Hotarâre care sa tina loc de act autentic

Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:013.001890

Dosar nr. 1188/216/2014

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1890/2016

Şedinţa publică de la 06 Iunie 2016

Obiectul cauzei:hotarâre care sa tina loc de act autentic

INSTANŢA

Asupra apelurilor civile de faţă,

Constată că  la data de 28 aprilie 2014, s-a înregistrat cererea formulată de reclamanţii (...) şi (...) împotriva pârâtului (...) , prin care s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafeţele de teren de 45 mp situată în (...) cu vecinătăţile: (...) , rest proprietate reclamanta şi şoseaua Cepari - Curtea de Argeş, pe care reclamanta (...)  a cumpărat-o de la pârât la data de (...) pentru suma de (...) lei rol şi 5.360 mp, situat în (…) cu vecinătăţile: drumul, (...) , rest proprietate reclamant, (...) şi (...) , precum şi 2.587 mp, situată în (...) , cu vecinătăţile: (...) , (...) şi drumul de acces, pe care reclamantul (...) le-a cumpărat prin chitanţa la data de (...) de la pârât şi pentru care a plătit suma de (...) rol, precizându-se că în urma măsurătorilor cadastrale făcute suprafeţele cumpărate de reclamantul (...) sunt în realitate de 4.115 mp şi 2.788 mp. Reclamanţii au solicitat şi cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin chitanţa intervenită între reclamanţi (care sunt fraţi) şi pârât au cumpărat cele trei suprafeţe de teren pentru care au plătit suma totală de (...) lei rol, iar de la data perfectării chitanţei dar şi înainte de aceasta au stăpânit terenurile, s-au manifestat ca veritabili proprietari, au achitat preţul stabilit, astfel încât convenţia dintre părţi este una legală. S-a mai arătat că pârâtul deţine acte de proprietate, respectiv hotărâre judecătorească de reconstituire a dreptului de proprietate - sentinţa civilă nr. 28/07.01.1998, proces–verbal de punere în posesie încheiat la 03.08.1998 şi titlu de proprietate emis în temeiul Legii Fondului Funciar. Reclamanţii au mai precizat că la data de 20.03.2010 au încheiat un proces-verbal de bună vecinătate pentru a întocmi documentaţia cadastrală în vederea înscrierii terenurilor în cartea funciară, însă aşa cum rezultă şi din încheierea (...) emisă de OCPI-BCPI Curtea de Argeş, imobilul care face obiectul prezentei cereri, respectiv suprafaţa de 8.835 mp din care şi terenurile în litigiu, este situat în tarlaua 9, astfel că se impune corectarea titlului de proprietate. Reclamanţii au mai menţionat că, cu ocazia măsurătorilor s-a constatat că în realitate suprafaţa de 5.360 mp este de 4115 mp (notată cu 3 F), iar suprafaţa de 2.587 mp este de 2.779 mp (notată cu 4F), iar pârâtul a promis că va intra în legalitate cu această situaţie şi va promova cerere, însă nici până în prezent nu cunosc dacă a întreprins vreun demers sau nu. Au mai arătat că l-au notificat pentru data de 15.10.2013 să se prezinte la orele 12:00 la BNP (...) în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare şi, deşi a primit notificarea, pârâtul nu s-a prezentat la data fixată pentru închiderea contractului de vânzare-cumpărare, motiv pentru care au formulat prezenta cerere pentru ca instanţa să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Reclamanţii au mai invocat  art. 1650 din Codul civil, conform căruia vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun, în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să-l plătească. Au apreciat că de vreme ce părţile s-au înţeles, bunul a fost determinat, preţul stabilit şi achitat, este vorba despre o vânzare valabilă, iar deoarece vânzătorul a refuzat să se prezinte în faţa notarului în vederea perfectării vânzării-cumpărării instanţa poate substitui voinţa debitorului refractar şi poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. În drept, s-au invocat art. 1528 C.civ. rap. la art. 1650 şi urm. C.civ. Pentru dovada acţiunii, s-a solicitat interogatoriul pârâtului, proba cu martori, expertiza tehnică de specialitate, proba cu înscrisuri.

La data de 5 iunie 2014, s-a formulat  cerere de intervenţie principală de numitul (...) , prin care s-a solicitat în principiu admiterea cererii de intervenţie principală având în vedere că pentru suprafaţă de teren ce face obiectul cererii de chemare în judecată, între intervenient şi pârât la data de 23.07.1997 – anterior datei invocate de către reclamanţi – (...) şi ulterior în forma autentică antecontractul de vânzare-cumpărare nr. (...) , s-a o promisiune de vânzare ce a avut ca obiect aceeaşi suprafaţă de teren.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor şi admiterea cererii sale, în sensul pronunţării în contradictoriu cu pârâtul (...)  a unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de teren de cca. 8.834 mp teren, din care 2.792 mp fâneţe şi 6.042 mp livadă situat în (…) (...) , judeţul Argeş, având ca vecini la Nord pe (...) , la Sud, Est şi Vest drum comunal.

Intervenientul a arătat că între el şi pârâtul (...)  s-a încheiat la data de 23.07.1997 un înscris sub semnătură privată prin care pârâtul, în calitate de vânzător, i-a vândut terenul în suprafaţă de cca. 8.834 m.p. în schimbul preţului de 1.000 lei primit la data încheierii înscrisului. A mai precizat că nu a putut fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, deoarece pârâtul nu avea eliberat titlu de proprietate pentru acest teren, pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991. Ulterior, la data de 24.07.2012 între intervenient şi pârât s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1758 de BNP (...) , având ca obiect promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a terenului menţionat, antecontract prin care s-au obligat ca până la data de 24.07.2013 să se prezinte la notariat în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Intervenientul a mai menţionat că pârâtul l-a împuternicit, prin procura specială autentificată sub nr. (...) de BNP (...) , cu semnarea contractului de vânzare-cumpărare în numele lui pentru terenul pentru care a primit preţul în 1997.

