Obligația i.p.j. de a șterge din cazierul auto al conducătorului mențiunile privind suspendarea dreptului de a conduce

Obligația I.P.J. de a șterge din cazierul auto al conducătorului mențiunile privind suspendarea dreptului de a conduce - Ordinul M.A.I. nr. 141/2014 privind evidența permiselor de conducere reținute şi a sancțiunilor aplicate conducătorilor de autovehicule sau tramvaie.

Termenul de prescripție al cererii privind daunele materiale şi morale produse prin înscrierea eronată a datelor cu  caracter personal în cazierul auto.

 Decizia civilă nr. 244/06.03.2019

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 05.12.2016, reclamantul D.A.R., în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Galați, a solicitat obligarea pârâtului să efectueze modificări în cazierul auto în sensul ștergerii mențiunilor referitoare la suspendarea permisului de conducere și obligarea la plata sumei de 200.200 lei cu titlu de daune morale şi a sumei de 10.000 de lei cu titlu de daune materiale. A solicitat și cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, în anul 2009, a fost sancționat contravențional pentru neacordare de prioritate în Micro 19 și că, prin hotărâre judecătorească, s-a anulat procesul-verbal de contravenție.

A menționat că, deși a fost anulat procesul-verbal de contravenție, organele de poliție nu au efectuat mențiunea corespunzătoare referitoare la ștergerea din cazierul auto a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, fapt ce a condus la întocmirea unor dosare penale pe numele său, dosare în care a fost cercetat pentru conducere fără  drept a unui autovehicul.

A precizat că a avut înregistrată în evidențele poliției suspendarea permisului de conducere în perioada iulie 201 – februarie 2014.

În drept, a invocat art. 1528 și următoarele Cod civil.

În susținerea acțiunii, a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu interogatoriul pârâtului.

A anexat cererii înscrisuri în copie (f. 6-12).

Pârâtul I.P.J. Galați a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, motivată de lipsa plângerii prealabile, excepția lipsei de obiect şi excepția lipsei de interes cu privire la primul capăt de cerere, motivate de faptul că, la data de 11.07.2012, s-a înscris în cazierul auto al reclamantului mențiunile referitoare la admiterea plângerii contravenționale și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru capătul de cerere referitor la acordarea despăgubirilor, cu motivarea că s-a împlinit termenul prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, reclamantul cunoscând întinderea pagubei de la data de 26.07.2012, data întocmirii dosarului penal de către Serviciul Rutier din cadrul I Ialomița.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, motivat de faptul că instituția nu a avut cunoștință despre admiterea plângerii contravenționale a reclamantului întrucât sub imperiul Codului de procedură civilă de la 1865 hotărârile pronunțate în recurs nu se comunicau, astfel încât s-a înregistrat hotărârea în cazierul auto la momentul la care reclamantul s-a prezentat la instituție și a comunicat hotărârea judecătorească dată în recurs.

A arătat totodată că pe portalul instanțelor de judecată dosarul nr. 22289/233/2009, care a avut ca obiect plângerea contravențională formulată de reclamant, apare pe pagina Judecătoriei Galați cu soluția de respingere a plângerii contravenționale, fără a exista vreo mențiune la rubrica căilor de atac.

A subliniat că reclamantul nu a făcut dovada daunelor materiale și morale solicitate prin acțiune.

În drept, a invocat prevederile Codului procedură civilă, ale Legii nr. 554/2004, ale O.U.G. nr. 195/2002 și ale Ordinului M.A.I. nr. 141/2014.

A solicitat judecata cauzei și în lipsa părților.

În susținerea întâmpinării, a solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-a depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul (f. 43-56).

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare, arătând, în esență, că, pe toată perioada anilor de după comunicarea hotărârii dată asupra plângerii contravenționale în recurs, a făcut demersuri repetate de a stopa abuzurile poliției române, fapt care rezultă din cazierul auto, instituția nedorind să procedeze la respectarea unei hotărâri definitive. Ba mai mult, nenumăratele controale în trafic s-au soldat cu dosare penale întrucât a figurat ani de zile cu permisul suspendat. 

Răspunsul la întâmpinare nu a fost motivat în drept.

A anexat înscrisuri în copie (f. 60-64).

La data de 29.01.2018, reclamantul de depus precizări, prin care a reiterat demersurile pe care le-a făcut de-a lungul anilor pe lângă Inspectoratul Judeţean de Poliţie Galați și M.A.I. pentru a obține punerea în aplicare a unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă care îi era favorabilă. A anexat înscrisuri în copie (f. 61-74).

