Nulitate titlu de proprietate. Calitate procesuală activă a terţului dobânditor al bunului, de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate direct în numele său, în substituirea autorului iniţial – persoană îndreptăţită

Cod ECLI ECLI:RO:TBCTA:2017:002.000772

Dosar nr. 29079/212/2013

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CONSTANŢA

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 772

Şedinţa publică de la 15 Iunie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE V T

Judecător C M P

Grefier C I S

S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă S.C. F SRL, cu sediul în C, împotriva sentinţei civile nr. 36 din 06.01.2017 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr. 29079/212/2013 având obiect fond funciar, în contradictoriu cu pârâţii C L F F C cu sediul în C, C J F F C cu sediul în C, S.C. S I A S.A., cu sediul în B, cu sediul ales la Cabinet de Avocat M M din C, P M cu domiciliul în C, P C cu domiciliul în C, S M F cu domiciliul în C şi cu moştenitoarea A L cu domiciliul în B.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă pentru apelanta reclamantă reprezentantul convenţional al acesteia, avocat BAM în baza împuternicirii avocaţiale aflată la fila 8 din dosar, lipsind intimaţii.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispoziţiilor art. 1.... şi următoarele Cod procedură civilă.

Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 alin. 1 lit. l din OUG nr. 80/2013.

S-a făcut referatul cauzei d către grefierul de şedinţă care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, apelul motivat şi este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, după care:

Fiind interpelat, reprezentantul apelantei reclamante arată că nu are de propus probe în calea de atac şi nu are de formulat alte cereri prealabile dezbaterilor pe fondul apelului, apreciind că prezenta cauză se află în stare de judecată.

Instanţa ia act că părţile nu au solicitat probe noi în calea de atac şi, nemaifiind alte cereri de formulat, constată terminată cercetarea judecătorească, iar în raport de dispoziţiile art.392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile în fond asupra apelului.

Reprezentantul apelantei reclamante pune concluzii de admitere a apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 36 din 06.01.2017 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr. 29079/212/2013, reiterând motivele de apel astfel cum au fost depuse în scris la dosar. Solicită ca instanţa de control judiciar să dispună admiterea apelului cu consecinţa modificării în parte a sentinţei civile atacate în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea Comisiei Locale de fond funciar Constanta  la întocmirea documentaţiei necesare reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 9000 mp pe un alt amplasament liber de utilităţi, teren aflat la dispoziţia Comisiei de fond"" Funciar si la punerea subscrisei in posesia acestui teren, cu consecinţa admiterii si a capătului de cerere anterior precizat si obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată. Precizează că prin acţiune s-a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 1687/03.11.2003 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Constanta pe numele defunctului S C, pentru încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la interdicţia reconstituirii dreptului de proprietate pe terenuri afectate de lucrări de reţele de utilităţi; obligarea Comisiei Locale de fond funciar Constanta la întocmirea documentaţiei necesare reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 9.000 mp pe un alt amplasament liber de utilităţi, teren aflat la dispoziţia Comisiei de Fond Funciar si la punerea subscrisei in posesia acestui teren. In justificarea acestui demers învederează faptul ca reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafaţa de 9.000 mp in temeiul contractului de Schimb autentificat sub nr. 5055/21.12.2007 de BNP F V, de la S.C. S I A S.A. Anterior dobândirii terenului de către S.C. S I A S.A., acesta a fost deţinut de P M si C in baza actului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 662/28.02.2005 de BNP I M, in baza actului de lotizare autentificat sub nr. 20/17.01.2007 de BNP BDD. înaintea numiţilor P terenul a fost deţinut de S M si S G baza contractului de vânzare cumpărare de bun viitofăutentificat sub nr. 3259/18.08.2003 la BNP M I Si P I G, iar aceştia au dobândit terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul legii nr. 18/1991, ca moştenitori ai defunctului S C, in baza titlului de proprietate nr. 1687/03.11.2003. Terenul a fost trecut in intravilanul mun.Constanta in baza hotărârii Consiliului Local Municipal Constanta nr. 31/01.04.1997 privind aprobarea Planului Urbanistic General.  Precizează că apelanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în vederea realizării d construcţii, astfel că la data de 25.06.2013, s-a eliberat certificatul de urbanism nr. 1818, în scopul obţinerii autorizaţiei pentru edificarea construcţiei: „autogară microbuze şi autobuze”.  Procedând la analiza excepţiei lipsei calităţii procesual active a subscrisei in ceea ce priveşte capătul 2 al cererii, instanţa de fond a admis excepţia si pe cale de consecinţa a respins capătul 2 ca fiind formulat de o persoana fara calitate procesual activa.A apreciat astfel instanţa faptul ca subscrisa nu putem avea calitatea de persoana îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament. Apreciază eronată opinia instanţei de fond, întrucât aşa cum a reţinut prima instanţă, apelanta reclamantă deţine legitimitate procesuala activa si interes in formularea primului capăt al acţiunii introductive, poziţie fundamentata pe prevederile art. III alin.2 din legea nr. 169/1997* Intr-adevăr prin anularea titlului de proprietate solicitat nu se anulează si actele care au stat la baza emiterii acestuia, aspect reţinut si de către instanţa de fond, însa cată vreme legiuitorul stabileşte posibilitatea oricărei persoane care justifică un interes în anularea actelor emise cu încălcarea prevederilor legii să solicite în instanţă anularea acestor, pentru protecţia juridică a petentului în cadrul acţiunii în constatarea nulităţii titlului de proprietate, apreciază că se impune acordarea posibilităţii acestuia a i se acorda un teren în compensare. Astfel, anularea titlului de proprietate, pentru cauze imputabile exclusiv intimatei Comisia Locala de Fond Funciar, care nu a respectat interdicţiile legale privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate, nu reprezintă un temei al unui regres al societăţii noastre împotriva transmitatorilor anteriori, ci in opinia noastră o subrogare in drepturile solicitanţilor iniţiali. Apreciază ca sunt dispoziţiile art. 1596 lit b noul Cod civil potrivit cu care: subrogatia legala operează de drept" în folosul dobânditorului unui bun care îl plăteşte pe titularul creanţei însoţite de o garanţie asupra bunului respectiv;". Or, cata vreme există posibilitatea de a se solicita constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate, apreciează ca urmare a anularii acestuia ne-am subrogat in drepturile personelor indreptatie la reconstituirea dreptului de proprietate având astfel posibilitatea de solicita in nume propriu obligarea intimatei la punerea in posesie, in ceea ce priveşte terenul in suprafaţa de 9000 mp, pe un alt amplasament. Atfel, câtă vreme prin emiterea titlului de proprietate pe numele moştenitorilor lui S C, s-a recunoscut calitatea acestora de persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate, reconstituire care in fapt a operat anterior emiterii titlului de proprietate a cărei nulitate absoluta s-a decis de către instanţa, considera ca in calitate de tert dobanditor de buna credinţa subscrisa poate solicita intimatei sa procedeze la întocmirea documentaţiei necesare punerii in posesie pe un alt amplasament. In atare situaţie, se poate retine faptul ca anularea titlului de proprietate nu a operat pentru lipsa moştenitorilor lui S C de a fi persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate, sens in care calitatea acestora de transmitatori ai dreptului de proprietate succesiv către subsemnaţii nu este negata. Astfel, câtă vreme in realitate nulitatea titlului de proprietate a rezultat, in esenţa ca urmare a viciilor bunului reconstituit, interdicţia legala de a reconstitui dreptul de proprietate pe suprafeţele de teren pe care s-au efectuat investiţii, altele decât cele reprezentând îmbunătăţiri funciare, reprezentând in esenţa un viciu al bunului, obiect al reconstituirii, iar nu ca urmare a altor motive de nulitate, apreciază ca reclamanta deţinea calitate procesuala activa in solicitarea de a se efectua operaţiunile tehnico-juridice pentru punerea in posesie pe un alt teren. Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Instanţa, în raport de dispoziţiile art.394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul apelului.

TRIBUNALUL:

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 36 din 06.01.2017 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr. 29079/212/2013 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamatei cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 1687/3.11.2013 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanţa.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamatei cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Comisa Locală de Fond Funciar Constanţa la întocmirea documentaţiei necesare reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 9.000 mp teren pe un alt amplasament.

A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C.F SRL, în contradictoriu cu pârâţii C L F F C, C J F F C, SC S I A SA, P M, P C, S M F şi cu moştenitoarea A L, având ca obiect fond funciar.

S-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 1687/3.11.2013 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanţa, cu privire la suprafaţa de 9.000 mp teren situat în municipiul C...., înscris în cartea funciară nr. 1192.... a municipiului Constanţa.

S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Comisa Locală de Fond Funciar Constanţa la întocmirea documentaţiei necesare reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 9.000 mp teren pe un alt amplasament, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârâta Comisa Locală de Fond Funciar Constanţa, în cuantum de 225 lei.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 28.10.2013 sub nr. 29079/212/2013 reclamanta SC F SRL Constanţa a formulat acţiune în contradictoriu cu pârâtele Comisa Locală de Fond Funciar Constanţa şi Comisa Judeţeană de Fond Funciar Constanţa, solicitând constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 1687/3.11.2013 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanţa pe numele defunctului S C şi obligarea Comisei Locale de Fond Funciar Constanţa la întocmirea documentaţiei necesare reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 9.000 mp teren, pe un alt amplasament liber de utilităţi, aflat la dispoziţia comisiei şi punerea în posesie pentru acest teren.

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de schimb autentificat sub nr. 5055/21.12.2007 de Biroul notarului public „F V” a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 9.000 mp situat în municipiul C...., de la SC S I A SA Bucureşti, în vederea realizării unei construcţii. A precizat reclamanta că terenul a fost deţinut iniţial de S M şi S G prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, ca moştenitori ai defunctului S C, care l-au înstrăinat numiţilor P M şi P C, iar aceştia la rândul lor l-au vândut către SC S I A SA Bucureşti.

Reclamanta a precizat că scopul achiziţionării terenului era construirea unei zone de servicii tip autogară microbuze şi autobuze, sens în care a şi obţinut certificatul de urbanism nr. 1818 de la Primăria Municipiului Constanţa, dar ulterior a primit avize negative de la titularii sau administratorii utilităţilor publice, respectiv Enel Energie SA, C SA şi SC O T SA, fapt ce a determinat imposibilitatea obţinerii autorizaţiei de construire.

Reclamanta a susţinut că terenul respectiv era afectat de utilităţi publice anterior emiterii titlului de proprietate, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 42 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament terenurile pe care s-au efectuat investiţii, altele decât cele de îmbunătăţiri funciare, motiv pentru care, fiind un caz de nulitate absolută, justifică un interes legitim în promovare acţiunii.

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 167/1997 şi ale Legii nr. 165/2013, iar în susţinerea acţiunii au fost depuse înscrisuri (filele nr. 7 - 37).

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru potrivit dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 1/2000.

Pârâtele Comisa Locală de Fond Funciar Constanţa şi Comisa Judeţeană de Fond Funciar Constanţa nu au formulat întâmpinare.

Prin precizările scrise depuse la termenul de judecată din data de 24.03.2014 reclamanta a arătat că înţelege să se judece şi în contradictoriu cu pârâţii SC S I A SA Bucureşti, P M şi P C şi respectiv S M şi S G, iar în şedinţa de judecată reprezentantul convenţional al acesteia a menţionat că solicită şi anularea tuturor actelor subsecvente prin care a fost transmis dreptul de proprietate după reconstituire prin emiterea titlului de proprietate.

Prin precizările făcute la termenul de judecată din data de 26.09.2014 reprezentantul convenţional al reclamantei a arătat că nu se solicită desfiinţarea actelor de înstrăinare a terenului, ci doar constatarea nulităţii parţiale a titlului de proprietate.

În cauză au fost introduşi în calitatea de pârâţi SC S I A SA Bucureşti, P M şi P C, SMF în calitate de moştenitoare a defunctului S M şi A L în calitate de moştenitoare a defunctului S G.

La termenul de judecată din data de 4.11.2014 pârâta Comisa Locală de Fond Funciar Constanţa a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamatei, fiind depuse ulterior note de şedinţă cu argumente în susţinerea excepţiei (fila nr. 197, vol. I)

La termenul de judecată din data de 12.12.2014 instanţa a unit excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamatei cu fondul cauzei.

În probaţiune s-a încuviinţat proba cu înscrisuri şi efectuarea unei expertize tehnice în domeniul energetic şi a unei expertize tehnice în specialitatea gaze.

Comisa Locală de Fond Funciar Constanţa a transmis prin adresa nr. R.24099 din 17.03.2014 copia titlului de proprietate nr. 1687/3.11.2013 şi copia documentaţiei care a stat la baza emiterii acestuia (filele nr. 59 - 69, vol. I).

Prin adresa nr. R.133023 din 3.11.2014 Comisa Locală de Fond Funciar Constanţa a transmis documentaţia privind situaţia juridică a terenului în litigiu, iar Serviciul Public de Impozite şi Taxe Constanţa a comunicat prin adresa nr. 133025 din 22.10.2014 istoricul de rol fiscal al terenului (filele nr. 177 - 189, vol. I).

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, la data de 3.11.2003 Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanţa a emis titlul de proprietate nr. 1687/3.11.2013 în favoarea numiţilor S M şi S G, în calitate de moştenitori ai defunctului S C, prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 6 ha teren arabil situat în extravilanul municipiul Constanţa, respectiv suprafaţa de 25.500 mp în parcela A1121/9 şi suprafaţa de 34.500 mp în parcea 585/3.

Conform documentaţiei care a stat la baza emiterii titlului înaintată de Comisa Locală de Fond Funciar Constanţa, prin Hotărârea nr. 314/8.10.2002 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanţa au fost validate anexele înaintate de comisia locală a municipiului Constanţa, printre care şi Anexa nr. 37, unde la poziţia nr. 79 figurează „S S, moşt. S G” cu suprafaţa de 10 ha teren.

Anterior emiterii titlului de proprietate a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de bun viitor autentificat sub nr. 3259/18.08.2003 de Biroul notarilor publici asociaţi „I M şi PI G”, prin care S M şi S G au vândut lui P M dreptul de proprietate asupra terenului ce reprezintă bun viitor, în suprafaţa de 16 ha, situat în municipiul Constanţa, drept de proprietate dobândit prin moştenire de pe urma defuncţilor S S şi S C, pentru care se solicitase restituire în temeiul Legii nr. 1/2000.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 662/28.02.2005 de Biroul notarilor publici asociaţi „I M şi PI G” pârâţii P M şi P C au vândut către pârâta SC S I A SA Bucureşti un teren în suprafaţă totală de 94.066,85 mp situat în municipiul Constanţa, şos. M, zona post control, printre care şi suprafaţa de 25.500 mp aflată în parcela A1121/9.

Pârâta SC S I A SA Bucureşti a întocmit actul de lotizare autentificat sub nr. 20/17.01.2007 de Biroul notarilor publici asociaţi „D C şi D C” prin care a procedat la lotizarea terenului în suprafaţă de 25.500 mp aflat în parcela A1121/9 în două loturi, din care lotul 1 reprezentând suprafaţa de 12.055 mp situat în municipiul Constanţa, şos. M, parcela A1121/9 - Lot 1/1.

Prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. 2345/14.12.2007 de Biroul notarului public „B D D” pârâta SC S I A SA Bucureşti a procedat la dezmembrarea corpului de teren intravilan arabil în suprafaţă de 12.055 mp situat în municipiul Constanţa, şos. M, zona post control, parcela A1121/9 - Lot 1/1, judeţul Constanţa, în două loturi, din care lotul 2 format din teren în suprafaţă de 9.000 mp, identificat cu numărul cadastral 104247, având vecinătăţi la nord proprietari P M şi P C (parcela A1121/8), la sud drum acces SC O T SA Constanţa, la est drum acces SC O T SA Constanţa şi la vest proprietar SC S I A SA Bucureşti (parcela 1121/9, lot 1/1, lot 1).

Prin contractul de schimb autentificat sub nr. 5055/21.12.2007 de Biroul notarului public „F V” pârâta SC S I A SA Bucureşti a transmis către reclamanta SC F SRL Constanţa dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 9.000 mp situat în municipiul C....,

Dreptul de proprietate al reclamantei SC F SRL Constanţa a fost înscris în cartea funciară nr. 1192.... a municipiului Constanţa, prin încheierea Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa nr. 93712/28.12.2007

Reclamanta SC F SRL Constanţa a obţinut certificatul de urbanism nr. 1818/25.06.2013 eliberat de Primăria Municipiului Constanţa cu privire la terenul în suprafaţă de 9.000 mp pentru a fi utilizat în scopul declarat pentru construire autogară microbuze şi autobuze, iar ulterior s-au întreprins demersuri pentru obţinerea avizelor de la titularii sau administratorii utilităţilor publice din zonă în vederea eliberării autorizaţiei de construire.

Au fost comunicate avize negative de către SC O T SA Constanţa, SC C SA Constanţa şi SC E D D SA, împrejurare ce a determinat imposibilitatea obţinerii autorizaţiei de construire de către reclamantă (filele nr. 11 - 14, vol. I).

Din adresa nr. EDD241941/7.05.2015 emisă de SC E D D SA la solicitarea instanței, rezultă că pe terenul în litigiu sunt amplasate două linii de medie tensiune (MT), respectiv Linia 0723 pentru care a fost încheiat proces-verbal de punere în funcţiune la data de 30.12.1973 şi linia 0722 pentru care a fost încheiat proces-verbal de punere în funcţiune la data de 20.12.1986, precum şi linii de înaltă tensiune de 110 kw (CET Palas – St Petrol şi St Petrol – St Port 2). Au fost ataşate înscrisuri şi planşe foto (filele nr. 33 – 52, vol. II).

În cauză a fost efectuat raportul de expertiză tehnică în domeniul energetic de către expert S A C, prin care s-au identificat reţelele de energie electrică amplasate pe terenul în suprafaţă de 9.000 mp aparţinând reclamantei (filele nr. 143 - 169, vol. II).

Totodată, din expertiză  a mai rezultat că terenul în suprafaţă de 9.000 mp aparţinând reclamantei este traversat/subtraversat de următoarele: 1 stâlp 110 KV tip ITN 110-264-6, conductoare LEA dc şi 6 cabluri subterane monofazate 110 KV montate între ST 110/20 KV Petrol şi stâlpul nr. 1 – traseu 40 m.

S-a menţionat în raportul de expertiză că potrivit normelor tehnice emise de ANRE, lăţimea zonei de protecţie şi siguranţă a liniilor electrice aeriene este de 24 m pentru LEA 20 KV şi 37 m pentru LEA 11 KV. S-a concluzionat că suprafaţa de teren fără restricţii (identificată cu culoare galbenă pe planul de situaţie anexa nr. 1) este estimată la mai puţin de 10 % din suprafaţa terenului reclamantei, restul de 90 % din teren fiind afectată de reţele de energie electrică şi alte reţele (gaze naturale) care include zonele de siguranţă şi protecţie cu interdicţie de construire.

Raportul de expertiză nu a fost contestat de părţi.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamatei invocată de pârâta Comisa Locală de Fond Funciar Constanţa, instanţa a constatat că argumentele aduse în susţinerea acesteia sunt întemeiate numai în parte.

Astfel, potrivit art. 36 din Codul de procedură civilă „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii”, iar în privinţa calităţii procesuale active trebuie să existe identitate intre persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului afirmat.

S-a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a învestit instanţa cu două capete de cerere, respectiv constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate şi obligarea Comisei Locale de Fond Funciar Constanţa la întocmirea documentaţiei necesare reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren pe un alt amplasament liber de utilităţi, aflat la dispoziţia comisiei şi punerea în posesie pentru acest teren.

Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar, nulitatea absolută a actelor emise cu încălcarea prevederilor legii poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, precum şi de alte persoane care justifică un interes legitim.

Nulitatea absolută este menită să ocrotească un interes general, sens în care poate fi invocată de oricine ar justifica un interes propriu, care să fie în legătură cu cauza nulităţii absolute a actului juridic respectiv, iar persoana care invocă nulitatea trebuie să urmărească obţinerea unui folos din anularea actului.

Din această perspectivă, chiar dacă la momentul emiterii titlului de proprietate nr. 1687/3.11.2013 nu au fost încălcate sau nesocotite drepturi sau interese ale reclamantei SC F SRL Constanţa, acesta a dobândit ulterior o suprafaţă de teren ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate prin emiterea actului respectiv, teren cu privire la care se invocă încălcarea unor dispoziţii legale cu prilejul emiterii titlului.

S-a apreciat că, acest fapt este suficient pentru a conferi legitimitate procesuală activă reclamantei în promovarea acţiunii având ca obiect anularea titlului de proprietate eliberat pe numele moştenitorilor defunctului S C, având în vedere că, în temeiul principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, aceasta ar avea posibilitatea ca prin promovarea unei acţiuni în justiţie să obţină desființarea contractul de schimb prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

În aceste condiţii, instanţa a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamatei cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 1687/3.11.2013 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanţa.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea Comisei Locale de Fond Funciar Constanţa la întocmirea documentaţiei necesare reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren pe un alt amplasament liber de utilităţi, aflat la dispoziţia comisiei şi punerea în posesie pentru acest teren, instanţa  a constatat că reclamanta nu are calitatea procesuală activă în formularea unei astfel de cereri.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face numai la cererea persoanelor îndreptăţite, relevante fiind în acest sens prevederile art. 8 alin. 2, potrivit cărora „De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite”.

În opinia primei instanţe, constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nu presupune şi anularea actelor care au stat la baza emiterii acestuia, iar moştenitorii defunctului S C au în continuare dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 9.000 mp teren.

În considerarea celor expuse, instanţa a reţinut că în situaţia constatării nulităţii absolute a titlului de proprietate, doar moştenitorii persoanelor îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate au posibilitatea de a iniţia în continuare demersuri atât pentru atribuirea unei suprafețe de teren pe un alt amplasament şi punerea în posesie, cât şi, eventual, pentru acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 165/2013, reclamanta neavând la dispoziţie un temei legal în baza căruia să acţioneze în acest sens.

Pe cale de consecinţă, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamatei cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Comisa Locală de Fond Funciar Constanţa la întocmirea documentaţiei necesare reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 9.000 mp teren pe un alt amplasament şi a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar, fiind enumerate la lit. a) – h) motivele de nulitate care atrag anularea actelor.

Prima instanţă a avut în vedere că enumerarea din textul de lege nu are un caracter limitativ, motivele de nulitate menţionate de legiuitor fiind exemplificative, sens în care instanţele de judecată pot constata nulitatea titlului de proprietate ori de câte ori acesta a fost întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor legale şi cu încălcarea drepturilor altor persoane.

 Pe de altă parte, existenţa motivelor de nulitate absolută se apreciază în funcţie de momentul emiterii actelor de reconstituire contestate, prin verificarea faptului dacă au fost îndeplinite cerinţele legale existente la momentul emiterii acestor acte.

Prin dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 18/1991 au fost stabilite categoriile de terenuri în funcţie de destinaţie, ce constituie fondul funciar al României, iar la lit. e) sunt menţionate terenurile cu destinaţii speciale, respectiv „cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, navale şi aeriene, cu construcţiile şi instalaţiile aferente, construcţii şi instalaţii hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice şi gazelor naturale, de telecomunicaţii, pentru exploatările miniere şi petroliere, cariere şi halde de orice fel, pentru nevoile de apărare, plajele, rezervaţiile, monumentele naturii, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice şi altele asemenea”.

Conform prevederilor art. 42 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 „Nu pot fi atribuite suprafeţele de teren pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunătăţiri funciare”, text de lege care exista în aceeaşi formă în cuprinsul actului normativ şi la data emiterii titlul de proprietate nr. 1687/3.11.2013.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat cu certitudine faptul că la momentul emiterii titlul de proprietate nr. 1687/3.11.2013 în favoarea numiţilor S M şi S G, în calitate de moştenitori ai defunctului S C, existau investiţii, altele decât îmbunătăţiri funciare, pe o porţiune de aproximativ 90% din suprafaţa de 9.000 mp teren situat în municipiul C.....

Aceste investiţii, constând în reţele de energie electrică aflate în patrimoniul SC E D D SA şi CN A P M SA, au fost realizate la  30.12.1973, 20.12.1986 şi 31.12.1998, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică în domeniul energetic efectuat în cauză de către expert S A C, existând pe teren la momentul emiterii titlului, iar la reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a ţinut cont de acest fapt.

Din înscrisurile care constituie documentaţia ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nu rezultă nici un fel de menţiuni cu privire la existenţa acestor reţele de energie electrică pe suprafaţa de teren în litigiu, teren cu destinaţie specială potrivit legii, iar obligaţiile comisiei locale de fond funciar de a constatat situaţia terenului rezultă din prevederile art. 27 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora:

„(1) Punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptăţiţi nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăţilor pe temeiul schiţei, amplasamentului stabilit şi întocmirea documentelor constatatoare prealabile.