A mai arătat că, atunci când a procedat la întocmirea documentaţiei cadastrale pentru terenul în litigiu, a descoperit erori materiale cuprinse în titlul de proprietate nr. 106448/21.01.1999, motiv pentru care pârâtul a solicitat instanţei rectificarea erorilor cu privire la suprafeţe amplasament şi categorie conform planului de amplasament şi delimitare a imobilului întocmit de ing. cadastru (...), iar prin sentinţa civilă nr. 293/18.03.2014 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 3357/216/2013 s-a admis acţiunea. Intervenientul a solicitat suspendarea soluţionării prezentei cauze până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului 3357/216/2013, în baza art. 413 alin. 1 Cod procedură civilă. Intervenientul a invocat şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte acţiunea reclamanţilor, arătând că obligaţia promitentului născută din promisiunea de vânzare se stinge la expirarea termenului general de prescripţie, care începe să curgă de la data la care reclamanţii au încheiat promisiunea de vânzare sub forma înscrisului sub semnătură privată. A mai arătat că trebuie să se aibă în vedere că pentru aceeaşi suprafaţă de teren pârâtul a încheiat întâi cu el, la data de 23 iulie 1997, înscrisul sub semnătură privată privind înstrăinarea terenului, pentru care a primit şi suma de 1.000 lei, iar după eliberarea titlului de proprietate în baza Legii 18/1991, între părţi s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar reclamanţii au avut cunoştinţă de actele încheiate între intervenient şi pârât, promovarea acţiunii de către reclamanţi fiind făcută cu rea-credinţă. În drept, a invocat art. 61 alin.2 Cod procedură civilă, art. 1073-1077 vechiul Cod civil, iar în dovedirea cererii a solicitat proba cu interogatoriu, proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică de specialitate.

Prin întâmpinare, reclamanţii au invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune faţă de intervenient, deoarece acesta nu a stăpânit niciodată terenul, iar termenul curge de la data încheierii convenţiei, eventual de la data deposedării bunului înstrăinat.

Au solicitat în principal respingerea cererii de intervenţie în interes propriu ca fiind prescrisă, raportat la chitanţa din anul 1997, iar în subsidiar, pentru că vânzarea legală către intervenient a fost făcută după ce pârâtul le-a înstrăinat lor suprafaţa de teren. Reclamanţii au mai susţinut că pentru o vânzare, respectiv o promisiune de vânzare cumpărare, valabilă, cel care promite că va vinde trebuie să facă dovada calităţii sale de proprietar al terenului înstrăinat, or, la 23.07.1997, pârâtul nu avea reconstituit dreptul de proprietate, care a intervenit prin sentinţa civilă nr. 28/2.01.1998, astfel că doar reclamanţilor la înstrăinare pârâtul avea dobândit dreptul de proprietate. Reclamanţii au mai susţinut că terenul în litigiul nici nu a format obiectul legii fondului funciar, pentru că pe raza satului Cărpeniş din comuna Cepari nu a existat CAP, iar terenul a fost stăpânit de reclamanţi şi, înaintea lor, de autorii lor, de peste 60 de ani în urma unor schimburi, deci şi anterior chitanţei dintre reclamanţi şi pârât. Au mai susţinut că promisiunea lor de vânzare-cumpărare este una valabilă, a intervenit ca urmare a hotărârii de reconstituire a dreptului de proprietate şi a punerii în posesie şi ei stăpânesc terenul. Despre intervenient, au arătat că avea cunoştinţă de convenţia dintre reclamanţi şi pârât, atunci când a mers la notar şi a încheiat antecontractul în forma autentică. Au mai precizat că în realitate chitanţa la care se referă intervenientul este făcută de (...) , tatăl intervenientul, iar ulterior, după decesul acestuia, intervenientul şi pârâtul au făcut antecontractul din 2012. Au mai precizat că intervenientul este chiar vecinul lor şi cunoştea aceste aspecte, iar pârâtul a recunoscut că a vândut terenul în litigiu atât reclamanţilor cât şi intervenientului. În drept, s-a invocat art. 201 Cod procedură civilă, iar în dovedire s-a solicitat interogatoriu, înscrisuri şi martori.

Prin sentinţa civilă nr. 578/11.06.2015 a Judecătoriei Curtea de Argeş a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru cererea formulată de reclamanţi.

S-a admis acţiunea, fiind pronunţată o hotărâre care să ţină loc de  act de vânzare – cumpărare între reclamanţii (...) şi (...) , în calitate de cumpărători, şi pârâtul (...) , în calitate de vânzător, astfel: reclamanta (...) , în calitate de cumpărătoare, şi pârâtul (...) , în calitate de vânzător, cu privire la terenul în suprafaţă de 45 mp situat în pct. „Acasă” din comuna Cepari, (...) , judeţul Argeş, cu vecinii: N – (...) ; E – drum judeţean; S – (...) ; V – (...)  (teren identificat în planşa A din raportul de expertiză întocmit de experta (...) – fila 114 dosar); reclamantul (...) , în calitate de cumpărător, şi pârâtul (...) , în calitate de vânzător, cu privire la terenul în suprafaţă de 2.778 mp situat în pct. „Acasă” din comuna Cepari, (...) , judeţul Argeş, cu vecinii: N – (...) ; E – Drumul Bisericii; S – Drumul Bisericii; V – (...)  (teren identificat în planşa B din raportul de expertiză întocmit de experta (...) – fila 115 dosar) şi terenul în suprafaţă de 4.087 mp situat în pct. „Acasă” din comuna Cepari, (...) , judeţul Argeş, cu vecinii: N – Drumul Bisericii; E – (...) ; S – (...)  şi (...) ; V – (...)  şi (...)  (teren identificat în planşa B din raportul de expertiză întocmit de experta (...) – fila 115 dosar).