Prin sentința civilă nr. 988/5.11.2018 a Tribunalului Galați s-au respins, ca nefondate, excepția inadmisibilității acțiunii şi excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea primului capăt de cerere.

A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului pentru capătul de cerere având ca obiect daune materiale și morale.

A fost respinsă, ca prescrisă, cererea reclamantului D.A.R. de obligare a pârâtului I.P.J.  Galați la plata daunelor materiale și morale.

A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtului să efectueze modificări în cazierul auto ca fiind fără obiect.

Instanţa a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin decizia civilă nr. 74/13.01.2010 pronunțată de Tribunalul Galați (f. 77-79) s-a admis recursul formulat de recurentul petent D.A.R. împotriva sentinței civile nr. 6495/07.06.2010 pronunțată de Judecătoria Galați și s-a modificat sentința atacată, în sensul că s-a admis plângerea și s-a anulat procesul-verbal de contravenție.

Din considerentele hotărârii menționate, a rezultat că, prin plângerea înregistrată la Judecătoria Galați la data de 05.11.2009, petentul D.A.R. a contestat, în contradictoriu cu I.P.J.  Galați, procesul verbal de contravenție seria CC nr. 45219016/23.10.2009, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 240 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere, reținându-se că a condus autoturismul pe str. Oțelarilor dinspre Hotel Magnus către str. Brăilei iar la trecere de pietoni la intersecția cu str. Zidarilor nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe sensul său de mers, fapta fiind încadrată în dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2001.

Din adresa I.P.J. Galați Serviciul Rutier nr. 412936/22.02.2017 (f. 49-54), a rezultat că, urmare a respingerii plângerii contravenționale formulată de către petentul D.A.R., a faptului ca pe portalul Judecătoriei Galați nu figura înregistrată cale de atac și a faptului că petentul nu s-a prezentat pentru a preda permisul de conducere, la data de 20.04.2012 a fost emisă dispoziția Șefului Serviciului Rutier nr. 808366 privind suspendarea exercitării dreptului d-lui D.A.R. pentru perioada de 60 zile, respectiv 14.05.2012 – 12.07.2012 (30 zile în baza art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 și 30 zile majorare în baza art. 118 alin. 4 și 5 din același act normativ).

A mai rezultat că, în timp ce avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce, d-l D.A.R. a fost depistat conducând un autoturism pe drumurile publice pe raza județului Brăila, ocazie cu care i s-a întocmit dosar penal. Cu această împrejurare susnumitul a prezentat decizia civilă nr. 74/13.01.2010 pronunțată de Tribunalul Galați prin care i s-a admis plângerea contravențională iar, la data de 11.07.2012, s-a implementat mențiunea „admite plângerea”.

Urmare a măsurii de suspendare dispusă în perioada 14.05.2012 – 12.07.2012, a fost întocmit dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 de către lucrători din cadrul I.P.J.  Brăila și, în timp ce nu avea drept de a conduce ca urmare a întocmirii acestui dosar penal, la data de 26.07.2012, a fost depistat conducând un autoturism pe drumurile publice pe raza județului Ialomița, fiind întocmit un nou dosar penal în baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.

Această situație de fapt a rezultat și din cazierul auto al reclamantului (f. 10-12, 55-56) și din sentința penală nr. 380/20.02.2014 pronunțată de Judecătoria Galați (f. 75-76).

Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila la data de 16.08.2012 în dosarul penal nr. .../P/2012 (74), s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul D.A.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 2din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin sentința penală nr. 380/20.02.2014 pronunțată de Judecătoria Galați s-a respins plângerea formulată de petentul D.A.R. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr..../P/2012 din 03.07.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați ca nefondată.

Din considerentele hotărârii menționate a rezultat că, la data de 14.09.2012, petentul a formulat plângere penală pentru comiterea, de către lucrătorii din cadrul I.P.J. Galați - Serviciul Rutier, a infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 Cod penal. În cursul cercetărilor efectuate în cauză a fost identificată făptuitoarea M.C.D., față de care s-au desfășurat acte premergătoare urmăririi penale iar, prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. .../P/2013 din data de 03.07.2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceasta întrucât fapta nu există. Nemulțumit de această soluție, petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 Cod procedură penală, plângere respinsă prin rezoluția procurorului ierarhic superior nr. 673/II/2/2013 din data de 14.08.2013.

