Exercitarea autorităţii părinteşti.

Sentinţă civilă 1279 din 04.07.2018


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.06.2017 cu nr. 4190/866/2017, reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului, să revină mamei în mod exclusiv, cu stabilirea unui program de vizită al minorului în favoarea pârâtului, după cum urmează: în primul şi în al treilea weekend din fiecare lună, de sâmbătă ora 10, până duminică ora 14, în a doua şi a treia zi de Paşte şi de Crăciun, două săptămâni în vacanţa de vară, la domiciliul pârâtului.

În motivare, reclamanta arată că din relaţiile de căsătorie cu pârâtul a rezultat copilul. Părţile au divorţat de comun acord la notar, aşa cum rezultă din certificatul de divorţ ataşat cererii. Reclamanta susţine că pârâtul sub masca preocupării faţă de copil o ameninţă în mod constant şi îi face viaţa un calvar. Mai arată că neînţelegerile au plecat şi de la faptul că nu a dorit să reia traiul în comun după divorţ.

În drept, cererea este întemeiată pe disp. art. 486 C.civ. .

În dovedire, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi audierea bonei copilului.

În şedinţa publică din data de 16.11.2017, instanţa a recalificat cererea precizatoare depusă la aceeaşi dată prin registratură (fl. 63) ca fiind o cerere de modificare a cererii iniţiale. Prin această cerere, reclamanta a învederat că înţelege să solicite ca dreptul de vizită în favoarea pârâtului să se exercite numai în loc public şi în prezenţa reclamantei. Instanţa a pus în vedere pârâtului, prin avocat, să depună întâmpinare în termen de 10 zile (fl. 64).

La data de 10.01.2018, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată iniţial cu privire la programul de legături personale (fl. 65-66).

Deşi a depus întâmpinarea după termenul stabilit de instanţă, în virtutea rolului său activ şi pentru stabilirea situaţiei de fapt în cauza dedusă judecăţii, instanţa a pus în discuţie şi administrarea mijloacelor de probă solicitate de pârât prin întâmpinare (fl. 68).

În probaţiune, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martora. Instanţa a dispus efectuarea unei anchete sociale la locuinţa efectivă a reclamantei şi a minorului din mun. Paşcani (fl. 60-61), dar şi la locuinţa efectivă a pârâtului.

Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 19.08.2012 şi au divorţat la data  de 05.03.2014, aşa cum rezultă din certificatul de divorţ nr. 2435/05.03.2014 de la fl. 19. Din relaţiile de căsătorie a rezultat minorul.

Aşa cum rezultă din declaraţia de acord – divorţ autentificată prin încheierea nr. 697/05.03.2014 de notar public, părţile au convenit, printre altele,  următoarele cu privire la programul de legături personale ale tatălui:

-tatăl va putea avea legături personale cu minorul şi să păstreze legătura cu acesta;

-tatăl are dreptul să viziteze minorul, la domiciliul acestuia sau în alt loc, cu notificare prealabilă prin telefon, cu excepţia unor motive obiective şi justificate, doar în prezenţa mamei;

-tatăl are dreptul de a participa la aniversarea zilei de naştere a minorului indiferent de locaţia celebrării acesteia în perioadele  în care minorul se află cu mama;

-tatăl are dreptul de a lua legătura telefonic cu minorul, în perioadele în care acesta se află în grija mamei, indiferent dacă acesta se află în ţară sau în afara ţării, cu respectarea cerinţelor privind programul de activităţi şcolare/extraşcolare al minorului, precum şi a programului de odihnă a acestuia.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat ca exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minorul, să revină în mod exclusiv mamei.

Potrivit art. 403 C.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.

Potrivit art. 396 şi urm. C.civ., după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care există motive temeinice şi este în interesul superior al minorului să se hotărască ca autoritatea părintească să revină unuia dintre părinţi.