A fost respinsă cererea formulată de intervenientul principal (...) , constatând prescris dreptul la acţiune.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 686 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

În adoptarea soluţiei s-au reţinut următoarele:

În înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanţă” întocmit la data de 18 ianuarie 1998, s-a consemnat o convenţie, reprezentând un antecontract de vânzare-cumpărare, încheiată între pârâtul (...) , în calitate de promitent vânzător, şi reclamanţii (...) şi (...) , în calitate de promitenţi cumpărători, privind vânzarea – cumpărarea a trei suprafeţe de teren: un teren în suprafaţă de 45 mp situat în pct. „Acasă” din comuna Cepari, (...) , judeţul Argeş, cu vecinii: N – (...) ; E – drum judeţean; S – (...) ; V – (...) ; un teren în suprafaţă de 2.778 mp situat în pct. „Acasă” din comuna Cepari, (...) , judeţul Argeş, cu vecinii: N – (...) ; E – Drumul Bisericii; S – Drumul Bisericii; V – (...) ; un teren în suprafaţă de 4.087 mp situat în pct. „Acasă” din comuna Cepari, (...) , judeţul Argeş, cu vecinii: N – Drumul Bisericii; E – (...) ; S – (...)  şi (...) ; V – (...)  şi (...) . În înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanţă” întocmit la data de 18 ianuarie 1998 s-a consemnat că preţul convenit pentru teren este de (...) lei şi respectiv de (...) lei, suma fiind primită de promitentul vânzător la data întocmirii înscrisului.

Potrivit convenţiei părţilor, promitenţii cumpărători au intrat în posesia terenurilor încă din anul 1998, în condiţiile în care şi anterior tot reclamanţii şi autorii lor stăpâniseră terenurile respective, care fuseseră predate la stat în anul 1953.

Reclamanţii l-au notificat pe pârâtul (...)  să se prezinte la notariat în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în forma prevăzută de lege, dar pârâtul nu s-a prezentat (notificarea nr. 59/3 octombrie 2013 a C.Av. (...) , confirmare de primire).

Pentru imobilul teren în discuţie, în baza titlului de proprietate nr. 106448/21 ianuarie 1999 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Argeş (cu privire la care s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 293/18 martie 2014 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 3357/216/2013, rectificarea titlului de proprietate nr. 106448/21 ianuarie 1999 eliberat de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Argeş, pentru titular (...) , cu privire la suprafeţe, amplasament şi categorie, conform planului de amplasament şi delimitare a imobilului întocmit de inginer cadastru (...)  – depus la dosar, astfel: la poziţia teren extravilan se adaugă: livezi T.9 S = 1.989 mp cu vecinătăţile: N – rest proprietate, E – drumul Bisericii, S – drumul Bisericii, V – rest proprietate; fâneţe T.9 S = 6.846 mp cu vecinătăţile: N – (...) , E – drumul Bisericii, S – drumul Bisericii, V – (...) ; total extravilan 23.835 mp în loc de 15.000 mp; la poziţia teren intravilan se modifică: livezi T.11 S = 2.594 mp în loc de 4.583 mp; fâneţe T.11 S = 5.153 mp în loc de 11.999 mp; total intravilan 63.530 mp), s-a întocmit documentaţia cadastrală şi s-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (certificat  nr. 411/17 ianuarie 2014 eliberat de OCPI Argeş – BCPI Curtea de Argeş cu privire la identificarea numărului topografic/cadastral şi de carte funciară după numele/denumirea proprietarului).

Prima instanţă a constatat că antecontractul de vânzare-cumpărare, invocat de reclamanţi în susţinerea pretenţiilor lor, consemnat în înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanţă” întocmit la data de 18 ianuarie 1998, a fost încheiat la data de 18 ianuarie 1998, această convenţie fiind izvorul drepturilor şi obligaţiilor părţilor deduse judecăţii potrivit cererii principale.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 71 din  3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. Aşadar, s-a apreciat că legea aplicabilă  este Codul civil din 1864, în forma în vigoare până la 1 octombrie 2011 şi titlul X „Circulaţia juridică a terenurilor” al Legii nr. 247/2005.

 Instanţa de fond a apreciat că acţiunea formulată de reclamanţi nu este prescrisă.

Astfel, în motivarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune al reclamanţilor, intervenientul a arătat că obligaţia promitentului născută din promisiunea de vânzare se stinge la expirarea termenului general de prescripţie, care începe să curgă de la data la care reclamanţii au încheiat promisiunea de vânzare sub forma înscrisului sub semnătură privată. Pârâtul, în susţinerea excepţiei, respectiv prin concluziile scrise depuse la dosar, a invocat disp. art. 1669 alin. 2 Cod civil, menţionând termenul de 6 luni pentru prescrierea dreptului la acţiune, raportat la dosarul nr. 3266/216/2013 al Judecătoriei Curtea de Argeş, care a avut ca obiect aceeaşi cerere de chemare în judecată formulată de reclamanţi împotriva sa, soluţionat prin încheierea de şedinţă din data de 28 ianuarie 2014, prin care s-a anulat cererea.