În considerentele hotărârii menționate s-a reținut că „întrucât hotărârile irevocabile nu se comunică părților, se poate constata că lucrătorii din cadrul serviciului rutier nu au avut cunoștință de existența deciziei Tribunalului Galați prin care a fost admis recursul, serviciului fiindu-i comunicată doar sentința judecătoriei prin care i s-a respins petentului plângerea contravențională formulată”... „în astfel de situații partea interesată trebuind să facă demersuri pentru a intra în posesia deciziei și astfel să o aducă la cunoștința autorității rutiere și să-și definitiveze astfel situația provizorie cu privire la dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, demers similar celui efectuat inițial cu încunoștințarea despre existența plângerii contravenționale și acordarea provizorie a dreptului de a conduce vehicule pe perioada procesului până la rămânerea definitivă și irevocabilă a cauzei.”

Din cazierul auto al reclamantului și din istoricul sancțiunilor (f. 10-12,55-56) a rezultat că ultima mențiune făcută cu privire la conducerea cu proces verbal necorespunzător apare la data de 26.07.2012. Ulterior acestei date, deși în cazierul auto sunt înscrise alte contravenții săvârșite în perioada 14.03.2013 – 12.07.2016, nu se mai regăsește consemnată mențiunea de conducere fără permis corespunzător.

În drept, potrivit art. 248 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare.

Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, instanța a reținut că, deși pârâtul a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă pentru lipsa refuzului nejustificat de a rezolva cererea referitoare la efectuarea modificărilor în cazierul auto, motivarea acestei excepții s-a făcut prin prisma lipsei plângerii prealabile a reclamantului, astfel încât excepția se va analiza prin prisma prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.

 Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare în termen de 30 zile de la comunicarea actului revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Deși reclamantul nu a depus la dosar un înscris prin care să facă dovada că a solicitat expres pârâtului efectuarea modificărilor în cazierul auto cu privire la suspendarea dreptului de a conduce, petițiile adresate de către acesta la Ministerul Afacerilor Interne (f. 61-63) sunt asimilate în cauză cu plângerea prealabilă prevăzută de textul de lege menționat, excepția inadmisibilității acțiunii fiind nefondată.

Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantului în soluționarea primului capăt de cerere, instanța a reținut că, potrivit art. 32 alin. 1 lit. d Cod procedură civilă orice cerere poate fi formulată şi susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, interes care, conform art. 33 din cod, trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Având în vedere obiectul cauzei și faptul că reclamantul se consideră în continuare prejudiciat și a solicitat și obligarea pârâtului la plata unor daune, instanța a apreciat că reclamantul justifică un interes în soluționarea cauzei, excepția fiind nefondată.

Cu privire la excepția lipsei de obiect a primului capăt de cerere, instanța a reținut că,  potrivit art. 4 alin. 1 din Ordinul M.A.I. nr.141/2014 privind evidența permiselor de conducere reținute şi a sancțiunilor aplicate conducătorilor de autovehicule sau tramvaie, mențiunile privind permisele de conducere reținute şi sancțiunile aplicate, implementate în aplicația informatică, se șterg automat în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a fost săvârșită fapta.

Conform art. 5 din același act normativ, mențiunile privind permisele de conducere reținute şi sancțiunile aplicate, introduse în aplicația informatică în baza proceselor-verbale de constatare a contravențiilor care ulterior au fost anulate în condițiile legii, se șterg din aplicația informatică în termen de 30 de zile de la data la care poliția rutieră competentă a luat cunoștință de hotărârea definitivă prin care a fost admisă plângerea.

Așa cum s-a arătat, din cazierul auto al reclamantului și din istoricul sancțiunilor (f. 10-12,55-56 primul dos.) a rezultat că ultima mențiune făcută cu privire la conducerea cu proces verbal necorespunzător apare la data de 26.07.2012. Ulterior acestei date, deși în istoricul sancțiunilor sunt înscrise alte contravenții săvârșite de reclamant în perioada 14.03.2013 – 12.07.2016, nu se mai regăsește consemnată mențiunea de conducere fără permis corespunzător.

Având în vedere cele menționate și față de primul capăt de cerere având ca obiect obligația pârâtului de a șterge din cazierul auto mențiunile cu privire la suspendarea permisului auto instanța reține că acest capăt de cerere este lipsit de obiect.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului cu privire la capătul de cerere privind daunele, instanța a reținut că, prin acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată (f. 8), reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale motivat de faptul că, fiindu-i întocmite două dosare penale în baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, în forma în vigoare în anul 2012, a fost ridicat din trafic în vara anului 2012, noaptea, în prezența mamei și a prietenei sale, fiind încătușat.

 Din cazierul auto al petentului a rezultat că cele două dosare penale cu nr. .../P/2012 și nr. ../P/2012 au fost instrumentate cu ocazia opririi reclamantului în trafic în datele de 28.06.2012 și 26.07.2012, în ambele dosare fiind dispusă neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul D.A.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, dosarele fiind finalizate la data de 16.08.2012, dosarul nr. .../P/2012 și la data de 17.01.2013, dosarul nr. .../P/2012.

Față de data soluționării dosarelor penale, instanța a apreciat că cel mai târziu la data de 17.01.2013 reclamantul a cunoscut întinderea prejudiciului pentru care solicită daune astfel încât acțiunea introdusă la data de 15.12.2016 este introdusă peste termenul de prescripție de un an prevăzut de art. 11 alin. 2 și art. 19 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004. Acțiunea este introdusă și peste termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 2517 Cod civil.

În concluzie, față de considerentele expuse, instanța a respins ca nefondate excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea primului capăt de cerere și a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului să efectueze modificări în cazierul auto ca fiind fără obiect.

Totodată, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului pentru capătul de cerere având ca obiect daune materiale și morale și a respins ca prescrisă  cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata daunelor materiale și morale.

A luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D.A.R. criticând-o  ca fiind nelegală conform art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă.

O primă critică  vizează reţinerea eronată a  prescriptibilităţii pretinsului drept de creanţă,  când în cauză discutăm de nulităţi absolute a actelor administrative şi  ţinerea eronată a datelor cu caracter personal din cazierul auto provoacă permanent prejudiciu, motiv pentru care drepturile personale sunt imprescriptibile, conform  art. 2502 alin. 1 pct. 1 şi 3 Cod civil.

O altă critică a recurentului vizează că în prezentul dosar  se judecă însăşi excepţia de nelegalitate - de nulitate absolută a actelor administrative de ţinere eronată  în evidenţa  pârâtului, iar instanţa din oficiu  trebuia să  aplice disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Operatori autorizaţi, în speţă I.P.J.  Galaţi este  direct responsabil pentru  daunele cauzate de prelucrarea datelor, conform disp. Legii nr. 190/2018.

În consecinţă, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii cu reţinerea spre rejudecare,  iar pe fond admiterea cererii, anularea  actelor administrative care sunt eronat şi ilegal ţinute în evidenţele cazierului auto, cu obligarea pârâtei la scoaterea din evidenţe  şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată şi a daunelor.

În drept  şi-a întemeiat cererea, pe disp. art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă,  art. 8, art. 4 alin. 1 din  Legea nr.  554/2004, art. 87-89 din  Regulamentul U.E.  nr. 2016/679 privind  protecţia datelor cu caracter personal.

Prin întâmpinarea depusă, I.P.J Galaţi a solicitat  respingerea recursului ca nefondat.

Urmare a faptului că  recurentul D.A.R. figura cu permisul de conducere suspendat, la data de  28.06.2012, ca urmare a unei depistări în trafic, Serviciul Rutier  din cadrul I.P.J. Brăila i-a întocmit acestuia dosar penal pentru infracţiunea de  conducere cu permisul de conducere suspendat/anulat.

Ulterior,  deşi la data de 11.07.2012, urmare a prezentării  de către reclamant a deciziei nr. 74/13.01.2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi, instituţia a procedat la efectuarea în cazierul auto a menţiunilor referitoare la admiterea plângerii contravenţionale ce a făcut obiectul  cauzei sus menţionate, în baza menţiunilor  efectuate de Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. Brăila cu privire la dosarul penal instrumentat de această formaţiune, Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. Ialomiţa, depistându-l în trafic, i-a întocmit la data de 26.07.2012  un nou dosar penal,  tot pentru infracţiunea de conducere cu permisul de conducere suspendat/anulat.

Conform dispoziţiilor art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, „în cazul soluţionării cererii (n.n. la care se referă art. 8 alin. (1), instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru".

Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, atunci „când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei”.

Alineatul (2) al articolului sus menţionat stipulează că dreptul material la acţiune în ceea ce priveşte solicitarea daunelor se prescrie „în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2)”.

Aşa cum a indicat mai sus, reclamantul trebuia să cunoască întinderea unei eventuale pagube încă de la data întocmirii dosarului penal de către Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. Brăila, respectiv 28.06.2012, sau, cel mai târziu, de la data întocmirii dosarului penal de către Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. Ialomiţa - 26.07.2012.

Chiar şi prin raportare la termenul general de 3 ani prevăzut de Codul civil, acţiunea din prezenta cauză este prescrisă, fiind introdusă la data de 05.12.2016.

În mod temeinic a apreciat Tribunalul Galaţi că este lipsit de obiect capătul de cerere privind solicitarea de efectuare a modificărilor în „cazierul auto”, în sensul de a se şterge menţiunile cu privire la suspendarea permisului (a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice), pentru următoarele motive:

La data de 11.07.2012, urmare a prezentării de către numitul D.A.R. a deciziei nr. 74/ 13.01.2011, pronunţată de Tribunalul Galaţi, instituţia noastră a procedat la efectuarea în „cazierul auto” a menţiunilor referitoare la admiterea plângerii contravenţionale ce a făcut obiectul cauzei sus-menţionate.

Prin urmare, solicitarea din primul capăt al cererii de chemare în judecată este lipsită de obiect. întrucât I.P.J.  Galaţi nu poate fi obligat la a pune în executare o hotărâre judecătorească ce a fost deja dusă la îndeplinire din luna iulie 2012.

Această menţiune nu mai figurează în aplicaţia informatică, fiind înlăturată cu mult anterior promovării acţiunii din prezenta cauză, aspect dovedit de instituţie.

„Cazierul auto” înregistrat cu numărul 831024/15.07.2014, depus de reclamant la dosarul cauzei, acesta regăsindu-se la filele 21-24 de fond, nu poate fi avut în vedere întrucât nu reflectă informaţiile din baza de date ce a fost restructurată după intrarea în vigoare la data de 18.10.2014 a Ordinului M.A.I. nr. 141/15.09.2014 privind evidenţa permiselor de conducere reţinute şi a sancţiunilor aplicate conducătorilor de autovehicule sau tramvaie (publicat în Monitorul Oficial).

Începând cu data intrării în vigoare, a ordinului sus-menţionat, Poliţia Română, are în vedere, în ceea ce îl priveşte pe reclamantul D.A.R. doar informaţiile existente în ..Istoricul sancţiunilor” (cu numărul 412936/16.02.2017), depus de reprezentantul instituţiei la dosarul cauzei.

Prin decizia civilă nr. 244/06.03.2019 Curtea de Apel Gaați a respins recursul ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Principala critică  a recurentului D.A.R. vizează modul de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune pentru capătul de cerere privind daunele materiale şi morale de către instanţa de fond, susţinând că înscrierea eronată a datelor cu  caracter personal din cazierul auto sunt drepturi personale, pe cale de consecinţă sunt imprescriptibile, conform art. 2502 alin. 1 şi 2 Cod civil.

Cu privire la această critică  va constata că nu este fondată, cât timp  temeiul de drept  al cererii sale,  îl  reprezintă disp.  art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr.  554/2004 „(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.”

Astfel, obiectul cererii îl reprezintă  obligarea  intimatei la efectuarea  modificărilor în cazierul auto cu privire la  suspendarea dreptului  de a conduce  iar, potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, termenul de prescripţie pentru despăgubire curge de la data la care a cunoscut sau  trebuia să cunoască  întinderea pagubei, dar nu mai târziu de 1 an prevăzut la art. 11 alin. 2.

Susţinerea recurentului că este un drept personal imprescriptibil cu privire la  prelucrarea datelor cu caracter personal prin folosirea de date  inexacte, nereale, nu poate fi primită, cât timp evidenţa permiselor de conducere reţinute şi a sancţiunilor aplicate conducătorilor  auto se face conform  OMAI nr. 141/2014,  fiind un drept prescriptibil, şi nu se  încadrează în disp. art. 2502 alin. 1 şi 2 Cod civil.

În speţă, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că data de la care recurentul reclamant a cunoscut  întinderea prejudiciului este data finalizării dosarelor penale nr.1029/P/2012 şi 1979/P/2012, 16.08.2012 şi 17.01.2013, iar în cauză cerere a fost  introdusă  la 15.12.2016, cu depăşirea termenului de prescripţie  prev. de art. 11 alin. 2 şi art. 19 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 554/2004, dar şi a termenului  general de  3 ani prevăzut  de art. 2517 Cod civil.

Susţinerea recurentului că  instanţa de fond trebuia să invoce din oficiu excepţia de nelegalitate a actelor administrative,  conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi primită, cât timp criticile de nelegalitate invocate de  recurent  vizează de fapt  aceleaşi apărări  de fond privind anularea unor menţiuni.

Totodată, va reţine că raportat la primul capăt de cerere,  efectuarea modificărilor în cazierul auto întrucât există o sentinţă  judecătorească,  instanţa de fond a reţinut  corect lipsa de obiect,  avându-se în vedere că în raport cu data promovării cererii de chemare în judecată,  5.12.2016,  anterior acestei date nu se mai  regăseşte consemnată menţiunea de  conducere fără permis corespunzător.

În consecinţă,  în baza art. 488 alin. 1 pct. 8  şi 6 li art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare