Divorţ

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect divorţ, privind pe reclamanta-pârâtă DP, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant DD.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 04.12.2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanţa, în temeiul art.396 alin.1 C.p.civ, a amânat pronunţarea la data de 06.12.2018, când, în aceeaşi constituire, a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.10.2018 sub nr. 2010/184/2018, reclamanta DP, în contradictoriu cu pârâtul DD a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 14.06.2003 la Primăria oraşului B, jud. O, din culpa exclusivă a pârâtului, aceasta urmând a reveni la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de „N”. De asemenea, reclamanta a solicitat ca autoritatea părintească privind-o pe minoră să fie exercitată în comun de ambii părinţi, locuinţa minorei urmând să fie stabilită la domiciliul reclamatei, să fie obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere lunare în favoarea minorei, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 14.06.2003, iar în timpul căsătoriei s-a născut minora DBA, la data de 12.08.2003.

Despărţirea părţilor a intervenit pe fondul unor certuri permanente care existau între acestea, cauzate de faptul că acesta, de circa 13 ani a locuit şi muncit în Italia, de unde a revenit în urmă cu puţin timp, fără a preciza dacă revenirea este definitivă sau temporară. Este adevărat că acum soţii sunt mult înstrăinaţi unul faţă de celălalt, deoarece pârâtul nu şi-a mai întreţinut familia de circa 7-8 ani, decât uneori şi atunci nesemnificativ. Reclamantul a părăsit locuinţa în care aceasta locuieşte cu fiica lor, mutându-se în garsoniera care este tot proprietatea lor.

Minora născută în timpul căsătoriei are un handicap auditiv şi o proteză complexă la braţul stâng, având nevoie permanentă de reclamantă, care este şi asistentul său personal.

Deşi are nevoie de un climat liniştit şi fără emoţii cauzate de scene violente, pârâtul a ignorat aceste aspecte, fâcând scandaluri repetate în prezenţa ei.

În prezent, minora este timorată de prezenţa tatălui său, fiind puternic ataşată de reclamantă.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 373 lit.b, art.383 pct.1, art.397 C.civ.

În dovedire, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi proba testimonială.

La dosar au fost ataşate copii certificate conform cu originalul de pe certificat de naştere minoră, carte de identitate părţi şi certificat de căsătorie în original.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă în sumă de 100 lei.

La data de 29.10.2018, pârâtul a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională, timbrată corespunzător cu taxă în sumă de 100 lei, prin care a solicitat să se ia act că este de acord cu desfacerea căsătoriei, dacă reclamanta va dori prin acord, şi cu cererile subsecvente, relative la minoră, fiind de acord atât cu exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, cât şi cu stabilirea domiciliului la reclamantă şi cu cererea de stabilire a pensiei la nivelul venitului minim net din România. A arătat că este de acord ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de “N”. Dacă reclamanta nu este de acord cu desfacerea amiabilă a căsătoriei, pârâtul a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei.

Totodată pârâtul a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat stabilirea unui program de legături personale cu minora BA, astfel: în primul şi al treilea sfârşit de săptămână, de vineri ora 17,00 până duminică ora 17,00 la domiciliul pârâtului; o săptămână în vacanţa de Crăciun, în aşa fel încât în anii pari să petreacă Crăciunul cu pârâtul şi revelionul cu reclamanta, iar în anii impari revelionul cu pârâtul şi Crăciunul cu reclamanta; o săptămână în vacanţa de Paşte, în anii impari cu pârâtul, iar în anii pari cu reclamanta; o lună în vacanţa de vară în perioada 15 iulie-15 august.

 În motivare, pârâtul, în mod rezumat, a arătat că la întoarcerea în ţară din Italia, a fost determinat să plece din domiciliul comun în garsoniera care este tot proprietatea părţilor, de atitudinea agresivă a reclamantei, atitudine care se manifestă în prezenţa minorei.

Pârâtul arată că a trimis bani pentru susţinerea familiei, aspect pe care îl poate proba cu extrase de la Western Union.

Mai precizează că atitudinea faţă de minoră nu este normală la reclamantă, atâta vreme cât aceasta nu este lăsată să interacţioneze cu pârâtul, deşi minora doreşte acest lucru.

În probaţiune, pârâtul a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei şi testimonială.

La data de 31.10.2018 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat, în esenţă, că minorei îi este frică de tatăl său, acesta fiind violent cu ea de când s-a întors din străinătate, apostrofând-o mereu cu expresia “proasta dracului”. A aruncat cu apă asupra ei şi s-a separat cu mâncarea, mâncând în faţa minorei, fără să o invite şi pe ea. Reclamanta mai arată că în bagajele pârâtului a găsit obiecte specific femeieşti, care nu erau daruri pentru ea: îmbrăcăminte, ceară de epilat, parfumuri, placă de întins părul, trusă de manichiură. De asemenea, reclamanta a aflat de la o consăteancă de-a soacrei sale că pârâtul are o relaţie cu o altă femeie, pe care a cunoscut-o în Italia.

Reclamanta arată, cu privire la cererea reconvenţională, că este de acord cu stabilirea unui program de legături personale a pârâtului cu minora, în varianta propusă de acesta.

La termenul din data de 20.11.2019 instanţa a încuviinţat părţilor probele solicitate, respectiv  reclamantei proba cu  înscrisurile depuse la dosar, proba cu doi martori – N O şi N D, declaraţiile acestora fiind ataşate la dosar,  precum şi anchetă psihosocială la domiciliul reclamantei, iar pârâtului proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, şi cu un martor – BA, declaraţia acesteia fiind ataşată la dosar.

Instanţa a procedat la audierea minorei DBA în camera de consiliu din data de 23.11.2018, fiind întocmit în acest sens proces verbal – fila 26.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit certificatului de căsătorie cu seria CB  nr.586998, reclamanta şi pârâtul s-au căsătorit la data de 14.06.2003, căsătoria fiind înregistrată la Primăria oraşului B, judeţul O, în registrul de stare civilă sub nr. 70/14.06.2003.

În timpul căsătoriei părţilor  s-a născut  minora DBA, la data de 12.08.2003.

Potrivit art. 373 lit. b) din Codul Civil, divorţul poate avea loc, printre altele, atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

În cauză, coroborând susţinerile părţilor cu cele ale martorilor audiaţi, precum şi cu întrebările şi răspunsurile reclamantei la interogatoriu, instanţa apreciază că aceste condiţii sunt îndeplinite.

Astfel, din declaraţiile martorilor audiaţi şi din susţinerile părţilor rezultă că pârâtul a fost plecat la muncă în străinătate din anul 2005, întorcându-se definitiv în august 2018. Pârâtul şi-a neglijat familia, în sensul că nu a susţinut-o financiar în mod constant, deşi acesta a fost motivul pentru care se afla în străinătate. Deşi, în perioada în care şi reclamanta a muncit împreună cu pârâtul în Italia au reuşit să strângă bani pentru a-şi achiziţiona un apartament în România, pârâtul nu şi-a respectat obligaţia firească de întreţinere a familiei. Acesta a menţionat în întâmpinarea depusă că poate face dovada cu extrase de la Western Union că a trimis sume de bani în ţară, însă nu a depus la dosar nici un astfel de înscris. Reclamanta a răspuns la interogatoriu că pârâtul trimitea înainte de anul 2014 sume de bani (200-300 euro) foarte rar, în perioada 2014-2015 a trimis bani pentru apartament, iar în ultimii doi ani a trimis suma de 1100 euro. Din declaraţiile martorilor N O şi N D rezultă că din anul 2012 fiica părţilor a fost diagnosticată cu o boală gravă, fiind tratată timp de doi ani în Italia. În această perioadă de timp pârâtul nu a contribuit nici financiar la cheltuielile de întreţinere ale fiicei şi soţiei sale, aceasta din urmă însoţind-o permanent pe minoră. Mai mult, nu le-a oferit nici suport moral în situaţia extremă în care se aflau, preferând să stea deoparte, ca şi când nu ar fi fost vorba despre propriul copil. Astfel, martora N D, care a locuit în Italia în aceeaşi casă cu pârâtul a declarat că acesta nu le suna pe reclamantă şi pe minoră, dar nici nu răspundea la telefon, aceasta punându-i o dată telefonul în mână, chiar şi atunci pârâtul refuzând să răspundă. De asemenea, martorul N O a declarat că a stat de vorbă personal cu reclamanta şi cu pârâtul, în calitate de frate al reclamantei, pentru a afla dacă cei doi mai pot continua căsătoria, iar în caz contrar a încercat să.i convingă să divorţeze amiabil. Cu acea ocazie, pârâtul i-a spus că nu o poate ajuta pe fiica sa decât cu suma de 150 lei lunar, în condiţiile în care aceasta face anual analize costisitoare, diagnosticul pentru care a fost tratată în Italia fiind cancer osos, nesusţinut de înscrisuri, dar necontestat de pârât.

Cu privire la declaraţia martorei BA, mama pârâtului, instanţa reţine că pârâtul a întrerupt legăturile cu ea de 20 de ani, văzându-se la întoarcerea în ţară a pârâtului în vara anului curent, când pârâtul a locuit acolo o  săptămână, în urma despărţirii de reclamantă, astfel încât nu a fost în măsură să observe singură aspecte ale relaţiei părţilor, ceea ce ştia fiind relatări din partea pârâtului. A declarat martora că reclamanta nu îi permitea pârâtului să o viziteze pe mama sa, aspect care nu poate fi reţinut ca o culpă a reclamantei, pârâtul neavând nevoie de acordul acesteia pentru a-şi vedea mama.