Cu privire la prescripţia extinctivă, conform disp. art. 201 din Legea nr. 71 din  3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Atât convenţia dintre reclamanţi şi pârât ce reprezintă izvorul obligaţiilor a căror îndeplinire/neîndeplinire este dedusă judecăţii de faţă, cât şi prescripţia dreptului la acţiune s-au încheiat, respectiv a început să curgă, anterior datei de 1 octombrie 2011, când a intrat în vigoare Cod civil actual.

Prima instanţă a apreciat că pentru toate cererile din dosarul de faţă legea aplicabilă este Codul civil din 1864, în forma în vigoare până la 1 octombrie 2011, precum şi Decretul nr. 167 din 10 aprilie 1958, republicat, privitor la prescripţia extinctivă, (nu Codul civil în vigoare).

Conform art. 1 şi art. 3 din Decretul nr. 167 din 10 aprilie 1958, republicat, privitor la prescripţia extinctivă, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar termenul general al prescripţiei este de 3 ani. Art. 7 din acelaşi act normativ, prevede că prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită. Art. 16 din Decretul nr. 167/1958 stipulează că prescripţia se întrerupe: a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia; b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare. Conform art. 17 din Decretul nr. 167/1958, întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, iar după întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie.

S-a apreciat că, în  cazul de faţă, pe de o parte, reclamanţii au introdus o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului, solicitând pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare pentru un teren pe care îl stăpânesc continuu încă înainte de 1998, fără să se stabilească prin convenţie un termen pentru încheierea contractului în forma autentică, iar pe de altă parte, pârâtul a recunoscut dreptul reclamanţilor prin pasivitatea sa,  respectându-le posesia asupra terenului şi netulburându-i pe reclamanţi în vreun fel până la data de 24 iulie 2012 când a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare în formă autentică cu intervenientul, manifestându-şi astfel indirect voinţa de a nega dreptul reclamanţilor.

Având în vedere cauza de întrerupere a cursului prescripţiei, cu privire la dreptul la acţiune al reclamanţilor, respectiv recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia, după întrerupere (iulie 2012), a început să curgă o nouă prescripţie, al cărei curs nu era împlinit la data de  28 aprilie 2014, când s-a înregistrat prezenta acţiune pe rolul instanţei.

Pe fondul cererii formulate de reclamanţi împotriva pârâtului, s-a reţinut că pârâtul, la interogatoriu, a confirmat atât convenţia încheiată cu reclamanţii (răspunsul la întrebarea nr. 1), cât şi stăpânirea exercitată de reclamanţi asupra terenurilor, chiar şi anterior încheierii convenţiei (răspunsul la întrebarea nr. 2 şi răspunsul la întrebarea nr. 13) şi plata preţului (răspunsurile la întrebările nr. 4 şi 5),  precum şi faptul că a dorit să încheie contractul în forma autentică (răspunsul la întrebarea nr. 7) şi că a vândut şi reclamanţilor dar şi intervenientului acelaşi teren (răspunsul la întrebarea nr. 8).

În raportul de expertiză întocmit de experta (...) , după analiza tuturor înscrisurilor prezentate de părţi şi a celor din evidenţele primăriei, în prezenţa părţilor s-au măsurat şi s-au identificat terenurile în litigiu ca fiind: terenul în suprafaţă de 45 mp situat în pct. „Acasă” din comuna Cepari, (...) , judeţul Argeş, cu vecinii: N – (...) ; E – drum judeţean; S – (...) ; V – (...)  (teren identificat în planşa A din raportul de expertiză – fila 114 dosar), teren împrejmuit parţial cu gard din lemn vechi de 2-5 ani – obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare denumit „chitanţă” din 18 ianuarie 1998; terenul în suprafaţă de 2.778 mp situat în pct. „Acasă” din comuna Cepari, (...) , judeţul Argeş, cu vecinii: N – (...) ; E – Drumul Bisericii; S – Drumul Bisericii; V – (...)  (teren identificat în planşa B din raportul de expertiză – fila 115 dosar), teren împrejmuit cu gard din lemn vechi şi gard de plasă vechi de 25 ani - obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare denumit „chitanţă” din 18 ianuarie 1998; terenul în suprafaţă de 4.087 mp situat în pct. „Acasă” din comuna Cepari, (...) , judeţul Argeş, cu vecinii: N – Drumul Bisericii; E – (...) ; S – (...)  şi (...) ; V – (...)  şi (...)  (teren identificat în planşa B din raportul de expertiză – fila 115 dosar), teren împrejmuit cu gard din lemn vechi de 15-20 ani - obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare denumit „chitanţă” din 18 ianuarie 1998; terenul în suprafaţă de 8.848 mp situat în comuna Cepari, (...) , judeţul Argeş, cu vecinii: N – Drumul Bisericii; E – Drumul Bisericii; S – Drumul Bisericii; V – (...)  (teren identificat în planşa C din raportul de expertiză – fila 116 dosar), teren împrejmuit cu gard din lemn vechi de 25 ani, gard de sârmă ghimpată de 2 ani, gard de plasă vechi de 25 ani, gard de lemn vechi de 25 ani - obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare denumit „chitanţă” din 23 iulie 1997 şi antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1758/24 iulie 2012 de BNP (...) ; terenul în suprafaţă de 1.533 mp situat în comuna Cepari, (...) , judeţul Argeş, cu vecinii: N – (...)  şi (...) ; E – (...) ; S – (...) ; V – Drumul Bisericii (teren identificat în planşa D din raportul de expertiză – fila 117 dosar), teren împrejmuit cu gard din lemn vechi şi gard de sârmă ghimpată din anul 2014 - obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare denumit „chitanţă” din 23 iulie 1997. Experta a precizat că terenul de 45 mp (planşa A) este stăpânit de (...) , iar terenurile de 4.087 mp (planşa B) şi 2.778 mp (planşa B) sunt stăpânite de (...) , că terenul de 6.070 mp (planşa C) este stăpânit de (...) , terenul de 2.778 mp (planşa C) este stăpânit de (...) , iar terenul de 1.533 mp (planşa D) este stăpânit de (...) . Experta a concluzionat că titlurile invocate de părţi se suprapun pentru suprafaţa de teren de 2.778 mp identificată atât pe planşa B cât şi pe planşa C, suprafaţă de teren stăpânită de (...) .

