Recurs. Informațiile de interes public trebuie să aibă caracter determinat, neputând constitui informații de interes public puncte de vedere ale diverselor autorități publice

DREPT ADMINISTRATIV

Recurs. Informațiile de interes public trebuie să aibă caracter determinat, neputând constitui informații de interes public puncte de vedere ale diverselor autorități publice

- art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001

Definiția legală a informațiilor de interes public cuprinsă la art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, ca fiind orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice.

Prin cererea formulată intimatul a solicitat informații cu privire la strategiile și demersurile pârâtului pentru reglementarea și/sau îmbunătățirea  cadrului legislativ  pentru o mai bună  funcționare a sistemului judiciar astfel încât să fie eliminate sincopele și riscurile constatate în desfășurarea activității judiciare, precum și pentru angajarea răspunderii materiale a magistraților pentru erorile comise în desfășurarea activității.

Informațiile de interes public trebuie să aibă caracter determinat, adică să fie identificabile în concret, neputând constitui informații de interes public puncte de vedere ale diverselor autorități publice cu privire la anumite situații de fapt sau de drept și nici oferirea unor consultații juridice către persoanele fizice.

Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 77 din 4 februarie 2022

Prin Sentința nr. (...) din 07.10.2021, Tribunalul (...) a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul (R), în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea nr.544/2001) și în consecință a obligat pârâtul să-i comunice reclamantului informații privind  strategia, demersurile și propunerile legislative efectuate în scopul îmbunătățirii sistemului judiciar sub aspectul  prevenirii și reparării erorilor judiciare, inclusiv în ce privește angajarea răspunderii materiale a magistraților, precum și în ce privește prescripția răspunderii penale.

A respins în rest acțiunea, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate.

În motivare, recurentul a arătat că este aplicabil motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.

A învederat instanței recurentul, în esență, că, prin reținerea dispozițiilor Legii nr. 554/2004 ca aplicabile în prezenta cauză și invocarea acestora prin cererea de chemare în judecată în ceea ce privește pretinsa lipsă a răspunsului pentru cererile de la pct. 1-3 și nemulțumirea cu privire la răspunsul de la pct. 4, se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile, conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.

A mai arătat recurentul, în esență, că instanța de fond, cu încălcarea prevederilor legale, a obligat pârâtul la comunicarea de informații în forma reformulată în cadrul cererii de chemare în judecată, informații care nu au fost solicitate prin cererea nr. (xxxxx)/17.06.2021.

Conform susținerilor recurentului, intimatul i-a cerut să comunice punctul de vedere și măsurile care se vor lua, însă recurentul poate fi obligat să comunice doar informații care sunt identificabile și care există, neputând fi obligat să comunice ceva care nu există și nu a fost emis sau, prin intermediul procedurii de obținere a informațiilor de interes public, să fie obligat să adopte o anumită conduită, cum ar fi adoptarea unor măsuri cu privire la aspectele sesizate în petiție sau formularea unui punct de vedere.

În acest context,  recurentul a apreciat că răspunsul comunicat intimatului a fost formulat cu respectarea prevederilor legale, iar instanța de judecată a admis în mod greșit acțiunea.

A mai susținut recurentul, în esență, că orice inițiativă legislativă a Ministerului Justiției, asumată de conducerea acestuia, este supusă dezbaterii publice, potrivit Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică iar în ceea ce privește eventualele demersuri viitoare de modificare legislativă care nu sunt asumate, însușite sau concretizate în proiecte de acte normative propriu-zise, recurentul apreciază că acestea nu sunt informații de interes public, simpla intenție nemanifestată juridic a unei instituții (persoană juridică) neputând constitui astfel de informații.

În ceea ce privește instituția prescripției răspunderii penale, recurentul a menționat, în esență, că nu există niciun proiect de lege inițiat de Ministerul Justiției care să aibă un asemenea obiect și nici nu se are în vedere un astfel de demers.

În drept, recurentul a invocat art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 22 alin. (3) din Legea nr. 544/2001 și art. 461 alin. (2), art. 483, art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimatul (R) a solicitat menținerea sentinței atacate.

În motivare, intimatul  a arătat, în esență, că din analiza dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, rezultă că autoritățile sau instituțiile publice pot fi obligate să furnizeze acele informații care au legătură cu atribuțiile și competențele lor, astfel cum sunt stabilite prin actele normative de organizare și funcționare.

În opinia intimatului, cererea adresată Ministerului Justiției se subsumează prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2002, și nu a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, constituind o sesizare pentru a cărei soluționare legală ar fi fost necesară depunerea unor măsuri de cercetare și analiză detaliată a tuturor aspectelor sesizate, inclusiv pentru consultarea instituțiilor la care s-a făcut referire în cuprinsul solicitării.

A considerat intimatul, în esență, că prin faptul că pârâtul nu a transmis refuzul de comunicare a informației și a motivării refuzului au fost încălcate prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 544/2001.

De asemenea, intimatul a arătat, în esență, că prin faptul că recurentul nu a solicitat prelungirea termenului de 10 zile la 30 de zile pentru obligația de a răspunde la solicitarea informațiilor de interes public au fost încălcate prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.

În drept, intimatul nu și-a motivat întâmpinarea.

Analizând recursul, instanța a constatat următoarele:

Prin cererea de comunicare de informații de interes public formulată de intimat în data de 16.06.2021 (filele 6-7 dosar fond) intimatul i-a solicitat recurentului să îi prezinte punctul de vedere cu privire la anumite situații prezentate în cerere și măsurile pe care le va lua în reglementarea acestora precum și să precizeze dacă va desființa A.N.A.B.I. Recurentul a răspuns solicitării intimatului prin adresa nr. (xxxxx)/15.07.2021 (filele 23-28 dosar fond).

Curtea a reținut că prin cererea de recurs s-au formulat critici de nelegalitate a sentinței recurate vizând inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, care se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, și critici de nelegalitate vizând greșita interpretare a normelor legale privind comunicarea informațiilor de interes public, acestea din urmă putând fi încadrate la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă.

Analizând criticile de nelegalitate vizând inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, care se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că potrivit art. 193 alin. (2) Cod procedură civilă, „neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii”.

Din interpretarea acestei dispoziții legale reiese că excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile este o excepție relativă, care poate fi invocată de pârât, numai în fața instanței de fond, până la momentul depunerii întâmpinării.

În speță, instanța de control judiciar a constatat că recurentul nu a invocat prin întâmpinarea depusă la instanța de fond excepția inadmisibilității acțiunii, astfel că invocarea acesteia direct în recurs apare ca inadmisibilă.

Față de caracterul inadmisibil al invocării excepției inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, Curtea a constatat că nu mai este necesar a se analiza dacă excepția ar fi fost sau nu întemeiată, neputându-se astfel reține ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește însă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că acesta este întemeiat.

Astfel, instanța de recurs a avut în vedere că față de definiția legală a informațiilor de interes public cuprinsă la art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, nu se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 544/2001 cererea formulată de intimat în ceea ce privește prezentarea punctului de vedere cu privire la situațiile de fapt și de drept prezentate în cerere.

Sub acest aspect, Curtea a reținut că informațiile de interes public trebuie să aibă caracter determinat, adică să fie identificabile în concret, neputând constitui informații de interes public puncte de vedere ale diverselor autorități publice cu privire la anumite situații de fapt sau de drept și nici oferirea unor consultații juridice către persoanele fizice.

Curtea a avut în vedere că în mod eronat a reținut prima instanță că prin cererea formulată intimatul ar fi solicitat informații cu privire la strategiile și demersurile Ministerului pentru reglementarea și/sau îmbunătățirea  cadrului legislativ  pentru o mai bună  funcționare a sistemului judiciar astfel încât să fie eliminate sincopele și riscurile constatate în desfășurarea activității judiciare, precum și pentru angajarea răspunderii materiale a magistraților pentru erorile comise în desfășurarea activității.

Din conținutul cererii adresate recurentului nu rezultă că acesta ar fi fost obiectul solicitării intimatului, nefiind indicată niciunde în cuprinsul cererii vreo strategie anume adoptată de recurent cu privire la care s-ar dori furnizarea unor informații.

Din contră, din conținutul cererii formulate de intimat rezultă fără echivoc că acesta a solicitat să i se comunice punctul de vedere al recurentului cu privire la niște norme juridice în vigoare prin raportare la o anumită stare de fapt expusă de intimat.

Or, punctul de vedere al unei anumite autorități publice cu privire la o stare de fapt sau de drept și demersurile viitoare avute în vedere de aceeași autoritate publică nu constituie informații de interes public dintre cele supuse comunicării de vreme ce nu au caracterul concret cerut de lege pentru astfel de informații.

Prin urmare, în mod eronat a reținut prima instanță că recurentului i s-ar fi solicitat prin cererea formulată informații de interes public în legătură cu strategia, demersurile și propunerile legislative efectuate în scopul îmbunătățirii  sistemului judiciar  sub aspectul  prevenirii și reparării erorilor judiciare,  inclusiv în ce privește angajarea  răspunderii materiale a magistraților, precum și  în ce privește  prescripția  răspunderii penale și că acestea nu i-ar fi fost comunicate intimatului.

În lipsa caracterului de informație de interes public, instanța de fond a încălcat normele de drept material incidente în cauză atunci când a dispus admiterea acțiunii cu privire la obligația de comunicare a acestor informații.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 Cod procedură civilă, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a casat în totalitate sentința recurată și a respins ca nefondată acțiunea.

(Decizie redactată de judecător Alin VĂSONAN și rezumată de judecător Claudia Carmen ORBAN)

Domenii speta

Spete similare