Sentinta civila

Dosar nr. 168/239/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA HÂRLĂU, Judeţul IAŞI 

JUDECĂTORIE

Şedinţa publică din 11 Mai 2010

PREŞEDINTE - L. V.

Grefier-  L.I.

SENTINŢA CIVILĂ Nr. ...

La ordine fiind judecarea cauzei Minori şi familie privind pe reclamant J. G.-. şi pe pârât C. A. -I., având ca obiect partaj bunuri comune.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică : lipsă reclamanta reprezentată de avocat Şoric, lipsă pârâtul reprezentat de avocat C.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează următoarele: procedura legal îndeplinită.

Avocat C. precizează că în răspunsul la obiecţiuni s-a strecurat o eroare materială în sensul că valoarea a 12 grinzi din lemn nu poate fi 6750 lei ci 675 lei sens în care valoarea totală în loc de 10450 lei va fi de 4375 lei şi există doar erori de calcul la fila 2 pct.2 din răspunsul la obiecţiuni.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanţa acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat Ş. solicită admiterea acţiunii, atribuirea către reclamantă a lotului nr.2 din raportul de expertiză şi a bunurilor identificate în valoare de 1020 lei iar cele neidentificate pârâtului. Bunurile identificate au fost cumpărate de familia reclamantei. Pârâtul a vândut bunurile care nu se găsesc şi există în acest sens o plângere de furt între soţi. Solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Avocat C. pentru pârât, solicită admiterea în parte a acţiunii, încheierea de admitere în principiu a fost susţinută de întâmpinare prin care pârâtul arată că nu are pretenţii la bunurile mobile în valoare de 1020 lei care sunt neidentificate şi folosite pentru întreţinerea pârâtului. Pârâtul nu a beneficiat de banii reclamantei trimişi din străinătate ,aceştia au fost trimişi rudelor ei şi nu pârâtului. Înscrisurile de la filele 33-34 dosar probează aceste susţineri. Solicită admiterea acţiunii susţinută prin întâmpinare, partajarea în natură a bunurilor, atribuirea lotului nr.2 pârâtului, lotul 1 fiind ocupat de imobilul casă îi revine reclamantei, unde este singurul domiciliul al acesteia din România, familia reclamantei a folosit acest imobil casă motiv pentru care solicită atribuirea lotului nr.2 şi lotul nr.1 către reclamantă Nu este de acord cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, pârâtul a avut costuri mai mari cu efectuarea rapoartelor de expertiză motiv pentru care solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată  şi depune chitanţe onorariu avocat.

Avocat Ş. învederează instanţei că pârâtul nu a solicitat lotul 2 prin întâmpinare, a precizat că nu are unde locui, nu s-a făcut dovada că a fost alungat din domiciliu, acest imobil casă trebuie dărâmat ceea ce presupune costuri suplimentare şi acest lucru nu ar ajuta minorul.

Avocat C. învederează instanţei că pârâtul locuieşte cu soţul mamei sale şi nu are nevoie de acea casă.

In temeiul art.150 Cod procedură civilă instanţa declară dezbaterile închise şi rămâne în pronunţare.

INSTANŢA

 Deliberând asupra cauzei civile de faţă,constată următoarele:

 Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanţe la data de 30.01.2009 sub nr.168/239/2009,reclamanta J. G.-M. a chemat în judecata pe pârâtul C. A.-I. solicitând împărţirea bunurilor dobândite de ei în timpul căsătoriei şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

 In motivarea cererii,reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul însa căsătoria lor s-a desfăcut prin sentinţa civila nr.451/2008 a Judecătoriei H.

 A precizat reclamanta că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt: o casa de locuit în suprafaţă de 32,23 mp şi o anexă în suprafaţă de 20,16 mp cu teren aferent în suprafaţă de 3268,89 mp.,conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1118 din 19.06.2001 la B. N. P. E. B.

 A specificat reclamanta ca preţul locuinţei şi terenului a fost suportat integral de părinţii săi,acesta fiind achitat anterior încheierii căsătoriei şi întocmirii actului de vânzare-cumpărare.

 -bunuri mobile:televizor Daewoo. cu diagonala de 56 cm.,un aragaz Zanussi,40 capriori lemn pentru construcţie,32 grinzi,76 plăci din azbociment,8 tone porumb,3 porci de 90 kg.fiecare,o vacă cu viţel,un cal cu căruţă şi bunuri de utilitate casnica-perne,cearşafuri,plapume,veselă,bunuri pe care le evaluează la suma de 30.000 lei si care au fost vândute de pârât in timpul divorţului şi ulterior acestui moment,însuşindu-şi banii.

 Cererea a fost întemeiata în drept pe dispoziţiile art.36 alin.1 Cod familiei.

 In dovedirea cererii,legal timbrate,reclamanta a precizat că va depune înscrisuri.

 La termenul din data de 31.03.2009,reclamanta a formulat o cerere prin care a arătat că solicita sa-i fie atribuită în natură casa de locuit având in vedere ca prin sentinţa de divorţ i-a fost încredinţat spre creştere si educare minorul C. T.-F. iar paratului să-i fie atribuite bunurile mobile indicate în acţiune.

 Legal citat,pârâtul a formulat întâmpinare  prin care a solicitat admiterea în parte a acţiunii arătând că imobilul casa indicat de reclamantă în acţiune a fost cumpărat de el personal şi deşi în act a fost stabilit preţul de 17.000.000 lei vechi,acesta nu a fost achitat,înţelegerea verbală a părţilor fiind ca el să o întreţină pe vânzătoare pe tot timpul vieţii acesteia,astfel încât nu este reală susţinerea reclamantei că preţul ar fi fost suportat de părinţii ei.

A arătat pârâtul că până în anul 2004 a fost singurul soţ care a lucrat,reclamanta ocupându-se doar de gospodărie iar după disponibilizarea sa a continuat să muncească cu ziua,însa veniturile erau insuficiente,motiv pentru care în anul 2006,reclamanta a plecat la munca în Italia,urmând ca el să aibă grijă de copil,de U. M.-vânzatoarea- şi de gospodărie.

Până la plecarea reclamantei în străinătate,soţii dobândiseră următoarele bunuri: televizorul,aragazul,40 căpriori lemn pentru construcţie,32 grinzi,54 plăci azbociment,4 tone de porumb,o vacă cu viţel,cal cu căruţă şi bunuri de utilitate casnică-primite cu titlu de dar de nunta.

Pe perioada cât reclamanta a stat în Italia (pana in luna august 2007),nu a trimis bani acasă ci doar mamei ei şi nu a contribuit la nevoile financiare ale minorului şi ale bătrânei pe care o avea in îngrijire.

In aceasta perioada de timp,deoarece veniturile erau insuficiente, a fost nevoit să vândă 28 căpriori din lemn,20 grinzi şi 30 plăci de azbociment,restul fiind luate in cursul anului 2006-2007 de către mama şi fratele reclamantei.

In ceea ce priveşte porcii,aceştia au fost crescuţi de el pentru consumul propriu al familiei iar porumbul a fost folosit exclusiv pentru hrana animalelor din gopodărie-calul,cei trei porci,găini,vaca si viţelul.

A mai precizat paratul că U. M.,bătrâna pe care o aveau în îngrijire a decedat,el fiind cel care a suportat cheltuielile de înmormântare şi cele legate de praznice ulterioare.

Despărţirea lor în fapt s-a produs în luna august 2007,când reclamanta a venit în ţară pentru două săptămâni,la plecare luându-l cu ea şi pe minor.

Pârâtul a menţionat că a continuat să locuiască în imobilul comun până în luna februarie 2008,când a fost alungat de către mama si fraţii reclamantei,aceştia schimbând încuietorile şi interzicându-i să mai intre în casa. Astfel,toate bunurile mobile au rămas în locuinţa comună,iar mai târziu a reuşit să ia calul,căruţa şi vitele.

In prezent,pârâtul a subliniat că mai există următoarele bunuri:televizorul Daewoo,aragazul Zanussi,obiecte de utilitate casnică,calul şi căruţa.

Pârâtul a precizat că doreşte să-i fie atribuite dintre aceste bunuri calul şi căruţa,iar celelalte să-i fie atribuite reclamantei,cota fiind de 50% din masa pentru fiecare dintre soţi.

Imobilul casă,a arătat pârâtul,are doua căi de acces şi este comod partajabil în natură,el dorind ca acesta să fie împărţit egal între ei.

Intâmpinarea a fost întemeiata în drept pe dispoziţiile art.36 alin.1 Cod familiei,art.673 indice 1,art,673 indice 4 alin.1,22 şi art.673 indice 5 Cod procedură civilă.

Sub aspectul probatoriului,instanţa a încuviinţat părţilor probele cu înscrisuri,testimonială şi efectuarea unor lucrări în specialitatea construcţii,topometrie şi evaluare bunuri mobile.

Printr-o cerere separată,reclamanta a solicitat o cota majorată de 80% din comunitatea de bunuri,cerere ce a fost taxată corespunzător.

Reclamanta a depus înscrisuri:contract de vânzare-cumpărare,sentinţa nr.451/2008 a Judecătoriei H.,rezoluţie a Parchetului de pe lângă Judecătoria H.,adeverinţa de venit,acte privind transfer internaţional de bani,plângere penala.

Au fost audiaţi martorii U. T.,P. N. şi T. E.,depoziţiile acestora fiind consemnate şi ataşate dosarului cauzei.

La termenul din data de 13.10.2009,ambele părţi au solicitat pronunţarea unei încheieri de admitere în principiu având în vedere ca nu sunt de acord cu cotele cuvenite şi compunerea masei de împărţit.

Analizând actele dosarului,instanţa a reţinut că prin sentinţa civila nr.451 din 6.05.2008 a J. H. s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi,sentinţa fiind definitivă şi irevocabilă.

Instanţa a constatat ca părţile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri: o casa de locuit şi anexă gospodarească precum şi terenul aferent în suprafaţă de 3268,89 mp. situate în intravilanul satului şi comunei P.,jud.Iasi ,conform contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.908 din 18.06.2001 la B N. P. E.B din H. şi următoarele bunuri mobile:un televizor Daewoo cu diagonala de 56 cm.,un aragaz Zanussi,materiale de construcţie-40 capriori,32 grinzi,54 placi azbociment,4 tone de porumb,3 porci,o vacă cu viţel,cal şi căruţă precum şi bunuri de utilitate casnică.

Acestea sunt bunurile recunoscute de pârât prin întampinare că au fost dobândite de soţi până la plecarea reclamantei în străinătate.

După acest moment,pârâtul a precizat că,din cauza lipsurilor materiale determinate de faptul ca nu avea serviciu,avea în întreţinere pe minorul părţilor şi o bătrână care le vânduse casa iar reclamanta nu a contribuit cu nimic pe perioada lipsei sale din domiciliu la aceste cheltuieli,a vândut o parte din materialele de construcţie iar restul a fost luat de mama şi fratele reclamantei,porcii au fost consumaţi în gospodărie iar porumbul a fost folosit pentru hrana animalelor.

Astfel,în prezent,mai există dintre bunurile mobile enumerate de reclamantă în acţiune doar televizorul,aragazul,obiectele de utilitate casnică,calul şi căruţa,a recunoscut pârâtul prin întâmpinare.

In ceea ce priveşte materialele de construcţie,din probele administrate în cauza şi anume declaraţiile de martori rezulta că foştii soţi aveau în curte depozitate astfel de materiale însă fără a se preciza cantităţile-martora P. N.-f.57 dosar,materiale ce au fost vândute de pârât,împrejurare recunoscută de acesta parţial. Părţile nu au depus acte de achiziţionare a acestor materiale,astfel încât instanţa a luat în considerare exclusiv recunoaşterea pârâtului.

Din nicio proba nu rezultă că materialele de construcţie rămase după vânzare au fost luate de mama şi fratele reclamantei,aşa cum a afirmat pârâtul in întâmpinare,motiv pentru care instanţa a reţinut în masa comunităţii de bunuri 12 capriori,12 grinzi si 12 placi de azbociment,aşa cum însuşi pârâtul a menţionat în intâmpinare că ar fi rămas în urma vânzării.

In ceea ce priveşte cantitatea de porumb,reclamanta nu a dovedit ce cantitate ar fi rămas în domiciliul comun anterior plecării sale în străinătate iar pârâtul a recunoscut doar cantitatea de 4 tone cu privire la care a arătat că a fost dat spre consum animalelor din gospodărie,lucru credibil având în vedere că părţile aveau un număr relativ mare de animale în gospodărie:cal,vacă cu viţel şi porci.

Porcii au fost consumaţi în gospodărie de membrii familiei astfel că aceştia nu mai exista la momentul partajului,iar reclamanta nu a făcut dovada că aceste animale ar mai fi în posesia paratului.

Animalele consumate şi porumbul constituie bunuri supuse pieririi sau stricăciunii,astfel încât acestea nu mai pot fi incluse in masa bunurilor comune.

Chiar daca porcii ar fi fost vânduţi,aşa cum susţine martora P. N.,acesta ar reprezenta un act de administrare a patrimoniului comun,ştiut fiind ca aceste animale se sacrifica în momentul când ajung la o anumita greutate.

Cât priveşte vaca şi viţelul,acestea au fost vândute de pârât pentru a se întreţine,împrejurare ce a fost reţinută şi în rezoluţia Parchetului din 29.05.2009-fila 67 dosar,având în vedere că pe perioada lipsei din ţară reclamanta nu a trimis paratului nicio suma de bani pentru întreţinerea bunurilor comune,a bătrânei pe care o aveau în îngrijire,a minorului rezultat din căsătorie,deşi avea această obligaţie conform art.29 Cod familiei şi realiza venituri considerabil mai mari faţă de pârât,care lucra cu ziua.

Această împrejurare rezultă din înscrisurile depuse de reclamanta la dosar cu sumele trimise în ţară,acestea fiind expediate exclusiv mamei sale şi fratelui său,J. G.-D.-filele 34-44 dosar.

Instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat o cota majorata,de 80% din masa bunurilor comune pe motiv că preţul casei şi terenului cuprinse în actul autentic ar fi fost suportate integral de părinţii săi anterior încheierii actului autentic,care i-ar fi dat şi anumite bunuri mobile.

Din întreg probatoriul administrat rezultă o altă situaţie de fapt decât cea învederată de reclamanţi .Astfel,cu privire la imobilul casa şi teren,acesta a fost achiziţionat de pârât în timpul căsătoriei cu reclamanta,aşa cum rezultă din contractul depus la fila 16 dosar iar în ceea ce priveşte preţul- părţile s-au înţeles să o întreţină pe vânzătoare până la sfârşitul vieţii în contul sumei cuvenite ca preţ,deşi actul a fost încheiat fără clauză de întreţinere.

Toţi martorii au relatat că pârâtul şi mama reclamantei au îngrijit-o pe vânzătoare până la sfârşitul vieţii acesteia,că au înmormântat-o şi au organizat praznicele ulterioare.

Chiar daca mama reclamantei ar fi dat părţilor anumite bunuri mobile în timpul căsătoriei,acestea au regimul de bun comun,deoarece nu s-a făcut dovada intenţiei sale de a o gratifica numai pe fiica sa.

In concluzie,instanţa a reţinut că soţii au o cota de contribuţie egala la dobândirea bunurilor comune,de 50% fiecare.

In temeiul art.673 indice 6 Cod procedură civilă,instanţa a admis în principiu în parte cererea de partaj promovata de reclamantă şi a constatat,în temeiul art.673 indice 5 alin.1 Cod procedură civilă,masa bunurilor comune,calitatea părţilor şi cotele acestora şi a dispus emiterea adreselor către experţi în vederea realizării lucrărilor de specialitate care au fost admise.

S-a depus raportul de expertiză evaluare bunuri mobile cu privire la care pârâtul a formulat obiecţiuni ce au fost admise de instanţă.

S-au depus rapoartele de expertiză topografică şi în construcţii cu privire la care părţile nu au formulat obiecţiuni.

A fost depus răspunsul la obiecţiunile formulate de pârât cu privire la raportul de evaluare bunuri mobile.

In temeiul art.36 Cod familiei,instanţa va hotărî asupra împărţelii bunurilor comune ale soţilor.

La formarea si atribuirea loturilor,instanţa va avea în vedere atât dispoziţiile art.673 indice 9 Cod procedură civilă şi anume: mărimea cotei fiecărei părţi,natura bunurilor,domiciliul şi ocupaţia părţilor,posesia bunurilor dar si ale art.741 Cod civil,potrivit cărora,trebuie să se dea fiecărei părţi,pe cât posibil,aceeaşi cantitate de mobile şi imobile,de drepturi sau de creanţe de aceeaşi natură sau valoare,evitându-se fărâmiţarea excesivă a proprietăţii.

In ceea ce priveşte imobilul casa de locuit,iniţial ambele părţi au solicitat atribuirea lui în natură invocând diverse motive pentru ca,la fond,niciuna dintre părţi să nu mai dorească atribuirea acestui bun,fiecare precizând că solicită atribuirea lotului de teren fără construcţii.

Conform constatărilor expertului constructor,imobilul casă reprezintă o construcţie parter în stare avansată de degradare,compusa din o cameră,bucătărie,două holuri în suprafaţă de 32,23 mp. şi un cerdac în suprafaţă de 19,07 mp.,în valoare de 1753,30 lei,casa reprezentând o singura unitate gospodărească,nefiind posibila partajarea sa în natură.

Anexa gospodărească reprezintă o construcţie degradată major,fără valoare de circulaţie şi care trebuie demolata,aşa cum a constatat expertul.

Instanţa va atribui imobilul casă de locuit in valoare de 1753,30 lei şi anexa gospodărească pârâtului,având în vedere faptul că,de mai mulţi ani,reclamanta se află în străinătate la munca şi nu există date asupra revenirii sale în ţară,astfel ca aceasta nu are posibilitatea reală de a întreţine imobilul,aflat deja în stare avansată de degradare .In plus,argumentul că minorul i-a fost încredinţat reclamantei spre creştere şi educare nu mai poate fi avut în vedere,deoarece din sentinţa de divorţ nr.451 din 6.05.2008 a Judecătoriei H.,irevocabilă,rezultă că,în prezent,minorul se află în Italia împreună cu mama sa,pârâtul dându-şi acordul expres în acest sens.

Prin urmare,va atribui paratului lotul 1 de teren în valoare de 13034,24 lei,aşa cum a fost identificat de expertul topograf,în suprafaţă de 1531 mp.,pe care se află amplasate cele două construcţii.

Instanţa va atribui reclamantei lotul 2 din expertiza topografică şi anume suprafaţa de 1738 mp.teren în valoare de 14787,61 lei.

In ceea ce priveşte bunurile mobile,numai o parte dintre acestea au putut fi identificate de expert în teren şi anume:televizorul Daewoo,aragazul Zanussi şi bunurile mobile de utilitate casnica,celelalte fiind evaluate ipotetic.

Instanţa va atribui reclamantei bunurile mobile ce au fost găsite şi identificate de expert şi anume:televizorul Daewoo cu diagonala de 56 cm.,aragazul Zanussi precum şi bunurile de utilitate casnica,în valoare totala de 1020 lei,aşa cum a solicitat aceasta în cuvântul pe fondul cauzei iar celelalte bunuri,care nu au fost gasite de expert vor fi atribuite pârâtului.Acesta a recunoscut în întâmpinare existenţa căruţei cu cal,pe care a precizat că le-a luat din domiciliul comun precum şi a materialelor de construcţie ce au fost reţinute în încheierea de admitere în principiu.

In ceea ce priveşte valoarea celor 12 grinzi din lemn,instanţa constată,având în vedere valoarea acestor bunuri stabilita în primul raport de expertiză,că din eroare expertul a indicat suma de 6750 lei,în realitate valoarea acestora fiind de 675 lei,eroare sesizată de ambele părţi,astfel încât valoarea bunurilor neidentificate este de 4375 lei.

In temeiul art.673 indice 5 alin.2 Cod procedură civilă,va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 1677,465 lei cu titlu de sultă,pentru echilibrarea valorica a loturilor.

In temeiul art.276 Cod procedură civilă,instanţa va compensa cheltuielile de judecata suportate de părţi astfel:va compensa în totalitate onorariile de avocat şi parţial onorariile experţilor şi va obliga pe reclamantă să achite pârâtului suma de 440,35 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 1/2 din onorariile experţilor achitate de pârât (750 lei in contul expertului Barbu Cornel şi 650 lei in contul expertului Grigoraş Constantin),având în vedere şi sumele avansate de reclamantă cu titlu de taxa de timbru şi avans onorariu expert G. A.-R.

Va da în debit pe reclamantă cu suma de 500 lei reprezentând diferenţa onorariu neachitată expertului G. A.R..

PENTRU ACESTE MOTIVE

 ÎN NUMELE LEGII

HOTARĂŞTE

Admite în parte acţiunea promovată de reclamanta J. G.M. cu domiciliul în comuna P.,jud.Iaşi în contradictoriu cu pârâtul C. A.I. cu domiciliul în sat şi comuna P.,judeţul I.

Constată că părţile au dobandit în timpul căsătoriei,următoarele bunuri:

-o casă de locuit şi anexă gospodărească în valoare de 1753,30 lei precum şi suprafaţa de 3268,89 mp.teren în valoare de 27.821,85 lei,situate în intravilanul satului şi comunei P.,jud.I.,conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.908 din 18.06.2001 la B. N. P. E. B. din Hârlău.

-bunuri mobile: 12 grinzi,12 căpriori şi 12 plăci azbociment,un televizor Daewoo cu diagonala de 56 cm.,un aragaz Zanussi,un cal şi o căruţă şi bunuri de utilitate casnică-6 perne,2 plăpumi ,2 lenjerii pat,3 fete de masă damasc,2 covoare de lână,un set cafea,un set pahare ţuica,un set pahare de vin,un set tacâmuri inox,un set oale 4 l.,un set oale 6 l.,bunuri în valoare totală de 5395 lei.

Constată ca părţile au o cotă de 50 % fiecare din masa bunurilor de împărţit.

Dispune sistarea stării de devălmăşie.

Atribuie reclamantei J. G.-M. următoarele bunuri:

-lotul 2 din expertiza topo compus din suprafaţa de 1738 mp.teren situat în intravilanul satului şi comunei Plugari,jud.Iaşi cu vecinătăţile: la N-Ds 1476,la E-lotul 1,la S-P.356,la V-P. Gh,în valoare de 14.787,61 lei.

-bunuri mobile:televizor Daewoo cu diagonala de 56 cm,aragaz Zanussi şi bunuri de utilitate casnică: 6 perne,2 plăpumi,2 lenjerii pat,3 feţe de masă damasc,2 covoare lână,un set cafea,un set pahare ţuică,un set pahare vin,un set tacâmuri inox,un set oale 4l. şi un set oale de 6 l.,în valoare de 1020 lei.

 Total valoare bunuri atribuite reclamantei-15.807,61 lei.

 Atribuie pârâtului C. A.-I. următoarele bunuri:

 -casa de locuit si anexa gospodărească situate în sat şi comuna Plugari,jud.Iaşi în valoare de 1753,30 lei.

 -lotul 1 din expertiza topo compus din suprafaţa de 1531 mp.teren situat în sat şi comuna Plugari jud.Iaşi cu vecinii: la N-Ds 1476,la E-U. D.,la S-P.356,la V-lotul 2,în valoare de 13034,24 lei.

 -bunuri mobile:12 căpriori lemn,12 grinzi lemn,12 plăci azbociment,un cal cu căruţă,în valoare totală de 4375 lei.

 Total bunuri atribuite pârâtului-19.162,54 lei.

 Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 1677,465 lei cu titlu de sultă.

 Compensează în totalitate onorariile de avocat.

 Obligă reclamanta să achite pârâtului suma de 440,35 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Rapoartele de expertiză,obiecţiunile şi schiţele întocmite de experţii G. C.,G. A.-R. şi B. C. fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Dă în debit reclamanta cu suma de 500 lei reprezentând diferenţă onorariu neachitată în contul expertului G. A.-R..

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi,11.05.2010.

Preşedinte, Grefier,

VL/IL/4EX

07.06.2010

1

Domenii speta

Spete similare