Respins acţiune nulitate contract - eroare obstacol.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.09.2015 sub nr. de dosar 3688/866/2015 reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții , rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 658 din data de 11 iunie 2015 de Biroul Individual Notarial , cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanții au arătat că sunt persoane în vârstă și suferă de diferite afecțiuni ce fac imposibilă întreținerea personală. Fiul lor și soția acestuia au insistat să le înstrăineze pârâților din prezenta cauza bunurile proprietatea lor în schimbul întreținerii. Nu au primit niciun preț de la pârâți, înțelegerea fiind ca actul să fie unul de întreținere. Reclamanta a fost dusă la notar în cărucior, nu i s-a citit actul și a pus doar amprenta digitală. Până la încheierea actului, reclamanții au avut o femeie care se ocupa de îngrijirea lor, însă ulterior aceasta nu a mai fost primită de pârâți care au început să se poarte ca niște proprietari.

Contractul de vânzare cumpărare a avut ca obiect înstrăinarea suprafeței de teren de 2216 mp, a unei case de locuit și a unei anexe gospodărești construite din chirpici, imobile înscrise în cartea funciară nr. 60570 a localității Bălțați. Conform înțelegerii, prețul contractului trebuia să fie obligația pârâților de a acorda vânzătorilor întreținere pe tot timpul vieții și de a suporta cheltuielile de înmormântare a acestora, însă în contractul încheiat se prevede un preț de 11.000 lei, ce nu a fost primit niciodată, o clauză de uzufruct viager pentru vânzători și a clauză de întreținere a acestora din urmă de către cumpărători. Pârâții au plecat din localitate și refuză orice contact cu reclamanții. Având în vedere că reclamanții și-au înstrăinat toate bunurile pentru o întreținere ce nu este prestată, solicită rezoluțiunea contractului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1549 și art. 2254 și urm. Cod civil.

În probațiune, reclamanții au solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâților, a probei testimoniale cu martorii și a probei cu înscrisuri, anexând cererii: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 658 din data de 11 iunie 2015 de către Biroul Individual Notarial (f. 10-11), încheiere nr. 26874 BCPI Pașcani (f. 12), extras carte funciară (f. 13), anchetă socială (f. 14-15), cupoane pensie (f. 17), chitanțe și acte medicale (f. 18-29).

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a dispus comunicarea acțiunii și a înscrisurilor către pârâți, iar aceștia, în termenul acordat au formulat întâmpinare în cuprinsul căreia au solicitat respingerea acțiunii.

În motivare, pârâții au arătat că după introducerea acțiunii a decedat reclamanta sens în care înțeleg să invoce lipsa capacității de folosință a acesteia. Reclamanții sunt cei care au venit cu propunerea de a vinde bunurile imobile proprietatea lor având în vedere că luni de zile pârâții i-au vizitat și s-au preocupat de soarta lor. La început au fost reticenți cu privire la încheierea contractului, cunoscând că aceștia i-au solicitat și fiului lor să locuiască cu ei și, după ce aceasta din urmă și-a construit o anexă în curte, a fost alungat. La fel au procedat și cu un alt nepot, . Pârâții au mai arătat că din toamna anului 2014 au acordat ajutor dezinteresat reclamanților, aceștia venind ulterior cu inițiativa încheierii contractului. Prețul contractului a fost achitat astfel cum s-a stipulat în actul autentic. Și-au respectat mereu clauza de întreținere a vânzătorilor însă nu s-au mutat cu aceștia din urma din cauza condițiilor improprii de locuit având în vedere că pârâții avea un copil de 9 luni.  Pârâții au început să igienizeze locuința reclamanților și au plătit o femeie pentru ce urma să aibă grijă de reclamantă, însă ulterior, vânzătorii s-au răzgândit și au cerut desființarea contractului încheiat. Pârâții au încercat să își respecte obligația de întreținere, însă s-au lovit de refuzul reclamanților. De asemenea, nici la decesul reclamantei, reclamantul nu le-a permis să se ocupe de nimic.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.

În probațiune, pârâții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamanților și a probei testimoniale. 

În temeiul art. 201, alin. 2 Cod procedură civilă, instanța a dispus comunicarea acțiunii și a înscrisurilor către reclamanți, iar , în termenul acordat a formulat răspuns la întâmpinare.

În răspunsul la întâmpinare a arătat că a decedat, într-adevăr după introducerea cererii, motiv pentru care solicită introducerea în cauză în calitate de moștenitori a numiților . S-a mai arătat că nu reclamanții au venit cu propunerea de înstrăinare a bunurilor, ci a fost cel care a insistat pentru încheierea contractului. Este nereală afirmația pârâților în sensul că i-ar fi ajutat pe reclamanți din toamna anului 2014, ei fiind în realitate ajutați de , fiica lui . Împotriva voinței  reclamanților, pârâtul a demolat un capăt din șură și un coteț. Pârâții nu au fost niciodată alungați ci ei au ales să plece. Pârâții nu au contribuit cu nimic la cheltuielile de înmormântare ale defunctei .

