Partaj judiciar imobil apartament; respinsă solicitare de reţinere a unei cote de contribuţie majorate.

Sentinţă civilă 1121 din 06.06.2017


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.03.2014 sub nr. de dosar 1532/866/2014 reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta , ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în , jud. Iași.

În motivare reclamantul a arătat că la data de 08.12.2003 a dobândit împreună cu pârâta, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5631, dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în , jud. Iași. Reclamantul a mai arătat că, ulterior, a încheiat cu Consiliul Local Tg. Frumos contractul de concesiune nr. 3227/30.03.2008 având ca obiect concesionarea unei suprafețe de 12 mp, suprafață pe care a efectuat lucrări de extindere a apartamentului sus-menționat. Deși în contractul de vânzare-cumpărare se menționează că la dobândirea apartamentului cota părților a fost egală, în realitate reclamantul are o cotă de 85% având în vedere extinderea și îmbunătățirile efectuate asupra apartamentului.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 667 și 669 Cod civil.

În probațiune, reclamantul a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorii , a probei cu interogatoriul pârâtei și a probei cu înscrisuri, anexând cererii următoarele: proces verbal nr. 5/24.02.2014 (f. 6, vol. I), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5631 din 08.12.2003 de Biroul Notarilor Publici Asociați (f. 7, vol. I), plan amplasament (f. 8-13, vol. I), facturi, chitanțe (f. 14, 16, 22, 23 vol. I), cerere constituire depozit BRD  (f. 15, vol. I), extras cont (f. 17, vol. I), contract furnizare energie electrică (f. 18-21, vol. I), contract de concesiune nr. 3227 /30.03.2008 (f. 24-26 vol. I), certificat atestare fiscală (f. 27 vol. I), certificat BCPI Pașcani (f. 28 vol. I).

La solicitarea instanței, reclamantul a formulat precizări prin care a arătat că solicită cotă majorată având în vedere contribuția sa la momentul dobândirii apartamentului, dar și extinderea și îmbunătățirile făcute ulterior. A mai adăugat că nu solicită un drept de creanță cu privire la îmbunătățiri.

Prin încheierea din data de 27.05.2014 reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru în cuantum de 1905 lei.

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă s-a dispus comunicarea acțiunii și a înscrisurilor pârâtei însă aceasta, în termenul acordat, nu a formulat întâmpinare.

Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială și proba cu expertiză în specialitatea construcții și evaluare imobiliară.

Raportul de expertiză a fost depus la data de 07.11.2014 (f. 64-112 vol. I).

Prin încheierea din data de 16.12.2014 reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata diferenței onorariu expert construcții și evaluare imobiliară în cuantum de 1135 lei.

La termenul din data de 09.12.2014 s-a dispus citarea prin publicitatea a pârâtei , fiind desemnat un curator pentru aceasta.

Raportul de expertiză în specialitatea construcții și evaluare imobiliară a fost declarat nul, noul raport fiind depus la data de 05.05.2015 (f. 184-229 vol. I).

La termenul din data de 10.02.2015 a fost audiat martorul (f. 172 vol. I).

Față de valoarea imobilului rezultată din raportul de expertiză s-a dispus recalcularea taxei de timbru, fiind stabilită în sarcina reclamantului o diferență de 1691,55 lei.

La data de 12.01.2016 instanța a dispus, în temeiul art. 242 Cod procedură civilă, suspendarea cauzei.

Reclamantul a achitat taxă de timbru în cuantum de 2645 lei din care 1691,55 lei -diferență stabilită la 01.09.2015 și 952,50 lei taxă de timbru aferentă cererii de repunere pe rol.

La data de 14.06.2016 cauza a fost repusă pe rol.

La data de 18.10.2016 instanța a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 242 Cod procedură civilă, motivat de neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor stabilite în sarcina sa, respectiv nu a făcut dovada citării prin publicitatea a pârâtei. Prin decizia Tribunalului Iași  nr. 43/2017 din 07.02.2017 a fost admis recursul împotriva încheierii de suspendare, cauza fiind trimisă la Judecătoria Pașcani în vederea continuării judecății.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:

În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.  5631 din 08.12.2003 de Biroul Notarilor Publici Asociați (f. 7, vol. I) reclamantul și pârâta au dobândit, în cote egale și în indiviziune, dreptul de proprietate asupra imobilului – apartament situat în , jud. Iași.

