Fara titlu

Sentinţă civilă 7591 din 09.09.2008


Sentinţa civilă nr. 7591/09.09.2008

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 reclamanta SC A SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC B SA, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 2.347,30 lei, din care 1.526,88 lei debit restant din contractul de prestări servicii şi 847,42 lei penalităţi de întârziere calculate până la data de 05.06.2008, obligarea pârâtei la plata penalităţilor până la plata efectivă a datoriei şi la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 969, 1073, 1176 Cod civil şi art. 720 ind. 3 din Codul de procedură civilă.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine că între reclamantă în calitate de furnizor şi pârâtă în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de prestări servicii Conform art. 4.1 din contract plata pentru servicii se face pe baza facturii emise de reclamantă. La art. 4.2 s-a prevăzut că facturile vor fi trimise clientului prin poştă la adresa indicată în contract, iar în cazul în care factura nu ajunge la client din motive neimputabile reclamantei clientul se obligă să plătească contravaloarea serviciilor în maxim 14 zile de la expirarea perioadei lunare de facturare. Potrivit art. 6.1 din contract pentru sumele neplătite la termen clientul va plăti penalităţi de 0,15% pe zi de întârziere pentru o perioadă mai mare de 30 de zile de la data scadentă de plată. Conform art. 7.1 şi 7.2 din contract orice reclamaţie/contestaţie a clientului legată de factura de servicii trebuie adresată în maxim 30 de zile de la data emiterii facturii către reclamantă, factura necontestată în aceste condiţii fiind considerată ca acceptată la plată.

În baza contractului de prestări servicii reclamanta a emis factura în valoare de 1.526,89 lei, cu scadenţa în 15 zile de la data emiterii.

Potrivit art. 969 alin. 1 şi art. 970 alin. 1 Cod civil convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, acestea trebuind să le execute cu bună-credinţă.

Pârâta nu a contestat factura emisă de reclamantă, nici nu a făcut dovada achitării acesteia.

Ca atare, pârâta datorează reclamantei suma de 1.526,88 lei reprezentând contravaloare servicii prestate conform facturii menţionate mai sus, precum şi penalităţi de întârziere de 0,15 % pe zi calculate în temeiul art. 6.1 din contract, până la data de 05.06.2008 valoarea acestora fiind de 847,42 lei conform tabelului depus de reclamantă la fila 8.

Cu privire la cuantumul penalităţilor datorate de către pârâtă, instanţa reţine că potrivit art. 4 alin 3 din Legea 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale totalul penalităţilor pentru întârziere în decontare nu poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.

Faţă de aceste dispoziţii legale şi având în vedere că Legea 469/2002 era în vigoare la data încheierii contractului, iar părţile nu au prevăzut o clauză derogatorie, instanţa va admite cererea de obligare a pârâtei la plata penalităţilor calculate  în continuare de la 05.06.2008 până la plata efectivă a debitului,  fără a depăşi valoarea acestuia.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta (căzută în pretenţii) va fi obligată la plata taxei de timbru, a timbrului judiciar şi a unei părţi din onorariul de avocat achitat de reclamantă, instanţa apreciind că onorariul de avocat solicitat de reclamantă este disproporţionat de mare în raport cu valoarea obiectului litigiului şi cu volumul de muncă efectiv depus de apărător, având în vedere complexitatea redusă a cauzei.

1

Domenii speta