Potrivit Principiului 3:11 - Exerciţiul comun din Principiile Dreptului European cu Privire la Autoritatea Părintească elaborate de Comisia Europeană privind Legislaţia Familiei, principiu ce este integrat în art. 483 alin. 3 din Noul Cod Civil părinţii care au autoritatea părintească ar trebui să aibă în mod egal dreptul şi obligaţia de a o exercita şi de câte ori este posibil, ar trebui să facă acest lucru împreună, iar potrivit Principiul 3:32 - Retragerea autorităţii părinteşti, principiu ce este integrat în art. 508 şi art. 509 din Noul Cod Civil, ce se referă la decăderea din drepturile părinteşti, autoritatea competentă ar trebui să retragă autoritatea părintească deţinătorului ei, în totalitate sau parţial, atunci când comportamentul său sau neglijarea constituie un risc considerabil la adresa persoanei sau a bunurilor copilului.

Conform art. 503 C.civ., părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească. Faţă de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi, care îndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, este prezumat că are şi consimţământul celuilalt părinte.

În temeiul art. 2 din Legea nr. 272/2004, prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie. Conform alin. 4, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

În temeiul alin. 6, în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele:

a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;

b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;

d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

Coroborând dispoziţiile legale menţionate anterior, instanţa reţine că, în principiu,  exercitarea autorităţii părinteşti se face în comun, de către ambii părinţi, în mod egal şi în mod exclusiv.

Instanţa va dispune ca autoritatea părintească asupra minorului, să fie exercitată în continuare în comun de ambii părinţi. Această măsură urmăreşte interesul superior al copilului, astfel cum rezultă din mijloacele de probă administrate în cursul cercetării judecătoreşti.

Analizând corespondenţa purtată online de către foştii soţi, necontestată de pârât, astfel cum rezultă din extrasele depuse la dosar, instanţa constată că există o stare tensionată între părinţi, plecând, cu precădere, de la modalitatea de realizare a programului de legături personale ale tatălui cu fiul său minor. Fără a nega, în principiu, că limbajul pârâtului a depăşit, în multe situaţii, limite considerate rezonabile, instanţa apreciază că situaţia tensionată a fost cauzată chiar de către părţi prin stabilirea unui program de vizită în favoarea tatălui în termeni extrem de generali, cu dificultăţi reale de a fi pus în practică în situaţia în care părinţii nu s-ar mai fi aflat în relaţii cordiale.

Martora, bona minorului, audiată în şedinţa publică din data de 10.05.2018, a declarat că nu l-a mai văzut pe pârât în vizită la minor din luna septembrie 2017, pe fondul relaţiilor tensionate dintre părinţi. A mai declarat că minorul l-a aşteptat pe tatăl său la serbări sau de sărbători, însă pârâtul nu a mai venit. Martora a precizat că o dată la o lună sau două, pârâtul mai venea să îl vadă pe minor, nu venea foarte des din cauza certurilor dintre părţi. Nevăzându-se de atâta timp, martora a învederat instanţei că relaţiile tată-fiu s-au răcit. Când tatăl vizita minorul, era între el şi copil o relaţie de joacă. A văzut personal când pârâtul i-a mai aduc câte ceva minorului, asta înainte de septembrie 2017. Faţă de minor nu a văzut să fi avut ieşiri urâte pârâtul.

În faţa persoanei desemnate să efectueze ancheta socială, reclamanta a declarat în mod expres că minorul este ataşat de tată, aceasta încurajând legăturile personale dintre cei doi, însă au existat momente în care minorul a arătat rezerve în a se întâlni cu tatăl său, în special în perioada în care au fost manifestări de agresivitate ale fostului soţ. S-a subliniat că pârâtul nu a fost şi nu este agresiv faţă de propriul fiu. Referatul de anchetă socială a fost depus la dosar la data de 15.11.2017 (fl. 60-61).

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că exercitarea autorităţii părinteşti în comun corespunde cel mai bine interesului superior al minorului. Este adevărat că relaţiile tată-fiu s-au răcit pe fondul escaladării tensiunilor dintre părinţi, dar având în vedere că anterior lunii septembrie 2017, o dată relativ recentă, între tată şi fiu exista o relaţie destul de bună, consideră instanţa că o implicare graduală a tatălui în viaţa copilului şi exercitarea autorităţii părinteşti în comun reprezintă cele mai bune garanţii pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.

În continuare, va fi analizat capătul de cerere privind programul de legături personale ale pârâtului cu minorul.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat stabilirea unui program de vizită al minorului în favoarea pârâtului, după cum urmează: în primul şi în al treilea weekend din fiecare lună, de sâmbătă ora 10, până duminică ora 14, în a doua şi a treia zi de Paşte şi de Crăciun, două săptămâni în vacanţa de vară, la domiciliul pârâtului.

Ulterior, prin cererea precizatoare, calificată ca modificare a cererii de chemare în judecată, depusă la data de 16.11.2017, reclamanta a învederat că înţelege să solicite ca dreptul de vizită în favoarea pârâtului să se exercite numai în loc public şi în prezenţa reclamantei (fl. 64).

La data de 10.01.2018, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată iniţial cu privire la programul de legături personale (fl. 65-66).

Potrivit art. 401 alin. 1 C. civ., părintele său, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. De asemenea, copilul care nu locuieşte la unul dintre părinţi are dreptul de a avea legături personale cu acesta, conform art. 262 alin. 2 C. civ.

Acest drept al copilului este menţionat şi de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului care, în art. 14, prevede că minorul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii. Art. 15 din aceeaşi lege prevede modalităţile prin care se pot realiza aceste relaţii personale, printre care: întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte, corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul.

De asemenea, potrivit art. 17 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, minorul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. În sensul legii, relaţiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte, corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informaţii copilului cu privire la părinte, transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele care are dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul.

În acelaşi timp, instanţa are în vedere art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi faptul că jurisprudenţa europeană a stabilit că legăturile personale dintre părinte şi copil reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, chiar dacă relaţia dintre părinţi nu mai există, iar măsurile interne, inclusiv hotărârile instanţei, care ar împiedica o astfel de relaţie constituie o ingerinţă în dreptul la viaţa familială.

În referatul de anchetă socială de la fl. 60-61, se concluzionează că la acest moment se impune menţinerea legăturilor personale ale tatălui cu minorul, dar printr-o limitare a programului stabilit prin Declaraţia  Acord  Divorţ, autentificată sub nr. 697/05.03.2014. Se reţine că acel program extrem de permisiv a creat mari tensiuni între foştii soţi, perturbându-le viaţa de zi cu zi a lor şi a propriului fiu. Totodată, a fost propus ca dreptului de vizită a minorului de către tată să fie exercitat tot la domiciliul mamei şi al copilului sau în alt loc, acceptat de mamă, doar în prezenţa acesteia. În acest sens, s-a precizat că exercitarea dreptului de vizită pentru tată la domiciliul actual al acestuia, respectiv în com. Mirceşti, implicit găzduirea minorului, pe o perioadă scurtă de timp, la locuinţa acestuia, comună cu bunicii paterni, nu poate fi luată în calcul, decât după construirea unor relaţii de încredere şi formarea unui ataşament faţă de aceştia, printr-o consilere specializată.

În baza dispoziţiilor legale sus-enunţate, se reţine că atât pârâtul, cât şi minorul, au dreptul reciproc de a menţine legături personale şi contacte directe, cât timp nu există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. Afecţiunea paternă reprezintă un element de echilibru în viaţa oricărui copil contribuind la crearea un climat pozitiv de dezvoltare. Instanţa constată că, având în vedere că se impune modificarea conţinutului dreptului tatălui de a păstra legătură cu minorul, între părţi apar neconcordanţe sub aspectul modalităţii în care să se desfăşoare acest program.

La alegerea modalităţii concrete de exercitare a acestui drept, instanţa urmează să ţină cont de interesul superior al copilului, respectiv de necesitatea ca părintele în discuţie să-l poată vedea pe minor şi să ţină personal legătura cu el, pentru a constata felul în care i se asigură îngrijirea, creşterea şi sănătatea, dezvoltarea fizică şi morală şi pentru a putea realiza şi o apropiere sufletească normală între copil şi părintele respectiv, fără însă ca aceasta să interfereze cu activităţile normale ale copilului sau cu relaţia cu celălalt părinte, precum şi fără a afecta sentimentul de stabilitate de care trebuie să beneficieze minorul.

Instanţa va avea în vedere la stabilirea programului de vizitare ataşamentul minorului faţă de mamă, vârsta acestuia şi starea psihică şi emoţională a minorului. De asemenea, va avea în vedere şi faptul că din mijloacele de probă administrate, între tată şi minor relaţiile sunt mai reci începând din luna septembrie 2017, astfel că se impune reimplicarea graduală a tatălui în viaţa minorului.

Pentru toate aceste motive, instanţa va stabili următorul program de vizite în favoarea tatălui:

-până la vârsta de 10 ani, în primul şi în al treilea sfârşit de săptămână din lună, duminica în intervalul cuprins între ora 10.00 şi ora 16.00, la locuinţa efectivă a mamei sau în locuri publice (parcuri, locuri de joacă etc.), locul fiind stabilit de părinţi de comun acord. Întâlnirile vor avea loc în prezenţa mamei sau a unei persoane stabilite de aceasta, cum ar fi, de exemplu, persoana care se ocupă de îngrijirea minorului. Reclamanta are obligaţia de a-l informa pe pârât cu privire la locuinţa efectivă a minorului, prin telefon, email sau posta, inclusiv în cazul schimbării acesteia.

-după vârsta de 10 ani, în primul şi în al treilea sfârşit de săptămână din lună, duminica, în intervalul cuprins între ora 10.00 şi ora 15.00, fără prezenţa mamei, cu informarea prealabilă a mamei în legătură cu locul unde pârâtul şi minorul se vor afla, prin telefon, email sau posta, cu menţiunea că pârâtul îl va lua pe minor de la locuinţa mamei şi îl va readuce la aceeaşi locuinţă, iar locul comunicat de pârât, în absenţa acordului mamei, nu se poate găsi la o distanţă mai mare de 80 km de locuinţa mamei şi a minorului. Până la vârsta de 12 ani, la întâlnirile tatălui cu minorul are dreptul să participe o persoană stabilită de mamă, cum ar fi de exemplu, persoana care se ocupă de îngrijirea minorului.

-după vârsta de 10 ani, în al doilea şi în al patrulea sfârşit de săptămână din lună, sâmbăta, în intervalul cuprins între ora 10.00 şi ora 15.00, fără prezenţa mamei, cu informarea prealabilă a mamei în legătură cu locul unde pârâtul şi minorul se vor afla, prin telefon, email sau posta, cu menţiunea că pârâtul îl va lua pe minor de la locuinţa mamei şi îl va readuce la aceeaşi locuinţă, iar locul comunicat de pârât, în absenţa acordului mamei, nu se poate găsi la o distanţă mai mare de 80 km de locuinţa mamei şi a minorului. Până la vârsta de 12 ani, la întâlnirile tatălui cu minorul are dreptul să participe o persoană stabilită de mamă, cum ar fi de exemplu, persoana care se ocupă de îngrijirea minorului.

Instanţa apreciază că dezvoltarea armonioasă a minorului depinde în mod determinant de modul în care părinţii vor reuşi să depăşească tensiunile existente la acest moment şi să pună în practică programului de legături personale al tatălui cu minorul.

Pentru toate considerentele anterior expuse, instanţa va admite în parte cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul şi va dispune ca autoritatea părintească asupra minorului, să fie exercitată în comun de ambii părinţi, cu stabilirea programului de vizite în forma prezentată mai sus în favoarea tatălui.

Conform art. 451 alin. 1 C.proc.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. 3, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului

Potrivit art. 452 C.proc.civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 451 şi urm. C.proc.civ., având în vedere soluţia de admitere în parte a cererii principale, instanţa va admite în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată şi va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 1.040 lei, din care 40 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată conform chitanţelor nr. 00041023/12.04.2017 (fl. 9) şi nr. 00047559/12.07.2017 (fl. 37) şi 1.000 lei, reprezentând parţial onorariu avocaţial din totalul de 1.800 lei, achitat conform chitanţei nr. 7/12.04.2017 (fl. 8).

În temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. 1 pct. 1 şi 4 C.proc.civ., prezenta sentinţă urmează să fie executorie cu privire la stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti, precum şi la modul de exercitare a dreptului  de a avea legături personale cu minorul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul.

Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului, să fie exercitată în comun de ambii părinţi.

Stabileşte următorul program de vizite cu privire la minorul în favoarea tatălui:

-până la vârsta de 10 ani, în primul şi în al treilea sfârşit de săptămână din lună, duminica în intervalul cuprins între ora 10.00 şi ora 16.00, la locuinţa efectivă a mamei sau în locuri publice (parcuri, locuri de joacă etc.), locul fiind stabilit de părinţi de comun acord. Întâlnirile vor avea loc în prezenţa mamei sau a unei persoane stabilite de aceasta, cum ar fi, de exemplu, persoana care se ocupă de îngrijirea minorului. Reclamanta are obligaţia de a-l informa pe pârât cu privire la locuinţa efectivă a minorului, prin telefon, email sau posta, inclusiv în cazul schimbării acesteia.

-după vârsta de 10 ani, în primul şi în al treilea sfârşit de săptămână din lună, duminica, în intervalul cuprins între ora 10.00 şi ora 15.00, fără prezenţa mamei, cu informarea prealabilă a mamei în legătură cu locul unde pârâtul şi minorul se vor afla, prin telefon, email sau posta, cu menţiunea că pârâtul îl va lua pe minor de la locuinţa mamei şi îl va readuce la aceeaşi locuinţă, iar locul comunicat de pârât, în absenţa acordului mamei, nu se poate găsi la o distanţă mai mare de 80 km de locuinţa mamei şi a minorului. Până la vârsta de 12 ani, la întâlnirile tatălui cu minorul are dreptul să participe o persoană stabilită de mamă, cum ar fi de exemplu, persoana care se ocupă de îngrijirea minorului.

-după vârsta de 10 ani, în al doilea şi în al patrulea sfârşit de săptămână din lună, sâmbăta, în intervalul cuprins între ora 10.00 şi ora 15.00, fără prezenţa mamei, cu informarea prealabilă a mamei în legătură cu locul unde pârâtul şi minorul se vor afla, prin telefon, email sau posta, cu menţiunea că pârâtul îl va lua pe minor de la locuinţa mamei şi îl va readuce la aceeaşi locuinţă, iar locul comunicat de pârât, în absenţa acordului mamei, nu se poate găsi la o distanţă mai mare de 80 km de locuinţa mamei şi a minorului. Până la vârsta de 12 ani, la întâlnirile tatălui cu minorul are dreptul să participe o persoană stabilită de mamă, cum ar fi de exemplu, persoana care se ocupă de îngrijirea minorului.

Admite în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 1.040 lei, din care 40 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată conform chitanţelor nr. 00041023/12.04.2017 (fl. 9) şi nr. 00047559/12.07.2017 (fl. 37) şi 1.000 lei, reprezentând parţial onorariu avocaţial din totalul de 1.800 lei, achitat conform chitanţei nr. 7/12.04.2017 (fl. 8).

În temeiul art. 448 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., prezenta sentinţă este executorie cu privire la stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti, precum şi la modul de exercitare a dreptului  de a avea legături personale cu minorul.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, care se depune la Judecătoria Paşcani, sub sancţiunea nulităţii.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 04.07.2018.

Preşedinte,

Grefier,