Prin contractul de concesiune nr. 3227/30.03.2008 încheiat cu Consiliul Local al orașului Tg. Frumos, reclamantul a obținut dreptul de a exploata terenul în suprafață de 12 mp situat în , jud. Iași în vederea extinderii și construirii unui balcon pentru apartamentul sus-menționat.

Instanța reține că, față de data dobândirii imobilului, sunt aplicabile dispozițiile vechiul Cod civil referitoare la coproprietatea pe cote-părți. Codul civil de la 1864 nu cuprindea o reglementare generală de ansamblu a proprietății comune pe cote-părți, despre indiviziune fiind făcute câteva mențiuni incidentale în partea consacrată împărțelii succesorale (art. 728 și urm. Cod civil 1864).

Încetarea proprietății comune se realizează prin partaj/împărțeală, definită ca fiind operația juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate sau de indiviziune, în sensul că bunul sau bunurile stăpânite în comun pe cote-părți sunt împărțite materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unui bun sau asupra unei părți materiale din bun.

Sediul legislativ al partajului, raportat la data dobândirii bunului, respectiv la data introducerii acțiunii, este reprezentat de dispozițiile art. 728 și urm. Cod civil din 1864 și art. 980 și urm. Cod procedură civilă.

Potrivit art. 728, alin. 1 Cod civil din 1864 Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.

Instanța reține că reclamantul a solicitat stabilirea în favoarea sa a unei cote majorate având în vedere îmbunătățirile efectuate la imobilul în discuție.

Pentru stabilirea cotelor ce revine fiecărui coproprietar instanța are în vedere contribuția fiecăruia la momentul dobândirii bunului.

Analizând contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5631 din 08.12.2003 de Biroul Notarilor Publici Asociați (f. 7, vol. I) se constată că în cuprinsul acestuia s-a inserat că părțile au dobândit în cote egale dreptul de proprietate asupra apartamentului.

Având în vedere contractul anterior menționat și față de dispozițiile art. 1173 Cod civil din 1864 potrivit cărora actul autentic are deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată,  instanța va reține că reclamantul și pârâta au dobândit bunul situat în , jud. Iași în cote egale de ½ fiecare.

Cu privire la valoarea bunului, instanța reține în acest sens raportul de expertiză refăcut (f. 184-229 vol. I) care stabilește o valoare de 36 679 euro, fiind inclusă şi valoarea extinderii realizate.

Contrar celor susținute de reclamant, instanța va avea în vedere întreaga valoare a apartamentului. Extinderea apartamentului are caracterul unei lucrări adăugate, iar potrivit dispoziţiilor art. 492 din vechiul Cod civil/ respectiv art. 579 noul Cod civil, orice lucrare este prezumată a fi efectuată de proprietarul lucrului. Cum în cauză proprietari ai apartamentului sunt atât reclamantul, cât şi pârâta, extinderea apartamentului este prezumată a fi efectuată împreună de către aceştia. Cu atât mai mult, martorul audiat în cauză (f. 172, vol. I) a relatat că s-au făcut lucrări de renovare a apartamentului în urmă cu aproximativ 2-3 ani, când reclamantul era în ţară, iar pârâta era plecată în Franţa, dar părţile se înţelegeau şi comunicau în perioada respectivă, declaraţie ce dă naştere unei prezumţii că părţile au contribuit împreună la efectuarea îmbunătăţirilor. 

Chiar dacă reclamantul ar fi efectuat singur o serie de îmbunătățiri la imobilul menționat, acestea nu pot da naştere decât unui drept de creanță asupra bunului, neproducând efecte asupra cotei părților la dobândirea bunului. Presupusele îmbunătățiri intră în categoria cheltuielilor făcute cu  privire la bun și dau dreptul celui ce le-a efectuat doar la o acțiune în  privința restituirii lor (drept de creanță). 

Cum reclamantul nu a solicitat constatarea unui drept de creanţă asupra apartamentului în discuţie constând în contravaloarea extinderii, respectiv a îmbunătăţirilor, instanţa va reţine că reclamantul și pârâta au dobândit în cote egale dreptul de proprietate asupra imobilului situat în , jud. Iași prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5631 din 08.12.2003 de Biroul Notarilor Publici Asociați .

Potrivit art. 988 Cod procedură civilă la formarea și stribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea.

Având în vedere că reclamantul este cel care locuieşte în apartament şi a solicitat atribuirea în natură a bunului, instanţa va încuviinţa această cerere, va dispune ieșirea părților din indiviziune și va atribuie în natură reclamantului imobilul situat în , jud. Iași.

De asemenea, va obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 18 339,5 euro (echivalent în lei la data plății) cu titlu de sultă.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa constată că reclamantul a efectuat următoarele cheltuieli: 1000 lei onorariu avocat, 600 lei onorariu provizoriu expert construcţii şi evaluare imobiliară, 1691,55 lei diferență taxă de timbru şi 250 lei onorariu curator pârâtă.

Având în vedere că în procesele de partaj, părţile sunt şi reclamanţi şi pârâţi, ele suportă împreună cheltuielile de judecată, în afară de cele provocate prin cereri neîntemeiate ale uneia din părţi, acestea având o dublă calitate, iar soluţia de ieşire din indiviziune este deopotrivă în interesul tuturor. Reţinând că obiectul acţiunii este indivizibil, se impune suportarea cheltuielilor de judecată în raport de valoarea pretenţiilor admise şi potrivit cu cota ce revine fiecăruia.

Având în vedere că s-a stabilit că părţile au dobândit în cote egale imobilul supus partajului, fiecare va fi ţinut să suporte cheltuielile de judecată în proporţie de 50%. De asemenea, cu privire la onorariul curatorului desemnat pentru pârâtă, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 48, alin. 1 din OUG nr. 80/2013 ce prevăd că avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă (…) este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numire curatorului.

Faţă de dispoziţiile legale enunţate, instanţa va obliga  pârâta la plata către reclamant a sumei de 1895,775 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 250 lei onorariu curator şi 1645,775 lei jumătate din cheltuielile efectuate de către reclamant.

De asemenea, instanţa constată că reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata sumelor de 1905 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (încheierea din 27.05.2014) şi 1135 lei diferenţă onorariu expert (încheierea din 16.12.2014). 

Conform art. 18 din OUG nr. 51/2008 cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume, iar potrivit art. 50 ind. 2 din OUG nr. 51/2008 în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public.

Având în vedere că fiecare parte are şi calitatea de pârât în cadrul partajului, considerându-se că fiecare a căzut în pretenţii,  instanţa va obliga pe fiecare să restituie către stat câte 1520 lei.

În ceea ce îl priveşte pe reclamant, pot fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 50 ind. 2 din OUG nr. 51/20008, acesta dobândit bunuri de 10 ori valoarea ajutorului public judiciar acordat.

Referitor la suma de 952,50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată de  către reclamant pentru cererea de repunere pe rol, aceasta va rămâne în sarcina reclamantului, dat fiind că această taxă a fost datorată ca urmare a faptului că s-a dispus suspendarea cauzei din culpa reclamantului, care nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite de instanţă în sarcina sa, astfel că nu se impune obligarea pârâtei la suportarea a jumătate din aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta .

Constată că reclamantul și pârâta au dobândit în cote de câte ½ dreptul de proprietate asupra imobilului situat în , jud. Iași prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5631 din 08.12.2003 de Biroul Notarilor Publici Asociați .

Constată că valoarea de circulaţie a imobilului situat în , jud. Iași este de 36 679 euro.

Dispune ieșirea părților din indiviziune și atribuie în natură reclamantului imobilul situat în , jud. Iași.

Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 18 339,5 euro (echivalent în lei la data plății) cu titlu de sultă.

Obligă reclamantul să restituie către stat suma de 1520 lei reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat.

Obligă pârâta la plata către stat a sumei de 1520 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1895,775 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria Pașcani.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.06.2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta