Contestaţie plan de distribuire. Modalitatea de calcul a taxei u.n.p.i.r. şi a onorariului de succes al lichidatorului în situaţia în care plata preţului imobilului înstrăinat în procedură se face parţial în bani, parţial prin compensare

Litigii cu profesionişti

Recurs. Procedura insolvenţei. Contestaţie plan de distribuire. Modalitatea de calcul a taxei U.N.P.I.R. şi a onorariului de succes al lichidatorului în situaţia în care plata preţului imobilului înstrăinat în procedură se face parţial în bani, parţial prin compensare. Luarea în considerare a preţului vânzării şi nu a sumei de bani efectiv intrată în patrimoniul debitoarei. Nelegalitatea constituirii provizioanelor prin planul final de distribuire

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 160 din 26 noiembrie 2018

- art. 4 şi art. 127 din Legea nr. 85/2006

Prin Sentinţa nr. (...)/F din 25 septembrie 2017, Tribunalul (...) a respins contestaţia formulată de contestatorul (...) (...), în calitate de administrator special al debitorului, împotriva raportului asupra fondurilor obţinute în procedura falimentului şi a planului de distribuire sume din data de 8.12.2017, întocmite de (...) IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C (...) S.R.L. cu sediul în (...), nr. de ordine în registrul comerţului J (...)/2000, CUI RO (...).

A respins excepţia tardivităţii contestaţiei formulată de contestatoarea SC (C2) SRL prin lichidatorul judiciar (L2), la raportul de activitate al lichidatorului judiciar (...), respectiv la situaţiile financiare anexate raportului din 17.11.2014 depus la dosar la data de 18.11.2014, invocată de lichidatorul judiciar (...) IPURL.

A admis în parte contestaţia contestatoarea SC (C2) SRL împotriva raportului asupra fondurilor obţinute în procedura falimentului şi a planului de distribuire sume din data de 8.12.2017 publicate în BPI la data de 14.12.2017, întocmite de (...) IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C (...) S.R.L. (...).

A admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea SC (C3) SRL împotriva raportului asupra fondurilor obţinute în procedura falimentului şi a planului de distribuire sume din data de 8.12.2017 publicate în BPI la data de 14.12.2017, întocmite de (...) IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C (...) S.R.L. cu sediul în (...).

A respins ca tardiv formulată contestaţia împotriva Hotărârii din data de 21.06.2010 a Adunării creditorilor debitoarei S.C (...) S.R.L. invocată de către lichidatorul judiciar.

A respins contestaţia formulată de contestatoarea SC (C2) SA prin administrator judiciar C.I.I. (L3).

A anulat în parte raportul din 17.11.2014 depus la dosar la data de 18.11.2014 şi raportul asupra fondurilor obţinute în procedura falimentului şi a planului de distribuire sume din data de 8.12.2017 publicate în BPI la data de 14.12.2017, întocmite de (...) IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C (...) S.R.L. astfel:

1 - cu privire la distribuirea în favoarea lichidatorului judiciar a onorariului de succes în cuantum de 334.542,40 lei;

A constatat că onorariul de succes cuvenit lichidatorului judiciar este în cuantum de 106.040 lei şi a dispus ca diferenţa de 228.502,4 lei să fie distribuite către creditorii chirografari în raport de procentele din creanţe înscrise la masa credală.

2 - cu privire la distribuirea în favoarea lichidatorului judiciar a onorariului fix în cuantum de 301.680 (TVA inclus) aferent perioadei aprilie 2010 - decembrie 2017;

A redus onorariul fix cuvenit lichidatorului judiciar cu suma de 75.000 lei, de la suma de 301.680 (TVA inclus) la suma de 233.680 lei (TVA inclus) şi a dispus că diferenţa de 75.000 lei să fie distribuită către creditorii chirografari în raport de procentele din creanţe înscrise la masa credală.

3 - cu privire la suma de 66.908 lei distribuită conform art. 4 alin. 6 din Legea nr. 86/2006 în contul UNPIR;

A constatat că suma corectă de distribuit conform art. 4 alin. 6 din Legea nr. 86/2006 în contul UNPIR este de 21.208 lei şi a dispus că diferenţa de 45.700 lei să fie distribuită către creditorii chirografari în raport de procentele din creanţe înscrise la masa credală.

A respins ca nefondate celelalte pretenţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Prin încheierea nr. (...)/F/2010 din 29 martie 2010 judecătorul-sindic a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă împotriva SC (...) SRL, cu sediul în localitatea (...), fiind desemnat administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvenţă (...) cu sediul în (...), căruia i s-au stabilit atribuţiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006.

În ce priveşte contestaţia formulată de contestatorul (...) (...) prin care a solicitat anularea planului de distribuire depus la data de 08.12.2017 şi întocmit de (...) IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. (...) S.R.L. şi suspendarea executării planului de distribuţie, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 ,,(3) Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan, în termen de 15 zile de la afişare. O copie de pe contestaţie se comunică de urgenţă lichidatorului”.

Contestatorul nu are calitatea de creditor al debitorului, ci de administrator special al acestuia, şi implicit calitatea de a contesta raportul şi planul de distribuire. Mai mult, nici cererea de suspendare a executării planului de distribuţie nu este întemeiată, având în vedere că plângerile penale formulate împotriva creditorului S.C. (C3) S.R.L., pe de o parte nu au relevanţă în cauză, pe de altă parte, chiar şi în situaţia în care acestea ar fi admise, contestatorul în calitatea de administrator special se poate îndrepta împotriva creditorului în vederea recuperării eventualelor sume de bani.

Faţă de cele arătate, judecătorul sindic a respins contestaţia şi cererea de suspendare formulată în cadrul contestaţiei, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de creditor, respectiv ca nefondată cererea de suspendare a executării planului de distribuţie.

Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii contestaţiei formulate de contestatoarea SC (C2) SRL la raportul de activitate al lichidatorului judiciar (...), respectiv la situaţiile financiare anexate raportului nr. (...) din 17.11.2014 depus la dosar la data de 18.11.2014, invocată de lichidatorul judiciar (...) IPURL, judecătorul sindic, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă în vigoare la data deschiderii prezentei proceduri de insolvenţă, a reţinut că excepţia este neîntemeiată, pentru următoarele:

Potrivit art. 122 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 ,,(1) La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării şi cuprinse într-un program de administrare a lichidării care trebuie întocmit în 30 de zile de la numire, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi un plan de distribuire între creditori. Raportul va prevedea şi plata remuneraţiei sale şi a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 123 pct. 1 … , (3) Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan, în termen de 15 zile de la afişare. O copie de pe contestaţie se comunică de urgenţă lichidatorului”.

Contrar celor afirmate de către lichidatorul judiciar, cum că termenul de contestare a raportului este cel prevăzut de art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, raportul de activitate nr. (...) din 17.11.2014 la care s-a anexat raportul privind situaţiile financiare trebuie privit ca un tot unitar supus reglementării prev. de art. 122 din Legea nr. 85/2006. Or, având în vedere că în cauză nu s-a depus dovada afişării raportului la uşa instanţei, termenul de contestare nu a început să curgă. Lichidatorul judiciar a susţinut că la termenul de judecată din data de 18.11.2014 contestatoarea era prezentă în sala de judecată şi a luat la cunoştinţă de raportul contestat, însă această susţinere nu a putut fi apreciată întemeiată întrucât nu există o dovadă că raportul contestat a fost comunicat cu contestatoarea.

Faţă de cele reţinute judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii contestaţiei, invocată de lichidatorul judiciar.

Examinând cu prioritate excepţia de tardivitate a contestaţiei formulate de SC (C3) SRL împotriva Hotărârii Adunării creditorilor debitoarei S.C. (...) S.R.L. cu sediul în (...), nr. (...) din data de 21.06.2010, invocată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Prin Hotărârea Adunării creditorilor debitoarei S.C. (...) S.R.L. cu sediul în (...) nr. (...) din data de 21.06.2010, a fost confirmat lichidatorul judiciar şi s-a stabilit onorariul fix în sumă de 3.000 lei/lunar şi în procent de 10% din sumele recuperate, hotărârea fiind adoptată de creditorii Primăria (...) şi SC (C2) SRL, creditori ce însumau un procent de 40% din masa credală – fila 24 dosar asociat nr. 12.

Potrivit art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 ,,Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor”.

 (8) Cererea prevăzută la alin. (7) va fi depusă la dosarul cauzei, în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor şi va fi soluţionată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi a creditorilor”.

Având în vedere că, în cauză, contestatorul a formulat contestaţia la data de 22.12.2017, cu mult peste termenul de 5 zile prevăzut de lege, judecătorul sindic a respins ca tardivă contestaţia.

Mai mult, contestatoarea SC (C3) SRL nu are calitatea de creditor pentru a contesta Hotărârea Adunării creditorilor debitoarei S.C. (...) S.R.L. nr. (...) din data de 21.06.2010.

Examinând contestaţia formulată de contestatoarea SC (C2) SA, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Prin sentinţa nr. (...)/F/2016, pronunţată de Tribunalul (...) la data de 19 Aprilie 2016 în dosarul asociat (...)/2010/a6, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că la data de 28.04.2010 creditoarea SC (...) SA a vândut bunurile adjudecate către SC (C3) SRL cu suma de 1.202.000 lei, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (...)/28.04.2010 de către BNP (...), şi al cărei preţ a fost achitat prin O.P. nr. (...)/04.08.2009.

La data de 12.05.2014, SC (C3) SRL a solicitat contestatoarei SC (...) SA restituirea preţului achitat, respectiv a sumei de 1.202.000 lei.

Prin Contractul de cesiune de creanţe încheiat la data de 16.05.2014 între contestatoarea (...) SA şi SC (C3) SRL, contestatoarea a cesionat SC (C3) SRL suma de 1.223.038,33 lei, iar această din urmă societate a fost înscrisă la masa credală cu întreaga sumă menţionată anterior.

Judecătorul sindic a apreciat că motivele invocate de către contestatoare, respectiv că a înregistrat pe rolul Tribunalului (...) o acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune încheiat între SC (...) SA şi SC (C3) SRL pe motiv că preţul nu a fost niciodată achitat prin O.P. nr. (...)/04.08.2009, nu are relevanţă în cauză, întrucât în măsura în care prin hotărâri judecătoreşti definitive va fi anulat contractul de cesiune, contestatoarea are posibilitatea de a se îndrepta împotriva creditorului SC (C3) SRL în vederea recuperării eventualelor sume de bani.

Mai mult motivul invocat prin contestaţie nu este de natură să conducă la anularea parţială a raportului şi a planului de distribuire contestate.

Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 122 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, instanţa a respins ca nefondată contestaţia formulată.

Analizând contestaţiile formulate de contestatorii SC (C2) SRL şi SC (C3) SRL împotriva raportului de activitate nr. (...) din 17.11.2014 şi raportul privind situaţiile financiare anexate raportului depus la dosar la data de 18.11.2014 precum şi împotriva raportului asupra fondurilor obţinute în cadrul procedurii generale de faliment din vânzarea bunurilor pentru debitorul SC (...) SRL înregistrat sub nr. (...)/08.12.2017 şi a Planului de distribuire între creditorii debitoarei SC (...) SRL în cadrul procedurii generale de faliment din vânzarea bunurilor înregistrat sub nr. (...)/08.12.2017, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 121 şi art. 123 din Legea nr. 85/2006 ,,1) Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:

1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 şi 24 …”.

Potrivit art. 122 din Legea nr. 85/2006 ,,(1) La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării şi cuprinse într-un program de administrare a lichidării care trebuie întocmit în 30 de zile de la numire, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi un plan de distribuire între creditori. Raportul va prevedea şi plata remuneraţiei sale şi a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 123 pct. 1”.

Potrivit art. 123 din acelaşi act normativ ,,Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 şi ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4); …”.

În urma unor demersuri judiciare derulate de lichidatorul judiciar în procedura falimentului debitoarei (...) SRL, debitoarea a redobândit proprietatea imobilului - Baza Agricolă - situat în loc. (...), cadastral 86, CF 54 (...).

Pentru stabilirea modalităţii de valorificare a bunului, aprobarea regulamentului şi a caietului de sarcini, lichidatorul judiciar a convocat Adunarea Generală a Creditorilor pentru data de data de 23.05.2014 şi a notificat convocarea adunării tuturor creditorilor.

La data şedinţei, creditorul S.C. (C2) S.R.L. - societate în faliment, prin (L2), creditor care deţine 77,02 % din masa credală, a votat prin corespondenţă unde, la punctul 2 a solicitat lichidatorului judiciar: „ să sisteze exercitarea oricăror activităţi în cadrul procedurii insolvenţei care ar implica acordul şi aprobarea S.C. (C2) S.R.L.” - fila 52 dosar asociat nr. 11. De asemenea, creditorul S.C. (C2) S.R.L. arată că nu este de acord nici cu raportul de evaluare şi nici cu metoda de vânzare pe motiv că nu cunoaşte situaţia/starea bunului iar la punctul 4 din acest vot, solicită reconvocarea adunării generale - fila 53 dosar asociat 11. În procesul verbal al adunării generale din data de 23.05.2014 lichidatorul judiciar, a consemnat exact ceea ce a votat acest creditor. Procesul verbal a fost depus la dosarul cauzei la data de 05.06.2014 - fila 52 dosar asociat nr. 11.

Pentru data de 12.06.2014, conform cerinţelor creditorului S.C (...) - în faliment, prin (L2), lichidatorul judiciar a reconvocat adunarea generală a creditorilor cu aceeaşi ordine de zi, diferenţa fiind aceea că propunerea de valorificare, în scopul maximizării averii debitoarei, a fost de licitaţie publică deschisă cu strigare, fără preselecţie.

La data de 12.06.2014 lichidatorul judiciar a primit un vot prin corespondenţă de la creditorul S.C. (C2) S.R.L. care, din nou, nu aprobă nici raportul de evaluare şi nici metoda propusă de valorificare, în schimb, aprobă un raport de evaluare făcut de evaluatorul (...), în afara procedurii, prin care s-a stabilit o valoare a bunului de 3.345.424 lei, precum şi vânzarea imobilului către SC (C3) SRL la preţul de 3.345.424 lei – filele 55 - 57 dosar asociat nr. 11. La şedinţă a mai participat şi creditorul SC (...) SA care a fost de acord cu vânzarea în bloc a bunurilor debitoarei la preţul de 3.345.424 lei.

Prin Hotărârea Adunării creditorilor din data de 05.08.2014 s-a aprobat valorificarea imobilului la suma de 3.290.700 lei, din care 2.285.024 lei investiţii efectuate de fostul proprietar SC (C3) SRL, imobil care a fost vândut cu acordul creditorilor la preţul de 1.060.400 lei, iar suma încasată a fost de 1.060.400 lei –filele 58 - 62 dosar asociat nr. 11.

Ulterior, la data de 09 septembrie 2014 a fost întocmită factura seria AGR nr. 2 prin care a fost facturat de către debitoarea S.C. (...) S.R.L. - în faliment, către cumpărătorul, S.C. (C3) S.R.L., contravaloarea imobilului vândut şi Contractul de Vânzare/Cumpărare autentic nr. (...)7/24.06.2015 al BNP (...) –filele 49,50 dosar asociat nr. 11.

La data de 17.11.2014 lichidatorul judiciar a întocmit un Raport de activitate având nr. (...)/17.11.2014 şi un raport financiar privind încasările şi plăţile făcute, din care rezultă că a încasat suma de 1.060.400 lei, şi a făcut plăţi astfel: 334.542,40 lei cu titlu de onorar de 10% lichidator judiciar, 163.500 lei onorar lichidator judiciar conform H. AGC nr. (...)/21.06.2010 pentru perioada aprilie 2010 - septembrie 2014 54 luni x 3000 lei/lună + 1500 lei Nov.; 10.000 lei onorar avocat conf. facturii; 1847,70 lei contravaloare factură (...)/09.05.2014 servicii de pază; 66.908,48 lei reprezentând 2% UNPIR; 4000 lei cheltuieli de procedură/evaluare imobil parţial în total suma de 580.798,67 lei – filele 21-22 dosar asociat nr. 11.

La data de 08.12.2017, lichidatorul judiciar a întocmit Raportul asupra fondurilor obţinute în cadrul procedurii generale de faliment din vânzarea bunurilor pentru debitorul SC (...) SRL înregistrat sub nr. (...)/08.12.2017 şi Planul de distribuire între creditorii debitoarei SC (...) SRL în cadrul procedurii generale de faliment din vânzarea bunurilor înregistrat sub nr. (...)/08.12.2017.

Prin Raportul asupra fondurilor obţinute în cadrul procedurii generale de faliment din vânzarea bunurilor pentru debitorul SC (...) SRL înregistrat sub nr. (...)/08.12.2017, lichidatorul judiciar a arătat că ,,totalul preţului încasat pentru toate bunurile mobile valorificate se ridică la suma de 1.060.400 lei. Din sumele încasate în contul unic au fost achitate cheltuielile de procedură la zi precum şi retribuţia lichidatorului judiciar (atât cea fixă cât şi onorariul de succes) la zi. Din sumele rămase în contul unic se vor face distribuiri către creditori conform procentelor din tabelul definitiv consolidat de creanţe”.

S-a arătat că remuneraţia fixă a lichidatorului judiciar se ridică la suma de 300.840 lei (TVA inclus) şi a fost distribuită la zi, respectiv data de 30.12.2017.

În ceea ce priveşte remuneraţia variabilă, lichidatorul judiciar a arătat în raportul menţionat că procentul de 10% cuvenit lichidatorului judiciar se ridică la suma de 334.542 lei.

Lichidatorul judiciar arată că fondurile încasate sunt în sumă de 1.060.400 lei, iar cheltuielile de procedură sunt în sumă de 741.387 lei, din care:

-Sume distribuite la fondul de lichidare conf. art. 4 alin. 6 pct. c) din Legea nr. 8572006 - 66.908 lei;

-cheltuieli de procedură (plăţi conf. art. 121, alin. 2) - 38.257 lei reprezentând 17.516 lei cheltuieli de procedură avansate de lichidatorul judiciar din fonduri proprii (servicii de pază imobil, cheltuieli de executare silită, evaluare imobil, publicitate, etc.); 10741 lei restituire cheltuieli avansate de administratorul special prin avocat în dosar (...)/2009 al Judecătoriei (...) –contestaţie la executare, 10.000 lei contract asistenţă juridică CA (...);

- cheltuieli reprezentând onorariu lunar fix lichidator judiciar aprilie 2010-decembrie 2017 - 301.680 lei TVA inclus;

-cheltuieli reprezentând onorariu lunar variabil lichidator judiciar - 334.542 lei TVA inclus;

În raportul menţionat mai sus lichidatorul judiciar a arătat că totalul sumelor rămase de distribuit este de 319.013 lei, din care:

-sume de distribuit către creditori - 308.000 lei;

-provizioane - 11.013 lei cv. onorariu fix lichidator judiciar provizionat ianuarie - martie 2017 - comisioane bancare - fila 36 dosar asociat nr. 11.

Prin Planul de distribuire între creditorii debitoarei SC (...) SRL în cadrul procedurii generale de faliment din vânzarea bunurilor înregistrat sub nr. (...)/08.12.2017, lichidatorul judiciar a arătat că suma existentă în conturile debitoarei din vânzarea de active este de 1.060.400 lei iar suma rămasă de distribuit după achitarea cheltuielilor prioritare va fi repartizată creditorilor în conformitate cu dispoziţiile art. 121 - 123 din Legea nr. 85/2006, astfel:

Creditoarei Primăria (...) suma de 39.676 lei, creditoarei S.C. (C3) S.R.L., suma de 230.007,33 lei; creditoarei SC (C2) SRL suma de 38.316,67 lei, în total suma de 308.000 lei - filele 27 - 28 dosar asociat nr. 11.

Criticile aduse actelor contestate au fost apreciate întemeiate.

Astfel, în ce priveşte onorariul de succes al lichidatorului judiciar, judecătorul sindic reţine că în mod greşit lichidatorul judiciar a apreciat că acesta se raportează la suma de 3.290.700 lei, în condiţiile în care suma de 2.285.024 lei reprezintă investiţii efectuate de fostul proprietar SC (C3) SRL, sumă ce a fost compensată cu acordul creditorilor din valoarea totală a imobilului, valoare stabilită prin raportul de evaluare agreat de creditori.

Ca atare, nu a putut fi reţinută susţinerea lichidatorului judiciar că a adus în patrimoniul debitoarei întreaga sumă de 3.290.700 lei, în condiţiile în care suma de 2.285.024 lei reprezenta investiţii efectuate de fostul proprietar SC (C3) SRL la imobilul achiziţionat de această societate.

Or, prin Hotărârea Adunării creditorilor debitoarei S.C. (...) S.R.L. cu sediul în (...) nr. (...) din data de 21.06.2010 a fost confirmat lichidatorul judiciar şi s-a stabilit onorariul fix în suma de 3.000 lei/lunar şi în procent de 10% din sumele recuperate.

Cum suma recuperată se ridică la suma de 1.060.400 lei, onorariul lichidatorului nu putea fi mai mare de 10% din această sumă, respectiv nu putea fi mai mare de 106.040 lei.

Ca atare, cu privire la propunerea de distribuire a onorariului de succes în cuantum de 334.542,40 lei în favoarea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic a redus onorariul de succes cuvenit lichidatorului judiciar de la suma de 334.542,40 lei la suma de 106.040 lei şi a dispus ca diferenţa de 228.502,4 lei să fie distribuită către creditorii chirografari în raport de procentele din creanţe înscrise la masa credală.

În ce priveşte distribuirea în favoarea lichidatorului judiciar a onorariului fix în cuantum de 301.680 (TVA inclus) aferent perioadei aprilie 2010 - decembrie 2017, judecătorul sindic a reţinut că lichidatorul judiciar nu este îndreptăţit să primească onorariul fix pe o perioadă de 25 de luni cum în mod corect a susţinut contestatoarea SC (C3) SRL.

Astfel, aşa cum s-a reţinut cu putere de lucru judecat prin sentinţa (...)/F/2014 pronunţată de Tribunalul (...) la data de 30 septembrie 2014 în dosar nr. (...)/2010/a3 rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. (...)/C/2015- R pronunţată de Curtea de Apel (...) la data de 9 iunie 2015 cererea de creanţă formulată de creditoarea SC (...) SRL „nu a fost formulată tardiv, întrucât potenţialul drept al creditorului de a solicita înscrierea la masa credală, sau plata, s-a născut în urma pronunţării Sentinţei nr. (...)/05.12.2013, deci ulterior deschiderii procedurii, iar lichidatorul judiciar nu avea nici un temei legal de a stabili un termen înăuntrul căruia creditoarea contestatoare să depună declaraţia de creanţă”.

Ca atare, începând cu data respingerii declaraţiei de creanţe formulată de SC (...) SRL, respectiv de la data de 23.05.2014 şi până la rămânerea definitivă a sentinţei nr. (...)/F/2014, respectiv până la data când a fost soluţionată contestaţia creditoarei în dosarul nr. (...)/2010/a6 prin Decizia nr. (...)/R/09.06.2015 pronunţată de Curtea de apel, acest litigiu a durat 13 luni din culpa exclusivă a lichidatorului judiciar.

De asemenea, deşi hotărârea instanţei de judecată a fost pronunţată în luna iunie 2015, lichidatorul judiciar soluţionează cererea creditoarei de abia în luna noiembrie 2015, adică după 5 luni de la data stabilirii obligaţiei de către instanţa de judecată, ceea ce înseamnă o perioadă de 18 luni de litigii ca urmare a modalităţii nelegale în care lichidatorul judiciar a soluţionat o cerere de creanţe, aspect corect susţinut de către contestatoare şi dovedit cu sentinţele pronunţate în dosarele asociate (...)/2010/a6 şi (...)/2010/a9 .

Totodată, judecătorul sindic a reţinut că ultima contestaţie a fost soluţionată la data de 25.04.2017 prin Decizia nr. (...)/25.04.2017 pronunţată de Curtea de apel (...) în dosar nr. (...)/2010/a9, dar cu toate acestea lichidatorul judiciar a întocmit Planul de distribuire şi Raportul la data de 08.12.2017, de abia după o perioadă de 7 luni, în care lichidatorul judiciar deşi putea să întocmească Planul de distribuire şi Raportul – filele 23 - 29 dosar asociat 11.

Astfel că, procedura insolvenţei a fost tergiversată din culpa exclusivă a lichidatorului judiciar pe o perioadă de 25 de luni.

Mai mult, aşa cum s-a arătat mai sus, bunurile debitoarei au fost valorificate încă din anul 2014 iar suma de 1.060.400 lei a fost încasată în contul unic de lichidare tot din anul 2014, aşa cum s-a arătat mai sus, iar lichidatorul judiciar în loc să procedeze la finalizarea procedurii a determinat în mod conştient prelungirea procedurii, motiv pentru care judecătorul sindic a redus onorariul fix cuvenit lichidatorului judiciar cu suma de 75.000 lei, de la suma de 301.680 lei (TVA inclus) la suma de 233.680 lei (TVA inclus) şi a dispus ca diferenţa de 75.000 lei să fie distribuită către creditorii chirografari în raport de procentele din creanţe înscrise la masa credală.

În ce priveşte suma de 66.908 lei distribuită conform art. 4 alin. 6 din Legea nr. 86/2006 în contul UNPIR, judecătorul sindic a reţinut că în mod greşit lichidatorul judiciar a calculat procentul de 2% din întreaga sumă de 3.290.700 lei, în condiţiile în care acest procent se aplică la ,,sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă, inclusiv din fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului” aşa cum prevede textul de lege menţionat.

Or, în cauză suma recuperată a fost de 1.060.400 lei, iar suma corectă de distribuit conform art. 4 alin. 6 din Legea nr. 86/2006 în contul UNPIR este de 21.208 lei, iar nu de 66.908 lei, motive pentru care s-a dispus ca diferenţa de 45.700 lei să fie distribuită către creditorii chirografari în raport de procentele din creanţe înscrise la masa credală.

Nu a putut fi reţinută susţinerea lichidatorului judiciar că în cauză au fost contestate tardiv sumele reprezentând onorariile fixe şi cele procentuale, precum şi sumele achitate la UNPIR şi celelalte cheltuieli de procedură pe motiv că nu au fost contestate în termenele legale rapoartele depuse la dosarul cauzei, respectiv Raportul Financiar nr. (...)/22.01.2016, (depus la dosar pentru termenul din data de 26.01.2016), raportul Financiar nr. (...)/20.10.2016, (depus la data de 25.10.2016), raportul financiar nr. (…)/16.01.2017 (depus la dosar la 18.01.2017) şi raportul financiar nr. (…)/15.05.2017 (depus la dosar pentru termenul din data de 16.05.2017), întrucât aşa cum s-a arătat cu ocazia soluţionării excepţiei tardivităţii contestaţiei la raportul nr. (...)/17.11.2014 şi a raportului financiar anexat, aceste rapoarte, pe de o parte nu au fost comunicate contestatoarei iar, pe de altă parte, nu conţin decât menţiuni cu privire la aceleaşi aspecte ca cele menţionate în raportul nr. (...)/17.11.2014, dar şi în raportul asupra fondurilor obţinute în cadrul procedurii generale de faliment din vânzarea bunurilor pentru debitorul SC (...) SRL înregistrat sub nr. (...)/08.12.2017 şi a Planului de distribuire între creditorii debitoarei SC (...) SRL în cadrul procedurii generale de faliment din vânzarea bunurilor înregistrat sub nr. (...)/08.12.2017.

În ce priveşte celelalte pretenţii ale contestatorilor relativ la suma achitată cu titlu de cheltuieli de procedură în sumă de 38.257 lei reprezentând 17.516 lei cheltuieli de procedură avansate de lichidatorul judiciar din fonduri proprii (servicii de pază imobil, cheltuieli de executare silită, evaluare imobil, publicitate, etc.); 10.741 lei restituire cheltuieli avansate de administratorul special prin avocat în dosar (...)/2009 al Judecătoriei (...) – contestaţie la executare, 10.000 lei contract asistenţă juridică CA (...), aceste sume sunt justificate şi necesare în vederea readucerii în patrimoniul debitoarei a bunurilor sale.

De asemenea, şi provizionul de 11.013 lei, a fost apreciat justificat, în condiţiile în care societatea nu mai deţine bunuri în patrimoniu, iar procedura falimentului nu s-a încheiat.

Faţă de cele reţinute, în temeiul art. art. 122 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, instanţa a admis în parte contestaţiile formulate de contestatorii SC (C2) SRL şi SC (C3) SRL, raportul de activitate şi raportul privind situaţiile financiare anexate raportului din 17.11.2014 depus la dosar la data de 18.11.2014 precum şi împotriva raportului asupra fondurilor obţinute în procedura falimentului şi a planului de distribuire sume din data de 8.12.2017 publicate în BPI la data de 14.12.2017, întocmite de (...) IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C (...) S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs recurenţii (...) (...), SC (C3) SRL, lichidatorul judiciar (...) IPURL, SC (C2) SRL, prin lichidator judiciar (L2), şi (C2) SA, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă (L3).

Recurentul (...) (...), prin recursul declarat, a solicitat admiterea recursului, anularea sentinţei şi retrimiterea cauzei la instanţa de fond, în vederea rejudecării cauzei, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinţei, admiterea contestaţiei şi anularea planului de distribuire.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 122 din Legea nr. 85/2006 în dispoziţiile privind părţile îndreptăţite să exercite calea de atac împotriva „raportului şi planului de distribuţie”. A constatat că (...) (...), în calitate de administrator special, nu are calitatea de contestator, sugerând ideea că planul de distribuţie nu îi este opozabil.

Consideră soluţia nelegală. Într-adevăr, dispoziţia din art. 122 limitează cadrul contestaţiei, dar acest text de lege trebuie tratat în concordanţă şi cu celelalte dispoziţii din lege, care se referă la atribuţiile administratorului special. Potrivit art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006, administratorul special este „reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, împuternicit să efectueze în numele şi pe contul acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să îşi administreze activitatea şi să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare”.

La fel, art. 56 stabileşte atribuţiile administratorului special în cadrul procedurii insolvenţei: b) formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege.

 Ca atare, consideră că pentru motive de nelegalitate, de fraudă, intră în interesele administratorului special dreptul de a formula contestaţii în nume propriu, dar şi în numele mandanţilor potrivit art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006.

Referitor la motivele de fraudă pe care le-a invocat, arată, în esenţă, că solicita o nouă Adunare Generală pentru aprobarea Raportului de evaluare şi regulamentului de vânzare, întocmite în procedură, şi consideră procedura urmată de SC (C2) SRL, SC (C2) SA şi SC (C3) SRL ca fiind frauduloase, constituind conţinutul infracţiunilor de bancrută frauduloasă şi gestiune frauduloasă, prin prezentarea de date false, deturnarea scopului insolvenţei şi crearea unor prejudicii evidente debitorilor, dar şi creditorilor de la SC (C2) SRL şi SC (...) SA. Astfel, SC (C2) SRL, prin lichidatorul (L2) SPRL, nu avea dreptul să procedeze la compensarea investiţiilor efectuate de către SC (C3) SRL, în lipsa unor documente justificative certe privind lucrările efectuate şi amortizările suportate, a unei expertize efectuate în dosarul de insolvenţă al debitoarei SC (...) SRL. De asemenea, la baza hotărârii de a admite compensaţia, cu efect de reducere a lichidităţii datoriei, nu a stat o hotărâre a Adunării Generale a creditorilor de la dosarul de insolvenţă SC (C2) SRL, singura care putea decide asupra acesteia. Valoarea investiţiilor putea fi valorificată doar în dosarul de faţă, în condiţiile în care SC (C3) SRL se înscria pe tabelul de creanţă sau formula o cerere pentru plata/compensarea unor datorii ivite după deschiderea procedurii de insolvenţă. Chiar dacă deţinea pachetul majoritar al creanţelor la SC (...) SRL, creditor majoritar, SC (C2) SRL nu avea dreptul să refuze pentru proprii creditori obţinerea valorii în numerar parte din preţul care trebuia plătit de SC (C3) SRL.

Un alt motiv de nelegalitate a procedurii de vânzare a imobilului a fost reprezentat de participarea la vot, în calitate de creditor, a SC (...) SA. Anterior începerii procedurii de valorificare a imobilului, SC (...) SRL a cesionat creanţa pe care o avea împotriva debitoarei SC (...) SRL şi cu care a fost înscris pe tabelul creditorilor către SC (C3) SRL. Cedentul avea obligaţia să notifice imediat actul de substituire, concretizat prin pierderea calităţii de creditor, cu efect de pierdere a dreptului la vot. Notificarea cesiunii de creanţă a intervenit doar ulterior, în data de 05.02.2015. Cesionarul SC (C3) SRL trebuia să se înscrie pe tabelul creditorilor şi să îşi exercite dreptul la vot propriu, în calitate de creditor minoritar. În ciuda acestor obligaţii, SC (...) SA a participat la luarea hotărârilor de vânzare către (...) SRL şi a achiesat şi ea la recunoaşterea investiţiilor pretinse a fi făcute la valoarea de 2.285.024 lei. În cazul în care ar fi notificat imediat cesiunea de creanţă, SC (...) nu ar fi avut dreptul de a participa la Adunările Generale. SC (C3) SRL ar fi trebuit să participe la adunările generale, dar cu obligaţia de a se abţine de la vot, neavând dreptul să îşi voteze propria ofertă. Legalitatea tranzacţiei de cesionare a creanţei este pusă sub semnul întrebării de noul lichidator judiciar al SC (C2) SRL, Cabinetul de Insolvenţă (...), care o atacat pentru motivul de fictivitate contractul de cesiune de creanţă, obiect al dosarului nr. (...)/2017 al Tribunalului (...).

În drept, recurentul invocă prevederile art. 304 pct. 5 şi 314 din Codul de procedură civilă.

Recurenta SC (C3) SRL, prin recursul declarat, a solicitat modificarea în parte a Sentinţei nr. (...)/F/06.03.2018 în sensul admiterii contestaţiei sale astfel cum a fost formulată, respectiv, în principal, aducerea în contul masei credale a debitoarei SC (...) SRL a sumei de 720.179 lei, desfiinţarea provizionului în suma de 11.013 lei, distribuirea către creditori a sumei de 1.039.192 lei şi modificarea Planului de distribuire nr. (...)/08.12.2017 şi Raportul asupra fondurilor nr. (...)/08.12.2017 potrivit celor de mai sus, iar în subsidiar, aducerea în contul masei credale a debitoarei SC (...) SRL a sumei de încă 50.308 lei (pct. A + C), pe lângă cea dispusă prin hotărârea instanţei de fond, desfiinţarea provizionului în suma de 11.013 lei, distribuirea către creditori a acestor sume de bani mai sus menţionate, modificarea Planului de distribuire nr. (...)/08.12.2017 şi Raportul asupra fondurilor nr. (...)/08.12.2017 potrivit celor de mai sus.

În motivare, recurenta arată că hotărârea atacată este parţial netemeinică şi nelegală, instanţa de judecată făcând o greşită aplicare a legii, potrivit disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În opinia sa, instanţa de judecată a respins în mod nelegal, ca fiind tardiv formulată, excepţia nulităţii hotărârii adunării generale a creditorilor din data de 21.06.2010 prin care s-a stabilit onorariul fix în sumă de 3.000 lei/lunar şi în procent de 10 % din sumele recuperate. Nulitatea absolută este o sancţiune aplicabilă actului juridic care poate fi invocată oricând de partea care justifică un interes, pe cale de acţiune principală, cât şi pe cale de excepţie. Or, recurenta justifică interes în formularea acestei cereri, deoarece în măsura admiterii ei distribuirea sumelor de bani va fi majorată în ceea ce o priveşte. Este adevărat ca nu avea calitatea de creditor la data de 21.06.2010, însă SC (...) SA avea calitatea de creditor la acea dată, iar recurenta a dobândit calitatea de creditor în urma contractului de cesiune de creanţă încheiat cu aceasta din urmă. Astfel încât, raportat la acest aspect, recurenta justifică interes şi calitate în promovarea acestei cereri. A înţeles să invoce nulitatea absolută a Hotărârii AC din data de 21.06.2010 deoarece pretenţia lichidatorului judiciar de a reţine sume de bani cu mult mai mari decât cele care i cuvin, în temeiul unui act juridic care încalcă o norma legală imperativă, este nelegală.

Astfel, onorariul lichidatorului din prezentul dosar a fost stabilit cu ocazia Adunării Generale a Creditorilor din data de 21.06.2010. Potrivit Tabelului preliminar de creanţe nr.149/17.06.2010, depus la dosarul cauzei, existau doi creditori: Primăria Tămăşeu cu o creanţă bugetară reprezentând 9,85% şi SC (...) SA cu o creanţă chirografară reprezentând 90,15 % din valoarea totală a creanţelor. Cu ocazia adunării generale a creditorilor este prezent doar creditorul PRIMĂRIA (...), deoarece la data de 21.06.2010 creditorul SC (C2) SRL nu era înscris pe Tabloul preliminar de creanţe. Acest creditor este înscris pentru prima dată pe Tabloul de creanţe la data de 20.10.2010 când se întocmeşte primul tablou rectificativ (fila 101 din dosar). Raportat la acest aspect, a înţeles să invoce excepţia nulităţii hotărârii adunării generale a creditorilor din data de 21.06.2010, având în vedere faptul că s-au încălcat dispoziţiile imperative prev. de art. 15 alin. l şi 2 din Legea nr.85/2006 care stabilesc necesitatea unui cvorum de prezenţă a titularilor de creanţă însumând cel puţin 30 % din valoarea totală a creanţelor. Astfel, la adunarea generală a creditorilor din data de 20.06.2010 a fost prezent un singur creditor, Primăria (...), care avea o creanţă în procent de 9,85 % din valoarea totală a creanţelor. Ca urmare a acestor aspecte, consideră că, în baza unui act juridic care încalcă norme de drept imperative, lichidatorul judiciar nu îşi poate reţine sume de bani cu titlu de onorar fix lunar şi onorar de succes, în total suma de 636.222 lei, din care suma de 301.680 lei (onorar fix lunar) şi suma de 334.542 lei (onorar de succes).

În ceea ce priveşte cererea din subsidiar, învederează următoarele:

Consideră că în mod nelegal instanţa de fond a respins trei dintre solicitările sale, respectiv cele menţionate în contestaţie la punctele A, C şi E.

În ceea ce priveşte fondurile încasate în prezentul dosar, arată că a achitat către lichidatorul judiciar prin O.P., la data de 22.07.2014, suma de 6.468 lei, cu titlu de onorar în dosar de executare nr. (...)/E/2014 al BEJ (...). Potrivit deconturilor depuse de către lichidator, BEJ (...) a emis factura pentru suma de 5.448 lei, ceea ce i s-a şi achitat, însă diferenţa nu apare nicăieri menţionată. Totodată prin alt O.P., la data 22.07.2014, recurenta a achitat suma de 5.583 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în dosarul nr. (...)/2009 al Judecătoriei (...) având ca şi obiect contestaţie la executare. Aceste sume de bani încasate nu sunt menţionate de către lichidator.

În ceea ce priveşte cheltuielile de procedură în sumă de 38.257 lei, contrar celor reţinute de instanţa de fond, aceste sume de bani nu sunt nici justificate şi nici întemeiate. Cheltuielile de procedură în sumă de 17.516 lei pe care lichidatorul susţine că le-a avansat din fondurile proprii nu sunt justificate, nu există nici un act justificativ pentru aceste sume de bani. În opinia recurentei, aceste sume de bani trebuie menţionate şi justificate pentru fiecare grupă de cheltuială în parte, pentru a putea fi verificate şi cenzurate. Prezentarea acestora la modul general, fără a fi defalcate, face imposibilă verificarea acestora.

În opinia recurentei, lichidatorul judiciar a făcut cheltuieli cu încălcarea dispoziţiilor art.23 din Legea nr. 85/2006, angajând persoane de specialitate fără a avea aprobarea adunării generale a creditorilor. Plata unor onorarii de avocat în suma de 20.741 lei nu este justificată. Astfel, lichidatorul menţionează că a făcut o plată de 10.000 lei către CA (...), fără a explica pentru ce a fost necesară angajarea unui avocat şi în ce dosar s-a făcut acest angajament. Nu a existat aprobarea adunării generale a creditorilor potrivit disp. art. 23 din Legea nr. 85/2006, iar lichidatorul judiciar are calitatea de avocat în cadrul Baroului de avocaţi (...) şi un onorar de 3.000 lei lunar şi 10% onorar de succes. În ceea ce priveşte plata sumei de 10.741 lei „reprezentând cheltuiala avansată de administratorul special prin avocat în dosarul nr. (...)/2009”, consideră că este o cheltuială nejustificată. Debitoarea a fost reprezentată în dosarul nr. (...)/2009 de către lichidator, iar administratorul special nu a fost parte în acest dosar.

În ce priveşte provizionul de 11.013 lei, în opinia recurentei, considerentul instanţei de judecată cu privire la provizion nu este întemeiat. Chiar dacă procedura nu este finalizată, această chestiune se datorează exclusiv lichidatorului judiciar, respectiv modului în care acesta a întocmit Raportul şi Planul final de distribuire. Modalitatea incorectă de întocmire a acestuia a determinat din nou, prelungirea duratei procedurii de lichidare. Potrivit art. 127 din Legea nr. 85/2006, se pot constitui provizioane numai cu ocazia distribuirilor parţiale. Or, Planul de distribuire nr. (...)/08.12.2017 şi Raportul nr. (…)/08.12.2017 reprezintă în realitate un plan de distribuire final, deoarece în patrimoniul debitorului nu mai există alte bunuri sau alte sume de bani, şi nici nu mai există perspectiva aducerii lor. Mai mult disp. art. 127 alin. l pct. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 85/2006 nu prevăd posibilitatea constituirii unor provizioane pentru achitarea unor onorarii viitoare ale lichidatorului judiciar, iar comisioanele bancare nu vor mai exista decât cel mult pentru acest provizion pe care lichidatorul doreşte să şi-1 constituie.

Recurentul lichidatorul judiciar (...) IPURL, prin recursul declarat, a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate, admiterea excepţiei tardivităţii contestaţiei formulată de S.C. (C2) S.R.L. - în faliment, prin Casa de Insolvenţă (...) S.P.R.L, împotriva Raportului de Activitate al Lichidatorului Judiciar (...) I.P.U.R.L din data de 17.11.2014, depus la dosarul cauzei la data de 18.11.2014, respectiv a Raportului privind încasările şi plăţile anexate acestui raport, admiterea excepţiei tardivităţii contestării onorariului de 10% al lichidatorului, a cotei de 2% a UNPIR şi a cheltuielilor de procedură în sumă de 20.741 lei, iar pe fond, respingerea contestaţiilor la Raportul asupra Fondurilor şi a Planului de Distribuire din data de 08.12.2017 formulate de S.C. (C2) S.R.L. - în faliment, şi S.C. (C3) S.R.L., ca nefondate.

În motivarea recursului, recurentul consideră sentinţa recurată ca fiind nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii contestaţiei la Raportul de Activitate din data de 17.11.2014, depus la dosarul cauzei în data de 18.11.2014 şi a Raportului Financiar privind încasările şi Plăţile anexat acestui raport de activitate, judecătorul sindic invocă în motivarea respingerii acestei excepţii, art. 122 din Legea 85/2006 R, în loc să aplice prevederile art. 21 alin. 3 din lege. Judecătorul sindic interpretează greşit, în opinia sa, legea insolvenţei şi recalifică un Raport Financiar Privind încasările şi Plăţile (justificare financiară cu privire la sumele încasate şi la cheltuielile efectuate din fondurile existente în averea debitoarei) anexat unui Raport de Activitate, raport întocmit în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea 85/2006, ca fiind un Raport asupra Fondurilor şi Plan de Distribuire întocmit în conformitate cu prevederile art. 122 al Legii nr. 85/2006. în opinia sa, invocarea de către judecătorul sindic în motivarea respingerii excepţiei tardivităţii contestaţiei, a art. 122 din Legea nr.  85/2006 R şi a lipsei dovezii de afişare la uşa instanţei a acestui raport, nu îi este benefică acestuia. Nu lichidatorul judiciar dispune afişarea la uşa instanţei şi nu lichidatorul judiciar face dovada acestei afişări. Această interpretare a normelor de drept este greşită întrucât Raportul Financiar privind încasările şi Plăţile anexat Raportului de Activitate din data de 17.11.2014, depuse la dosarul cauzei la data de 18.11.2014, sunt întocmite în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 85/2006 R şi li se aplică prevederile art. 21 alin. 3 în ceea ce priveşte contestarea lor. Aceste rapoarte se contestă de la data depunerii lor la dosarul cauzei, şi nu de la data publicării, afişării sau comunicării lor. În acest Raport Financiar privind Încasările şi Plăţile anexat Raportului de Activitate depus la dosar în data de 18.11.2014, nu a făcut altceva decât să arate strict financiar ceea ce a arătat în raportul de activitate. Conform prevederilor art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 R, împotriva măsurilor privind plata acestor cheltuieli se face contestaţie în termen de 3 (5) zile de la data depunerii raportului la dosarul cauzei. Orice contestaţie peste acest termen se impunea fi respinsă ca tardiv formulată.

Tot cu privire la excepţia tardivităţii, recurentul invocă prevederile art. 488 alin. 6 din Codul de procedură civilă - hotărârea cuprinde motive contradictorii - raportat la Sentinţa nr. (...)/F/2018, pronunţată în Dosarul nr. (...)/2010 la data de 13 februarie 2018 de acelaşi judecător sindic. În cadrul acestui dosar, (...)/2010 ) dosarul de fond, acelaşi contestator S.C. (C2) S.R.L - în faliment, prin Casa de Insolvenţă (...) S.P.R.L. a solicitat judecătorului sindic înlocuirea recurentului din calitatea de lichidator judiciar pe motiv că „de peste doi ani, lichidatorul judiciar nu a informat creditorii despre încasarea acestei sume (cu referire la sumele încasate ca urmare a vânzării imobilului) ...”. Prin Sentinţa nr. (...)/F/2018, judecătorul sindic respinge cererea de înlocuire motivând că „Judecătorul sindic reţine că împotriva măsurilor dispuse de lichidatorul judiciar desemnat în cauză contestatoarea şi creditorii au formulat contestaţii, acestea au fost soluţionate de Judecătorul sindic prin hotărâri definitive. Mai mult, din actele depuse la dosar, respectiv rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar şi dovezile privind demersurile efectuate în cauză, reţine că pe toată perioada procedurii insolvenţei lichidatorul judiciar şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de Legea insolvenţei şi cele stabilite de Judecătorul sindic prin hotărârile pronunţate în cauză, contestatoarea (S.C. (C2) S.R.L - în faliment, prin Casa de Insolvenţă (...) S.P.R.L.) prin reprezentantul său a participat pe tot parcursul procedurii şi a luat la cunoştinţă în mod direct de rapoartele depuse la dosar, rapoarte faţă de care a şi formulat contestaţii, aspect corect susţinut de lichidatorul judiciar prin întâmpinarea formulată, motiv pentru care consideră că cererea de înlocuire cu un alt lichidator judiciar este nefondată. "

În prezent există două soluţii pronunţate de acelaşi Judecător sindic care cuprind motive contradictorii, atât cu privire la modul în care recurentul şi-a îndeplinit atribuţiile în calitate de lichidator judiciar, precum şi cu privire la faptul că există dovezi incontestabile că, contestatorul de azi, a avut cunoştinţă directă cu privire la toate rapoartele de activitate ale acestuia.

Aşa cum a arătat şi în dosarul de fond în care s-a formulat cererea de înlocuire şi cum a arătat şi în acest dosar asociat /a10, din anul 2014 şi până în prezent, la fiecare şedinţă publică, contestatoarea, S.C. (C2) S.R.L. - în faliment, a fost prezentă în sala de judecată prin Casa de Insolvenţă (...) - reprezentată fie prin av. (...) fie prin soţia acestuia, av. (...). La fiecare şedinţă, recurentul a predat personal, în sală, creditorilor prezenţi câte un exemplar al rapoartelor de activitate şi al tuturor documentelor anexate acestor rapoarte, ori a rapoartelor privind încasările şi plăţile efectuate.

Pe cale de excepţie, recurentul invocă şi tardivitatea contestării onorariului de 10% al lichidatorului, a cotei de 2% a UNPIR şi a cheltuielilor de procedură în sumă de 20.741 lei. Prin contestaţia formulată de către S.C (C2) S.R.L. - prin Casa de Insolvenţă (...) S.P.R.L., la Planul de distribuire, singurele sume contestate sunt onorariul lichidatorului, cota UNPIR cheltuielile în sumă de 20.741 lei sau provizionul constituit. Aceleaşi sume sunt contestate şi de către S.C (C3) S.R.L. În plus, acest contestator mai contestă şi onorariul fix, pe motiv că nu ar fi fost legal aprobat de AGC din data de 21.06.2010, sau onorariul pe termen de doi ani pe motiv că prin conduita lichidatorului, acesta a prelungit fără motiv durata procedurii de insolvenţă. Dacă în ceea ce priveşte provizionul constituit, acesta apare pentru prima dată în Raportul asupra Fondurilor şi Planul de distribuire din data de 08 decembrie 2017, toate celelalte sume contestate - onorariul, cota UNPIR şi cheltuielile, apar în Raportul privind încasările şi plăţile anexat la Raportul de activitate din data de 17.11.2014 depus la dosar în data de 18.11.2014. Acesta este primul raport de activitate care are anexat un raport financiar privind încasările şi plăţile făcute de către recurent, în acest raport financiar fiind arătate expres sumele încasate şi sumele plătite (ca şi cheltuieli de procedură), respectiv onorariul de 10% şi cota UNPIR de 2%, onorariul de avocat plătit, cheltuielile cu paza imobilului, cheltuielile de procedură. Raportul financiar privind încasările şi plăţile anexat Raportului de Activitate din data de 18.11.2018, nu este un Raport asupra fondurilor ce urmează a fi distribuite prin plan, acest raport face referire la suma pe care debitoarea, după efectuarea tuturor compensărilor, o mai are în cont precum şi cheltuielile de procedură care au fost acoperite din această sumă rămasă în cont. Acest raport de activitate a fost depus la dosarul cauzei la data de 18.11. 2014 şi înmânat personal în sala de judecată către S.C. (C2) S.R.L. - în faliment, prin Casa de Insolvenţă (...) - reprezentată prin av. (...). Conform prevederilor legale, împotriva acestui raport şi a raportului financiar privind cheltuielile făcute, trebuia făcută contestaţie în termen de 3 (5) zile de la data depunerii raportului la dosarul cauzei. Până la această dată, împotriva acestui raport nr. (...) /17.11.2014 şi a raportului financiar anexat, unde sunt arătate sumele plătite, inclusiv onorariul de succes şi cota UNPIR, nu a fost formulată contestaţie. După această dată, au fost depuse la dosarul cauzei Raportul Financiar nr. (...)/22.01.2016, (depus la dosar pentru termenul din data de 26.01.2016 ), Raportul financiar nr. (…)/20.10.2016, (depus la data de 25.10.2016), Raportul financiar nr. (…)/16.01.2017 (depus la dosar la 18.01.2017 ) şi raportul financiar nr. (…)/15.05.2017 (depus la dosar pentru termenul din data de 16.05.2017). Aceste rapoarte financiare sunt succesive şi fiecare cuprinde sumele cheltuite de la data ultimului raport. Rapoartele au fost depuse la dosarul cauzei însoţite de documente justificative în ceea ce priveşte toate aceste cheltuieli (facturi, chitanţe, dispoziţii de plată, contracte, extrase de cont, etc.). Nici unul dintre aceste rapoarte financiare nu a fost contestat până în prezent. Critica pe care o aduce interpretării legii făcută de către Judecătorul sindic este bazată pe prevederile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 R - contestarea rapoartelor se face în cinci zile de la data depunerii lor la dosarul cauzei şi nu de la comunicare, precum şi pe Sentinţa nr. (...)/F/2018 pronunţată de acelaşi judecător sindic în dosarul (...) /2010, sentinţă în care acesta reţine că „contestatorul a participat pe tot parcursul procedurii şi a luat la cunoştinţă în mod direct de rapoartele depuse la dosar”. Aceleaşi critici le aduce şi în ceea ce priveşte contestaţia S.C (C3) S.R.L., şi acest creditor participând activ la procedură şi fiind în sala de judecată la data depunerii acestui raport.

Pe fondul contestaţiilor, arată că, la data de 09 septembrie 2014, a fost întocmită factura seria AGR nr. 2 prin care a fost facturat de către debitoarea S.C. (...) S.R.L. - în faliment, către cumpărătorul, S.C. (C3) S.R.L., contravaloarea imobilului vândut. Preţul vânzării acestui imobil, trecut în factură, este de 3.345.424 lei. Acest preţ este înregistrat în toate documentele contabile, acest preţ este declarat şi la organele fiscale. Preţul vânzării a fost de 3.345.424 lei. Acesta este preţul care a fost votat de către adunarea generală a creditorilor. Acesta este preţul care este trecut şi în Contractul de Vânzare/Cumpărare autentic nr. (...)/24.06.2015 al BNP (...). Această sumă este suma obţinută ca urmare a vânzării imobilului.

Modalitatea de plată a acestui preţ este cea care a determinat rularea prin contul unic de insolvenţă doar a sumei de 1.060.400 lei, iar această modalitate de plată a fost aprobată chiar de CASA DE INSOLVENŢĂ (...) în calitate de lichidator al S.C (C2) S.R.L. - în faliment, în Adunarea Generală a Creditorilor din data de 05.08.2015, care la data aprobării acestei modalităţi de plată era creditor majoritar al S.C. (...) S.R.L., având un procent de 77% din tabelul de creanţe.

Recurentul consideră că trebuie făcute unele precizări de ordin financiar şi fiscal pentru a putea dovedi că preţul obţinut în urma vânzării este de 3.345.424 lei. Astfel, după câştigarea procesului prin care imobilul a revenit în patrimoniul debitoarei (proces care a durat 4 ani), lichidatorul a procedat la evaluarea imobilului în vederea valorificării. În adunarea generală a creditorilor, contestatorul de azi, S.C. (C2) S.R.L. - în faliment, prin Casa de Insolvenţă (...), a aprobat raportul de evaluare a imobilului, precum şi raportul de evaluare prin care a fost stabilită valoarea investiţiilor făcute la acest imobil de către S.C (C3) S.R.L. pe perioada în care a deţinut imobilul, la suma de 2.285.024 lei. În urma evaluării, atât a imobilului, cât şi a investiţiilor, a procedat la înregistrarea în contabilitate a acestor sume. Astfel, în contul (...) - construcţii - a fost înregistrată suma de 3.290.700 lei (conform raportului de evaluare). În contul 462.03 (cont creditor) a fost înregistrată suma de 2.285.024 lei, reprezentând investiţiile S.C (C3) S.R.L. (conform raportului de evaluare). Trebuie înţeles faptul că în conformitate cu documentele financiare şi înregistrările contabile, S.C (C3) S.R.L. cumpărătorul imobilului, a avut în cadrul procedurii o dublă calitate. A fost debitorul sumei de 3.345.424 lei, preţul pe care l-a oferit şi pe care l-a şi plătit ca urmare a vânzării, precum şi calitatea de creditor pentru suma de 2.285.024 lei, sumă reprezentând investiţiile făcute de acesta la imobil, sumă constatată prin raportul de evaluare şi recunoscută ca aparţinând acestuia, de către adunarea generală a creditorilor debitoarei S. C (...) S.R.L. După emiterea facturii privind vânzarea imobilului, în contul 7583 - venituri din cedarea activelor - se înregistrează suma de 3.345.424 lei, suma obţinută ca urmare a vânzării imobilului, iar în Balanţa de verificare pe perioada 01.09.2014 - 30.09.2014 a debitoarei S.C. (...) S.R.L. se fac toate reglările în sensul că, creditorul S.C. (C3) S.R.L. dispare din contabilitate cu suma de 2.285.024 lei, ca urmare a compensării din preţul obţinut în sumă de 3.345.424 lei. Nu se puteau face acest operaţiuni contabile decât în această modalitate. Dacă ar fi să acceptăm că s-a obţinut doar preţul de 1.060.400 lei, nu ar mai putea fi făcute reglările contabile, ar trebuie modificate toate declaraţiile fiscale. Că preţul obţinut în urma vânzării imobilului este de 3.345.424 lei este dovedit de faptul că însuşi cumpărătorul S.C. (C3) S.R.L. a achitat o garanţie de 10% din preţul de evaluare înregistrat în contabilitate respectiv suma de 329.070 lei. Faptul că a fost acceptată compensarea din preţ a presupuselor investiţii nu înseamnă că preţul de vânzare a fost modificat la suma de 1.060.400 lei. Recurentul consideră că, dacă creditorul - contestator de azi, S.C. (C2) S.R.L. - în faliment, prin Casa de Insolvenţă (...), nu ar fi acceptat să se compenseze presupusele investiţii, în cont ar fi intrat suma de 3.345.424 lei. În aceste condiţii, consideră că sunt corect calculate atât cota de 2 % aferentă UNPIR, cât şi cota de 10% onorariu de succes aprobat de judecătorul sindic prin încheierea din data de 13 ianuarie 2011, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, cu referire la AGC din data de 21.06.2010.

În opinia recurentului, trebuie făcută o distincţie clară între expresiile fonduri atrase, sume recuperate, sume obţinute ca urmare a vânzării de bunuri, preţul vânzării, compensarea datoriilor sau modalitatea de plată a preţului vânzării ori rest de plată. Dacă din punct de vedere juridic pot apărea păreri sau interpretări, din punct de vedere financiar şi fiscal lucrurile sunt foarte clare şi foarte simple. Conform înregistrărilor contabile, debitoarea S.C (...) S.R.L. are un venit obţinut ca urmare a cedării activelor - cont 7583 - în sumă de 3.345.424 lei. La acest venit se calculează fiscal toate taxele, toate obligaţiile fiscale, această sumă apare în declaraţiile fiscale depuse la organele fiscale. Din acest venit a fost scăzută datoria în sumă de 2.285.024 lei născută după deschiderea procedurii şi care se achită cu prioritate - cont 462.03 - către S.C. (C3) S.R.L. După efectuarea tuturor operaţiunilor contabile, din preţul obţinut ca urmare a vânzării imobilului de 3.345.424 lei, suma rămasă rest din preţul vânzării de plată este de 1.060.460 lei. În opinia recurentului nu se poate face o interpretare juridică care să contravină Codului de procedură fiscală. Nu poţi spune că datorită compensării, suma obţinută în procedură ca urmare a vânzării este de 1.060.400 lei deoarece dacă ar fi aşa, nu ar mai putea opera fiscal compensarea. Din contră, numai dacă consideri că suma obţinută ca urmare a vânzării imobilului este de 3.345.424 lei, se poate opera compensarea. Suma de 1.060.400 lei este un rest de plată din suma de 3.345.424 lei obţinută din vânzarea imobilului şi operarea compensării datoriilor reciproce.

În ceea ce priveşte onorariul fix de 3.000 de lei pe lună, acesta a fost aprobat de către AGC din data de 21.06.2010, adunare generală care nu a fost contestată de niciun creditor astfel că, la data de 13 ianuarie 2011, acest onorariu (precum şi cel de succes de 10%) au fost aprobate de către Judecătorul sindic prin încheiere, pronunţată în şedinţa publică din data de 13.01.2011 şi nerecurată. În această adunare generală creditorii au aprobat un onorariu de succes în cuantum de 10% din sumele recuperate, precum şi din sumele obţinute în urma valorificării bunurilor.

Prin modul simplist pe care îl foloseşte la calcularea onorariului fix, contestatoarea de azi dovedeşte faptul că, deşi i-au fost predate rapoartele financiare, nu le-a citit cu atenţie. Dacă ar fi lecturat Raportul Financiar - anexă la Raportul de activitate nr. (...)/17.11.2014, ar fi sesizat faptul că recurentul este plătitor de TVA. În aceste condiţii, suma de 22.680 lei reprezintă TVA aferent onorariului fix, TVA care a şi fost virat către stat. Iar acest TVA a avut din 2014 şi până în prezent mai multe cote, respectiv a fost de 24%, 20% iar în prezent este de 19%. Modul de calcul al onorariului fix cu TVA aferent este următorul: onorar fix perioada aprilie 2010 - decembrie 2014 - 57 luni x 3000 lei/lună = 171.000 lei (în această perioadă recurentul nu a fost plătitor de TVA); onorar fix ianuarie - decembrie 2015 - 12 luni x 3000 lei/lună = 36.000 lei + 8.640 lei (TVA 24%) = 44.640 lei; onorar fix ianuarie - decembrie 2016 - 12 luni x 3000 lei/lună =36.000 lei + 7.200 lei (TVA 20%) = 43.200 lei; onorar fix ianuarie - decembrie 2017 - 12 luni x 3000 lei/lună = 36.000 lei + 6.840lei(TVA 19%) = 42.840 lei; Total 301.680 lei. Adunând TVA aferentă celor trei perioade - 8.460 lei + 7.200 lei +6.840 lei = 22.680 lei.

În ceea ce priveşte suma de 20.741 lei, recurentul arată faptul că, în primul rând, contestarea acestei sume este tardivă, raportat la faptul că ea a fost cuprinsă în Raportul privind încasările şi plăţile - anexă la Raportul de activitate nr. (...)/17.11.2014, raport care nu a fost contestat în termen. Faptul că această sumă se repetă în actualul raport asupra fondurilor nu constituie o repunere în termenul de contestare. Pentru a oferi totuşi, din nou, o explicaţie, recurentul arată faptul că, anterior câştigării procesului prin care a revenit în patrimoniul debitoarei imobilul vândut, debitoarea nu deţinea absolut niciun bun şi toate cheltuielile de procedură au fost avansate de către lichidator. Toate documentele privind aceste cheltuieli au fost depuse la dosar de-a lungul celor şapte (7) ani de procedură şi, până azi, nu au fost contestate de nimeni. Sumele de 10.000 de lei, onorar de avocat, precum şi suma de 10.741, reprezentând onorariu experţi judiciari, atât în faţa Judecătoriei (...) cât şi a Tribunalului (...), au fost avansate de către asociatul debitoarei - Administrator special în cadrul procedurii, pentru debitoare. Dacă nu plătea aceste sume, nu se făceau expertizele şi nu se câştiga procesul prin care s-a reintegrat bunul în patrimoniu. În aceste condiţii, aceste cheltuieli sunt cheltuieli născute în cursul procedurii şi se achită conform documentelor din care reies.

În ceea ce priveşte suma de 11.013 lei, reprezentând provizioane, arată faptul că această sumă reprezintă onorariul lichidator judiciar - cheltuieli de procedură, pe lunile ianuarie, februarie, martie plus TVA (19%), diferenţa fiind comisioane bancare. Modalitatea de calcul este următoarea: 3.000 lei plus TVA 19% = 3.570 lei x 3 luni = 10.710 lei; 321 lei - comisioane bancare aferente viramentelor, etc.

În ceea ce priveşte admiterea în parte a contestaţiei la Raportul asupra fondurilor şi a Planului de distribuire formulată de către S.C (C3) S.R.L. în sensul că judecătorul sindic reduce onorariul fix cu suma de 75.000 lei - onorariu pentru 25 de luni, recurentul consideră soluţia primei instanţe nelegală, pentru următoarele considerente:

În primul rând, nu există nici o prevedere legală în Legea 85/2006 R, care să permită judecătorului sindic să reducă onorariul practicianului în insolvenţă, după ce acesta a fost aprobat de Adunarea Generală a Creditorilor. Reducerea onorariului nu este motivată în drept. Conform prevederilor art. 10 alin. 2 din L.85 /2006, creditorii sunt cei care hotărăsc desemnarea unui administrator/lichidator judiciar, stabilindu-i totodată şi retribuţia. Judecătorul sindic nu poate reduce acest onorariu. Judecătorul sindic poate să înlocuiască administratorul/lichidatorul judiciar (art. 22 alin. 2) sau poate sa amendeze administratorul/lichidatorul judiciar în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea credinţă, nu îşi îndeplineşte sau îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul sindic (art. 22 alin. 3 din L.85/2006). Totodată, poate obliga, la cererea oricărui creditor, în cazul producerii unui prejudiciu, la repararea acestuia. Mai departe, aplicând prevederile art. 189 noul Cod procedură civilă, în cazul în care se constată amânarea judecăţii, cu intenţie sau din culpă, la cererea părţii interesate, instanţa va putea obliga pe cel care a făcut acest lucru la plata unei despăgubiri pentru acoperirea prejudiciul cauzat. Aşadar, nici pe Legea insolvenţei şi nici pe noul Cod de procedură civilă, judecătorul sindic nu poate reduce onorariul administratorului/lichidatorului judiciar, mai ales pe motivarea dată în sentinţa recurată. Contestatoarea S.C. (C3) S.R.L a formulat o contestaţie la Raportul asupra fondurilor şi la Planul de distribuire. Nu a formulat o acţiune pentru repararea prejudiciului.

Mai departe, este nelegală şi neconformă susţinerea Judecătorului sindic că recurentul nu este îndreptăţit să primească onorariu pe o perioadă de 25 de luni pe motiv că „litigiul a durat 13 luni din vina exclusivă a lichidatorului judiciar”, cu referire la dosarul asociat /a3. În dosarul asociat /a3, a fost formulată o contestaţie împotriva măsurii recurentului de a nu înscrie o creanţă în tabelul definitiv consolidat. Este vorba de suma cu care S.C (...) S.R.L. şi-a adjudecat în contul creanţei imobilul pe care l-a readus în patrimoniul debitoarei. Conform prevederilor legale, această contestaţie trebuia soluţionată de Judecătorul sindic în temeiul prevederilor art. 21 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 R, în termen de cinci zile în cameră de consiliu. Cu toate acestea, Judecătorul sindic a considerat că este o contestaţie la tabelul definitiv şi a soluţionat-o în temeiul prevederilor art. 75 alin. 2. Contestaţia ce a făcut obiectul dosarului asociat /a3 a fost înregistrată la data de 25 iunie 2014 şi a fost soluţionată la data de 30 septembrie 2014. Sentinţa nr. (...) /F/ 2014 pronunţată în acest dosar /a3 a fost motivată şi redactată la data de 22 ianuarie 2015, după 7 luni de la data înregistrării contestaţiei, iar comunicarea acestei sentinţe prin publicarea în B.P.I. s-a făcut la data de 03 martie 2015, după alte 3 (trei) luni. Aşadar, o contestaţie împotriva notificării lichidatorului judiciar care ar fi trebuit soluţionată de Judecătorul sindic în termen de 5 (cinci) zile în cameră de consiliu se soluţionează de către acesta şi se comunică cu părţile în termen de 10 luni. Iar, în opinia domnului Judecător sindic, acest proces s-a prelungit atât de mult din culpa exclusivă a lichidatorului judiciar.

Tot cu privire la acest dosar asociat /a3, recurentul mai arată că, după ce în data de 22 ianuarie 2015 a fost redactată sentinţa (...), a ridicat-o personal de la arhiva Tribunalului (...), iar în data de 03 februarie 2015 a înregistrat la grefa Tribunalului (...) Tabelul definitiv consolidat rectificat al debitoarei în care, astfel cum Judecătorul sindic a dispus, a înscris creanţa S.C. (...) S.R.L. Nu a formulat recurs împotriva acestei sentinţe. În schimb, la data de 04 februarie 2015, a declarat recurs creditorul S.C (C2) S.R.L. - în faliment, prin Casa de Insolvenţă (...) S.P.R.L. Curtea de Apel, la data de 09 iunie 2015, a admis acest recurs şi a obligat lichidatorul judiciar să analizeze pe fond creanţa, în sensul de a verifica dacă este vorba de o creanţă născută după deschiderea procedurii ce urmează a fi achitată cu prioritate fără a fi necesară înscrierea ei în tabel, sau este o creanţă anterioară deschiderii procedurii şi se înscrie în tabelul de creanţe. Astfel, în urma acestei decizii, tabelul de creanţe se reface, în sensul că lichidatorul a considerat că această creanţă este anterioară deschiderii procedurii şi se înscrie în tabelul de creanţă. Împotriva acestei măsuri de păstrarea a acestei creanţe în tabelul definitiv consolidat rectificat, creditorul S.C (C2) S.R.L. - în faliment prin Casa de Insolvenţă (...) S.P.R.L. a formulat contestaţie ce face obiectul dosarului asociat /a6. La fel au făcut şi contestatorii S.C (C3) S.R.L. şi Administratorul Special - (...) (...). Conform legii, art. 21 alin. 4, şi această contestaţie trebuia soluţionată în termen de cinci zile în cameră de consiliu. Contestaţia se înregistrează la data de 24 noiembrie 2015 şi se soluţionează de către Judecătorul sindic la data de 19 aprilie 2016 (după 5 - cinci luni). Prin această sentinţă, nr. (...) /F/2016, Judecătorul sindic consideră că lichidatorul a procedat corect la înscrierea creanţei S.C. (...) S.R.L. în tabelul definitiv consolidat rectificat, în sensul ca această creanţă este anterioară deschiderii procedurii şi nu una născută ulterior deschiderii procedurii şi care trebuie achitată cu prioritate, fără a intra în concurs cu creditorii înscrişi în tabel, drept pentru care a respins contestaţiile. Împotriva acestei hotărâri, contestatorii S.C (C2) S.R.L. - în faliment, prin Casa de Insolvenţă (...) S.P.R.L, şi S.C (C3) S.R.L. au formulat recurs, care a fost soluţionat de Curtea de Apel (...) la data de 18 septembrie 2016 în sensul respingerii recursului. Astfel, şi Curtea de Apel a considerat că lichidatorul a procedat corect şi legal.

Aşadar, lichidatorul s-a conformat întocmai deciziei Judecătorului sindic şi la data de 03 februarie 2015 a înscris creanţa S.C. (...) S.R.L. în tabelul definitiv consolidat rectificat al debitoarei. Faptul că au fost formulate recursuri sau alte contestaţii împotriva acestei creanţe, contestaţii şi recursuri formulate chiar de contestatoarea S.C. (C3) S.R.L., cea care îl acuză de tergiversarea şi prelungirea procedurii, nu este o culpă sau rea voinţă din partea recurentului. Mai mult, Curtea de Apel (...), prin respingerea acestor recursuri, a confirmat îndeplinirea de către recurent a atribuţiilor legale stabilite în sarcina sa ca şi lichidator judiciar.

Un alt aspect, este acela că, dacă în acest dosar asociat /a10, Judecătorul sindic a reţinut că „litigiul a durat 13 luni din culpa exclusivă a lichidatorului judiciar”, prin Sentinţa nr. (...)/F/2018, pronunţată în dosarul de fond, Judecătorul sindic a respins cererea de înlocuire formulată de contestatorul S.C. (C2) S.R.L. în faliment, prin Casa de Insolvenţă (...) S.P.R.L, motivând faptul că „împotriva măsurilor dispuse de lichidatorul judiciar desemnat în cauză contestatoarea şi creditorii au formulat contestaţii; acestea au fost soluţionate de Judecătorul sindic prin hotărâri definitive. Mai mult, din actele depuse la dosar, respectiv rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar şi dovezile privind demersurile efectuate în cauză, Judecătorul sindic a reţinut că pe toată perioada procedurii insolvenţei lichidatorul judiciar şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de Legea insolvenţei şi cele stabilite de Judecătorul sindic, motiv pentru care a considerat că cererea de înlocuire cu un alt lichidator judiciar este nefondată”.

În drept, recurentul invocă prevederile art. 8 din Legea 85/2006 R, art. 483 şi următoarele raportat la art. 488 alin. 6 şi 8 Cod Procedură civilă român.

În probaţiune, recurentul a anexat în copie înscrisurile din dosarul de insolvenţă la care face referire în cuprinsul cererii, făcând totodată trimitere şi la actele depuse cu ocazia depunerii întâmpinărilor în faţa primei instanţe la contestaţiile depuse de contestatorii S.C (C2) S.R.L - în faliment, prin Casa de Insolvenţă (...) şi S.C. (...) S.R.L.

Recurenta SC (C2) SRL, prin apelul declarat, recalificat în recurs, a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în parte a hotărârii în ce priveşte obligarea la distribuire şi a sumei de 11.013 lei reprezentând provizion pentru onorariul lichidatorului şi a sumei de 10.000 lei reprezentând onorariu de avocat plătit de lichidator.

În motivare, recurenta consideră că în mod greşit judecătorul sindic a respins cererea prin care a solicitat obligarea distribuirii sumei reţinută de lichidatorul judiciar pentru onorarii viitoare. Provizionarea unor sume de bani pentru onorariul lichidatorului este nelegala. Legea nr. 85/2006 nu cunoaşte instituţia provizionului pentru onorarii pe viitor. Art. 127 pct. 4 prevede posibilitatea provizionării unor sume destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului. Or, după vânzarea imobilului, societatea nu mai are nici un bun. Aşa cum s-a reţinut în sentinţă – pag. 19 alin. 4, dosarul de insolvenţă s-a tergiversat 25 de luni din culpa lichidatorului. Cu atât mai mult, în aceste condiţii, nu este acceptabil ca lichidatorul judiciar să-şi provizioneze sume de bani pentru perioade viitoare.

Recurenta a apreciat că în mod abuziv lichidatorul judiciar a plătit onorarii de avocat în suma de 10.000 lei.

Lichidatorul judiciar a avut aprobat de către Adunarea Creditorilor un onorariu substanţial - 3.000 lei lunar şi 10% onorariu procentual. Având un astfel de onorariu, în condiţiile în care reprezentantul lichidatorului judiciar dl. (...) este avocat (membru al Baroului (...), plata sumei de 10.000 lei unor avocaţi de către societatea de lichidare este în mod vădit o cheltuială abuzivă din partea lichidatorului judiciar.

Recurenta (...) SA, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă (L3), prin recursul declarat, a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestaţiei pe care a formulat-o împotriva Raportului asupra fondurilor obţinute în cadrul procedurii generale de faliment din vânzarea bunurilor debitoarei SC (...) SRL şi a Planului de distribuire între creditorii debitoarei, ambele afişate la data de 08.12.2017, astfel încât, în urma constatării calităţii sale de creditor chirografar îndreptăţit la masa credală a debitoarei, sub condiţia admiterii acţiunii ce formează obiectul dosarului (...)/2017 al Tribunalului (...), să dispună anularea în parte a raportului şi a planului de distribuire în ceea ce priveşte creanţa SC (C3) SRL, care, în mod neîntemeiat şi nelegal a fost înscrisă în planul de distribuire.

În motivare, recurenta consideră hotărârea atacată netemeinică şi nelegală sub aspectul faptului că judecătorul sindic a respins contestaţia sa ca nefondată, reţinând faptul că motivele invocate nu ar fi apte să conducă la anularea parţială a raportului şi a planului de distribuire contestate. Aşa cum a arătat şi în faţa primei instanţe, consideră că înscrierea la masa credală a debitoarei a creanţei SC (C3) SRL, precum şi distribuirea în favoarea acesteia a sumei de 230007,33 lei, este fundamental greşită şi nelegală, în condiţiile în care recurenta a atacat însuşi actul juridic care a stat la baza dobândirii acestei calităţii de către SC (C3) SRL, respectiv contractul de cesiune de creanţă din data de 06.05.2014 încheiat între recurentă şi SC (C3) SRL, contract în baza căruia această din urmă societate a fost înscrisă la masa credală a debitoarei SC (...) SRL, iar ulterior cuprinsă în planul de distribuire a sumelor în cadrul procedurii generale de faliment, rezultate din vânzarea bunurilor debitoarei. Acel contract de cesiune a avut ca obiect transferul creanţei în sumă de 1.223.038,33 lei, împreună cu toate drepturile de garanţie şi toate accesoriile aferente, din patrimoniul subscrisei în patrimoniul pârâtei, pentru preţul de 1.202.000 lei. Conform contractului, acest preţ ar fi fost achitat de către cesionară printr-un ordin de plată, respectiv prin OP (...)/04.05.2009. În realitate, preţul nu a fost achitat vreodată de către cesionară, menţiunea din cuprinsul contractului referitoare la plata preţului prin acel ordin de plată din anul 2009 fiind înscrisă în mod nereal, pentru a masca alte operaţiuni derulate între cele două societăţi comerciale, operaţiune sancţionată cu nulitatea absolută. Este greşit ceea ce se reţine în hotărârea atacată, respectiv faptul că ordinul de plată arătat mai sus ar fi servit pentru achitarea preţului contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (...)/28.04.2010, în condiţiile în care preţul acelui contract a fost achitat prin OP (...)/04.08.2009.

Este evident că, în ipoteza în care se va admite acţiunea sa, SC (C3) SRL va pierde, cu efect retroactiv, calitatea de creditoare a debitoarei SC (...) SRL, astfel încât aceasta se va repercuta şi asupra raportului şi a planului de distribuire atacate, cu consecinţa anulării acestora în ceea ce priveşte creanţa atacată.

În drept, recurenta invocă prevederile art. 121, art. 122 din Legea nr. 85/2006, art. 1237, art. 1238 Cod Civil.

SC (C2) SRL, prin întâmpinarea depusă la dosar, a arătat următoarele:

Cu privire la recursul declarat de lichidatorul judiciar (...) IPURL, în mod legal judecătorul sindic a respins excepţia tardivităţii, apreciind că rapoartele de activitate şi raportul asupra fondurilor trebuie privit ca un tot supus reglementarii art. 122 din Legea nr. 85/2006. Având în vedere ca în speţa rapoartele nu s-au comunicat şi nu s-au afişat (susţinerea lichidatorului este nereală şi nedovedită) nu a început să curgă termenul pentru contestarea acestora, pentru a fi în situaţia tardivităţii.

Sunt nefondate susţinerile lichidatorului prin care contestă hotărârea Judecătorului sindic de reducere a onorariul procentual. Aşa cum rezultă din datele speţei - corect reţinute în cuprinsul sentinţei recurate, totalul sumei recuperate în procedura falimentului este de 1.060.400 lei. Aceasta este suma la care se calculează onorariul procentual al practicianului în insolvenţă - cât şi procentul de 2% care se virează la fondul de lichidare UNPIR. De asemenea, apreciază că în mod corect Judecătorul sindic a redus onorariul fix al lichidatorului ca urmare a faptului că procedura insolvenţei a fost tergiversată din culpa acestuia.

Cu privire la susţinerea recurentei (...) IPURL ca SC (C2) SRL - prin lichidator Casa de Insolvenţă (...) SPRL a avut un punct de vedere cel puţin bizar la Adunarea Creditorilor din data de 23.05.2014 ocazie cu care a solicitat sistarea oricăror activităţi în procedura insolvenţei (...) SRL, arătă următoarele:

SC (...) SRL este în insolvenţă din anul 2010. (C2) SRL a fost creditor majoritar al acestei societăţi o perioada de câţiva ani. (C2) SRL este în insolvenţă din anul 2011 şi în faliment din anul 2012 (Sentinţa (...)/F/30.05.2012). Casa de Insolvenţă (...) - lichidator al (C2) SRL nu a avut cunoştinţă de împrejurarea că această societate este creditor al (...) SRL până în luna mai 2014. Deci, de-a lungul unei perioade de peste 3 ani de zile, SC (...) SRL, societate în faliment, având ca şi creditor majoritar (C2) SRL, a derulat demersuri specifice procedurii insolvenţei fără ca creditorul majoritar să aibă cunoştinţă despre aceste demersuri - şi fără să ştie că este creditor în aceasta procedură. Pentru acest motiv, când înainte de Adunarea creditorilor debitoarei SC (...) SRL din data de 23.05.2014 a aflat că (C2) SRL este creditor majoritar la această societate, a solicitat sistarea oricăror activităţi în cadrul procedurii până când urma să se ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi de starea procedurii insolvenţei acestei societăţi. În cursul procedurii, în Adunarea creditorilor din data de 12.06.2014, a aprobat un Raport de evaluare care stabilea cel mai mare preţ pentru imobilul debitoarei - 3.345.424 lei (şi nu a aprobat evaluarea de 2.510.500 lei). în Adunarea Creditorilor din data de 05.08.2014 a aprobat propunerea administratorului judiciar de vânzare a imobilului în condiţiile propuse de acesta - vânzare în urma căreia preţul încasat de debitoarea (...) SRL a fost de 1.060.400 lei.

Cu privire la recursul declarat de (...) (...), arată că, în conformitate cu art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, administratorul special nu are calitatea de a formula contestaţii la Raportul asupra fondurilor şi la Planul de distribuire. În aceste condiţii, în mod legal contestaţia administratorului special (...) (...) a fost respinsă. Pe de altă parte, recurentul contestator (...) (...) nu invocă motive de nelegalitate ale Raportului asupra fondurilor şi ale Planului de distribuire, ci invocă pretinse nelegalităţi care s-au petrecut în cursul procedurii insolvenţei, cu ocazia altor acte specifice procedurii - Adunări ale creditorilor, etc.

Or, în conformitate cu Legea nr. 85/2006, nemulţumirile contestatorului cu privire la acte din alte faze procesuale ale procedurii insolvenţei puteau fi invocate doar în conformitate cu Legea nr. 85/2006 - prin contestarea actelor respective.

Faţă de toate aceste considerente, solicită respingerea recursurilor.

La termenul de judecată din data de 16.10.2018, Curtea de Apel a invocat din oficiu excepţia tardivităţii recursului declarat de SC (C2) SRL prin lichidator judiciar (L2) SPRL.

Examinând această excepţie, Curtea a constatat că este fondată pentru următoarele considerente:

Argumentele invocate de către recurentă în susţinerea respingerii excepţiei tardivităţii caii de atac deduse judecăţii sunt neîntemeiate, fiind contrare normelor de drept incidente şi principiilor generale care guvernează Legea insolvenţei.

Astfel, dispoziţiile art. 3 pct. 29 din Legea nr. 85/2006 prevăd că „Buletinul procedurilor de insolvenţă este publicaţia editată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care are drept scop publicarea citaţiilor, convocărilor, notificărilor şi comunicărilor actelor de procedură efectuate de instanţele judecătoreşti, administratorul judiciar/lichidator după deschiderea procedurii de insolvenţă prevăzute de prezenta lege”.

Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr.85/2006 „Termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.”

Conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 „Citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, alin. 9 prevăzând că „Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în Buletinul procedurilor de insolvenţă înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.”

 Alineatul 3 al aceluiaşi articol prevede că „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii”, iar alin. 31 că „Prin excepţie de la prevederile alin. (1), prima citare şi comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune, în temeiul dispoziţiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, şi prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Instanţele judecătoreşti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Din coroborarea acestor prevederi legale, Curtea a reţinut că după deschiderea procedurii insolvenţei, toate actele de procedură, inclusiv hotărârile judecătoreşti se comunică doar prin publicare în BPI, cu excepţia celor prevăzute expres de lege, termenul de recurs urmând a curge de la publicarea în BPI.

 În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, prin decizia nr. 1137/2007, reţinând că „legea instituie măsuri deosebite pentru ca părţile implicate în procedura insolvenţei, respectiv debitorii şi creditorii, să se bucure de o informare corectă a situaţiei lor juridice, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceştia să îşi poată exercita dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

Faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, persoanele notificate vor fi citate şi li se vor comunica actele de procedură prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situaţii specifice.

Astfel, prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 îşi găsesc justificarea în specificul procedurii insolvenţei, care presupune un număr foarte mare de părţi şi o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfăşurarea procedurii, şi apare ca o măsură specială prin care se asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor.”

Prin sentinţa ce face obiectul prezentului recurs s-au soluţionat contestaţiile formulate împotriva raportului privind fondurile obţinute din lichidare şi planului de distribuire, astfel că instanţa de recurs a reţinut că, raportat la cele arătate mai sus, hotărârea recurată face parte din categoria celor a căror comunicare se face prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, fără a se face comunicarea acestora potrivit Codului procedură civilă.

În consecinţă, susţinerea recurentei potrivit căreia termenul de recurs curge de la comunicarea Sentinţei făcută potrivit Codului de procedură civilă nu este întemeiată.

Din cuprinsul actelor de la dosar reiese că sentinţa atacată a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. (...) din data de 18.07.2018, iar recursul a fost declarat la data de 01.08.2018, peste termenul de 7 zile prevăzut de Legea nr. 85/2006.

Pentru considerentele arătate, excepţia tardivităţii recursului a foat admisă, iar recursul formulat de SC (C2) SRL, prin lichidator judiciar (L2) SPRL, a fost respins ca tardiv, în baza art. 312 Cod procedură civilă.

Examinând recursul formulat de recurentul (...) (...), prin prisma motivelor invocate de acesta, Curtea de apel a constatat că nu este fondat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:

Contestaţia formulată de recurent a fost soluţionată pe excepţie, şi nu pe fond, instanţa de fond admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestuia în formularea contestaţiei, astfel că şi analiza instanţei de recurs a vizat legalitatea soluţionării excepţiei invocate, şi nu fondul cauzei.

 Aşa cum a reţinut şi judecătorul - sindic, Curtea de apel a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan, în termen de 15 zile de la afişare. Or, recurentul nu are calitatea de creditor al debitorului, ci de administrator special al acestuia, astfel că nu are calitatea de a contesta raportul şi planul de distribuire.

Recurentul susţine că avea interesul de a formula contestaţia, însă această împrejurare nu îi conferă calitatea de a formula contestaţia, Legea privind procedura insolvenţei reglementând în mod expres părţile care pot formula contestaţii la raport sau la planul de distribuire. Atunci când a considerat că au calitatea de a formula cereri în procedură şi alte persoane interesate, legiuitorul a reglementat în mod expres acest lucru, ceea ce nu este cazul textului de lege menţionat mai sus.

Pentru motivele arătate mai sus, constatând că instanţa de fond a soluţionat în mod legal excepţia invocată, iar motivul de recurs invocat nu este întemeiat, în baza art. 312 din Vechiul Cod de procedură civilă, Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul formulat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării planului de distribuţie, instanţa de fond a reţinut că nu este întemeiată şi a respins-o ca atare. Curtea de apel a constatat că, pe de o parte, recurentul nu a formulat critici cu privire la această măsură a instanţei de fond, iar pe de altă parte, soluţia dispusă de judecătorul - sindic este legală şi temeinică întrucât suspendarea distribuirii sumelor obţinute în procedură până la soluţionarea unor plângeri penale formulate cu privire la creanţele înscrise nu este reglementată de lege şi nici nu se impune a fi luată.

Examinând recursul formulat de recurenta SC (C2) SA, prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel a reţinut că şi acesta este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:

Prin contestaţia şi recursul formulate, recurenta contestă însăşi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură şi, implicit, la distribuiri, a creditorului SC (C3) SRL. Susţine că a atacat în justiţie actul juridic care a stat la baza dobândirii acestei calităţi de către creditor.

Or, Curtea a constatat că pe calea contestaţiei la planul de distribuire nu se poate contesta decât legalitatea distribuirilor făcute, nu însăşi calitatea de creditori a celor în favoarea cărora s-au prevăzut distribuiri şi care sunt înscrişi în tabelul definitiv de creanţe, pentru contestarea calităţii de creditor îndreptăţit să participe la procedură Legea nr. 85/2006 prevăzând alte căi, respectiv contestaţiile la tabelele de creanţă întocmite în procedură. Pe calea contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor şi la raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare nu pot fi invocate nelegalităţi petrecute pe parcursul derulării procedurii şi pentru contestarea cărora Legea prevede alte căi.

În conformitate cu prevederile art. 122 din Legea nr. 85/2006, la fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării şi cuprinse într-un program de administrare a lichidării care trebuie întocmit în 30 de zile de la numire, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi un plan de distribuire între creditori. Raportul va prevedea şi plata remuneraţiei sale şi a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 123 pct. 1. Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe va cuprinde, cel puţin, următoarele: a) soldul aflat în contul de lichidare după ultima distribuire; b) încasările efectuate de către lichidator din valorificarea fiecărui bun şi din recuperarea creanţelor; c) cuantumul dobânzilor sau al altor venituri de care beneficiază averea debitorului ca urmare a păstrării în conturi bancare a sumelor nedistribuite sau prin administrarea bunurilor existente în averea debitoarei; d) totalul sumelor aflate în contul de lichidare. De asemenea, textul de lege arătat prevede că planul de distribuire între creditori cuprinde în mod obligatoriu următoarele date referitoare la fiecare creditor pentru care se face distribuirea: a) ajustările aduse tabelului definitiv de creanţe; b) sumele distribuite deja; c) sumele rămase după ajustarea tabelului definitiv şi distribuirile efectuate deja; d) sumele ce fac obiectul distribuirii; e) sume rămase de plată după efectuarea distribuirii.

Aşadar, aceste menţiuni ale raportului şi planului pot face obiectul contestaţiei creditorilor sau a comitetului creditorilor.

Aşa cum în mod corect a reţinut judecătorul - sindic, motivele invocate de contestatoare în susţinerea contestaţiei nu sunt motive de nelegalitate a raportului privind sumele obţinute din lichidare şi a planului de distribuire şi nu pot conduce la anularea acestora, cu atât mai mult cu cât Curtea de Apel a constatat, prin consultarea programului Ecris al instanţelor judecătoreşti, că acţiunea formulată de contestatoare împotriva creditoarei SC (C3) SRL, tinzând la anularea actului juridic care a stat la baza dobândirii calităţii sale de creditor în prezenta procedură, şi care face obiectul dosarului nr. (...)/2017 al Tribunalului (...), a fost respinsă în primă instanţă.

Examinând recursul formulat de lichidatorul judiciar (...) IPURL, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

 În ce priveşte legalitatea soluţionării de către instanţa de fond a excepţiei tardivităţii contestaţiei formulate de contestatoarea SC (C2) SRL, prin lichidatorul judiciar (L2), la raportul de activitate al lichidatorului judiciar (...), respectiv la situaţiile financiare anexate raportului din 17.11.2014 depus la dosar la data de 18.11.2014, Curtea de Apel a reţinut că, într-adevăr, aşa cum în mod corect arată recurentul, prin aplicarea greşită a legii, judecătorul - sindic a calificat această contestaţie ca fiind una întemeiată pe prevederile art. 122 alineat 3 din Legea nr. 85/2006, şi nu una întemeiată pe prevederile art. 21 alineat 2 şi 3 din acelaşi act normativ, calificare decurgând din considerarea în mod greşit a raportului de activitate depus de lichidatorul judiciar la dosar la data de 18.11.2014 ca fiind un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi plan de distribuire. Judecătorul - sindic a apreciat astfel datorită faptului că raportul de activitate era însoţit de situaţiile financiare.

Or, din examinarea cuprinsului raportului rezultă în mod evident că este vorba despre un raport de activitate întocmit de lichidatorul judiciar în conformitate cu prevederile art. 21 alineatele 1 şi 11 din Legea nr. 85/2006. Potrivit acestor dispoziţii legale, administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. În raport se va menţiona şi remuneraţia administratorului judiciar sau a lichidatorului, cu menţionarea modalităţii de calcul a acesteia. De ordinul evidenţei, raportul contestat cuprinde tocmai aceste menţiuni, şi nu pe cele prevăzute la art. 122 din Legea nr. 85/2006.

În plus, din chiar cuprinsul contestaţiei formulate de contestatoarea SC (C2) SRL, prin lichidatorul judiciar (L2) rezultă că aceasta a înţeles să conteste raportul prin prisma dispoziţiilor art. 21 alineat 3 din Legea nr. 85/2006, acesta fiind temeiul juridic indicat în mod expres de contestator.

Cu toate acestea, soluţia dată de judecătorul - sindic excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei este corectă şi a fost menţinută întrucât, aşa cum s-a susţinut şi prin contestaţie, termenul de contestare a raportului nu începuse să curgă. Astfel, potrivit art. 21 alineat 3 din Legea nr. 85/2006, contestaţia trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului.

În cauză este aplicabilă însă Decizia Curţii Constituţionale nr. 308/2016 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Cyprus Popular Bank Public CO LTD (fosta Marfin Popular Bank Public CO LTD), cu sediul în Nicosia - Cyprus, în Dosarul nr. 8.459/62/2009/a3 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă, și s-a constatat că soluția legislativă prevăzută la art. 21 alin. (3) care stabilește că termenul de 3 zile pentru înregistrarea contestației curge de la data depunerii raportului prevăzut la alin. (1), este neconstituțională.

Potrivit considerentelor acestei decizii, raţiunile avute în vedere de Curtea Constituţională în adoptarea soluţiei, au fost acelea că, în pofida prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care obligă administratorul judiciar ca, odată cu depunerea raportului la dosar, să publice și un extras în Buletinul procedurilor de insolvență, instanțele de judecată nu mai verifică și această ultimă obligație, ci se mărginesc să verifice doar data la care raportul este depus la dosar, operațiune extrem de importantă, întrucât depunerea raportului la dosar trebuie să fie cunoscută efectiv de către toți participanții la procedură, precum și de cei interesați. Curtea a mai constatat că Buletinul procedurilor de insolvență este publicația editată de Oficiul Național al Registrului Comerțului, care are drept scop publicarea citațiilor, convocărilor, notificărilor și comunicărilor actelor de procedură efectuate de instanțele judecătorești, administratorul judiciar/lichidator după deschiderea procedurii de insolvență prevăzute de prezenta lege. Or, a reţinut Curtea, în ceea ce privește rațiunea pentru care legiuitorul a inserat în cuprinsul art. 21 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2006 prevederea potrivit căreia „raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvență”, este tocmai aceea de a lua la cunoștință de posibilitatea formulării contestației la raportul administratorului judiciar de către debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată. În acest context, Curtea Constituțională a reiterat faptul că, astfel cum a reținut în jurisprudența sa, după deschiderea procedurii, luarea efectivă la cunoștință a actelor se face prin Buletinul procedurilor de insolvență.

În speţă, raportul contestat nu a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, scopul publicării fiind tocmai acela ca persoanele interesate să aibă cunoştinţă despre existenţa şi conţinutul lui, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională. Or, este adevărat că reprezentanta creditorului contestator a fost prezentă la termenul de judecată din data de 18.11.2014 la care lichidatorul judiciar a depus raportul de activitate, însă nicăieri în cuprinsul Încheierii de şedinţă nu se face menţiunea că acesta a fost comunicat reprezentantului creditoarei, aşa cum susţine lichidatorul judiciar prin cererea de recurs. Câtă vreme nu există dovada că reprezentantul creditoarei şi creditoarea însăşi au luat la cunoştinţă despre conţinutul raportului, Curtea de Apel a constatat că termenul de contestare a raportului nu a început să curgă faţă de creditoare, astfel că în mod corect a fost respinsă excepţia tardivităţii contestării lui.

În consecinţă, este neîntemeiat motivul de recurs invocat de lichidatorul judiciar privind greşita aplicare a legii de către judecătorul - sindic în soluţionarea excepţiei tardivităţii contestaţiei, deşi, aşa cum s-a reţinut mai sus, contestaţia a fost greşit calificată de instanţa de fond.

Recurentul mai invocă, tot cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei formulate de S.C. (C2) S.R.L., incidenţa în cauză a prevederilor art. 488 alin. 6 din Cod procedură civilă, respectiv invocă faptul că hotărârea ce face obiectul recursului cuprinde motive contradictorii, raportat la Sentinţa nr. (...)/F/2018, pronunţată în Dosarul nr. (...)/2010 la data de 13 februarie 2018 de acelaşi judecător sindic. Arată, în susţinerea acestui motiv de recurs, că, în cadrul acestui ultim dosar, acelaşi contestator - S.C. (C2) S.R.L - în faliment, prin Casa de Insolvenţă (...) S.P.R.L., a solicitat judecătorului sindic înlocuirea recurentului din calitatea de lichidator judiciar pe motiv că „de peste doi ani, lichidatorul judiciar nu a informat creditorii despre încasarea acestei sume (cu referire la sumele încasate ca urmare a vânzării imobilului) ...”. Prin Sentinţa nr. (...)/F/2018, judecătorul sindic a respins cererea de înlocuire motivând că „împotriva măsurilor dispuse de lichidatorul judiciar desemnat în cauză contestatoarea şi creditorii au formulat contestaţii, acestea au fost soluţionate de Judecătorul sindic prin hotărâri definitive. Mai mult, din actele depuse la dosar, respectiv rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar şi dovezile privind demersurile efectuate în cauză, a reţinut că pe toată perioada procedurii insolvenţei lichidatorul judiciar şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de Legea insolvenţei şi cele stabilite de judecătorul sindic prin hotărârile pronunţate în cauză, contestatoarea (S.C. (C2) S.R.L. - în faliment, prin Casa de Insolvenţă (...) S.P.R.L.) prin reprezentantul său a participat pe tot parcursul procedurii şi a luat la cunoştinţă în mod direct de rapoartele depuse la dosar, rapoarte faţă de care a şi formulat contestaţii, aspect corect susţinut de lichidatorul judiciar prin întâmpinarea formulată, motiv pentru care consideră că cererea de înlocuire cu un alt lichidator judiciar este nefondată”.

Recurentul susţine, astfel, că în prezent există două soluţii pronunţate de acelaşi judecător sindic care cuprind motive contradictorii, atât cu privire la modul în care recurentul şi-a îndeplinit atribuţiile în calitate de lichidator judiciar, precum şi cu privire la faptul că există dovezi incontestabile că, contestatorul de azi a avut cunoştinţă directă cu privire la toate rapoartele de activitate ale acestuia.

Curtea de Apel a constatat, în primul rând, că în cauză este aplicabil vechiul Cod de procedură civilă, şi nu noul Cod, astfel încât analiza acestui motiv de recurs se impune în considerarea dispoziţiilor art. 304 pct. 7 din vechiul Cod de procedură civilă, care au un conţinut similar cu cele ale art. 488 alin. 6 din Cod procedură civilă. În al doilea rând, Curtea a constatat că motivele contradictorii la care se referă dispoziţiile art. 304 pct. 7 din vechiul Cod de procedură civilă sunt motive contradictorii existente în cuprinsul hotărârii atacate cu recurs, astfel încât reţinerea de către instanţă a unor considerente care vin în contradicţie cu considerentele altei hotărâri judecătoreşti nu se încadrează în acest motiv de recurs. Pentru existenţa unor hotărâri contradictorii se poate promova calea de atac a revizuirii, şi nu a recursului, în condiţiile reglementate de lege.

Susţinerile recurentului pot fi analizate de instanţă sub aspectul existenţei puterii de lucru judecat faţă de cele reţinute de acelaşi judecător - sindic în cuprinsul Sentinţei nr. (...)/F/2018, însă Curtea a constatat că nu se poate reţine nici existenţa puterii de lucru judecat întrucât judecătorul - sindic, deşi a reţinut în cuprinsul acestei Sentinţe că S.C. (C2) S.R.L. - în faliment, prin Casa de Insolvenţă (...) S.P.R.L., prin reprezentantul său, a participat pe tot parcursul procedurii şi a luat la cunoştinţă în mod direct de rapoartele depuse la dosar, nu a fost investit şi nu a analizat în mod expres data la care contestatoarea a luat la cunoştinţă despre aceste rapoarte şi nici dacă era în termenul de contestare a lor.

Pe cale de excepţie, recurentul invocă şi tardivitatea contestării onorariului de 10% al lichidatorului, a cotei de 2% a UNPIR şl a cheltuielilor de procedură în sumă de 20.741 lei, pe motiv că aceste sume contestate apar pentru prima dată în Raportul privind încasările şi Plăţile anexat la Raportul de Activitate din data de 17.11.2014 depus la dosar în data de 18.11.2014 şi nu au fost contestate în termen. Faţă de cele reţinute mai sus, în sensul că nu este tardivă contestaţia formulată împotriva raportului de activitate din data de 17.11.2018, Curtea de Apel a constatat că nici această excepţie nu este întemeiată.

Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a constatat că s-au admis contestaţiile formulate de S.C. (C2) S.R.L şi SC (C3) SRL cu privire la distribuirea în favoarea lichidatorului judiciar a onorariului de succes în cuantum de 334.542,40 lei, cu privire la distribuirea în favoarea lichidatorului judiciar a onorariului fix în cuantum de 301.680 (TVA inclus) aferente perioadei aprilie 2010 - decembrie 2017 şi cu privire la suma de 66.908 lei distribuită conform art. 4 alin. 6 din Legea nr. 86/2006 în contul UNPIR. Judecătorul - sindic a constatat că onorariul de succes cuvenit lichidatorului judiciar este în cuantum de 106.040 lei şi a dispus ca diferenţa de 228.502,4 lei să fie distribuită către creditorii chirografari în raport de procentele din creanţe înscrise la masa credală, a redus onorariul fix cuvenit lichidatorului judiciar cu suma de 75.000 lei, de la suma de 301.680 (TVA inclus) la suma de 233.680 lei (TVA inclus) şi a dispus ca diferenţa de 75.000 lei să fie distribuite către creditorii chirografari în raport de procentele din creanţe înscrise la masa credală, şi, de asemenea, a constatat că suma corectă de distribuit conform art. 4 alin. 6 din Legea nr. 86/2006 în contul UNPIR este de 21.208 lei şi a dispus că diferenţa de 45.700 lei să fie distribuită către creditorii chirografari în raport de procentele din creanţe înscrise la masa credală.

Analizând legalitatea celor dispuse de judecătorul - sindic, Curtea de Apel a constatat că soluţia judecătorului - sindic nu este legală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, sens în care recursul formulat de lichidatorul judiciar este întemeiat sub acest aspect şi Curtea de Apel l-a admis.

S-a impus însă a se face analiza, din acest moment, şi a recursului formulat de SC (C3) SRL, date fiind motivele invocate de această recurentă care privesc şi onorariul lichidatorului judiciar.

Astfel, recurenta SC (C3) SRL critică soluţia judecătorului - sindic de respingere ca tardiv formulată a contestaţiei sale împotriva Hotărârii din data de 21.06.2010 a Adunării creditorilor debitoarei S.C (...) S.R.L., hotărâre prin care s-a aprobat de către creditori onorariul lichidatorului judiciar. Recurenta susţine că, întrucât motivele contestaţiei sale sunt motive de nulitate absolută, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 14 alineatele 7 şi 8 din Legea nr. 85/2006, iar contestaţia sa nu este supusă termenului de 5 zile de la data adunării creditorilor, ci poate fi formulată oricând. Această susţinere a creditoarei nu este întemeiată, iar contestaţia sa este tardiv formulată şi în mod legal a fost respinsă astfel de instanţa de fond. Curtea de Apel a constatat că, în mod indubitabil, ceea ce s-a contestat de către creditoare este o hotărâre a adunării creditorilor debitoarei, adoptată în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 85/2006. Or, împotriva acestei hotărâri pot fi formulate contestaţii numai urmând procedura şi termenul reglementate de alineatele 7 şi 8 ale acestui articol, text de lege care nu distinge în funcţie de motivele invocate pe calea contestaţiei. Cu alte cuvinte, fiind o prevedere legală cu caracter special, termenul de 5 zile reglementat de lege se aplică indiferent dacă motivele invocate pe calea contestaţiei sunt motive de nulitate absolută sau de nulitate relativă. Prin urmare, contestaţia formulată de recurentă este tardivă.

Tot astfel, nu pot fi invocate şi nu pot fi analizate nelegalităţi ale hotărârii adunării creditorilor de stabilire a onorariului lichidatorului judiciar pe calea contestaţiei la raportul privind fondurile obţinute din lichidare şi la planul de distribuire, pe această cale putând fi verificate doar existenţa unei asemenea hotărâri sau decizii a creditorului majoritar şi modul de calcul al onorariului distribuit de către practicianul în insolvenţă.

În ce priveşte retribuţia fixă şi variabilă a lichidatorului judiciar, Curtea de apel a constatat că aceasta a fost aprobată de creditori, că hotărârea adunării creditorilor nu a fost contestată, fiind valabilă, şi nici unul dintre creditori nu s-a sesizat şi nu a solicitat modificarea retribuţiei acestuia justificat de lipsa de activitate a lichidatorului sau de prelungirea nejustificată a procedurii. Retribuţia fixă a lichidatorului judiciar nu poate fi modificată de instanţa de judecată, pe calea prezentei contestaţii, ea fiind aprobată de creditori, necontestată şi nemodificată de aceştia, pe toată durata procedurii, stabilirea retribuţiei fiind o chestiune de oportunitate, şi nu de legalitate. Reaua - credinţă a lichidatorului judiciar sau culpa în prelungirea procedurii nu pot fi sancţionate pe această cale, ci pe căile reglementate de prevederile art. 22, alineatele 2, 3 şi 4, după caz. O primă cale, cea a înlocuirii lichidatorului judiciar, a şi fost folosită în cauză de către contestatorul S.C. (C2) S.R.L., acelaşi judecător sindic respingând însă cererea sa pe motiv că lichidatorul judiciar şi-a îndeplinit în mod legal toate atribuţiile, prin Sentinţa nr. (...)/F/2018. Căile reglementate de prevederile art. 22 alineatele 3 şi 4 din Lege nu au fost folosite nici de către judecătorul-sindic, nici de către creditori.

De asemenea, aşa cum în mod corect arată recurentul lichidator judiciar, în cauză nici nu există o culpă a sa în prelungirea procedurii, de vreme ce, în dosarul asociat /a3, a fost formulată o contestaţie împotriva măsurii sale de a nu înscrie o creanţă în tabelul definitiv consolidat. Nu rezultă de nicăieri intenţia sa sau culpa în neînscrierea creanţei, această măsură fiind justificată de lichidatorul judiciar şi fiind luată potrivit convingerii sale şi propriei interpretări a dispoziţiilor legale. Decizia nr. (...)/C/2015 a Curţii de apel (...) nu a stabilit nici o culpă în sarcina lichidatorului, contrar celor reţinute de judecătorul - sindic. Contestaţia a fost înregistrată la data de 25 iunie 2014 şi a fost soluţionată la data de 30 septembrie 2014. Sentinţa nr. (...)/F/ 2014 pronunţată în acest dosar a fost motivată şi redactată la data de 22 ianuarie 2015, iar comunicarea acestei sentinţe prin publicarea în B.P.I. s-a făcut la data de 03 martie 2015. În data de 03 februarie 2015, lichidatorul judiciar a înregistrat la grefa Tribunalului (...) tabelul definitiv consolidat rectificat al debitoarei în care, astfel cum judecătorul sindic a dispus prin Sentinţa pronunţată, a înscris creanţa S.C. (...) S.R.L. Lichidatorul judiciar nu a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, calea de atac a recursului fiind promovată de creditorul S.C (C2) S.R.L. Curtea de Apel (...), la data de 09 iunie 2015, a admis recursul formulat şi a obligat lichidatorul judiciar să analizeze pe fond creanţa, în sensul de a verifica dacă este vorba de o creanţă născută după deschiderea procedurii, ce urmează a fi achitata cu prioritate, fără a fi necesară înscrierea ei în tabel, sau este o creanţă anterioară deschiderii procedurii şi se înscrie în tabelul de creanţe. Astfel, în urma acestei decizii, tabelul de creanţe a fost refăcut de către lichidatorul judiciar, în sensul că acesta a considerat că această creanţă este anterioară deschiderii procedurii. Nu se poate reţine vreo culpă în sarcina lichidatorului prin faptul că, deşi decizia Curţii de Apel a fost pronunţată în luna iunie, a soluţionat cererea creditoarei abia în luna noiembrie 2015, dată fiind perioada vacanţei judecătoreşti, precum şi împrejurarea că lichidatorul judiciar are în administrare şi alte dosare. Împotriva acestei măsuri de păstrare a creanţei în tabelul definitiv consolidat rectificat, creditorul S.C. (C2) S.R.L., creditorul S.C (C3) S.R.L. şi administratorul special au formulat contestaţie ce a făcut obiectul dosarului asociat /a6. Prima contestaţie s-a înregistrat la data de 24 noiembrie 2015 şi s-a soluţionat la data de 19 aprilie 2016, judecătorul - sindic respingând contestaţiile formulate. Împotriva acestei hotărâri, contestatorii S.C. (C2) S.R.L. şi S.C (C3) S.R.L. au formulat recurs care a fost soluţionat de Curtea de Apel (...) la data de 18 septembrie 2016 în sensul respingerii sale. Lichidatorul judiciar s-a conformat întocmai hotărârilor instanţei, iar faptul că procedura de judecată s-a prelungit sau au fost formulate căi de atac de către creditori nu pot fi imputate lichidatorului judiciar. De asemenea, în acord cu cele reţinute mai sus şi contrar celor reţinute de judecătorul - sindic, nu se poate reţine vreo culpă a lichidatorului judiciar constând în aceea că planul de distribuire a fost întocmit abia în luna decembrie 2017, deşi ultima hotărâre judecătorească a fost pronunţată la data de 25.04.2017, dată fiind perioada legală de motivare a hotărârii, perioada vacanţei judecătoreşti, precum şi împrejurarea că lichidatorul judiciar are în administrare şi alte dosare.

În concluzie, constatând nu numai nelegalitatea, dar şi netemeinicia soluţiei judecătorului - sindic de reducere a onorariului său fix, astfel cum a fost aprobat de creditori, Curtea de Apel, admiţând recursul său, în conformitate cu prevederile art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, a modificat în parte Sentinţa atacată în sensul că a înlăturat dispoziţia de reducere a onorariului fix cuvenit lichidatorului judiciar cu suma de 75.000 lei, de la suma de 301.680 (TVA inclus) la suma de 233.680 lei (TVA inclus) şi a dispoziţiei de distribuire a diferenţei de 75.000 lei către creditorii chirografari în raport de procentele din creanţe înscrise la masa credală, menţinând raportul de activitate din 17.11.2014, raportul privind fondurile obţinute din lichidare şi planul de distribuire astfel cum au fost întocmite de lichidatorul judiciar, sub acest aspect.

În privinţa retribuţiei variabile şi a cotei de 2% către UNPIR, problema de drept care  trebuie soluţionată în cauză este aceea dacă aceste sume se calculează la suma efectiv intrată în patrimoniul debitoarei ca urmare a vânzării imobilului sau la preţul vânzării. Judecătorul - sindic a considerat că la calculul retribuţiei variabile a lichidatorului judiciar, precum şi a cotei de 2% ce trebuie plătiră către UNPIR trebuie avută în vedere numai suma efectiv intrată în patrimoniul debitoarei, ca parte din preţ. O asemenea dispoziţie a instanţei de fond este nelegală întrucât preţul vânzării este suma de 3.345.424 lei. Acest preţ a fost aprobat de creditori şi ofertat de cumpărător, la acesta s-a achitat garanţia, acest preţ este menţionat în cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare, arătându-se că doar plata lui se va face parţial prin compensare, parţial în lei. Acest preţ a fost înregistrat în contabilitatea debitoarei şi raportat la organele financiare. Este adevărat că, după efectuarea tuturor operaţiunilor contabile, din preţul obţinut ca urmare a vânzării imobilului, de 3.345.424 lei, în patrimoniul debitoarei a mai rămas doar suma de 1.060.460 lei, pentru distribuire în favoarea creditorilor, însă aceasta nu înseamnă că preţul imobilului, la care trebuie calculate toate taxele, precum şi onorariul lichidatorului, este acesta. Aşa cum în mod corect arată recurentul, dacă s-ar considera că suma obţinută în procedură ca urmare a vânzării este de 1.060.400 lei, nu ar mai putea opera fiscal compensarea. De asemenea, dacă s-ar considera astfel, s-ar încălca dispoziţiile Codului civil privitoare la preţul vânzării şi la plata preţului, precum şi dispoziţiile fiscale.

Prin hotărârea adunării creditorilor din data de 21.06.2010 s-a aprobat onorariul de succes al lichidatorului judiciar de „10% din sumele recuperate sau obţinute în urma valorificării bunurilor”. Or, suma obţinută din valorificarea bunului este de 3.345.424 lei, şi nu de 1.060.460 lei, aceasta din urmă fiind doar diferenţa de plătit, după compensare.

În ce priveşte cota de 2% plătită către UNPIR, lichidatorul judiciar a procedat în mod legal, cu respectarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 85/2006, conform căruia cota se aplică asupra tuturor sumelor recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă. Or suma de bani cuprinsă în raportul contestat a fost recuperată în procedură de către lichidatorul judiciar, împrejurarea că plata preţului s-a făcut parţial prin compensare, astfel cum, de altfel, au aprobat şi creditorii, neavând relevanţă în privinţa stabilirii cuantumului cotei.

Pentru toate motivele mai sus reţinute, Curtea de apel, în temeiul art. 312 Cod de procedură civilă vechi, raportat la art. 304 pct. 9 din acelaşi act normativ, a admis recursul formulat de lichidatorul judiciar, a modificat în parte Sentinţa atacată în sensul că a înlăturat dispoziţia conform căreia onorariul de succes cuvenit lichidatorului judiciar este în cuantum de 106.040 lei şi aceea că diferenţa de 228.502,4 lei să fie distribuită către creditorii chirografari în raport de procentele din creanţe înscrise la masa credală, precum şi dispoziţia prin care s-a constatat că suma corectă de distribuit conform art. 4 alin. 6 din Legea nr. 86/2006 în contul UNPIR este de 21.208 lei şi de distribuire a diferenţei de 45.700 lei către creditorii chirografari, menţinând raportul de activitate din 17.11.2014, raportul privind fondurile obţinute din lichidare şi planul de distribuire astfel cum au fost întocmite de lichidatorul judiciar, sub aceste aspecte.

În privinţa recursului formulat de S.C (C3) S.R.L., recurenta contestă cuantumul sumei de distribuit şi prin aceea că susţine că a achitat către lichidatorul judiciar prin O.P., la data de 22.07.2014, suma de 6.468 lei, cu titlu de onorar în dosar de executare nr.(...)/E/2014 al BEJ (...), precum şi suma de 5.583 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în dosarul nr.(...)/2009 al Judecătoriei (...). Susţine că aceste sume de bani încasate nu sunt menţionate de către lichidator, iar potrivit deconturilor depuse de către lichidator, BEJ (...) a emis factura pentru suma de 5.448 lei, ceea ce i s-a şi achitat, însă diferenţa nu apare nicăieri menţionată.

Aşadar, recurenta contestatoare contestă neincluderea la distribuire şi a sumei de 6603 lei, în total, sumă pe care ar fi virat-o ea însăşi în contul debitoarei. Examinând actele dosarului, Curtea de Apel a constatat că la dosar există extrase de cont din care rezultă că sumele plătite de recurenta contestatoare au intrat în patrimoniul debitoarei – fila 13, volumul 3, în total suma de 12.051 lei. Din acelaşi extras de cont rezultă că sumele au fost ridicate din cont de către lichidatorul judiciar, în aceeaşi zi şi în ziua următoare, respectiv în datele de 22.07.2014 şi 23.07.2014. Aceste sume nu sunt cuprinse nici în raportul de activitate şi raportul financiar depuse la dosar la data de 17.11.2014, nici în rapoartele de activitate şi financiare depuse ulterior şi nici în raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi planul de distribuire. În cuprinsul raportului privind fondurile obţinute din lichidare se arată că, înainte de valorificarea bunurilor, în contul unic de insolvenţă nu au existat sume de bani, aspect contrazis de extrasele de cont menţionate mai sus.

În recurs s-au depus de către lichidatorul judiciar, la solicitarea instanţei, documente privind cheltuielile de procedură reprezentând taxe poştale, cheltuieli cu ştampila, cheltuieli de publicitate, alte cheltuieli de procedură, din cuprinsul cărora rezultă că lichidatorul judiciar a cheltuit suma de 6603 lei intrată în patrimoniul debitoarei şi contestată de recurentă, pentru acoperirea cheltuielilor de procedură. Este adevărat că intrarea acestei sume de bani în patrimoniul debitoarei şi cheltuirea ei trebuiau să fie reflectate în cuprinsul Raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare, însoţite şi de documente justificative, însă Curtea de Apel a constatat că această omisiune a lichidatorului judiciar nu este în măsură să conducă la anularea Raportului şi a planului de distribuire contestate câtă vreme lichidatorul judiciar a făcut dovada folosirii sumelor de bani plătite de creditoare pentru acoperirea cheltuielilor de procedură.

Curtea de Apel a mai constatat că toate celelalte cheltuieli reflectate în rapoartele de activitate şi anexele acestora depuse de lichidator la data de 17.11.2014 şi ulterior acestei date au fost suportate din suma de 1.060.460 lei obţinută din valorificarea imobilului, aceste cheltuieli fiind la rândul lor, contestate de recurentă. Recurenta susţine astfel că, în ceea ce priveşte cheltuielile de procedură în sumă de 38.257 lei, contrar celor reţinute de instanţa de fond, aceste sume de bani nu sunt nici justificate şi nici întemeiate. Astfel, recurenta susţine că, în privinţa cheltuielilor de procedură în sumă de 17.516 lei pe care lichidatorul le-ar fi avansat din fondurile proprii, acestea nu sunt justificate, neexistând nici un act justificativ pentru aceste sume de bani. Examinând actele dosarului, Curtea de apel a constatat că susţinerea recurentei nu este întemeiată întrucât aceste cheltuieli sunt reflectate, defalcat, în rapoartele de activitate şi anexele acestora depuse de lichidator la data de 17.11.2014 şi ulterior acestei date, rapoarte însoţite şi de chitanţe, facturi, extrase de cont, registre de casă, dispoziţii de plată şi alte documente justificative care dovedesc efectuarea acestor cheltuieli de procedură. Singura cheltuială care, deşi justificată prin documente, nu are la bază o aprobare din partea adunării creditorilor este cea privind cheltuielile de pază, în cuantum de 1847,79 lei. În opinia recurentei, lichidatorul judiciar a făcut cheltuieli cu încălcarea dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 85/2006, angajând persoane de specialitate fără a avea aprobarea adunării generale a creditorilor. Susţine că plata unor onorarii de avocat în sumă de 20.741 lei nu este justificată. Curtea de Apel a constatat că lichidatorul judiciar a făcut o plată de 10.000 lei către Cabinet avocat (...), cu titlu de onorariu avocat, iar suma de 10.741 lei reprezentă cheltuiala avansată de administratorul special prin avocat în dosarul nr. (...)/2009. Curtea de Apel a reţinut că, şi cu privire la această din urmă sumă, există documente justificative la dosar – chitanţe de plată onorarii expertize, astfel că aceasta din urmă este o cheltuială justificată, aşa cum în mod corect a reţinut şi judecătorul - sindic. Într-adevăr, cu privire la plata onorariului de avocat în cuantum de 10.000 lei, nu a existat aprobarea comitetului creditorilor potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar învederând instanţei că avocatul a fost angajat de administratorul special pentru formularea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă şi pentru a-l reprezenta în cadrul procedurii de insolvenţă, dar şi în celelalte dosare în care debitoarea a fost parte. Întrucât, însă, plata acestei sume de bani este reflectată în raportul de activitate din data de 17.11.2014, recurenta nu a contestat acest raport, iar recursul formulat de SC (C2) SRL, cea care a contestat raportul, a fost respins ca tardiv, Curtea de Apel neputând anula raportul de activitate care prevede plata acestei sume de bani. Aceleaşi concluzii se impun şi cu privire la plata cheltuielilor de pază în cuantum de 1847,79 lei. De altfel, şi cu privire la restul cheltuielilor contestate de recurentă, Curtea de apel a constatat că ele au fost reflectate în rapoartele de activitate pe care aceasta nu le-a contestat.

În ce priveşte însă provizionul de 11.013 lei prevăzut în planul de distribuire contestat, Curtea de Apel a constatat că susţinerea recurentei cu privire la nelegala sa constituire este întemeiată, iar recursul formulat este întemeiat sub acest aspect, sentinţa atacată cu recurs fiind dată cu aplicarea greşită a legii. Potrivit art. 127 din Legea nr. 85/2006, se pot constitui provizioane numai cu ocazia distribuirilor parţiale. Or, Planul de distribuire nr. (...)/08.12.2017 reprezintă un plan de distribuire final deoarece în patrimoniul debitorului nu mai există alte bunuri sau alte sume de bani, şi nici perspectiva aducerii lor. Aceleaşi dispoziţii legale nu prevăd posibilitatea constituirii unor provizioane pentru achitarea unor onorarii viitoare ale lichidatorului judiciar, astfel că planul de distribuire contestat este nelegal întocmit, impunându-se anularea sa în parte şi distribuirea sumei de 11.013 lei către creditori.

În consecinţă, constatând că recursul formulat de creditoarea S.C (C3) S.R.L. este întemeiat sub acest aspect, Curtea de Apel, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă Vechi, l-a admis şi a dispus modificarea în parte a Sentinţei atacate în sensul anulării în parte a Raportului asupra fondurilor obţinute în procedura falimentului şi a Planului de distribuire sume din data de 8.12.2017, publicate în BPI la data de 14.12.2017, întocmite de lichidatorul judiciar (...) IPURL, cu privire la constituirea provizionului în cuantum de 11.013 lei, şi, totodată, a dispus distribuirea acestei sume în favoarea creditorilor, potrivit dispoziţiilor art. 123 din Legea nr. 85/2006.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă vechi, instanţa a obligat debitoarea, prin lichidator judiciar, să plătească recurentei S.C (C3) S.R.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 60 lei reprezentând taxa de timbru din recurs.

Domenii speta

Spete similare