Instanţa mai arată faptul că minora a confirmat că pârâtul nu o caută, ea fiind cea care îl sună.

Deşi reclamanta a invocat prin răspunsul la întâmpinare faptul că pârâtul ar fi stabilit o relaţie extraconjugală, acest aspect nu a fost invocat prin cererea principală şi nici ca motiv apărut după depunerea acesteia, mai mult, nu s-au făcut probe convingătoare în acest sens.

 Având în vedere această situaţie de fapt, instanţa apreciază că vătămarea raporturilor de familie este consecinţa comportamentului pârâtului, care şi-a încălcat reciproc obligaţia mutuală de respect şi susţinere.

În consecinţă, în temeiul art. 373 lit. b) Cod civil şi art. 933 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va dispune desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 14.06.2003, înregistrată la Primăria B sub nr. 70/14.06.2003, din culpa exclusivă a soţului pârât.

În temeiul art. 383 alin. 3 C. civ. va dispune ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv la acela de „ N”.

În ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti, potrivit art. 397 C. civ. după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel. Pentru motive temeinice, instanţa poate face aplicarea art. 398 sau 399 C. civ şi să dispună exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte sau de către o altă persoană. În situaţia de faţă, instanţa apreciază că nu există motive temeinice care să justifice ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către un singur părinte.

Prin urmare, instanţa urmează să dispună, în baza art. 397 C. civ., ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei DBA, născută la data de 12.08.2003 să se facă în comun, de ambii părinţi.

Cu privire la stabilirea locuinţei minorilor, instanţa constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 396 Cod civil, întrucât părţile au ajuns la un consens cu privire la locuinţa minorei, ambii manifestându-şi dorinţa ca acesta să locuiască împreună cu reclamanta.

Date fiind dispoziţiile art. 483 alin. 3 C. civ., conform cărora ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori, pârâtul va fi obligat să plătească în favoarea minorei pensie de întreţinere. Cuantumul contribuţiei la creşterea şi educarea minorului va fi stabilit prin raportare la dispoziţiile art. 529 C. civ. Potrivit acestui text de lege, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar atunci când  este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, respectiv până la o treime pentru doi copii.

Ca atare, va obliga pârâtul la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei în cuantum de 290 lei lunar, stabilită în funcţie de venitul minim pe economie, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la majoratul minorei sau intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei, dat fiind faptul că nu s-a făcut dovada contribuţiei pârâtului la aceste cheltuieli de la promovarea cererii.

Cu privire la cererea pârâtului de a avea legături personale cu minora, în conformitate cu dispoziţiile art.496 alin.5 C.p.c., părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia. Instanţa va stabili pentru pârât un program de legături personale cu minora, în forma solicitată de acesta, având în vedere şi acordul reclamantei.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, având în vedere că cererea formulată de reclamantă a fost admisă în totalitate, iar cererea reconvenţională în parte, reclamanta fiind de acord cu solicitarea pârâtului de stabilire a unui program de legături cu minora, instanţa, în temeiul art. 452 alin. şi 453 alin.2 Cod proc. civilă, va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.100 lei către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat, conform chitanţelor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea principală formulată de reclamanta DP, domiciliată în B , jud.O, în contradictoriu cu pârâtul DD, domiciliat în B,  jud.O.

Admite în parte cererea reconvenţională, formulată de pârâtul-reclamant DD împotriva reclamantei-pârâte DP.

Desface căsătoria încheiată între părţi la data de 14.06.2003 şi înregistrată sub nr.70/14.06.2003, în Registrul de Stare Civilă al Primăriei oraşului B, jud.O, din culpa exclusivă a pârâtului-reclamant DD.

Dispune revenirea reclamantei la numele de familie avut anterior căsătoriei, acela de “N“, după rămânerea definitivă a prezentei.

Dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei DBA, născută la data de 12.08.2003 să se facă în comun, de către ambii părinţi.

Stabileşte locuinţa minorei DBA la domiciliul mamei-reclamante.

Obligă pârâtul la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei DBA, născută la data de 12.08.2003, în cuantum de 290 lei lunar, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la majoratul minorei sau intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.

Stabileşte pentru pârâtul DD următorul program de vizitare a minorei DBA: în primul şi al treilea sfârşit de săptămână, de vineri ora 17,00 până duminică ora 17,00 la domiciliul pârâtului; o săptămână în vacanţa de Crăciun, în aşa fel încât în anii pari să petreacă Crăciunul cu pârâtul şi revelionul cu reclamanta, iar în anii impari revelionul cu pârâtul şi Crăciunul cu reclamanta; o săptămână în vacanţa de Paşte, în anii impari cu pârâtul, iar în anii pari cu reclamanta; o lună în vacanţa de vară în perioada 15 iulie-15 august.

Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.100 lei către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat, conform chitanţelor depuse la dosar.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria B.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06.12.2018

Data publicarii pe site: 06.02.2019

Domenii speta

Spete similare