Biroul Individual Notarial , la solicitarea instanței, a transmis la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii contractului de vânzare-cumpărare (f. 63-88).

, în calitate de moștenitor al defunctei , a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a arătat că ele susținute în cererea introductivă nu corespund realității întrucât vânzătorii au avut inițiativa încheierii contractului. În perioada 1995-2003 el împreună cu soția sa au construit o casă, au locuit cu bătrânii în aceeași curte și au avut grijă de ei, în timp ce ceilalți frați ai săi nu s-au preocupat deloc. În ultimii trei ani reclamanta a fost imobilizată la pat, iar reclamantul a consumat frecvent băuturi alcoolice. a fost plecată în străinătate circa un an și jumătate, iar în restul timpului nu s-a preocupat de părinții săi. De asemenea, nici nu s-a preocupat de părinții săi. Din anul 2014 pârâții au acordat ajutor reclamanților în mod dezinteresat. Atât înainte, cât și după încheierea contractului, pârâții au prestat întreținere vânzătorilor. Deși pârâții nu a făcut decât să îi ajute pe reclamanți, aceștia din urmă i-au alungat. La decesul reclamantei , pârâților nu li s-a permis să contribuie cu nimic.

În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamanților și a probei testimoniale.

și au formulat răspuns la întâmpinarea formulată de în cuprinsul căruia au arătat că  nu este adevărat că ar fi construit o casă în curtea reclamantului, la fel cum este neadevărată și afirmația referitoare la consumul de băuturi alcoolice. a arătat că nu are niciun interes în desființarea contractului întrucât ea dorește doar ca reclamantul să fie îngrijit. nu a formulat întâmpinare prin raportare la poziția sa procesuală, ci în favoarea pârâților.

La termenul din 28.06.2016 a fost administrată proba cu interogatoriul părţilor , , și .

La solicitarea instanței, reclamanții au formulat precizări în cuprinsul cărora au arătat că solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, invocând ca și motiv de nulitate eroarea obstacol. Actul a fost încheiat fără ca reclamanții să cunoască conținutul acestuia. Ei nu au dorit să vândă proprietatea lor, ci au urmărit să încheie un contract de întreținere. Nu au primit niciodată vreo sumă de bani cu titlu de preț. Reclamantului și soției sale nu le-a fost citit actul, iar de formalități s-au ocupat pârâții. Deși este știutoare de carte, aceasta a pus pe contract doar amprenta digitală la sugestia. Ei au intrat în posesia contractului mult mai târziu. Actul trebuia să se încheie sub forma unui contract de întreținere, aceasta reprezentând prețul pentru imobile. Consimțământul nu a fost valabil la încheierea contractului.

Având în vedere precizările depuse, s-a pus în vedere părților să complinească timbrajul aferent acțiunii.

La termenul din 03.10.2017 au fost audiați martorii și a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtei și a reclamantei .

Pârâții au formulat concluzii scrise în cuprinsul cărora au arătat că reclamanţii au solicitat iniţial rezilierea contractului, invocându-se nerespectarea clauzei de întreţinere, ulterior invocând ca şi motiv de nulitate eroarea obstacol. Este dificil de dovedit care a fost voinţa internă a unei persoane şi dacă aceasta corespunde voinţei juridice, dar sunt o serie de elemente în cuprinsul contractului atacat şi în probele administrate care relevă care a fost voinţa părţilor. Din probe rezultă că reclamanţii au pretins şi au primit un preţ. Deşi aceştia au contestat faptul că preţul nu a fost plătit, din cuprinsul actului rezultă că plata a fost efectuată. Nu poate fi vorba de o falsă reprezentare asupra actului juridic atâta timp cât părţile au declarat că au citit actul, l-au înţeles şi au fost de acord să îl semneze. Deşi vânzătorii sufereau de anumite afecţiuni medicale, acestea nu erau psihice. Martorii audiaţi în cauză au arătat că vânzătorii erau persoane cu care se putea discuta. Vânzătorii s-au răzgândit la aproximativ o lună de la încheierea contractului. Aceştia din urmă nu au fost forţaţi să încheie contractul. De asemenea, deşi vânzătorii au patru copii în Bălţaţi, nu erau ajutaţi de niciunul din aceştia. Actul încheiat corespunde voinţei părţilor. 

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:

În fapt, între , în calitate de vânzători și - și , în calitate de cumpărători, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 658 din data de 11 iunie 2015 de Biroul Individual Notarial , având ca obiect înstrăinarea imobilelor situate în intravilanul localității constând în: suprafața totală de teren de 2216 mp, o casă de locuit și o anexă gospodărească amplasate pe terenul anterior menționat, înscris în cartea funciară nr. 60570 a Comunei Bălțați, jud. Iași, pentru un preț de 11.000 lei.

De asemenea, în cuprinsul contractului s-a mai menționat şi faptul că pârâții și vor intra în stăpânirea de fapt asupra imobilelor la data decesului vânzătorilor, având în vedere că aceștia înțeleg să își rezerve un drept de uzufruct viager. În plus, în sarcina pârâților s-a stipulat o clauză de întreținere a vânzătorilor pe tot parcursul vieții acestora, întreținere evaluată de părți la suma de 10.000 lei.

Instanța constată că reclamanții au invocat ca și motiv de nulitate absolută a contractului eroarea obstacol.

Potrivit art. 1207, alin. 1 Cod civil partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esențială poate cere anularea acestuia dacă cealaltă parte știa sau, după caz, trebuie să știe că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențial pentru încheierea contractului, iar conform alin. 2 al aceluiași articol eroarea este esențială când poartă asupra naturii sau obiectului contractului.

Deși în cuprinsul precizărilor, reclamanții au arătat că invocă eroarea obstacol ca și motiv de nulitate absolută, instanța reține că în doctrina corespunzătoare reglementării anterioare se aprecia că aceasta este mai mult decât un viciu de consimțământ, deoarece se considera că, practic, partea nu și-a dat consimțământul, echivalând cu lipsa consimțământului, însă în actuala reglementare nu mai prezintă importanță distincția între eroare obstacol și eroare gravă, deoarece în ambele cazuri sancțiunea este nulitatea relativă.

Analizând conținutul textului legal enunțat, instanța constată că cerințele erorii esențiale sunt următoarele: elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi fost hotărâtor (determinant) pentru încheierea actului juridic, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscută realitatea, actul nu s-ar fi încheiat și partea cocontractantă să fi știut ori să fi trebuit să știe că elementul asupra căruia cade falsa reprezentare este esențial (hotărâtor) pentru încheierea actului juridic civil respectiv.

Se constată că pretinsa eroare invocată de reclamanți se referă la natura contractului încheiat în sensul că s-ar fi dorit încheierea unui contract de întreținere și nu a unui contract de vânzare-cumpărare.

Deși contractul încheiat de părți poartă denumirea de contract de vânzare-cumpărare, în realitate se constată că acestea au încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager în favoarea vânzătorilor.

Conform art. 1650, alin. 1 Cod civil contractul de vânzare cumpărare este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.

Prin contractul de întreținere o parte se obligă se efectueze în folosul celeilalte părți sau al unui anumit terț prestațiile necesare întreținerii și îngrijirii pentru o anumită durată. Art. 2255 rap. la art. 2243 Cod civil prevede că întreținerea poate fi constituită cu titlu oneros, în schimbul unui capital de orice natură, sau cu titlu gratuit și este supusă, sub rezerva dispozițiilor capitolului de față, regulilor proprii ale actului juridic de constituire.

Pentru a analiza dacă reclamanții s-au aflat sau nu în eroare la momentul încheierii contractului dedus judecății, se impune a se sublinia diferențele dintre cele două tipuri de contracte.

Analizând caracterele celor două contractele se constată că ambele sunt cu titlu oneros (excepțional cel de întreținere poate fi cu titlu gratuit), sinalagmatice și translative de proprietate.

O diferență esențială este reprezentată de faptul că în cazul contractului de vânzare – cumpărare se achită un preț, în timp ce în cazul contractului de întreținere contraprestația este reprezentată de asigurarea întreținerii.

Analizând contractul încheiat de către reclamantul și defuncta cu pârâții - și , se constată că acesta este intitulat contract de vânzare –cumpărare, însă nu trebuie pierdute din vedere unele dintre clauzele esențiale ale acestui act și anume cele care prevăd în favoarea vânzătorilor un drept de uzufruct viager asupra imobilelor ce au făcut obiectul contractului și obligația cumpărătorilor de a-i întreține pe vânzători până la deces, urmând a suporta inclusiv cheltuielile de înmormântare.

În ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine că martorul Filipciuc Anica a relatat că a auzit discuții privind încheierea de către a unui contract cu pârâta privind casa și terenul bătrânilor, cu obligația acesteia din urmă de a-i întreține, însă nu poate preciza dacă acesta s-a concretizat având în vedere că reclamanții se răzgândeau frecvent.  Același lucru l-au afirmat și martorii care, de asemenea, au confirmat că și erau persoane mai dificile și se răzgândeau frecvent cu privire la deciziile luate.

În ceea ce privește proba cu interogatoriul părților administrată în cauză, aceasta nu prezintă utilitate față de obiectul cererii astfel cum a fost precizat, având în vedere că întrebările adresate s-au axat strict pe modalitatea de executare a obligației de întreținere.

Analizând dispozițiile legale și materialul probator administrat în cauză, instanța reține că deși reclamanții au invocat eroarea obstacol ca și motiv de nulitate a contractului față de faptul că ar fi dorit încheierea unui contract de întreținere și nu a unui contract de vânzare-cumpărare, susținerile acestora sunt neîntemeiate întrucât voința acestora a fost respectată în sensul că o clauză esențială a actului este reprezentată de clauza de întreținere. Mai mult decât atât, conform actului încheiat, pe lângă întreținere, vânzătorii au beneficiat și de un preț, astfel că, din contră, contractul le-a fost favorabil și nu le-a dăunat.

Denumirea contractului nu prezintă relevanță atâta timp cât în cuprinsul acestuia s-a stipulat cu titlu esențial clauza dorită de reclamanți și, față de nivelul de pregătire al vânzătorilor, se poate aprecia că aceștia nu înțeleg care este distincția juridică dintre un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager și un contract de întreținere. La fel cum s-a arătat anterior, contractul, în maniera în care a fost încheiat, le este mult mai favorabil decât de un contract de întreținere întrucât, pe lângă întreținere vânzătorii au fost beneficiari ai unui preț, dar și a unui drept de uzufruct viager.

De asemenea, nu este de neglijat nici atitudinea oscilantă a reclamanţilor care iniţial au solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare pentru nerespectarea clauzei de întreţinere, ceea ce denotă faptul că au înţeles şi şi-au asumat conţinutul contractului încheiat, pentru ca mai apoi să precizeze că înţeleg să invoce eroarea obstacol ca şi motiv de nulitate.

Cu privire la celelalte susțineri ale reclamanților în sensul că ar fi suferit de anumite afecțiuni psihice, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate. Cu referire la defuncta , având în vedere afecțiunile de care suferea (conform adeverinței medicale aflată la f. 85 ds.) aceasta nu a putut semna cu mâna dreaptă şi a pus amprenta digitală, fapt permis de dispozițiile legale, astfel că nu se poate considera că aceasta nu a exprimat un consimţământ valabil. În ceea ce privește înscrisurile medicale depuse de către reclamantul în cuprinsul cărora s-ar menționa existenţa anumitor afecțiuni psihice ale acestuia, instanța reține că acestea sunt emise în luna aprilie a anului 2017, la aproximativ doi ani după încheierea contractului astfel că nu s-a făcut dovada preexistenței acestor afecțiuni. Cu atât mai mult, nici în prezent nu s-a făcut dovada certă a faptului că reclamantul ar suferi de anumite afecțiuni care să îi afecteze discernământul. În plus, reclamanții nu au invocat ca și cauză de nulitate lipsa discernământului, ci eroarea obstacol, viciu de consimţământ care presupune un discernământ existent.

În concluzie, față de dispozițiile legale enunțate și materialul probator administrat în cauză, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile erorii ca și viciu de consimțământ întrucât, așa cum s-a arătat, elementul hotărâtor al contractului încheiat între părţi era prestarea întreținerii, clauză ce a fost prevăzută în actul încheiat.

Faţă de cele expuse anterior, instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de către reclamanții , decedată în cursul procesului, cu moștenitorii: , , şi .

Cu privire la solicitarea pârâţilor de acordare a cheltuielilor de judecată, instanţa reţine art. 453 Cod procedură civilă care prevede că (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.  De asemenea, art. 452 Cod procedură civilă prevede că Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Având în vedere că cererea reclamanţilor a fost respinsă, faţă de dispoziţiile art. 452 şi 453 Cod procedură civilă, reţinând că pârâţii au achitat onorariu avocat  în cuantum de 1500 lei, instanţa va obliga pe reclamanții , și la plata către pârâţi a cheltuielilor de judecată.

În ceea ce îl priveşte pe reclamantul , în calitate de moştenitor legal al defunctei , instanţa reţine că acesta nu a achiesat la acţiunea formulată de către reclamanţi, susţinând poziţia procesuală a pârâţilor, astfel că nu se impune ca acesta să suporte cheltuielile de judecată efectuate de către pârâţi, neputându-se reţine în sarcina sa nicio culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată acțiunea astfel cum a fost precizată de către reclamanții şi , decedată în cursul procesului, cu moștenitorii: , , , în contradictoriu cu pârâții .

Obligă pe reclamanții , și la plata în solidar către pârâții - și a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu avocat.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria Pașcani.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31.10.2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare