Natura juridică a terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților, raportat la dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991.

Natura juridică a terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților, raportat la dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991.

Incidența dispozițiilor OUG nr. 54/2006 în soluționarea cererilor având ca obiect încheierea unui contract de închiriere cu privire la aceste terenuri.

 Decizia civilă nr. 178/25.02.2019

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Galaţi, reclamanta I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U.A.T. S.C., obligarea pârâtei să încheie cu reclamanta contract de închiriere pentru suprafața de 0,8267 mp teren situat în intravilanul comunei, pe care se află edificate construcții, proprietatea reclamantei. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 534/26.04.2018, Tribunalul Galaţi a respins acţiunea privind pe reclamanta I.M., pe pârâta U.A.T. S.C. prin Primar şi pe intervenienta O.N. ca neîntemeiată şi a admis cererea de intervenţie accesorie, formulată de petenta O.N.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs reclamanta  I.M. criticând-o ca fiind nelegală, conform art. 488 pct. 8  C.proc.civ.

Recurenta a precizat că, în cuprinsul acţiunii, reclamanta a făcut trimitere la existenta condiţiilor concesionarii de terenuri prin negociere directă potrivit O.U.G. nr.54/2006 exclusiv în contextul în care aceasta îi permitea să arate că pârâta nu organizase o asemenea licitaţie publică, caz în care a precizat că acest acord de principiu a fost transmis prin adresa nr. .. . Reclamanta I.M. a solicitat, în baza art. 1166, 1169 , 1178 , 1179 , 1777 , 1778 si 1779 C.civ., obligarea paratei UAT S.C. sa încheie contract de închiriere pentru suprafața de 0,8267 m.p. teren situat în intravilanul comunei respective pe care se afla construcții proprietatea reclamantei și cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 178/25.02.2019 Curtea de Apel Galați a respins recursul ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Dispozițiile legale invocate de către reclamanta au următorul conținut:

Art. 1.166 - Noţiune

Contractul este acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.

Art. 1.169 - Libertatea de a contracta

Părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri.

Art. 1.178 - Libertatea formei

Contractul se încheie prin simplul acord de voinţe al părţilor dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă.

Art. 1.179 - Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului

(1) Condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt:

1. capacitatea de a contracta;

2. consimţământul părţilor;

3. un obiect determinat şi licit;

4. o cauză licită şi morală.

(2) În măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale aplicabile.

Art. 1.777 - Noţiune

Locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părţi, numite locatar, folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preţ, denumit chirie.

Art. 1.778 - Felurile locaţiunii

(1) Locaţiunea bunurilor imobile şi aceea a bunurilor mobile se numeşte închiriere, iar locaţiunea bunurilor agricole poartă denumirea de arendare.

(2) Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile, în mod corespunzător, închirierii locuinţelor şi arendării, dacă sunt compatibile cu regulile particulare prevăzute pentru aceste contracte.

(3) Locaţiunea spaţiilor destinate exercitării activităţii unui profesionist este supusă prevederilor prezentei secţiuni, precum şi dispoziţiilor art. 1.824 şi 1.828 - 1.831.

Art. 1.779 - Bunurile ce pot face obiectul locaţiunii

Toate bunurile, atât mobile cât şi imobile, pot face obiectul locaţiunii, dacă dintr-o prevedere legală sau din natura lor nu rezultă contrariul.

Instanța de recurs constată că, în cadrul unui contract de locațiune,  noțiune ce include şi contractul de închiriere, locatorul se obligă să asigure celeilalte părţi, numite locatar, folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preţ, denumit chirie.

Transmițându-se numai dreptul de folosința – ca drept de creanța –asupra lucrului , iar nu ca drept real, calitatea de locator care să asigure celeilalte părţi, numite locatar, folosinţa bunului, poate fi deținuta şi de o altă persoana decât proprietarul bunului.

Astfel, va putea avea calitatea de locator proprietarul, titularul dreptului real de uzufruct, de superficie, locatarul dintr-un alt contract, în cazul contractului de sublocaţiune.

În orice caz, locatorul trebuie să aibă un titlu care să-i permită acestuia să asigure celeilalte părţi, folosinţa bunului.

Aceasta concluzie rezulta fără dubiu din cuprinsul dispozițiilor art.  1.819 alin. 1 din codul civil potrivit cărora desfiinţarea dreptului care permitea locatorului să asigure folosinţa bunului închiriat determină încetarea de drept a contractului de locaţiune.

Ori dacă desființarea dreptului determina încetarea de drept a contractului de locaţiune, în mod logic lipsa acestuia împiedica încheierea contractului respectiv.

În cauza de faţă, din probatoriul administrat, nu rezultă că terenul respectiv se află în proprietatea U.A.T. S.C. sau aceasta ar avea un alt drept care să-i permită să-i asigure recurentei reclamante folosința imobilului respectiv, astfel încât cererea de obligare a pârâtei la încheierea unui contract de închiriere este în mod vădit nefondată.

Domenii speta

Spete similare