Prima instanţă, coroborând  probele  a reţinut existenţa unei convenţii încheiată între reclamanţi şi pârât, antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18 ianuarie 1998 invocat de reclamanţi fiind consemnat în înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanţă”, convenţie care a fost recunoscută fără rezerve de către pârât, s-a dovedit dreptul de proprietate al promitentului vânzător (drept de proprietate confirmat de titlul de proprietate eliberat în baza legilor fondului funciar şi de hotărârile judecătoreşti), s-au îndeplinit formalităţile necesare înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară prin întocmirea documentaţiei cadastrale pentru imobilul teren respectiv, preţul convenit a fost plătit încă de la data încheierii antecontractului, aspect confirmat de pârât, iar convenţia cuprinde toate elemente esenţiale pentru a reprezenta o convenţie de vânzare-cumpărare.

Potrivit art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, în cazul în care după încheierea unui antecontract cu privire la un teren una din părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţia poate să sesizeze instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract autentic.

Astfel, pentru admisibilitatea acţiunii prin care se solicită ca instanţa competentă să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unui antecontract de vânzare-cumpărare valabil întocmit, pârâtul să fi refuzat încheierea contractului în formă autentică, reclamantul să-şi fi îndeplinit obligaţiile contractuale şi antecontractul să fie constatat prin înscrisuri.

S-a apreciat că referitor la convenţia de vânzare-cumpărare, respectiv antecontractul de vânzare-cumpărare, conform prevederilor dreptului comun, respectiv Codul civil din 1864, la care legea specială face trimitere în mod expres, trebuie dovedite elementele esenţiale ale convenţiei de vânzare-cumpărare, respectiv: vânzarea este o convenţie prin care două părţi se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi preţul lui (art. 1294), preţul vânzării trebuie să fie serios şi determinat de părţi (art. 1303), executarea principalei obligaţii a cumpărătorului, aceea de a plăti preţul la ziua şi la locul determinat prin contract (art. 1361).

Prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 5 alin. 2 titlul X din Legea nr. 247/2005. 

Pentru determinarea şi clarificarea conţinutului contractului, a clauzelor sale, în scopul stabilirii drepturilor şi obligaţiilor născute din acesta, potrivit voinţei părţilor, se aplică regulile privind interpretarea contractelor, respectiv prioritatea voinţei reale a părţilor, prevăzută de art. 977 Cod civil din 1864 (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011), interpretarea clauzelor confuze sau contradictorii în sensul ce poate avea efect, în sensul ce rezultă din natura contractului, prevăzută de art. 978 şi art. 979 Cod civil din 1864 (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011), interpretarea în favoarea celui care se obligă, prevăzută de art. 983 Cod civil din 1864 (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011) şi raportarea la prestaţiile la care părţile s-au obligat oricât de generali ar fi termenii contractului, prevăzută de art. 984 Cod civil din 1864 (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011).

În cazul de faţă, susţinându-se că acea convenţie a părţilor priveşte promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a unor imobile terenuri în suprafaţă de 45 mp, 2.778 mp şi 4.087 mp, potrivit cererii reclamanţilor, trebuie interpretată conform normelor prev. de art. 977-985 Cod civil din 1864 (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011), fiind vorba despre contracte tipice, prevăzute expres de legea în vigoare în acel moment, existând condiţii specifice pentru valabilitatea lor. Potrivit disp. art. 969 Cod civil din 1864 (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011), contractele au forţă obligatorie între părţile contractante, însă dovada existenţei şi conţinutului contractului este în sarcina reclamanţilor.

Toate aceste aspecte legate de condiţiile încheierii antecontractului, de stabilirea şi plata preţului, de încercarea reclamanţilor de a încheia contractul în forma autentică raportat la refuzul pârâtului, de motivele refuzului pârâtului, sunt clare şi rezultă din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar cu răspunsurile părţilor la interogatoriu, fiind confirmate şi de susţinerile părţilor în cursul judecăţii.

 De asemenea, s-a reţinut că terenurile care au făcut obiectul antecontractului încheiat între reclamanţi şi pârât se află încă în patrimoniul pârâtului vânzător, nu au fost înstrăinate altei persoane. Referitor la terenul în suprafaţă de 2.778 mp identificat atât pe planşa B cât şi pe planşa C, suprafaţă de teren stăpânită de (...) , pentru care în raportul de expertiză  s-a concluzionat că titlurile invocate de părţi se suprapun, s-a reţinut că şi acest imobil este în patrimoniul vânzătorului pârât, deoarece antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârât şi intervenient nu a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului de la promitentul vânzător la promitentul cumpărător.

Instanţa de fond, concluzionând a apreciat că poate fi pronunţată o hotărâre care să ţină loc de act autentic între reclamanţi şi pârât astfel: reclamanta (...) , în calitate de cumpărătoare, şi pârâtul (...) , în calitate de vânzător, cu privire la terenul în suprafaţă de 45 mp situat în pct. „Acasă” din comuna Cepari, (...) , judeţul Argeş, cu vecinii: N – (...) ; E – drum judeţean; S – (...) ; V – (...)  (teren identificat în planşa A din raportul de expertiză întocmit de experta (...) – fila 114 dosar); reclamantul (...) , în calitate de cumpărător, şi pârâtul (...) , în calitate de vânzător, cu privire la terenul în suprafaţă de 2.778 mp situat în pct. „Acasă” din comuna Cepari, (...) , judeţul Argeş, cu vecinii: N – (...) ; E – Drumul Bisericii; S – Drumul Bisericii; V – (...)  (teren identificat în planşa B din raportul de expertiză întocmit de experta (...) – fila 115 dosar) şi terenul în suprafaţă de 4.087 mp situat în pct. „Acasă” din comuna Cepari, (...) , judeţul Argeş, cu vecinii: N – Drumul Bisericii; E – (...) ; S – (...)  şi (...) ; V – (...)  şi (...)  (teren identificat în planşa B din raportul de expertiză întocmit de experta (...) – fila 115 dosar).

 S-a reţinut că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al intervenientului principal (...) ,  este întemeiată.

Prin antecontractul de vânzare-cumpărare (promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare) autentificată sub nr. (...) de BNP (...) , între (...) , în calitate de promitent vânzător, şi (...) , în calitate de promitent cumpărător, a intervenit o convenţie privind vânzarea unui imobil teren în suprafaţă de 8.834 mp, din care 2.792 mp fâneţe şi 6.042 mp livadă, situat în pct. „Cărpeniş” din extravilanul comunei Cepari, (...) , judeţul Argeş, cu vecinii: N – (...) , S, E şi V – Drum comunal. În înscrisul autentic întocmit la data de 24 iulie 2012 s-a consemnat că preţul convenit pentru teren este de 1.000 lei, iar potrivit convenţiei părţilor, acestea trebuiau să se prezinte la notariat pentru încheierea contractului de vânzare autentic până la data de 24 iulie 2013.

 Aceasta este singura convenţie încheiată între (...) , în calitate de promitent vânzător, şi (...) , în calitate de promitent cumpărător. Acea convenţie din 23 iulie 1997, consemnată în înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanţă” priveşte alte persoane, respectiv un  alt promitent cumpărător, numitul (...) , despre a căruia legătură cu intervenientul (...)  nu s-au invocat apărări şi nici nu s-a dovedit.

S-a apreciat că faţă de data încheierii acestei convenţii între intervenient şi pârât, respectiv 24 iulie 2012, sunt aplicabile dispoziţiile Cod civil în vigoare. Astfel, conform disp. art. 1669 alin. 1 şi 2 Cod civil, care reglementează promisiunea de vânzare şi promisiunea de cumpărare, când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite, iar dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat.

 Având în vedere data de 24 iulie 2013, dată la care contractul trebuia încheiat, dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la această dată, respectiv la data de 24 ianuarie 2014. Cererea formulată de intervenient împotriva pârâtului, privind pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare (promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare) autentificată sub nr. (...) de BNP (...) , s-a înregistrat pe rolul instanţei la data de 5 iunie 2014 (în dosarul nr. 1188/216/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei la data de 28 aprilie 2014).

Faţă de disp. art. 2500 Cod civil, conform căruia dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, s-a apreciat că cererea formulată de intervenientul principal (...)  împotriva pârâtului (...) , înregistrată la data de 5 iunie 2014, este în afara termenului de prescripţie de 6 luni, termen care s-a împlinit la data de 24 ianuarie 2014.

Astfel,  s-a respins cererea de intervenţie ca prescrisă, iar in baza art. art. 451 şi 453 Cod procedură civilă, a fost obligat pârâtul  să plătească reclamanţilor suma de 686 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile de mai sus au declarat apel pârâtul şi intervenientul, care au susţinut următoarele:

Pârâtul (...)  a criticat hotărârea sub următoarele considerente:

1.În mod greşit, prima instanţă a  calculat termenul de prescripţie  potrivit  Decretului nr. 167/1958 ( legea aplicabilă în speţă). Termenul de prescripţie de 3 ani, în care reclamanţii puteau formula cererea de chemare în judecată, curge de la data încheierii înscrisului sub semnătură privată - 18.01.1998, fiind împlinit la data promovării procesului de faţă. Notificarea pe care pârâtul oricum nu a primit-o, este şi ea formulată după împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani.

2.Prima instanţă nu a observat că în antecontractul de vânzare – cumpărare dintre pârât şi intervenient, termenul stipulat pentru încheierea vânzării în formă autentică este 17.05.2014, ceea ce înseamnă că nu este prescris dreptul la acţiune pentru intervenient, aşa cum eronat reţine judecătorul fondului.

3.În plus, instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor un considerent avut în vedere la pronunţare, şi anume dacă există legătură între numitul (...) ( intervenient) şi (...) ,  menţionat în înscrisul sub semnătură privată din anul 1997.

Apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art.466 C.pr.civilă.

Intervenientul (...) a criticat hotărârea sub următoarele considerente:

1.Prima instanţă a soluţionat greşit excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ce priveşte cererea sa, cu încălcarea art. 2532 C.civ. Termenul de prescripţie de 6 luni a fost întrerupt, deoarece intervenientul, în calitate de mandatar al pârâtului, a formulat o acţiune de rectificare a titlului de proprietate nr.106448/1991 ( ce stă la baza viitoarei vânzări), cauza fiind soluţionată  prin sentinţa civilă nr. 293/18.03.2014 a Judecătoriei Curtea de Argeş.

În consecinţă, intervenientul nu putea să încheie actul în formă autentică, pentru că existau vicii de formă ale titlului, observate cu ocazia  întocmirii documentaţiei cadastrale. Acest considerent a determinat amânarea momentului la care părţile să meargă la notar pentru încheierea vânzării în formă autentică.

2.Pe fondul cauzei soluţia dată în cererea principală este netemeinică deoarece intervenientul deţine promisiune de vânzare pentru imobil încă din anul 1997, înaintea actului invocat de reclamant, iar în plus, a încheiat cu pârâtul şi un antecontract în formă autentică, realizând toate demersurile pentru corectarea titlului de proprietate.

În speţă nu sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de lege pentru admisibilitatea unei acţiuni care să ţină loc de act autentic.

3.În mod greşit a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată faţă de acţiunea reclamanţilor, fiind reţinută eronat de prima instanţă pasivitatea pârâtului şi recunoaşterea dreptului reclamanţilor.

Apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art.470 C.pr.civilă.

În apel s-a formulat întâmpinare de către reclamanţi, solicitându-se respingerea apelurilor ca nefondate, arătându-se că soluţia primei instanţe are la bază considerente legale şi temeinice.

 Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, tribunalul reţine următoarele:

Solutionarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, în ce priveşte cererea formulată de reclamanţi, constituie motiv de apel în ambele căi de atac declarate de pârât şi intervenient.

Se observă în speţă, că reclamanţii au chemat în judecată pe pârâtul (...)  şi au invocat existenţa înscrisului sub semnătură privată, intitulat chitanţă din 18.01.1998, prin care înţelegeau să cumpere trei suprafeţe de teren, plătind vânzătorului pârât suma de 16.000.000  lei (ROL).

În înscrisul de faţă, nu s-a stipulat un termen în care părţile să meargă la notar pentru definitivarea vânzării, respectiv pentru a încheia actul în formă autentică.

În mod corect reţine prima instanţă că înscrisul este emis la data la care erau în vigoare dispoziţiile vechiului cod de procedură civilă şi că devenind incidente dispoziţiile art.3 şi 201 din Legea nr. 71/2011, înseamnă că implicit prescripţia începută şi neîndeplinită la data intrării în vigoare a noului cod civil rămâne supusă dispoziţiilor legale sub care s-a instituit.

În speţă, pârâtul a recunoscut într-adevăr dreptul reclamanţilor, permiţându-le acestora să aibă posesia terenurilor neîntrerupt din anul 1998, fără a exista vreo tulburare, având astfel o atitudine pasivă. Aceasta înseamnă că termenul de prescripţie de 3 ani  prevăzut de art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958 s-a întrerupt, pentru că există recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia ( art.16 lit.a) şi a început să curgă altul după contestarea dreptului – anul 2012, termen care nu s-a împlinit la data introducerii acţiunii ( 28.04.2014).

Apărărilor formulate de intervenient privind prescripţia dreptului material la acţiune, pentru cererea sa,  nu pot fi ignorate.

Intervenientul a încheiat o promisiune de vânzare cu pârâtul la data de  24.07.2012 ( antecontract autentic – f.47) moment la care erau în vigoare dispoziţiile noului cod civil. Părţile s-au obligat să se prezinte la notar cu toate documentele necesare, pentru a încheia actul în formă autentică, până la data de 24.07.2013.

În mod corect reţine judecătorul fondului că aceasta este singura convenţie între intervenient şi pârât, deoarece nu s-a dovedit că numitul (...) menţionat în chitanţa de la fila 46, datând din 23.07.1997, este aceeaşi persoană cu (...) , din antecontractul notarial încheiat în anul 2012 (f.47).

Prima instanţă nu era obligată să aducă la cunoştinţa părţilor acest considerent, ce reprezintă un aspect de fond pe care l-a verificat, atunci când a analizat probele ( înscrisurile) şi nu o excepţie procedurală, pe care să o supună dezbaterii.

Termenul de 6 luni prevăzut de art.1669 alin.2 C.civ în care intervenientul poate formula acţiunea a fost într-adevăr întrerupt, pentru că existând vicii de formă ale titlului, s-a formulat acţiune pentru corectarea acestuia, iar actul notarial nu putea fi intocmit câtă vreme neregularităţile nu erau înlăturate.

La data de 19.11.2013 (f.88) intervenientul în calitate de mandatar al pârâtului formulează acţiune de corectare a titlului de proprietate, în baza căruia trebuia să se facă vânzarea, cererea fiind soluţionată prin sentinţa civilă nr. 293/18.03.2014 a Judecătoriei Curtea de Argeş, devenită irevocabilă la 15.09.2014.

Aceasta înseamnă că în mod greşit s-a soluţionat cererea de intervenţie pe excepţia de prescripţie, termenul de 6 luni nefiind împlinit, pentru că a fost întrerupt prin actele enunţate; la 19.11.2013 nu erau împlinite  cele 6 luni care curg începând cu data de 24.07.2013 şi se împlinesc la 24.01.2014.

În atare situaţie, tribunalul constată că în mod greşit a fost soluţionată cauza pe excepţie, aspect care potrivit art.480  alin.3 C.pr.civilă conduce la admiterea apelului declarat de intervenient, anularea  sentinţei şi rejudecare cauzei în fond.

Analizând pretenţiile pe fondul cauzei , tribunalul constată că acestea sunt nefondate, atât în ceea ce priveşte cererea principală cât şi cererea de intervenţie.

Dispoziţiile aplicabile sunt : art.5 alin.2 din titlul X al Legii nr. 247/2005 şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 12/2015 dată într-un recurs în interesul legii şi care a statuat că, în aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil de la 1864, art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1279 alin. (3) teza I şi art. 1669 alin. (1) din Codul civil, în situația în care promitentul-vânzător a promis vânzarea întregului imobil, deși nu are calitatea de proprietar exclusiv al acestuia, promisiunea de vânzare nu poate fi executată în natură sub forma pronunțării unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare pentru întregul bun, în lipsa acordului celorlalţi coproprietari.

În consecinţă, pentru a se pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic trebuie să existe consimţământul exprimat valabil al persoanei care se obligă  dar şi al celui obligat, obiectul trebuie să fie determinat, părţile să aibă capacitatea de a contracta, să se dovedească refuzul unei dintre părţi de a încheia actul, iar persoana care înstrăinează să fie proprietar exclusiv asupra bunului.

Aprecierea de către instanţă a ultimei cerinţe se face cu ocazia verificării îndeplinirii condiţiilor de validitate a contractului promis, operaţiune care presupune examinarea pe fond a litigiului.

Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este un contract în temeiul căruia părţile se obligă să încheie în viitor contractul de vânzare-cumpărare, în condiţiile şi cu conţinutul determinat deja în înscrisul constatator al promisiunii. Părţile cad de acord nu numai asupra angajamentului de a contracta, dar prestabilesc şi conţinutul esenţial al contractului ce urmează să se încheie (natura contractului, obiectul la care se referă şi preţul).

În speţă, pârâtul nu este proprietar exclusiv al bunurilor ce fac obiectul litigiului, fiind în realitate coproprietar alături de alte persoane, caz în care nu poate dispune decât de cota sa din dreptul de proprietate, ce nu a fost stabilită până în momentul de faţă. Faptul că nu este unic proprietar rezultă din sentinţa civilă nr. 28/1998 a Judecătoriei Curtea de Argeş, în care se reconstituie dreptul de proprietate pentru patru petiţionari, din procesul verbal de punere în posesie dar şi din menţiunile de pe titlul de proprietate nr.(...) .

Nu în ultimul rând, se observă că şi în promisiunea de vânzare în formă autentică din 24.07.2012, se menţionează existenţa coproprietăţii şi a unui partaj în fapt între coindivizari , însă acest partaj nu este concretizat într-un act autentic sau o hotărâre judecătorească, pentru a produce efecte juridice.

Prin mecanismul pronunţării hotărârii care ţine loc de contract pentru întregul imobil, deşi promisiunea de vânzare a fost făcută doar de către un coproprietar, se ajunge să se creeze coproprietarilor vătămaţi o situaţie juridică defavorabilă, comparativ cu situaţia în care aceştia s-ar fi aflat dacă s-ar fi încheiat însuşi contractul de vânzare. Pentru a-şi putea executa promisiunea de vânzare a întregului bun, promitentul-vânzător ar trebui ca, anterior încheierii contractului promis, să devină proprietar exclusiv al bunului (fie prin partaj, fie într-o altă modalitate juridică), întrucât, în situaţia în care ar încheia totuşi un contract de vânzare pentru întregul bun, deşi nu este proprietar decât pe o cotă-parte, ar nesocoti principiul instituit de art. 641 alin. (4) din Codul civil (principiu recunoscut şi anterior în materia coproprietăţii), respectiv acela potrivit căruia actele de dispoziţie cu privire la bunul comun nu se pot încheia decât cu acordul tuturor coproprietarilor.

Respectând dezlegările în drept date de ICCJ, rezultă că nu poate fi pronunţată o hotărâre care să ţină loc de act autentic, nefiind îndeplinite condiţiile legale în acest sens, atât în ce priveşte cererea reconvenţională cât şi cererea de intervenţie principală.

În privinţa acesteia din urmă, tribunalul reţine în plus că nu este îndeplinită nici condiţia refuzului prevăzut de art.5 alin.2 din titlul X a Legii nr. 247/2005, câtă vreme pârâtul recunoaşte obligaţia sa asumată prin antecontract şi este de acord să încheie vânzarea cu intervenientul (...) .

Reţinând că acţiunile nu sunt fondate, pentru considerentele redate mai sus, tribunalul  judecând cauza pe fond, va respinge atât cererea principală cât şi cererea de intervenţie, iar în baza art.453 C.pr.civilă va obliga pe reclamanţi şi pe intervenient la plata sumei de 1546 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârât ( taxă de timbru , onorariu avocat şi onorariu de expert).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de  pârâtul (...)  şi de intervenientul (...), (...) , împotriva sentinţei civile nr. 578/11.06.2015, pronunţată de  Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 1188/216/2014, intimaţi fiind reclamanţii (...) şi  (...) .

Anulează sentinţa şi rejudecând  cauza în fond  respinge acţiunea si cererea de intervenţie  ca nefondate.  Obligă pe reclamant şi intervenient  la 1546 lei cheltuieli de judecată  către pârât.

Definitivă.  Pronunţată în şedinţa publică de la 06 Iunie 2016.

Domenii speta

Spete similare