(2) În toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia ia act de recunoaşterea reciprocă a limitelor proprietăţii de către vecini şi le consemnează în documentele constatatoare”.

Pârâta Comisa Locală de Fond Funciar Constanţa nu a făcut dovada îndeplinirii acestor obligaţii anterior emiterii titlului de proprietate nr. 1687/3.11.2013, iar efectuarea activităţilor de delimitare a suprafeţei de teren ar fi condus la constatarea investiţiilor constând în reţele de energie electrică aflate pe suprafaţa de 9.000 mp teren la momentul emiterii titlului.

Faţă de cele expuse, constatând emiterea titlului de proprietate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991 în privinţa suprafeţei de 9.000 mp în litigiu, instanţa a reţinut ca fiind întemeiată acţiunea reclamatei sub acest aspect, cererea de chemare în judecată fiind admisă în parte.

Referitor la cererea pârâtei Comisa Locală de Fond Funciar Constanţa de acordare a cheltuielilor de judecată, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. 2 teza I din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.”

Din înscrisurile aflate la dosar s-a reţinut că pârâta a efectuat cheltuieli cu procesul în cuantum de 550 lei, reprezentând onorariu avocat, iar în condiţiile în care acţiunea reclamantei a fost admisă în parte, doar cu privire la unul din cele două capete de cerere, instanţa a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată în mod proporţional.

Ca atare, s-a dispus obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către pârâta Comisa Locală de Fond Funciar Constanţa, în cuantum de 225 lei, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta S.C. F SRL, criticând pentru nelegalitate şi netemeinicie numai soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, în privinţa capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea Comisei Locale de Fond Funciar Constanţa la întocmirea documentaţiei necesare reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 9.000 mp teren, pe un alt amplasament liber de utilităţi, aflat la dispoziţia comisiei şi punerea în posesie pentru acest teren.

Apelanta reclamantă  apreciază că soluţia  primei instanţe, prin care nu recunoaşte calitatea procesuală activă a reclamantei, în privinţa celui de-al doilea capăt de cerere, este  greşită, la pronunţarea sa fiind încălcate dispoziţiile art. 1596 C.civ. potrivit cărora,  subrogaţia legala operează de drept" în folosul dobânditorului unui bun care îl plăteşte pe titularul creanţei însoţite de o garanţie asupra bunului respectiv;".

Apelanta susţine că, atât timp cât are posibilitatea de a solicita constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate, urmare a anularii  acestuia, are loc o subrogaţie in drepturile persoanelor îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate având astfel posibilitatea de solicita in nume propriu obligarea pârâtelor comisii la punerea in posesie, in ceea ce priveşte terenul in suprafaţa de 9000 mp, pe un alt amplasament.

Se apreciază că, prin emiterea titlului de proprietate pe numele moştenitorilor lui S C, s-a recunoscut calitatea acestora de persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate, reconstituire care in fapt a operat anterior emiterii titlului de proprietate a cărei nulitate absoluta s-a decis de către instanţa, iar  în calitate de terţ dobânditor de buna credinţa, apelanta reclamantă  opinează că, poate solicita intimatei sa procedeze la întocmirea documentaţiei necesare punerii in posesie pe un alt amplasament.

De asemenea se precizează că, transmisiunea  succesivă a proprietăţii  este legală  în condiţiile în care, anularea titlului de proprietate nu a operat pentru lipsa moştenitorilor lui S C de a fi persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate, ci ca urmare a viciilor bunului reconstituit, interdicţia legala de a reconstitui dreptul de proprietate pe suprafeţele de teren pe care s-au efectuat investiţii, altele decât cele reprezentând îmbunătăţiri funciare.

În acest caz, apelanta  apreciază că deţine calitate procesuala activa in solicitarea de a se efectua operaţiunile tehnico-juridice pentru punerea in posesie pe un alt teren.

În raport de  critica de nelegalitate prezentată, se solicită admiterea apelului, modificarea in parte a sentinţei civile apelate in sensul respingerii excepţiei lipsei  calităţii procesuale active a reclamantei in ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea Comisiei Locale de fond funciar Constanta la întocmirea documentaţiei necesare reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 9.000 mp pe un alt amplasament liber de utilităţi, teren aflat la dispoziţia Comisiei de Fond Funciar si la punerea persoanei juridice reclamante in posesia acestui teren,  admiterea acestei cereri si obligarea intimatelor ia plata cheltuielilor de judecată.

În apărare, intimata C L F F C a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În cuprinsul întâmpinării s-a arătat în esenţă că, reclamanta SC F SRL Constanţa nu se poate subroga în drepturile persoanelor îndreptăţite să solicite reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu şi punerea în posesie asupra unui teren în suprafaţă de 9000 mp pe un alt amplasament, acest drept fiind recunoscut numai moştenitorilor, iar reclamanta nu a dovedit această calitate.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile apelate prin prisma criticilor formulate, instanţa reţine:

 Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC F SRL Constanţa cuprinde două capete de cerere principale , prin care se solicită:.constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 1687/03,11.2003 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Constanta pe numele defunctului S C, pentru încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la interdicţia reconstituirii dreptului de proprietate pe terenuri afectate de lucrări de reţele de utilităţi;obligarea Comisiei Locale de fond funciar Constanta la întocmirea documentaţiei necesare reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 9.000 mp pe un alt amplasament liber de utilităţi, teren aflat la dispoziţia Comisiei de Fond Funciar si la punerea reclamantei in posesia acestui teren.

Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă nu este contestată în cauză, fiind rezultatul unei coroborări şi aprecieri corecte a materialului probator administrat în cauză.

Reclamanta SC F SRL Constanţa are calitate  de terţ dobânditor al imobilului în litigiu -  teren în suprafaţă de 9.000 mp  situat în municipiul C...., înscris în cartea funciară nr. 1192.... a municipiului Constanţa.

Titularii iniţiali, S M şi S G, autorii pârâtelor  SM F şi A L  au dobândit dreptul de proprietate prin reconstituire în baza Legii 18/1991, în calitate de moştenitori ai defunctului  S C, fiind emis titlul de proprietate nr. 1687/3.11.2003 de către pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanţa.

Prin transmisiuni succesive ale dreptului de proprietate, în baza a două contracte de vânzare/cumpărare ( primii cumpărători P M şi P C au vândut la rândul lor  către SC S I A SA Bucureşti) şi un contract de schimb  ce a intervenit între ultimul cumpărător şi reclamanta, imobilul a ajuns în patrimoniul persoanei juridice reclamante SC F SRL Constanţa.

Aflată în imposibilitatea de a realiza obiectul vizat la dobândirea acestui teren- construire autogară microbuze şi autobuze, în condiţiile în care pe acesta existau investiţii, altele decât îmbunătăţiri funciare, constând în reţele de energie electrică aflate în patrimoniul SC E D D SA şi CN A P M SA., reclamanta a atacat în instanţă titlul de proprietate al autorilor iniţiali pentru încălcarea dispoziţiilor art. 42 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 solicitând constatarea nulităţii absolute a acestui act de proprietate .

Prin invocarea subrogaţiei în drepturile autorului, reclamanta SC F SRL Constanţa a solicitat, prin cel de-al doilea capăt de cerere obligarea pârâtelor, comisii de fond funciar, să reia procedura administrativă prevăzută de legea 18/1991 şi să dispună reconstituirea în favoarea sa a dreptului de proprietate şi punerea în posesie asupra unui imobil teren de 9000 mp, pe un alt amplasament.

Prima instanţă a admis primul capăt de cerere şi a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate emis în baza Legii 18/1991, iar în privinţa celui de-al doilea capăt de cerere, în mod corect, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC F SRL Constanţa.

În acord cu dispoziţiile art. 477  alin.1 C.pr.civ. instanţa de apel  va efectua un control de legalitate a hotărârii contestate, numai  în limitele  stabilite expres de către apelantă, critica de nelegalitate vizând soluţia dată celui de-al doilea capăt de cerere, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Apelul nu este fondat, urmând a fi respins în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit prezentării  ce precede, reclamanta SC F SRL Constanţa, în calitate de terţ dobânditor prin contract de schimb, al unui bun imobil – teren 9000 mp situat în intravilanul mun. Constanţa, ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în persoana beneficiarilor S M şi S G,  în baza titlului de proprietate nr. 1687/03,11.2003, în condiţiile admiterii acţiunii în constatarea nulităţii absolute parţiale a acestui titlu, solicită a se lua act că se subrogă în drepturile autorilor iniţial şi astfel beneficiază de prevederile legii 18/1991.

Aşadar problema  de drept ce se impune a fi dezlegată  este situaţia terţului dobânditor al unui imobil  teren reconstituit în baza Legii 18/1991, în cazul în care titlul de proprietate al autorului iniţial este  desfiinţat prin admiterea unei acţiuni în nulitate absolută. Dacă acesta se poate subroga în drepturile persoanei îndreptăţite la reconstituire şi dacă poate solicita în nume propriu reluarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate şi punere în posesie pe un alt amplasament, prin urmare, dacă este titularul unei acţiuni de obligare a  comisiilor de fond funciar la îndeplinirea obligaţiilor impuse prin legea specială de reparaţie.

Se reține că,  reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 a fondului funciar și ale Legii nr. 165/2013 privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România,  fiind o acţiune  de fond funciar, de obligare a comisiilor la reconstituire şi  punerea în posesie a reclamantei  asupra unui teren, la care potrivit documentaţiei existente la dosar sunt îndreptăţiţi autorii iniţiali, în prezent defuncţi S M şi S G.

Prima instanță,  printr-o interpretare justă a dispoziţiilor legale incidente a respins acțiunea reclamantei ca fiind introdusă de către o persoană care nu au calitate procesuală activă, reținând  corect că cererea nu este formulată de către persoanele ce se desprind din conținutul art. 64 coroborat cu art. 8 din Legea 18/1991 și cu înlăturarea argumentului reclamantei referitor la faptul că  s-ar subroga  în dreptul autorilor săi de a solicita punerea în posesie pe un alt amplasament.

Prin apelul formulat  reclamanta invocă faptul că în calitate de  terţ dobânditor al bunului imobil, este în măsură să exercite drepturile autorilor lor.

În acest sens, instanța arată că succesorul cu titlu particular dobândește bunul în situația juridică în care acesta se afla în patrimoniul autorului său, în raport cu actele anterioare ale autorului, conform principiului „nimeni nu poate transmite mai mult decât are (nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet).

 Calitatea procesuala nu trebuie confundată cu interesul, deși, uneori, delimitarea intre aceste doua condiții ale exercițiului dreptului la acțiune este greu de făcut.

Aparent, orice persoana care are un interes personal sa acționeze are si calitate procesuala activa si invers, absenta calității procesuale este însoțită de o lipsa de interes. S-ar putea spune ca legea atribuie calitate procesuala celui care are interes, iar din aceasta perspectiva interesul ar fi principala condiție de exercițiu a dreptului la acțiune. Exista însă numeroase situații in care dreptul la acțiune nu poate fi exercitat de unele persoane, deși acestea ar justifica un interes personal.

De asemenea, dintre persoanele susceptibile a avea interesul sa acționeze, legea limitează numărul titularilor dreptului la acțiune, iar prin  raportare la obiectul ( reconstituire drept de proprietate şi punere în posesie) şi temeiul juridic al cererii – Legea  18/1991, reclamanta nu are calitate procesuală activă întrucât nu a dovedit  că ea însăşi are vocație la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, ce a fost preluat de stat din patrimoniul defunctului S C. Pentru a putea solicita punerea în posesie pe un alt amplasament reclamanta trebuie sa fie beneficiara a unei hotărâri de validare a dreptului de proprietate.

Prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art.8 din Legea 18/1991. Reclamanta, ca terţ dobânditor al terenului reconstituit, nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii, în situaţia desfiinţării titlului autorului.

 Art.8 alin.2 din Legea nr.18/1991 arată care sunt beneficiarii acestei legi – membrii cooperatori care au adus teren în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta precum şi în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, iar stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate.

Trebuie avut în vedere şi faptul că măsurile reparatorii privind reconstituirea dreptului de proprietate au fost instituite cu scopul de a reda foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora terenurile care au fost preluate în orice mod de cooperativa agricolă de producţie, principiu care se găseşte şi în cuprinsul art. 1 alin. (1)-(3) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi reflectă voinţa legiuitorului de a reglementa diferit modalitatea de despăgubire în raport cu persoana beneficiarilor măsurilor reparatorii conferite de noul act normativ, şi anume persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii ca titulari iniţiali ai dreptului de proprietate, foşti proprietari sau moştenitorii legali sau testamentari ai acestora, pe de o parte, şi terţele persoane către care au fost înstrăinate drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietăţii, pe de altă parte.

În speţă, reclamanta nu se încadrează nici în categoria acestor din urmă persoane,  întrucât prin contractul de schimb încheiat cu SC S I A SA Bucureşti, SC F SRL Constanţa a dobândit în deplină proprietate  un teren, ce iniţial a fost atribuit în baza legii speciale de reparaţie, procedura de reconstituire fiind finalizată din anul 2003, prin emiterea titlului de proprietate şi exercitarea efectivă a tuturor prerogativelor acestui drept, timp de 14 ani,  nefiind doar  titulara unor drepturi  cuvenite  autorilor iniţiali în baza legilor de restituire. 

În această ultimă ipoteză se află cesionarul de drepturi  cuvenite în baza Legii 18/1991, contractul de cesiune intervenind între persoana îndreptăţită şi  acesta, pe parcursul derulării procedurilor administrative şi judiciare prevăzute de legea specială de retrocedare.

Aşadar, persoanele îndreptăţite să declanşeze procedurile prevăzute de legea specială sunt numai moştenitorii autorilor iniţiali S M şi S G,  drepturile reclamantei în legătură cu acest bun fiind cele reglementate de legea civilă, în cadrul contractual  în care a fost dobândit.

Reţinând că, de prevederile speciale ale Legii fondului funciar nr.18/1991, astfel cum a fost modificată şi completată ulterior,  beneficiază numai categoriile de persoane expres menţionate  prin norme juridice de strictă interpretare, redate şi analizate în expunerea ce precede, iar reclamanta nu întruneşte condiţiile legale impuse de acest act normativ,  tribunalul constată legalitatea sentinţei civile contestate şi faţă de dispoziţiile art. 480 alin.1 C.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă S.C. F SRL, cu sediul în C, împotriva sentinţei civile nr. 36 din 06.01.2017 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr. 29079/212/2013 având obiect fond funciar, în contradictoriu cu pârâţii C L F F C cu sediul în C, C J F F C cu sediul în C, S.C. S I A S.A., cu sediul în B, cu sediul ales la Cabinet de Avocat M M din C, P M cu domiciliul în C, P C cu domiciliul în C, S M F cu domiciliul în C şi cu moştenitoarea A L cu domiciliul în B, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15.06.2017.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR,

V T C M P

GREFIER,

C I S

Domenii speta

Spete similare