AJFP B  cu sediul în….. AŞi în consecinţă:

Dispune anularea Deciziei nr. …./12.05.2016 prin care s-a respins contestaţia împotriva Deciziei de impunere şi a Raportului de inspecţie fiscală;

Dispune anularea Deciziei de impunere nr. F-BH-X8/23.09.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. F-BH Y /23.09.2015;

Dispune anularea Deciziei nr. Z/05.11.2015 privind soluţionarea contestaţiei împotriva dispoziţiei de măsuri.

Dispune anularea Dispoziţiei de măsuri nr. R/23.09.2015 şi a Procesului verbal nr. T/07.10.2015.

Obligă pârâtele în favoarea reclamantei la plata sumei de 2650 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs, care se va depune la Tribunalul Bihor, în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 02.02.2017.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare