Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe contestatorul ZV şi pe intimata DIRECŢIA GENERALĂ CONTROL VENITURI PERSOANE FIZICE - DIRECŢIA PERSOANE FIZICE CU RISC FISCAL - DIN CADRUL ANAF, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal decizie instituire măsuri asiguratorii - sechestru asigurator.
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de faţă :
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. -/99/2019 la data de 16.05.2019, contestatorul ZV a formulat contestaţie împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A VEF 3072/09.04.2019, emisă de DIRECŢIA GENERALĂ CONTROL VENITURI PERSOANE FIZICE- DIRECŢIA PERSOANE FIZICE CU RISC FISCAL solicitând anularea deciziei de instituire a sechestrului asigurător şi, pe cale de consecinţă ridicarea sechestrului asigurător ca nelegal şi netemeinic instituit asupra bunurilor reclamantului.
În motivarea cererii deduse judecăţii, reclamantul a arătat următoarele:
In fapt, în perioada 03.09.2018- 09.04.2019 reclamantul a fost supus unei verificări a situaţiei fiscale aferentă perioadei 01.01.2014- 31.12.2015, dat fiind faptul că în perioada 2014-2015, ZV a creditat societatea prin depuneri în numerar in conturile societăţii S.C." J" SRL cu suma totală de 13.248.602 lei, din care i s-a restituit suma de 1.285.580 lei.
In analiza făcută de către organul fiscal în ceea ce priveşte sursele de fonduri pentru perioada 2014-2015, s-a concluzionat că utilizările de fonduri ale persoanei fizice exced surselor de fonduri identificate de către organul fiscal, respectiv cu suma de 6.859.267 lei pentru anul 2014 şi suma de 5.088.361 lei pentru anul 2015.
Faţă de aspectele de fapt şi de drept ce se regăsesc în actul administrativ contestat în cererea dedusă judecăţii sunt formulate următoarele precizări şi apărări/motive de nelegalitate:
1. Nemotivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile si imobile ale reclamantului, având în vedere conţinutul art. 213 alin.2 NCPF care prevede că măsurile asiguratorii pot fi dispuse " în cazuri excepţionale", respectiv "atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea".
Plecând de la conţinutul normei cuprinse de art. 213 NCPF este evident că, chiar şi atunci când organele fiscale constată îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor fiscale, nu există un temei suficient pentru luarea măsurilor asigurătorii, ci o astfel de măsură trebuie raportată la o anumită atitudine de rea-credinţă a debitorului, care încearcă să îşi sustragă, ascundă sau distrugă activele patrimoniale cu scopul de a zădărnici recuperarea de către organele fiscale a creanţelor fiscale.
Ca atare, pericolul la care face referire art. 213 NCPF trebuie să fie unul concret, obiectiv, demonstrat prin existenţa unor indicii care să conducă la concluzia că respectivul contribuabil urmează să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale care îi vor incumba.
Or, analizând decizia atacată, se constată că la fila 2 se regăseşte doar precizarea că: „întrucât la data emiterii prezentei decizii de instituire a măsurilor asigurătorii, acţiunea de verificare a situaţiei fiscale a persoanei este în curs de desfăşurare, însă au fost identificate, în acest stagiu al verificării fiscale, elemente care indică intenţia persoanei fizice verificate de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin ascunderea sursei veniturilor, sustragerea, risipirea şi înstrăinarea patrimoniului periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, echipa de verificare apreciază că este necesară dispunerea de măsuri asigurătorii”.
Reclamantul solicită instanţei să observe faptul că prin lipsa a motivării cu privire la reaua credinţă sau încercarea de sustragere de la colectare, de la indicarea oricărui element care să confirme pericolul iminent menţionat de dispoziţiile art. 213 N.C.P.F. este pus în imposibilitatea de a formula o apărare adecvată, întrucât nu are nici un element concret indicat de către organul fiscal care să facă posibilă verificarea susţinerilor din actul administrativ contestat.
Faţă de aceste aspecte consideră că această măsură prevăzută de către legiuitor ca fiind una excepţională a fost transformată de către organul fiscal ca fiind una de drept comun, ceea ce contravine voinţei legiuitorului.
Motivarea actelor administrative este o cerinţă obligatorie, garanţie a respectării legii, aşa cum rezultă din jurisprudenţa CJUE, motivarea necesităţii luării unei asemenea măsuri fiind obligatorie, cu atât mai mult cu cât, aşa cum rezultă din chiar actul atacat, acţiunea de verificare a situaţiei fiscale a persoanei nu a fost finalizată.
2. Se susţine de către organul fiscal faptul că persoana verificată nu a probat în totalitate cu documente justificative provenienţa fondurilor acumulate, sau că a prezentat, în opinia organelor de verificare documente pro causa, aspecte care ar conduce la concluzia că se impune luarea măsurilor asigurătorii.
Reclamantul apreciază că susţinerea făcută de către organul fiscal potrivit căreia contestatorul a dat dovada de rea credinţa atunci când a încheiat antecontracte de vânzare- cumpărare nu poate fi primită de către instanţa de judecată.
În primul rând, antecontractul de vânzare cumpărare încheiat de către ZV cu S.C. " V" SRL, a fost încheiat la 29.03.2017, cu mult înainte de primirea avizului, iar încheierea contractului de vânzare cumprare s-a făcut potrivit clauzelor contractuale asumate de părţi.
Totodată, în perioada 08.2018- 03.2019 societatea a cărui administrator este se afla in finalizarea unei investiţii cu fonduri europene, vânzările respective fiind făcute doar in scopul obţinerii de venituri pentru finalizarea proiectului european. Societatea administrată de către ZV s-a aflat, ca urmare a unor sechestre instituite la limita abuzului de către organul fiscal, intr-o imposibilitate reala de finalizare a proiectului european, motiv pentru care încheierea acelor antecontracte de vânzare - cumpărare a avut ca scop finalizarea investiţiei si in nici un caz sustragerea bunurilor.
În atare condiţii, deşi estimarea făcută de către organele de verificare ce nu are la baza o analiză completă a activităţii contribuabilului, neexistând o opinie exprimată in cadrul unei expertize de specialitate care să analizeze estimările făcute de către organul de verificare, viata acestuia este in mod real paralizată ca urmare a măsurilor de sechestru si poprire instituite asupra bunurilor si conturilor bancare.
Reclamantul consideră că în cauza pedinte swe regăseşte o apreciere a unei autorităţi publice ce se circumscrie unui exces de putere, aşa cum este definit in art.2 din Legea contenciosului administrativ.
Pe această linie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut prin decizia nr. 4868 din 14.12.2007- Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal- nepublicată- că: „într-un stat de drept, puterea discreţionară conferită autorităţilor publice nu poate fi privită ca o putere absolută şi fară limite, întrucât exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege, constituie exces de putere, conform dispoziţiilor art. 2 din Legea contenciosului administrativ”. Totodată, instaţa supremă a menţionat faptul că „oportunitatea exprimă un element al legalităţii, care derivă din capacitatea pe care o are autoritatea emitentă de a alege dintre mai multe soluţii posibile pe aceea care corespunde cel mai bine voinţei legiuitorului. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul utilizează sintagme ce semnifică puterea discreţionară a administraţiei, aceasta nu poate fi interpretată ca o libertate in afara legii, ci una în limitele acesteia”.
În drept sunt invocate dispoziţiile art.213 alin.13 Cod proc. fiscală.
În susținere se solicită proba cu înscrisuri, fiind ataşate cererii, formulate prin avocat Iacob Irina, cu împuternicire la dosar, înscrisurile de la filele 10-42 vol. I dosar.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată la solicitarea instanței.
La data de 01.08.2019 intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în reprezentarea Direcţiei Genererale Control Venituri Persoane fizice – Direcţia Persoane Fizice cu Risc Fiscal a formulat întâmpinare, solicitănd respingerea contestaţiei împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_VEF 3072/09.04.2019 ca netemeinică şi nefondată, iar în ceea ce priveşte capătul de cerere privind ridicarea măsurilor asigurătorii admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a A.N.A.F. prin Direcţia Generală Control Venituri Persoane Fizice - Direcţia Persoane Fizice cu Risc Fiscal competenţa pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii revine organului de executare.
Pârâta arată că Direcţia Generală Control Venituri Persoane Fizice prin Direcţia Persoane Fizice cu Risc Fiscal, potrivit O.P.A.N.A.F. nr. 3695/2015 este competentă să exercite verificarea situaţiei fiscale personale şi a activităţilor preliminare acesteia ; Direcţia Persoane Fizice cu Risc Fiscal reprezintă organul fiscal central care are competenţă în efectuarea verificării situaţiei fiscale personale a persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit, şi în scopul verificării situaţiei fiscale personale, organul fiscal central poate proceda, conform prevederilor art. 139, lit. g) din Legea nr. 207/2015 - privind Codul de procedură fiscală cu modificările şi completările ulterioare, la dispunerea măsurilor asigurătorii, în condiţiile legii; organul fiscal de verificare a situaţiei fiscale personale şi a activităţilor preliminare acesteia nu pune în executare Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii referitoare la impozitul pe venit estimat suplimentar prin verificarea situaţiei fiscale personale nr. A_VEF_3072 /09.04.2019.
Potrivit prevederilor art. 213 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu modificările şi completările ulterioare, măsurile asigurătorii se duc la îndeplinire, prin procedură administrativă, de către organul fiscal competent, iar potrivit Cap. III, lit. C, pct. 44 din O.P.A.N.A.F. nr. 2546/2016, măsurile asigurătorii dispuse de organul de control se duc la îndeplinire, de îndată, de către organul de executare, în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită.
Pentru punerea în executare, prin adresa nr. A_VEF_3073/09.04.2019, Direcţia Generală Control Venituri Persoane Fizice a transmis Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice laşi, 2 (două) exemplare ale Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_VEF_3072/09.04.2019 şi Procesul verbal nr. A_VEF_3070/09.04.2019, prin care au fost estimate obligaţiile fiscale.
Motivele invocate de reclamant în susţinerea cererii sale de anulare a măsurilor asigurătorii sunt:
1. Reclamantul susţine că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii este nemotivată, în special cu privire la reaua credinţă a acestuia sau încercarea de sustragere, de la indicarea oricărui element care să confirme pericolul iminent, reclamantul fiind în imposibilitatea de a-şi formula apărarea în mod adecvat;
2. Reclamantul, susţine că organul fiscal a motivat decizia de instituire a măsurilor asigurătorii prin aceea că persoana fizică verificată nu a probat în totalitate cu documente justificative provenienţa fondurilor acumulate sau că a prezentat, în opinia organelor de verificare fiscală, documente pro causa, în scopul justificării provenienţei numerarului utililizat în perioada 01.01.2014 - 31.12.2015 pentru creditarea SC J SRL cu suma totală de 13.248.602 lei, societate unde este asociat, administrator şi salariat; bunuri imobile aflate în proprietatea sa ulterior primirii avizului de verificare fiscală, motivează că aceste vânzări, s-au realizat în baza antecontractelor de vânzare cumpărare încheiate anterior primirii avizului de verificare, iar vânzarea propriu zisă, deşi a fost făcută ulterior primirii avizului de verificare, a fost determinată de „obţinerea de venituri pentru finalizarea proiectului european" întrucât " societatea administrată de dl ZV s-a aflat, ca urmare a unor sechestre instituite la limita abuzului de către organul fiscal, într-o imposibilitate reală de finalizare a proiectului european, motiv pentru care încheierea acelor antecontracte de vânzare cumpărare au avut ca scop finalizarea investiţiei şi în nici un caz sustragerea bunurilor".
3. Reclamantul susţine că, având în vedere faptul că acţiunea de verificare nu era finalizată la data instituirii măsurilor asigurătorii, estimarea obligaţiilor fiscale de către organul fiscal nu a fost însoţită de o expertiză de specialitate care să analizeze estimările făcute de organul de verificare.
Referitor la aspectele menţionate mai sus, invocate de persoana fizică verificată, pârâta arată:
Motivele invocate de persoana fizică verificată nu sunt de natură să conducă la anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_VEF_3072/09.04.2019, deoarece:
Persoana fizică ZV a făcut obiectul unei verificări a situaţiei fiscale personale pentru perioada 01.01.2014-31.12.2015, verificare ce a fost efectuată în baza prevederilor art. 138 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu modificările şi completările ulterioare şi în conformitate cu procedura stabilită prin Ordinul nr. 675/2018 privind aprobarea metodelor indirecte de stabilire a veniturilor şi a procedurii de aplicare a acestora.
La data emiterii Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii contestate, acţiunea de verificare fiscală era în desfăşurare, aceasta finalizându-se la data de 05.06.2019 prin întocmirea Raportul de verificare înregistrat cu nr. A_VEF_4394/06.06.2019 în baza căruia s-a emis Decizia de impunere privind impozitul pe venit stabilit suplimentar în cadrul verificării situaţiei fiscale personale nr. A_VEF_4396/06.06.2019, prin care au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare totale în sumă de 3.178.460 lei, din care obligaţii fiscale principale constând în impozit pe venitul din surse neidentificate în sumă de 2.153.484 lei şi obligaţii fiscale accesorii constând în dobânzi şi penalităţi de întârziere în sumă de 1.024.976 lei. Actele administrative menţionate au fost comunicate persoanei fizice ZV, pe bază de semnătură de primire la data de 15.07.2019.
Având în vedere data comunicării, respectiv 15.07.2019, scadenţa obligaţiilor fiscale stabilite suplimentar, precum şi a accesoriilor acestora este la data de 05.08.2019.
Astfel, măsurile asigurătorii instituite prin Decizia ce face obiectul dosarului nr. -/99/2019, devin executorii la data de 05.08.2019, conform art. 213, alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care prevăd "Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. "
În urma analizei situaţiei fiscale personale precum şi a mijloacelor de probă transmise pe parcursul verificării de către persoana fizică verificată, s-a constatat faptul că domnul ZV, a utilizat în perioada 01.01.2014-31.12.2015, fonduri a căror sursă nu a putut fi identificată de organul fiscal şi nici probată de persoana verificată şi care au fost următoarele:
În anul fiscal 2014, s-a constatat că persoana fizică a utilizat fonduri în sumă totală de 7.939.954 lei, astfel:
-a efectuat/plătit cheltuieli personale aferente traiului în cuantum de 532.937 lei,
-a acordat mai multe împrumuturi societăŢii J SRL în cuantum de 7.401.624 lei,
-a achitat impozite taxe Şi contribuŢii în sumă de 278 lei,
-a achitat onorarii notariale în sumă 37 lei,
-a plătit comisioane/speze bancare în cuantum de 78 lei,
-a plătit cu titlu de majorare capital social al SC J SRL suma de 5.000 lei.
şi a obţinut venituri totale în sumă de 538.322 lei, compuse din venituri impozabile declarate în sumă de 16.203 lei şi venituri neimpozabile în sumă totală de 522.119 lei ( constând în restituiri de împrumuturi acordate societăţii J S.R.L. în sumă de 517.616 lei, încasări subvenţii APIA în sumă de 4.388 lei şi fonduri rezultate din diminuarea disponibilităţilor din conturile bancare în sumă de 115 lei).
Din analiza situaţiei fiscale personale efectuată pentru anul fiscal 2014, au rezultat venituri suplimentare din surse neidentificate în sumă totală de 7.401.632 lei.
În anul fiscal 2015, s-a constatat că persoana fizică a utilizat fonduri în sumă totală de 6.964.728 lei, astfel :
-a efectuat/plătit cheltuieli personale aferente traiului în cuantum de 831.195 lei,
-a acordat mai multe împrumuturi societăţii J SRL în cuantum de 5.877.812 lei,
-a achitat impozite taxe şi contribuţii în sumă de 1.606 lei,
-a achitat onorarii notariale în sumă 1.350 lei,
-a plătit comisioane/speze bancare în cuantum de 601 lei,
-a plătit cu titlu de majorare capital social al SC T SRL suma de 1.800 lei,
-a plătit pentru achiziţia de bunuri imobile ( apartament) suma de 179.528 lei,
-a plătit prime de asigurare pentrui apartamentul achiziţionat suma de 246 lei,
-a restituit credit acordat de E 4 AII IFN SA suma de 70.590 lei.
şi a obţinut venituri totale în sumă de 907.086 lei, compuse din venituri impozabile declarate în sumă de 28.184 lei şi venituri neimpozabile în sumă totală de 878.902 lei ( constând în restituiri de împrumuturi acordate societăţii J S.R.L. în sumă de 774.800 lei, încasării de subvenţii de la APIA în sumă de 7.871 lei, acordarea unui credit de către E 4 AII IFN SA în cuantum de 95.898 lei şi fonduri rezultate din diminuarea disponibilităţilor deţinute în conturile bancare în sumă de 333 lei).
Din analiza situaţiei fiscale personale efectuată pentru anul fiscal 2015, au rezultat venituri suplimentare din surse neidentificate în sumă totală de 6.057.642 lei.
În conformitate cu prevederile art. 791 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare, aplicabile pentru perioada verificată, orice venituri constatate de organele fiscale, în condiţiile prevederilor Titlului VI - „Controlul fiscal", Cap. IV - Verificarea situaţiei fiscale personale de către organul fiscal central", art. 138 alin. (6) din Legea nr. 207 din 20 iulie 2015 privind Codul de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată, se impun cu o cotă de 16%, aplicată asupra bazei impozabile ajustate, pe baza procedurilor şi metodelor indirecte de reconstituire a veniturilor şi cheltuielilor, reglementate de prevederile O.PA.N.A.F. nr. 675/2018 privind aprobarea metodelor indirecte de stabilire a veniturilor şi a procedurii de aplicare a acestora.
Întrucât persoana verificată a utilizat fonduri cu mult mai mari decât sursele identificate, rezultând veniturile cu sursă neidentificată, pentru stabilirea bazei impozabile a fost utilizată metoda sursei şi cheltuirii fondului, conform prevederilor art. 22, alin. (1) şi alin. (2) lit. a) - "metoda sursei şi utilizării fondului este selectată atunci când se constată că persoana fizică verificată a utilizat fonduri în valoare mai mare decât sursele identificate" a procedurii de aplicare a acestora.
Deoarece persoana fizică supusă verificării situaţiei fiscale personale nu a justificat, pentru perioada verificată, sursa fondurilor care a permis alocările prezentate mai sus, iar prin procesul verbal nr. A_VEF_3070/09.04.2019 au fost estimate venituri a căror sursă nu a fost identificată în suma totală de 11.947.628 lei, organul fiscal a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_VEF_3072/09.04.2019, pentru obligaţii fiscale estimate suplimentar în cuantum de 2.795.861 lei, reprezentând impozit pe veniturile a căror sursă nu a fost identificată şi obligaţii fiscale accesorii.
Pentru estimarea bazei impozabile ajustate, aferentă perioadei 01.01.2014 -31.12.2015, echipa de verificare fiscală a calculat în baza operaţiunilor care au influenţat veniturile şi cheltuielile, balanţa veniturilor obţinute şi cheltuielilor efectuate de către persoana fizică ZV, fiind luate în considerare veniturile impozabile declarate, veniturile neimpozabile respectiv sumele încasate, cheltuielile totale, creşterile şi descreşterile nete ale activelor în perioada verificată, ţinând seama de forţa probantă a mijloacelor de probă administrate în cursul verificării fiscale.
La finalizarea verificării fiscale, s-au stabilit prin Decizia de impunere pentru privind impozitul pe venit stabilit suplimentar în cadrul verificării situaţiei fiscale personale nr. A_VEF_4396/06.06.2019, obligaţii fiscale suplimentare aferente perioadei verificate, în cuantum total de 3.178.460 lei , astfel:
-pentru anul 2014 - în sumă de 1.845.197 lei, din care 1.184.261 lei impozit pe venit şi 660.936 lei dobânzi şi penalităţi de întârziere,
-pentru anul 2015 - în sumă de 1.333.263 lei, din care 969.223 lei impozit pe venit şi 364.040 lei dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Faptul că dl. ZV a cheltuit semnificativ mai mult decât veniturile declarate arată nu doar un comportament fiscal din care se desprind constatări care au dus la emiterea deciziei de măsuri asigurătorii ci şi un comportament fiscal care prezintă riscuri de nedeclarare, neachitare şi sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, echipa de verificare constatând indicii temeinice ca persoana fizică să îşi risipească patrimoniul, periclitând şi/sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Un alt argument îl constituie şi atitudinea persoanei fizice, care pe parcursul verificării situaţiei fiscale personale, a făcut afirmaţii nesusţinute de probe, prezentând înscrisuri întocmite pro causa, care conţin informaţii nereale, cu scopul de a ascunde sursa reală, originală a fondurilor utilizate şi de a denatura constatările fiscale.
1. Referitor la afirmaţia reclamantului potrivit căreia decizia de instituire a măsurilor asigurătorii este nemotivată raportat la art. 213 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, pârâta susţine:
Pe parcursul verificării fiscale, organul fiscal a identificat fapte ale reclamantului care constituie indicii ale comportamentului său fiscal, precum şi predispoziţia acestuia de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor sale fiscale, aşa cum am prezentat pe larg în conţinutul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii şi în Procesul verbal nr. A_VEF_ 3070/09.04.2019, astfel:
-în încercarea de a găsi explicaţii pentru utilizările de fonduri care exced considerabil surselor de venituri declarate sau identificate, persoana fizică verificată a prezentat în copie, un contract de împrumut încheiat sub semnătură privată (fără a fi dat de dată certă) între dl ZV şi d-na ZC, fosta soţie a acestuia, în care se consemnează acordarea, la data de 15.07.2014, a unui împrumut în numerar, în sumă de 2.000.000 euro de către d-na ZC către dl. ZV.
Constatându-se că din evidenţele organului fiscal, dna ZC nu a realizat venituri care să justifice deţinerea unei asemenea sume, la solicitarea echipei de verificare fiscală, prin nota explicativă transmisă cu adresa nr. A_VEF_8455/13.12.2018 dar şi în urma discuţiei cu membrii echipei de verificare fiscală consemnată în Minuta întâlnirii nr. A_VEF_373/17.01.2019, d-na ZC a declarat că această sumă provine de la cetăţeanul sirian AB " patron al SC M SRL" care i-a furnizat 2.000.000 euro în numerar, la sediul acestei societăţi, fără a întocmi niciun înscris cu ocazia transferului de bani de la acesta. De asemenea d-na ZC a declarat că dl AB i-a predat cei 2.000.000 euro "cu două - trei zile înainte de predarea acestei sume către Z ".
Pentru verificarea informaţiilor furnizate de ZC şi ZV referitoare la provenienţa fondurilor de 2.000.000 euro de la cetăţeanul sirian AB, organul fiscal a procedat la solicitarea de informaţii şi documente de la instituţiile publice şi autorităţi ale statului român competente în supravegherea şi controlul traficului la frontiera de stat a României, respectiv la Inspectoratul General pentru Imigrări, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Direcţia Generală a Vămilor, iar din răspunsurile primite de la aceste autorităţi a rezultat faptul că cetăţeanul sirian AB nu figurează în evidenţele Inspectoratului General pentru Imigrări cu solicitări de acordare sau de prelungire a vizei de şedere pe teritoriul României în perioada 30.03.2014 - 31.07.2014, nu figurează în istoricul de intrări-ieşiri în/din România în ultimii 5 ani de la data solicitării informaţiilor, respectiv 30.03.2014 - 29.03.2019 şi Direcţia Generală a Vămilor nu a identificat cazuri de declarare/nedeclarare de numerar ale acestui cetăţean ( cu referire la sume peste 10.000 euro sau echivalent în numerar care se declară la intrarea/ieşirea în/din spaţiul comunitar, prin completarea declaraţiilor privind controlul numerarului la intrarea sau ieşirea din Comunitatea Europeană în temeiul Regulamentului 1899/05 art.3 alin.2 , la punctul de trecere a frontierei ) şi, nici alte informaţii privind persoana fizică AB în perioada 13.10.2008 - 15.07.2014 (toate aceste perioade incluzând intervalul de timp în care ZC a declarat că ar fi primit suma de bani de la AB şi ar fi transmis-o d-lui ZV).
Având în vedere că, potrivit susţinerilor d-nei ZC privind predarea în numerar de către dl. AB " cu două- trei zile înainte de predarea către Z" a sumei de 2.000.000 euro, cu care aceasta a împrumutat ulterior pe d-l. ZV la data de 15.07.2014, acţiunea implică prezenţa fizică a d-lui AB în România la sediul SC M SRL (locul unde s-ar fi făcut remiterea în numerar a fondurilor) în scopul predării banilor. Dar, aşa cum cum a rezultat din informaţiile primite de la Inspectoratul General pentru Imigrări, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi Direcţiei Generale Vamale, dl. AB nu s-a aflat pe teritoriul României în intervalul de timp specificat ca dată aproximativă a predării sumei de 2.000.000 euro, respectiv " cu două - trei zile înainte de predarea către Z" care a fost menţionată ca având loc la data de 15.07.2014.
Constatarea acestei situaţii probează faptul că înscrisul prezentat de d-l ZV numit contract de împrumut este întocmit pro causa, în scopul creării aparenţei existenţei unei surse de fonduri la dispoziţia dlui ZV, şi conţine date nereale privind existenţa sume de 2.000.000 euro în posesia acestuia,document prin care persoana verificată a încercat să justifice sursa fondurilor utilizate pentru creditarea societăţii J SRL. Rezultă, astfel, intenţia d-lui ZV, susţinut de d-na ZC, de a ascunde sursa reală, originală a sumelor de bani cu care persoana verificată a creditat societatea, invocând surse de fonduri primite în numerar de la un cetăţean sirian care nu banilor în numerar.
Pe parcursul verificării situaţiei fiscale personale, reclamantul ZV a făcut afirmaţii nesusţinute de probe, cu scopul de a ascunde sursa venitului şi de a denatura constatările fiscale. Astfel, acesta a declarat că deţinea la data de 01.01.2014, în numerar, suma de 3.000.000 lei acumulată din salarii, pensii şi vânzări de imobile, însă, organul fiscal a constatat, în urma consultării informaţiilor din evidenţele fiscale că aceste surse de venit au fost mult inferioare, insuficiente pentru ca să existe măcar posibilitatea acumulării într-un interval de timp rezonabil, a sumei de 3.000.000 lei. Faptul că dl. ZV nu a susţinut cu documente justificative sursele şi valoarea venituri indicate ( documentele depuse -carte de muncă şi cupon de pensie, precum şi trei contracte de vânzare bunuri imobile din anii 2005-2007 nu justifică posibilitatea acumulării acestei sume) ce au permis utilizarea fondurilor de mai sus, indică de asemenea un set de acţiuni de ascundere a sursei reale a fondurilor utilizate cu scopul de a se sustragere de la plata obligaţiilor fiscale impuse.
Reclamantul ZV s-a sustras de la declararea drepturilor de creanţă din patrimoniul său, constatare bazată pe informaţiile rezultate din evidenţele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi a celor comunicate de către BIN Z cu adresa înregistrată la DGCVPF cu nr. A_VEF_2905/ 03.04.2019, deoarece din aceste informaţii a rezultat că persoana fizică verificată a întreprins acţiuni prin care şi-a diminuat patrimoniul imobiliar, acţiuni pe care le-a ascuns organului fiscal prin nedeclararea în Declaraţia de patrimoniu şi de venituri a drepturilor de ipotecă legală asupra imobilelor înstrăinate, respectiv a drepturilor de creanţă reprezentând diferenţe de sume de încasat din preţul total al imobilelor vândute, fiind astfel probată intenţia de a ascunde fondurile obţinute din vânzarea imobilelor aflate în proprietatea sa.
Urmare solicitării de depunere a declaraţiei de patrimoniu şi de venituri formulată prin avizul de verificare fiscală cu nr. A_VEF_3050/25.06.2018, în termen de 60 de zile de la data comunicării avizului de verificare (respectiv până la data de12.09.2018 ), dl ZV cu adresa înregistrată la DGCVPF cu nr. A_VEF_5468/10.09.2018 a solicitat amânarea termenului de depunere a declaraţiei de patrimoniu şi venituri motivând implicarea sa, în calitate de administrator al SC J SRL, în implementarea unui proiect de edificare a unei construcţii industriale pentru care această societate a beneficiat de finanţare nerambursabilă prin Programul Operaţional Regional, indicând codul proiectului ca fiind SMIS 38606. Constatând realitatea alocării finanţării nerambursabile pentru SC J SRL, organul fiscal a aprobat amânarea termenului de prezentare a Declaraţiei de patrimoniu şi venituri pentru data de 11.10.2018.
Din informaţiile obţinute ulterior de organul fiscal din sursele mai sus precizate, a rezultat că dl. ZV a întocmit, în perioada cuprinsă între data comunicării avizului de verificare fiscală şi data până la care s-a aprobat amânarea termenului pentru depunerea declaraţiei de patrimoniu şi de venituri, respectiv la data de 10.08.2018 , 09.10.2018 şi 10.10.2018 ( ulterior primirii avizului de verificare fiscală ) contractele de vânzare-cumpărare pentru vânzarea imobilelor aflate în proprietatea sa, care au fost autentificate de BIN Z cu nr. 1315/10.08.2018, 1768/10.10.2018, 1754/09.10.2018 şi 1752/09.10.2018. Deşi demersurile în vederea vânzării acestor imobile au fost efectuate prin încheierea de antecontracte de vânzare cumpărare în anul 2016 şi parte din preţul vânzării a fost încasat în anul 2016, 2017 şi în prima jumătate a anului 2018, în contractele de vânzare cumpărare menţionate, sunt stipulate diferenţe de sume de încasat cu scadenţă ulterioară datei comunicării avizului de verificare fiscală, pentru care dl. Z a dobândit drept de ipotecă legală asupra imobilelor până la data primirii sumelor respective.
Dl. ZV a solicitat amânarea şi a beneficiat de termenul de 30 de zile pentru depunerea Declaraţiei de patrimoniu şi venituri şi pentru a încheia contracte de vânzare declararea acestora organului fiscal. De asemenea, după cum s-a menţionat în Minuta întâlnirii nr. A_VEF_5245/ 03.09.2018 încheiată la începerea verificării fiscale, deşi persoanei fizice i s-a explicat în detaliu modul şi necesitatea completării corecte şi complete a Declaraţiei de patrimoniu şi de venituri, acesta nu a înscris în declaraţie drepturile de creanţă constând în diferenţe de preţ de încasat în viitor, de la cumpărătorii imobilelor pentru care a perfectat vânzările la data de 10.08.2018, data 09.10.2018 şi data 10.10.2018, neîndeplinindu-şi obligaţia de a declara toate elementele patrimoniale, persoana cunoscând că declaraţia de patrimoniu solicitată intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 326 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal cu modificările şi completările ulterioare, prin aceasta persoana evitând indisponibilizarea acestor sume de către organul fiscal, faptă ce probează acţiunea de ascundere a patrimoniului.
Mai mult, în conţinutul contestaţiei depuse la Tribunalul Iaşi împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii care face obiectului prezentului dosar, chiar reclamantul a declarat că : " Societatea administrată de către ZV s-a aflat, ca urmare a unor sechestre instituite la limita abuzului de către organul fiscal, într-o imposibilitate reală de finalizare a proiectului european , motiv pentru care încheierea acelor antecontracte de vânzare cumpărare a avut ca scop finalizarea investiţiei şi în nici un caz sustragerea bunurilor", din această susţinere rezultând clar, că şi în calitatea sa de administrator şi asociat unic al J SRL, persoana fizică a acţionat pentru ascunderea şi sustragerea de la executare a unor bunuri personale, îngreunând recuperarea obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat de către entitatea juridică.
Referitor la acest aspect, echipa de verificare a constatat, din conţinutul contractelor de vânzare cumpărare autentificate de BIN Z cu nr. 1752/09.10.2018, nr. 1754/ 09.10.2018, nr. 1768/10.10.2018 şi nr. 1315/10.08.2018, că bunurile imobile care au fost vândute de ZV după începerea verificării fiscale, au fost achiziţionate de acesta de la propria societate - J SRL, în data de 23.08.2016, cu puţin înainte de încheierea de către ZV a antecontractelor de vânzare-cumpărare cu persoanele juridice F SRL, C SRL, V SRL şi cu persoana fizică PNG. În acelaşi timp, echipa de verificare a cunoscut şi faptul că, urmare a inspecţiilor fiscale efectuate la persoana juridică J SRL finalizate prin întocmirea RIF nr. F-VS 254/24.11.2017 şi RIF nr. F-VS 271/05.12.2017, prin care au rezultat obligaţii fiscale care au determinat organului de inspecţie fiscală să dispună instituirea măsurilor asigurătorii asupra activelor societăţi, administratorul ZV a procedat la vânzarea imobilelor proprietatea firmei către sine, încheind antecontracte de vânzare cumpărare menţionate mai sus, în baza cărora a încasat, parţial contravaloarea vânzărilor, în conturile bancare personale ( vânzarea imobilelor de către SC J SRL trebuia urmată de încasarea contravalorii lor în conturile acestei societăţi şi, prin măsurile asigurătorii ce au fost instituite asupra conturilor bancare ale societăţii, aceste fonduri ar fi dus la stingerea obligaţiilor fiscale pentru care au fost instituite măsurile asigurătorii de către Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul DGRFP Iaşi).
Din motivaţia reclamantului, pârâta a constatat faptul că acesta recunoaşte că antecontractele de vânzare cumpărare au fost încheiate cu scopul de a încasa contravaloarea imobilelor şi a direcţiona sumele obţinute în scopul finalizării proiectului finanţat parţial cu fonduri europene, prin această acţiune persoana sustrăgându-se de fapt de la executarea măsurilor asigurătorii dispuse de organul fiscal " la limita abuzului" dispuse asupra activelor SC J SRL.
Având în vedere faptul că reclamantul, dl. ZV, a mai întreprins şi în trecut, în calitate de administrator şi acţionar al SC J SRL, dar şi în nume propriu, acţiuni de sustragere a bunurilor şi creanţelor asupra cărora se aflau instituite măsuri asigurătorii persoana fizică va avea aceeaşi conduită, zădărnicind sau îngreunând colectarea creanţelor fiscale stabilite în urma verificării situaţiei sale fiscale personale.
Prin urmare, nu simpla constatare a neîndeplinirii unor obligaţii fiscale, ci constatarea riscurilor prezentate mai sus, îndreptăţesc echipa de verificare fiscală să aprecieze ca fiind necesară dispunerea măsurilor asigurătorii, întrucât pericolul ca persoana verificată să se sustragă, să-şi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea este evident şi concret demonstrat.
Din considerentele prezentate mai sus, organul fiscal a considerat oportună instituirea măsurilor asigurătorii.
Faptul că dl ZV a cheltuit semnificativ mai mult decât veniturile declarate arată nu doar un comportament fiscal din care se desprind constatări ce au determinat necesitatea instituirii de măsuri asigurătorii, ci şi un comportament fiscal care prezintă riscuri de nedeclarare, neachitare, sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, întrucât atât timp cât persoana fizică verificată a ascuns în trecut o serie de venituri pe care nu le-a declarat în cuantum ridicat (13.459.274 lei în perioada 2014 şi 2015 ), îngreunând în mod evident aplicarea legislaţiei fiscale, acesta va proceda şi în continuare în aceeaşi manieră, dovada comportamentului fiscal fraudulos constând în ascunderea unei părţi din patrimoniu şi sustragerea lui de la impozitare fiind astfel făcută. Această concluzie este îndreptăţită având în vedere că, pe lângă comportamentul fiscal necorespunzător de până acum al persoanei fizice verificate, există şi o serie de date suplimentare care indică pericolul ca acesta să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale. Astfel, un aspect este acela că suma veniturilor nedeclarate ( 13.459.274 lei în perioada 2014 şi 2015) este semnificativă, neputând fi rezultatul unei erori sau omisiuni, ci mai degrabă a unei intenţii de ascundere a acestora. Pe de altă parte, persoana fizică verificată a furnizat informaţii vădit şi semnificativ nereale în legătură cu sumele în numerar deţinute la începutul perioadei verificate, a prezentat înscrisuri care, în baza informaţiilor obţinute de organul fiscal de la autorităţi competente în supravegherea şi evidenţa traficului la frontiera de stat a României, s-au dovedit false, persoana întocmind documente pro-causa, cu scopul creării aparenţei existenţei unei surse care să justifice originea şi provenienţa fondurilor pe care persoana fizică le-a utilizat pentru creditarea J SRL cu suma de 13.459.274 lei, şi astfel, să inducă organului fiscal o altă stare de fapt fiscală, nereală, asupra situaţiei fiscale personale, prin diminuarea bazei impozabile şi a impozitului pe venit datorat bugetului de stat.
Organul fiscal consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 213 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală pentru justificarea instituirii măsurilor asigurătorii, nu prin simpla constatatre a neîndeplinirii obligaţiilor fiscale de către reclamant, ci întrucât s-a probat, urmare manoperelor reclamantului, aşa cum s-a prezentat mai sus, că acesta a întreprins acţiuni concrete de ascundere şi de înstrăinare a patrimoniului efectuate cu intenţie ( întocmirea cu bună ştiinţă de înscrisuri care prezintă informaţii nereale, solicitarea datei de amânare a începerii verificării fiscale cu 30 de zile în scopul definitivării în acest interval a vânzărilor bunurilor sale imobile, nedeclararea în Declaraţia de patrimoniu şi venituri a drepturilor de creanţă ce decurg din contractele de vânzare cumpărare de bunuri imobile cu plata în rate, scopul declarat de către reclamant chiar în contestaţia formulată şi depusă la Tribunalul laşi care face obiectul prezentului dosar nr. -/99/2019, fiind acela de încasare a contravalorii imobilelor vândute în asemenea modalitate încât să evite sechestrul instituit de organul fiscal în urma unei inspecţiilor fiscale efectuate la SC J SRL).
Pe lângă riscurile prezentate mai sus, există şi istoricul comportamentului fiscal al reclamantului, precum şi refuzul de a furniza informaţii corecte şi complete pe parcursul controlului, persoana refuzând o cooperare reală şi sinceră cu organul fiscal aşa cum impun prevederile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 10 - Obligaţia de cooperare: „Contribuabilul/Plătitorul este obligat să coopereze cu organul fiscal în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realităţii, şi prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute, cu respectarea prevederilor în materie penală şi procesual penală.
Contribuabilul/Plătitorul este obligat să întreprindă măsurile în vederea procurării mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilităţilor ce îi stau la dispoziţie", şi nici nu a intenţionat să coopereze, având în vedere că încă de la începutul verificării fiscale, aşa cum s-a consemnat în Minuta nr. A_VEF_6781/25.10.2018, acesta a menţionat că nu are alte declaraţii de făcut şi că va efectua numai demersurile pe care le consideră justificate pentru a proba elementele de patrimoniu declarate.
Mai mult, îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 213 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală este justificată şi prin aceea că nu se poate reţine că intenţia legiuitorului a fost aceea ca să definească existenţa pericolului de ascundere, sustragere sau risipire a patrimoniului şi nici necesitatea ca organul fiscal să aştepte producerea fenomenului, respectiv golirea conturilor sau vânzarea activelor, pentru că atunci măsurile asigurătorii ar fi total inutile, iar recuperarea creanţei ar fi cvasi imposibilă.
Pericolul sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului nu trebuie să fie unul iminent, absolut cert şi dovedit prin probe incontestabile, ci este îndeajuns să existe suspiciuni serioase şi indicii concrete, suficient de bine conturate, privind posibilitatea reală ca debitorul să îşi ascundă sau să îşi sustragă patrimoniul de la aplicarea normelor fiscale, aceasta cu atât mai mult cu cât măsurile asigurătorii nu sunt acte de executare silită ci măsuri care pot fi luate şi înaintea emiterii titlului de creanţă, deci înainte de lămurirea deplină a situaţiei de fapt şi de drept, la un moment când există doar indicii serioase şi relevante privind situaţia fiscală a debitorului şi comportamentul fiscal al acestuia. Organul fiscal ia în considerare că legea nu impune ca debitorul să facă acte concrete de ascundere, sustragere ori risipire, fiind suficient să existe doar pericolul săvârşirii unor asemenea fapte ( dovedit fie prin efectuarea de acte pregătitoare sustragerii sau ascunderii bunurilor ori identificate în comportamentul fiscal obiţnuit al persoanei fizice verificate), sechestrul asigurător având un pregnant caracter preventiv.
2. În ceea ce priveşte obligaţia de cooperare şi de furnizare de informaţii şi probe în scopul stabilirii situaţiei sale fiscale reale statuate de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală la art. 10, alin.1 şi 2, art.64, alin 1 şi art.73, echipa de verificare fiscală a adresat în scris invitaţii de a se prezenta la sediul organului fiscal ori de a comunica în scris informaţii şi documente justificative, la care dl. ZV a dat curs, dar a răspuns întrebărilor adresate cu răspunsuri " întrebare abuzivă şi fără sens", " Niciodată în viaţa mea nu am făcut colecţie de bonuri nefiind obligat prin lege", etc, refuzând o cooperare reală cu organul fiscal aşa cum impun prevederile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 10 - Obligaţia de cooperare, iar la întâlnirea înregistrată în Minuta nr. A_VEF_6781/25.10.2018, acesta a menţionat că nu are alte declaraţii de făcut şi că va efectua numai demersurile pe care le consideră justificate pentru a proba elementele de patrimoniu declarate.
În acest context şi coroborat cu informaţiile nereale, declaraţiile intenţionat incomplete referitoare la drepturile sale de creanţă din perioada verificată, precum şi înscrisurile pro causa prezentate, s-a constatat lipsa de interes şi cooperare şi intenţia de împiedicare a organului fiscal să stabilească situaţia sa fiscală reală şi, pe cale de consecinţă rezultând intenţia persoanei de sustragere de la obligaţiile fiscale ce decurg din stabilirea bazei impozabile ajustate şi a impozitui pe venit datorat bugetului general consolidat al statului.
3. În ceea ce priveşte constatarea organului fiscal potrivit căreia persoana fizică s-a sustras de la declararea drepturilor de creanţă rezultate din contractele de vânzare cumpărare de bunuri imobile pentru care anterior primirii avizului de verificare fiscală fuseseră încheiate antecontracte de vânzare, pârâta arată că în conţinutul contestaţiei depuse la Tribunalul Iaşi împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii care face obiectului prezentului dosar, respectiv -/99/2019 , chiar reclamantul a declarat că: " Societatea administrată de către ZV s-a aflat, ca urmare a unor sechestre instituite la limita abuzului de către organul fiscal, într-o imposibilitate reală de finalizare a proiectului european, motiv pentru care încheierea acelor antecontracte de vânzare cumpărare au avut ca scop finalizarea investiţiei şi în nici un caz sustragerea bunurilor".
Reaua credinţă este demonstrată prin aceea că reclamantul, dl. ZV :
-a cumpărat bunurile imobile de la J SRL cunoscând că, urmare inspecţiilor fiscale efectuate la această societate, aceste bunuri vor fi destinate executării silite pentru recuperarea creanţelor fiscale datorate de către această societate. Faptul că reclamantul cunoştea iminenţa executării silite rezultă chiar din conţinutul prezentei contestaţii depuse la Tribunalul Iaşi, şi este probată de faptul că, ZV, în calitate administrator al societăţii, şi-a vândut sieşi bunurile imobile ale societăţii, şi apoi, la scurt timp ( 1-2 luni) a încheiat antecontractele de vânzare cumpărare cu persoanele juridice şi fizice mai sus menţionate în baza cărora, a încasat în conturile bancare personale, contravaloarea parţială a acestor imobile, decapitalizând societatea şi sustrăgând aceste venituri de la executarea silită instituită asupra SC J SRL.
-a solicitat amânarea datei de începere a verificării fiscale şi a termenului de depunere a Declaraţiei de patrimoniu şi de venituri cu scopul de a finaliza vânzarea imobilelor aflate încă în patrimoniul său şi, prin nedeclararea creanţelor viitoare de încasat ce au rezultat în urma acestor vânzări în Declaraţie de patrimoniu şi de venituri solicitată de organul fiscal, a ascuns venituri viitoare ce pot fi supuse executării silite.
Această acţiune, ce a avut scopul de a împiedica organul fiscal să identifice corect deţinerile sale patrimoniale şi fluxurile de numerar reale, indică intenţia de a-şi ascunde patrimoniul deţinut.
Data contractelor de vânzare cumpărare este cuprinsă între data comunicării avizului de verificare şi data limită de depunere a Declaraţiei de patrimoniu şi de venituri.
-nu a declarat în Declaraţia de patrimoniu şi venituri drepturile de creanţă rezultate din contractele de vânzare cumpărare a imobilelor mai sus menţionate, urmare încasării preţului în rate, deşi o parte din rate nu erau încasate încă la data depunerii declaraţiei, încasarea având loc la o dată ulterioară.
Din contestaţia formulată, reclamantul recunoaşte că aceste antecontracte de vânzare cumpărare au fost încheiate cu scopul de a încasa contravaloarea imobilelor şi a direcţiona sumele obţinute în alt scop ( motivează finalizarea proiectului finanţat parţial cu fonduri europene ), sustrăgându-se astfel de la executarea măsurilor asigurătorii dispuse de organele de inspecţie fiscală "la limita abuzului" asupra activelor SC J SRL.
4. Referitor la faptul că instituirea măsurilor asigurătorii pentru obligaţii fiscale estimate, înainte de finalizarea verificării fiscale, nu a fost însoţită de o expertiză de specialitate care să analizeze estimările făcute de organul de verificare, pârâtul arată.
Pentru estimarea bazei impozabile ajustate, aferentă anilor fiscali 2014 şi 2015, echipa de verificare fiscală a avut în vedere operaţiunilor care au influenţat veniturile şi/sau cheltuielile, balanţa veniturilor şi cheltuielilor efectuate de către persoana fizică ZV, fiind luate în considerare veniturile, respectiv sumele încasate, cheltuielile totale, veniturile neimpozabile, creşterile şi descreşterile nete ale activelor în perioada verificată, ţinând cont de forţa probantă a mijloacelor de probă administrate în cursul acţiunii de verificare. Totalitatea acestor activităţi constituie acţiunea de verificare fiscală în urma căreia se stabileşte situaţia fiscală reală a persoanei fizice.
Termenul "estimat" prevăzut de O.P.A.N.A.F. nr. 2546/2016 - privind dispunerea şi instituirea măsurilor asigurătorii, se referă la valoarea creanţelor datorate, rezultate într-un anumit stadiu al verificării fiscale, existând posibilitatea de a apărea informaţii şi mijloace de probă noi, relevante, care să modifice constatările parţiale de la un moment dat.
Verificarea fiscală a fost efectuată de către inspectorii fiscali, respectiv personal de specialitate, desemnaţi prin ordinul de serviciu în acest scop, care are competenţa şi pregătirea profesională să efectueze această verificare .
Pe parcursul verificării situaţiei fiscale personale, echipa de verificare nu a identificat situaţii care să impună solicitarea opiniei unor experţi tehnici, datorită faptului că activităţile procedurale desfăşurate şi constatările rezultate sunt pur fiscale şi au la bază prevederile Legii nr. 571/2003 - privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare, verificarea fiscală în sine fiind efectuată în baza prevederilor Codului de procedură fiscală.
O eventuală expertiză de specialitate menţionată de reclamant asupra rezultatelor finale ale verificării fiscale poate fi dispusă de către organele competente, după finalizarea acţiunii de verificare.
Totodată, la finalizarea verificării fiscale, s-au stabilit, prin Decizia de impunere pentru privind impozitul pe venit stabilit suplimentar în cadrul verificării situaţiei fiscale personale cu nr. A_VEF_4396/06.06.2019, obligaţii fiscale suplimentare totale, aferente perioadei verificate, respectiv anii fiscali 2014 şi 2015, în sumă de 3.178.460 lei, astfel:
-pentru anul 2014, în sumă de 1.845.197 lei, din care impozit pe venit -1.184.261 lei şi obligaţii fiscale accesorii constând în dobânzi şi penalităţi de întârziere în sumă de 660.936 lei,
-pentru anul 2015, în sumă de 1.333.263 lei, din care impozit pe venit suma de 969.223 lei şi obligaţii fiscale accesorii, dobânzi şi penalităţi, în sumă de 364.040 lei, rezultând faptul că, la finalizarea verificării fiscale, sumele reprezentând obligaţii fiscale stabilite suplimentar sunt mai mari decât cele estimate prin procesului verbal care a stat la baza Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, aceasta urmare analizei, corelării şi coroborării tuturor informaţiilor şi mijloacelor de probă deţinute sau obţinute de către organul fiscal pe tot parcursul verificării.
În consecinţă, faptul că domnul ZV nu a susţinut cu documente/mijloace de probă sursele de fonduri care au permis utilizările prezentate mai sus, a prezentat înscrisuri conţinând informaţii nereale, a ascuns, prin nedeclarare, drepturi de creanţă din patrimoniul său, indică un set de acţiuni de ascundere a elementelor sale patrimoniale şi acţiuni de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale impuse. Astfel, a fost necesară dispunerea să-şi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Pe parcursul verificării situaţiei fiscale s-a constatat că persoana fizică supusă verificării situaţiei fiscale personale nu şi-a îndeplinit, în totalitate, obligaţia de a colabora la determinarea stării de fapt fiscale reale, obligaţie prevăzută de art. 10 precum şi de art. 138 alin. (13) din Legea nr. 207/2015, fapt care să conducă la stabilirea obligaţiilor fiscale.
Astfel, pe parcursul verificării situaţiei fiscale personale:
-persoana fizică verificată nu a probat în totalitate cu documente justificative, conform prevederilor art. 10, alin. (1) - (2), art. 64 alin (1) şi art. 73 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, existenţa şi nici provenienţa reală, originală a fondurilor acumulate/deGinute în numerar la data de 01.01.2014;
-persoana fizică verificată a prezentat înscrisuri întocmite pro causa care indică surse nereale de fonduri, cu scopul de a justifica existenţa şi provenienţa licită a fondurilor care au fost utilizate pentru creditarea SC J SRL şi astfel, manoperi care ar fi putut denatura constatările fiscale prin diminuarea bazei impozabile privind impozitul pe venituri din surse neidentificate şi a impozitului pe venit datorat.
Contractul de împrumut dintre ZV şi ZC nu constituie document care să reflecte o operaţiune reală din motivele prezentate mai sus, organul fiscal probând intenţia de ascundere a sursei reale a fondurilor ce au fost utilizate pentru creditarea J SRL, operaţiuni care au constituit principala cauză pentru care au rezultat constările din actul administrativ fiscal emis.
Dl ZV a prezentat acest înscris cunoscând că acest document conţine informaţii false pe care le-a prezentat organului fiscal ca probe ale surselor de venit, dovedind încălcarea flagrantă a principiului bunei credinţe statuat de art. 12 Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală care prevede: „Relaţiile dintre contribuabil/plătitor şi organul fiscal trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă.
Contribuabilul/Plătitorul trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile şi să îşi exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi să declare corect datele şi informaţiile privitoare la obligaţiile fiscale datorate”.
-persoana fizică verificată s-a sustras de la declararea drepturilor de creanţă din patrimoniul său, aşa cum am prezentat mai sus, fiind astfel probată intenţia de a ascunde fondurile obţinute din vânzarea imobilelor aflate în proprietatea sa.
-veniturile realizate în perioada următoare verificării fiscale de către persoana fizică verificată sunt mici, raportat la sumele stabilite, fapt ce ar îngreuna considerabil colectarea, cu atât mai mult cu cât persoana fizică verificată a făcut dovada lipsei de interes în relaţia cu organul fiscal, prin refuzul de cooperare sinceră şi prin prezentarea cu bună ştiinţă de documente false,
-persoana fizică verificată nu şi-a arătat disponibilitatea în timpul verificării situaţiei fiscale personale de a achita impozitul pe venit aferent veniturilor cu sursă neidentificată.
-istoricul de neconformare la respectarea obligaţiilor fiscale ( inclusiv a celor privind declararea şi plata ) a dlui ZV, atât ca persoană fizică supusă verificării situaţiei fiscale personale dar şi în calitatea sa de administrator al entităţii juridice J SRL, a determinat echipa de verificare să procedeze la instituirea măsurilor asigurătorii, scopul fiind tocmai protejarea dreptului de creanţă în raport cu alti creditori.
În cazul măsurilor asigurătorii bunurile asupra cărora au fost instituite sechestre asigurătorii sunt indisponibilizate, conservate, protejate, aceasta fiind însăşi esenţa luării acestor măsuri. Măsurile asigurătorii sunt măsuri de indisponibilizare si conservare de natură să împiedice contestatorul să îşi diminueze activul patrimonial. Măsurile asigurătorii nu sunt măsuri de executare silită, ci mijloace procedurale care au ca scop doar asigurarea organului fiscal, prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului, asupra posibilităţii de realizare efectivă a executării silite dacă va obţine un titlu executoriu.
Organul fiscal precizează că prin măsurile asigurătorii dispuse nu s-a creat niciun prejudiciu contestatorului, iar măsurile luate nu sunt excesive raportat la constatările rezultate din verificarea fiscală.
Urmare finalizării verificării situaţiei fiscale a persoanei fizice ZV, deoarece, organul fiscal central a constatat fapte care ar putea întruni elementele constitutive ale unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005 şi Legea nr. 656/2002, a întocmit Sesizarea Penală nr. A VEF 4408/16.07.2019, ce a fost transmisă Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi.
Potrivit prevederilor art. 210 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală coroborate cu cele ale O.P.A.N.A.F. nr. 2546/2016, lit. D, pct. 49-54, organul fiscal emitent al decizie de instituire a măsurilor asigurătorii, nu a fost informat de către organul de executare competent cu ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse, despre solicitarea persoanei fizice ZV de a se constitui garanţii, generată de dorinţa reclamantului de a suspenda executarea silită.
În drept sunt invocate dispoziţiile Codului de procedură fiscală, ale Codului fiscal, cu modificările si compeltarile ulterioare, ale Codului de procedură civilă, ale OPANAF nr. 2546/2016 pentru aprobarea Procedurii de aplicare a măsurilor asigurătorii de către organele fiscale competente şi pentru aprobarea modelelor, modului de utilizare şi de păstrare a unor formulare si orice alte temeiuri invocate in cuprinsul prezentei intampinari.
În apărare se solicită proba cu înscrisuri, fiind ataşată întâmpinării, la filele 83-200 vol. I, 1-200 vol. II şi 1-109 vol. III, documenatţai care a stat la baza actelor administrative contestate.
În data de 05.11.2019 reclamantul a formulat şi depus răspuns la întâminare.
Cu privire la capătul de cerere privind anularea deciziei de instituire a sechestrului asigurator, cu referire la invocarea excepţiei de necompetenţă în raport de această pretenţie, prin încheierea din data de 29.11.2019 instanţa a dispus disjungerea acestei pretenţii şi formarea unui dosar separat prin repartizare manuală la acelaşi complet.
Analizând actele şi lucrările dosarului, asupra fondului cauzei, instanţa reţine următoarele:
În mod prealabil, instanţa constată că în prezentul dosar, faţă de cadrul procesual restrâns ca urmare a disjungerii pretenţiei privind ridicarea sechestrului asigurător (calificată de instanţă ca fiind o cerere aferentă unei contestaţii la executare), instanţa este învestită doar cu judecarea capătului de cerere principal – contestaţie împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A VEF 3072/09.04.2019, emisă de DIRECŢIA GENERALĂ CONTROL VENITURI PERSOANE FIZICE- DIRECŢIA PERSOANE FIZICE CU RISC FISCAL.
Nu se impune, aşadar, nici soluţionarea excepţiei invocate prin întâmpinare cu referire la pretenţia disjunsă.
Pe fondul cererii, instanţa reţine:
DIRECŢIA GENERALĂ CONTROL VENITURI PERSOANE FIZICE- DIRECŢIA PERSOANE FIZICE CU RISC FISCAL din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a procedat la emiterea deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. A VEF 3072/09.04.2019, potrivit prevederilor art. 213 alin. 2 si 4 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala.
Contrar celor susţinute de contestator în cererea dedusă judecăţii, măsura a fost amplu motivată, atâta în fapt cât şi în drept, organul fiscal făcând referire la probele administrate în susţinerea măsurii, cu indicarea şi ataşarea acestora la dosar.
Astfel, în conţinutul deciziei contestate, organul fiscal arată următoarele:
Persoana fizică ZV a făcut obiectul unei verificări a situaţiei fiscale personale pentru perioada 01.01.2014-31.12.2015, verificare ce a fost efectuată în baza prevederilor art. 138 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu modificările şi completările ulterioare şi în conformitate cu procedura stabilită prin Ordinul nr. 675/2018 privind aprobarea metodelor indirecte de stabilire a veniturilor şi a procedurii de aplicare a acestora.
La data emiterii Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii contestate, acţiunea de verificare fiscală era în desfăşurare, aceasta finalizându-se la data de 05.06.2019 prin întocmirea Raportul de verificare înregistrat cu nr. A_VEF_4394/06.06.2019 în baza căruia s-a emis Decizia de impunere privind impozitul pe venit stabilit suplimentar în cadrul verificării situaţiei fiscale personale nr. A_VEF_4396/06.06.2019, prin care au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare totale în sumă de 3.178.460 lei, din care obligaţii fiscale principale constând în impozit pe venitul din surse neidentificate în sumă de 2.153.484 lei şi obligaţii fiscale accesorii constând în dobânzi şi penalităţi de întârziere în sumă de 1.024.976 lei. Actele administrative menţionate au fost comunicate persoanei fizice ZV, pe bază de semnătură de primire la data de 15.07.2019.
Având în vedere data comunicării, respectiv 15.07.2019, scadenţa obligaţiilor fiscale stabilite suplimentar, precum şi a accesoriilor acestora este la data de 05.08.2019.
Astfel, măsurile asigurătorii instituite prin Decizia ce face obiectul dosarului nr. -/99/2019, devin executorii la data de 05.08.2019, conform art. 213, alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care prevăd "Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. "
În urma analizei situaţiei fiscale personale precum şi a mijloacelor de probă transmise pe parcursul verificării de către persoana fizică verificată, organul fiscal a constatat faptul că domnul ZV, a utilizat în perioada 01.01.2014-31.12.2015, fonduri a căror sursă nu a putut fi identificată de organul fiscal şi nici probată de persoana verificată şi care au fost următoarele:
În anul fiscal 2014, s-a constatat că persoana fizică a utilizat fonduri în sumă totală de 7.939.954 lei, astfel:
-a efectuat/plătit cheltuieli personale aferente traiului în cuantum de 532.937 lei,
-a acordat mai multe împrumuturi societăŢii J SRL în cuantum de 7.401.624 lei,
-a achitat impozite taxe Şi contribuŢii în sumă de 278 lei,
-a achitat onorarii notariale în sumă 37 lei,
-a plătit comisioane/speze bancare în cuantum de 78 lei,
-a plătit cu titlu de majorare capital social al SC J SRL suma de 5.000 lei.
şi a obţinut venituri totale în sumă de 538.322 lei, compuse din venituri impozabile declarate în sumă de 16.203 lei şi venituri neimpozabile în sumă totală de 522.119 lei ( constând în restituiri de împrumuturi acordate societăţii J S.R.L. în sumă de 517.616 lei, încasări subvenţii APIA în sumă de 4.388 lei şi fonduri rezultate din diminuarea disponibilităţilor din conturile bancare în sumă de 115 lei).
Din analiza situaţiei fiscale personale efectuată pentru anul fiscal 2014, au rezultat venituri suplimentare din surse neidentificate în sumă totală de 7.401.632 lei.
În anul fiscal 2015, s-a constatat că persoana fizică a utilizat fonduri în sumă totală de 6.964.728 lei, astfel :
-a efectuat/plătit cheltuieli personale aferente traiului în cuantum de 831.195 lei,
-a acordat mai multe împrumuturi societăţii J SRL în cuantum de 5.877.812 lei,
-a achitat impozite taxe şi contribuţii în sumă de 1.606 lei,
-a achitat onorarii notariale în sumă 1.350 lei,
-a plătit comisioane/speze bancare în cuantum de 601 lei,
-a plătit cu titlu de majorare capital social al SC T SRL suma de 1.800 lei,
-a plătit pentru achiziţia de bunuri imobile ( apartament) suma de 179.528 lei,
-a plătit prime de asigurare pentrui apartamentul achiziţionat suma de 246 lei,
-a restituit credit acordat de E 4 AII IFN SA suma de 70.590 lei.
şi a obţinut venituri totale în sumă de 907.086 lei, compuse din venituri impozabile declarate în sumă de 28.184 lei şi venituri neimpozabile în sumă totală de 878.902 lei ( constând în restituiri de împrumuturi acordate societăţii J S.R.L. în sumă de 774.800 lei, încasării de subvenţii de la APIA în sumă de 7.871 lei, acordarea unui credit de către Easy Credit 4 AII IFN SA în cuantum de 95.898 lei şi fonduri rezultate din diminuarea disponibilităţilor deţinute în conturile bancare în sumă de 333 lei).
Din analiza situaţiei fiscale personale efectuată pentru anul fiscal 2015, au rezultat venituri suplimentare din surse neidentificate în sumă totală de 6.057.642 lei.
În conformitate cu prevederile art. 791 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare, aplicabile pentru perioada verificată, orice venituri constatate de organele fiscale, în condiţiile prevederilor Titlului VI - „Controlul fiscal", Cap. IV - Verificarea situaţiei fiscale personale de către organul fiscal central", art. 138 alin. (6) din Legea nr. 207 din 20 iulie 2015 privind Codul de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată, se impun cu o cotă de 16%, aplicată asupra bazei impozabile ajustate, pe baza procedurilor şi metodelor indirecte de reconstituire a veniturilor şi cheltuielilor, reglementate de prevederile O.PA.N.A.F. nr. 675/2018 privind aprobarea metodelor indirecte de stabilire a veniturilor şi a procedurii de aplicare a acestora.
Întrucât persoana verificată a utilizat fonduri cu mult mai mari decât sursele identificate, rezultând veniturile cu sursă neidentificată, pentru stabilirea bazei impozabile a fost utilizată metoda sursei şi cheltuirii fondului, conform prevederilor art. 22, alin. (1) şi alin. (2) lit. a) - "metoda sursei şi utilizării fondului este selectată atunci când se constată că persoana fizică verificată a utilizat fonduri în valoare mai mare decât sursele identificate" a procedurii de aplicare a acestora.
Deoarece persoana fizică supusă verificării situaţiei fiscale personale nu a justificat, pentru perioada verificată, sursa fondurilor care a permis alocările prezentate mai sus, iar prin procesul verbal nr. A_VEF_3070/09.04.2019 au fost estimate venituri a căror sursă nu a fost identificată în suma totală de 11.947.628 lei, organul fiscal a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_VEF_3072/09.04.2019, pentru obligaţii fiscale estimate suplimentar în cuantum de 2.795.861 lei, reprezentând impozit pe veniturile a căror sursă nu a fost identificată şi obligaţii fiscale accesorii.
Pentru estimarea bazei impozabile ajustate, aferentă perioadei 01.01.2014 -31.12.2015, echipa de verificare fiscală a calculat în baza operaţiunilor care au influenţat veniturile şi cheltuielile, balanţa veniturilor obţinute şi cheltuielilor efectuate de către persoana fizică ZV, fiind luate în considerare veniturile impozabile declarate, veniturile neimpozabile respectiv sumele încasate, cheltuielile totale, creşterile şi descreşterile nete ale activelor în perioada verificată, ţinând seama de forţa probantă a mijloacelor de probă administrate în cursul verificării fiscale.
La finalizarea verificării fiscale, s-au stabilit prin Decizia de impunere pentru privind impozitul pe venit stabilit suplimentar în cadrul verificării situaţiei fiscale personale nr. A_VEF_4396/06.06.2019, obligaţii fiscale suplimentare aferente perioadei verificate, în cuantum total de 3.178.460 lei , astfel:
-pentru anul 2014 - în sumă de 1.845.197 lei, din care 1.184.261 lei impozit pe venit şi 660.936 lei dobânzi şi penalităţi de întârziere,
-pentru anul 2015 - în sumă de 1.333.263 lei, din care 969.223 lei impozit pe venit şi 364.040 lei dobânzi şi penalităţi de întârziere.
În motivarea măsurii luate ăprin actul contestat, organul fiscal a reţinut:
Faptul că dl. ZV a cheltuit semnificativ mai mult decât veniturile declarate arată nu doar un comportament fiscal din care se desprind constatări care au dus la emiterea deciziei de măsuri asigurătorii, ci şi un comportament fiscal care prezintă riscuri de nedeclarare, neachitare şi sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, echipa de verificare constatând indicii temeinice ca persoana fizică să îşi risipească patrimoniul, periclitând şi/sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Un alt argument indicat în decizia contestată l-a constituit atitudinea persoanei fizice, care pe parcursul verificării situaţiei fiscale personale, a făcut afirmaţii nesusţinute de probe, prezentând înscrisuri întocmite pro causa, care conţin informaţii nereale, cu scopul de a ascunde sursa reală, originală a fondurilor utilizate şi de a denatura constatările fiscale.
Aşadar, instanţa reţine că atât pe parcursul verificării fiscale, cât şi în cuprinsul deciziei contestate, organul fiscal a identificat faptele reclamantului care constituie indicii ale comportamentului său fiscal, precum şi predispoziţia acestuia de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor sale fiscale, prezentandu-le pe larg în conţinutul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii şi în Procesul verbal nr. A_VEF_ 3070/09.04.2019.
În eseneţă, organul fiscal a indicat următoarele astfel de fapte şi comportamente:
-în încercarea de a găsi explicaţii pentru utilizările de fonduri care exced considerabil surselor de venituri declarate sau identificate, persoana fizică verificată a prezentat în copie, un contract de împrumut încheiat sub semnătură privată (fără a fi dat de dată certă) între dl ZV şi d-na ZC, fosta soţie a acestuia, în care se consemnează acordarea, la data de 15.07.2014, a unui împrumut în numerar, în sumă de 2.000.000 euro de către d-na ZC către dl. ZV.
Constatându-se că din evidenţele organului fiscal, dna ZC nu a realizat venituri care să justifice deţinerea unei asemenea sume, la solicitarea echipei de verificare fiscală, prin nota explicativă transmisă cu adresa nr. A_VEF_8455/13.12.2018 dar şi în urma discuţiei cu membrii echipei de verificare fiscală consemnată în Minuta întâlnirii nr. A_VEF_373/17.01.2019, d-na ZC a declarat că această sumă provine de la cetăţeanul sirian AB " patron al SC M SRL" care i-a furnizat 2.000.000 euro în numerar, la sediul acestei societăţi, fără a întocmi niciun înscris cu ocazia transferului de bani de la acesta. De asemenea d-na ZC a declarat că dl AB i-a predat cei 2.000.000 euro "cu două - trei zile înainte de predarea acestei sume către Z ".
Pentru verificarea informaţiilor furnizate de ZC şi ZV referitoare la provenienţa fondurilor de 2.000.000 euro de la cetăţeanul sirian AB, organul fiscal a procedat la solicitarea de informaţii şi documente de la instituţiile publice şi autorităţi ale statului român competente în supravegherea şi controlul traficului la frontiera de stat a României, respectiv la Inspectoratul General pentru Imigrări, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Direcţia Generală a Vămilor, iar din răspunsurile primite de la aceste autorităţi a rezultat faptul că cetăţeanul sirian AB nu figurează în evidenţele Inspectoratului General pentru Imigrări cu solicitări de acordare sau de prelungire a vizei de şedere pe teritoriul României în perioada 30.03.2014 - 31.07.2014, nu figurează în istoricul de intrări-ieşiri în/din România în ultimii 5 ani de la data solicitării informaţiilor, respectiv 30.03.2014 - 29.03.2019 şi Direcţia Generală a Vămilor nu a identificat cazuri de declarare/nedeclarare de numerar ale acestui cetăţean ( cu referire la sume peste 10.000 euro sau echivalent în numerar care se declară la intrarea/ieşirea în/din spaţiul comunitar, prin completarea declaraţiilor privind controlul numerarului la intrarea sau ieşirea din Comunitatea Europeană în temeiul Regulamentului 1899/05 art.3 alin.2 , la punctul de trecere a frontierei ) şi, nici alte informaţii privind persoana fizică AB în perioada 13.10.2008 - 15.07.2014 (toate aceste perioade incluzând intervalul de timp în care ZC a declarat că ar fi primit suma de bani de la AB şi ar fi transmis-o d-lui ZV).
Având în vedere că, potrivit susţinerilor d-nei ZC privind predarea în numerar de către dl. AB " cu două- trei zile înainte de predarea către Z" a sumei de 2.000.000 euro, cu care aceasta a împrumutat ulterior pe d-l. ZV la data de 15.07.2014, acţiunea implică prezenţa fizică a d-lui AB în România la sediul SC M SRL (locul unde s-ar fi făcut remiterea în numerar a fondurilor) în scopul predării banilor. Dar, aşa cum cum a rezultat din informaţiile primite de la Inspectoratul General pentru Imigrări, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi Direcţiei Generale Vamale, dl. AB nu s-a aflat pe teritoriul României în intervalul de timp specificat ca dată aproximativă a predării sumei de 2.000.000 euro, respectiv " cu două - trei zile înainte de predarea către Z" care a fost menţionată ca având loc la data de 15.07.2014.
Constatarea acestei situaţii probează faptul că înscrisul prezentat de d-l ZV numit contract de împrumut este întocmit pro causa, în scopul creării aparenţei existenţei unei surse de fonduri la dispoziţia dlui ZV, şi conţine date nereale privind existenţa sume de 2.000.000 euro în posesia acestuia,document prin care persoana verificată a încercat să justifice sursa fondurilor utilizate pentru creditarea societăţii J SRL. Rezultă, astfel, intenţia d-lui ZV, susţinut de d-na ZC, de a ascunde sursa reală, originală a sumelor de bani cu care persoana verificată a creditat societatea, invocând surse de fonduri primite în numerar de la un cetăţean sirian care nu banilor în numerar.
Pe parcursul verificării situaţiei fiscale personale, reclamantul ZV a făcut afirmaţii nesusţinute de probe, cu scopul de a ascunde sursa venitului şi de a denatura constatările fiscale. Astfel, acesta a declarat că deţinea la data de 01.01.2014, în numerar, suma de 3.000.000 lei acumulată din salarii, pensii şi vânzări de imobile, însă, organul fiscal a constatat, în urma consultării informaţiilor din evidenţele fiscale că aceste surse de venit au fost mult inferioare, insuficiente pentru ca să existe măcar posibilitatea acumulării într-un interval de timp rezonabil, a sumei de 3.000.000 lei. Faptul că dl. ZV nu a susţinut cu documente justificative sursele şi valoarea venituri indicate ( documentele depuse -carte de muncă şi cupon de pensie, precum şi trei contracte de vânzare bunuri imobile din anii 2005-2007 nu justifică posibilitatea acumulării acestei sume) ce au permis utilizarea fondurilor de mai sus, indică de asemenea un set de acţiuni de ascundere a sursei reale a fondurilor utilizate cu scopul de a se sustragere de la plata obligaţiilor fiscale impuse.
Reclamantul ZV s-a sustras de la declararea drepturilor de creanţă din patrimoniul său, constatare bazată pe informaţiile rezultate din evidenţele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi a celor comunicate de către BIN Z cu adresa înregistrată la DGCVPF cu nr. A_VEF_2905/ 03.04.2019, deoarece din aceste informaţii a rezultat că persoana fizică verificată a întreprins acţiuni prin care şi-a diminuat patrimoniul imobiliar, acţiuni pe care le-a ascuns organului fiscal prin nedeclararea în Declaraţia de patrimoniu şi de venituri a drepturilor de ipotecă legală asupra imobilelor înstrăinate, respectiv a drepturilor de creanţă reprezentând diferenţe de sume de încasat din preţul total al imobilelor vândute, fiind astfel probată intenţia de a ascunde fondurile obţinute din vânzarea imobilelor aflate în proprietatea sa.
Urmare solicitării de depunere a declaraţiei de patrimoniu şi de venituri formulată prin avizul de verificare fiscală cu nr. A_VEF_3050/25.06.2018, în termen de 60 de zile de la data comunicării avizului de verificare (respectiv până la data de12.09.2018 ), dl ZV cu adresa înregistrată la DGCVPF cu nr. A_VEF_5468/10.09.2018 a solicitat amânarea termenului de depunere a declaraţiei de patrimoniu şi venituri motivând implicarea sa, în calitate de administrator al SC J SRL, în implementarea unui proiect de edificare a unei construcţii industriale pentru care această societate a beneficiat de finanţare nerambursabilă prin Programul Operaţional Regional, indicând codul proiectului ca fiind SMIS 38606. Constatând realitatea alocării finanţării nerambursabile pentru SC J SRL, organul fiscal a aprobat amânarea termenului de prezentare a Declaraţiei de patrimoniu şi venituri pentru data de 11.10.2018.
Din informaţiile obţinute ulterior de organul fiscal din sursele mai sus precizate, a rezultat că dl. ZV a întocmit, în perioada cuprinsă între data comunicării avizului de verificare fiscală şi data până la care s-a aprobat amânarea termenului pentru depunerea declaraţiei de patrimoniu şi de venituri, respectiv la data de 10.08.2018 , 09.10.2018 şi 10.10.2018 ( ulterior primirii avizului de verificare fiscală ) contractele de vânzare-cumpărare pentru vânzarea imobilelor aflate în proprietatea sa, care au fost autentificate de BIN Z cu nr. 1315/10.08.2018, 1768/10.10.2018, 1754/09.10.2018 şi 1752/09.10.2018. Deşi demersurile în vederea vânzării acestor imobile au fost efectuate prin încheierea de antecontracte de vânzare cumpărare în anul 2016 şi parte din preţul vânzării a fost încasat în anul 2016, 2017 şi în prima jumătate a anului 2018, în contractele de vânzare cumpărare menţionate, sunt stipulate diferenţe de sume de încasat cu scadenţă ulterioară datei comunicării avizului de verificare fiscală, pentru care dl. Z a dobândit drept de ipotecă legală asupra imobilelor până la data primirii sumelor respective.
Dl. ZV a solicitat amânarea şi a beneficiat de termenul de 30 de zile pentru depunerea Declaraţiei de patrimoniu şi venituri şi pentru a încheia contracte de vânzare declararea acestora organului fiscal. De asemenea, după cum s-a menţionat în Minuta întâlnirii nr. A_VEF_5245/ 03.09.2018 încheiată la începerea verificării fiscale, deşi persoanei fizice i s-a explicat în detaliu modul şi necesitatea completării corecte şi complete a Declaraţiei de patrimoniu şi de venituri, acesta nu a înscris în declaraţie drepturile de creanţă constând în diferenţe de preţ de încasat în viitor, de la cumpărătorii imobilelor pentru care a perfectat vânzările la data de 10.08.2018, data 09.10.2018 şi data 10.10.2018, neîndeplinindu-şi obligaţia de a declara toate elementele patrimoniale, persoana cunoscând că declaraţia de patrimoniu solicitată intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 326 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal cu modificările şi completările ulterioare, prin aceasta persoana evitând indisponibilizarea acestor sume de către organul fiscal, faptă ce probează acţiunea de ascundere a patrimoniului.
Mai mult, în conţinutul contestaţiei depuse la Tribunalul Iaşi împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii care face obiectului prezentului dosar, chiar reclamantul a declarat că : " Societatea administrată de către ZV s-a aflat, ca urmare a unor sechestre instituite la limita abuzului de către organul fiscal, într-o imposibilitate reală de finalizare a proiectului european , motiv pentru care încheierea acelor antecontracte de vânzare cumpărare a avut ca scop finalizarea investiţiei şi în nici un caz sustragerea bunurilor", din această susţinere rezultând clar, că şi în calitatea sa de administrator şi asociat unic al J SRL, persoana fizică a acţionat pentru ascunderea şi sustragerea de la executare a unor bunuri personale, îngreunând recuperarea obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat de către entitatea juridică.
Referitor la acest aspect, echipa de verificare a constatat, din conţinutul contractelor de vânzare cumpărare autentificate de BIN Z cu nr. 1752/09.10.2018, nr. 1754/ 09.10.2018, nr. 1768/10.10.2018 şi nr. 1315/10.08.2018, că bunurile imobile care au fost vândute de ZV după începerea verificării fiscale, au fost achiziţionate de acesta de la propria societate - J SRL, în data de 23.08.2016, cu puţin înainte de încheierea de către ZV a antecontractelor de vânzare-cumpărare cu persoanele juridice F SRL, C SRL, V SRL şi cu persoana fizică PNG. În acelaşi timp, echipa de verificare a cunoscut şi faptul că, urmare a inspecţiilor fiscale efectuate la persoana juridică J SRL finalizate prin întocmirea RIF nr. F-VS 254/24.11.2017 şi RIF nr. F-VS 271/05.12.2017, prin care au rezultat obligaţii fiscale care au determinat organului de inspecţie fiscală să dispună instituirea măsurilor asigurătorii asupra activelor societăţi, administratorul ZV a procedat la vânzarea imobilelor proprietatea firmei către sine, încheind antecontracte de vânzare cumpărare menţionate mai sus, în baza cărora a încasat, parţial contravaloarea vânzărilor, în conturile bancare personale ( vânzarea imobilelor de către SC J SRL trebuia urmată de încasarea contravalorii lor în conturile acestei societăţi şi, prin măsurile asigurătorii ce au fost instituite asupra conturilor bancare ale societăţii, aceste fonduri ar fi dus la stingerea obligaţiilor fiscale pentru care au fost instituite măsurile asigurătorii de către Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul DGRFP Iaşi).
Din motivaţia reclamantului, pârâta a constatat faptul că acesta recunoaşte că antecontractele de vânzare cumpărare au fost încheiate cu scopul de a încasa contravaloarea imobilelor şi a direcţiona sumele obţinute în scopul finalizării proiectului finanţat parţial cu fonduri europene, prin această acţiune persoana sustrăgându-se de fapt de la executarea măsurilor asigurătorii dispuse de organul fiscal " la limita abuzului" dispuse asupra activelor SC J SRL.
Având în vedere faptul că reclamantul, dl. ZV, a mai întreprins şi în trecut, în calitate de administrator şi acţionar al SC J SRL, dar şi în nume propriu, acţiuni de sustragere a bunurilor şi creanţelor asupra cărora se aflau instituite măsuri asigurătorii persoana fizică va avea aceeaşi conduită, zădărnicind sau îngreunând colectarea creanţelor fiscale stabilite în urma verificării situaţiei sale fiscale personale.
Prin urmare, nu simpla constatare a neîndeplinirii unor obligaţii fiscale, ci constatarea riscurilor prezentate mai sus, au îndreptăţit echipa de verificare fiscală să aprecieze ca fiind necesară dispunerea măsurilor asigurătorii, întrucât pericolul ca persoana verificată să se sustragă, să-şi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea a fsot evident şi concret demonstrat.
Din considerentele prezentate mai sus, organul fiscal a considerat oportună instituirea măsurilor asigurătorii.
Faptul că dl ZV a cheltuit semnificativ mai mult decât veniturile declarate arată nu doar un comportament fiscal din care se desprind constatări ce au determinat necesitatea instituirii de măsuri asigurătorii, ci şi un comportament fiscal care prezintă riscuri de nedeclarare, neachitare, sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, întrucât atât timp cât persoana fizică verificată a ascuns în trecut o serie de venituri pe care nu le-a declarat în cuantum ridicat (13.459.274 lei în perioada 2014 şi 2015 ), îngreunând în mod evident aplicarea legislaţiei fiscale, acesta va proceda şi în continuare în aceeaşi manieră, dovada comportamentului fiscal fraudulos constând în ascunderea unei părţi din patrimoniu şi sustragerea lui de la impozitare fiind astfel făcută. Această concluzie este îndreptăţită având în vedere că, pe lângă comportamentul fiscal necorespunzător de până acum al persoanei fizice verificate, există şi o serie de date suplimentare care indică pericolul ca acesta să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale. Astfel, un aspect este acela că suma veniturilor nedeclarate ( 13.459.274 lei în perioada 2014 şi 2015) este semnificativă, neputând fi rezultatul unei erori sau omisiuni, ci mai degrabă a unei intenţii de ascundere a acestora. Pe de altă parte, persoana fizică verificată a furnizat informaţii vădit şi semnificativ nereale în legătură cu sumele în numerar deţinute la începutul perioadei verificate, a prezentat înscrisuri care, în baza informaţiilor obţinute de organul fiscal de la autorităţi competente în supravegherea şi evidenţa traficului la frontiera de stat a României, s-au dovedit false, persoana întocmind documente pro-causa, cu scopul creării aparenţei existenţei unei surse care să justifice originea şi provenienţa fondurilor pe care persoana fizică le-a utilizat pentru creditarea J SRL cu suma de 13.459.274 lei, şi astfel, să inducă organului fiscal o altă stare de fapt fiscală, nereală, asupra situaţiei fiscale personale, prin diminuarea bazei impozabile şi a impozitului pe venit datorat bugetului de stat.
Organul fiscal a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 213 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală pentru justificarea instituirii măsurilor asigurătorii, nu prin simpla constatatre a neîndeplinirii obligaţiilor fiscale de către reclamant, ci întrucât s-a probat, urmare manoperelor reclamantului, aşa cum s-a prezentat mai sus, că acesta a întreprins acţiuni concrete de ascundere şi de înstrăinare a patrimoniului efectuate cu intenţie ( întocmirea cu bună ştiinţă de înscrisuri care prezintă informaţii nereale, solicitarea datei de amânare a începerii verificării fiscale cu 30 de zile în scopul definitivării în acest interval a vânzărilor bunurilor sale imobile, nedeclararea în Declaraţia de patrimoniu şi venituri a drepturilor de creanţă ce decurg din contractele de vânzare cumpărare de bunuri imobile cu plata în rate, scopul declarat de către reclamant chiar în contestaţia formulată şi depusă la Tribunalul laşi care face obiectul prezentului dosar nr. -/99/2019, fiind acela de încasare a contravalorii imobilelor vândute în asemenea modalitate încât să evite sechestrul instituit de organul fiscal în urma unei inspecţiilor fiscale efectuate la SC J SRL).
Pe lângă riscurile prezentate mai sus, există şi istoricul comportamentului fiscal al reclamantului, precum şi refuzul de a furniza informaţii corecte şi complete pe parcursul controlului, persoana refuzând o cooperare reală şi sinceră cu organul fiscal aşa cum impun prevederile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 10 - Obligaţia de cooperare: „Contribuabilul/Plătitorul este obligat să coopereze cu organul fiscal în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realităţii, şi prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute, cu respectarea prevederilor în materie penală şi procesual penală.
Contribuabilul/Plătitorul este obligat să întreprindă măsurile în vederea procurării mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilităţilor ce îi stau la dispoziţie", şi nici nu a intenţionat să coopereze, având în vedere că încă de la începutul verificării fiscale, aşa cum s-a consemnat în Minuta nr. A_VEF_6781/25.10.2018, acesta a menţionat că nu are alte declaraţii de făcut şi că va efectua numai demersurile pe care le consideră justificate pentru a proba elementele de patrimoniu declarate.
Mai mult, îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 213 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală este justificată şi prin aceea că nu se poate reţine că intenţia legiuitorului a fost aceea ca să definească existenţa pericolului de ascundere, sustragere sau risipire a patrimoniului şi nici necesitatea ca organul fiscal să aştepte producerea fenomenului, respectiv golirea conturilor sau vânzarea activelor, pentru că atunci măsurile asigurătorii ar fi total inutile, iar recuperarea creanţei ar fi cvasi imposibilă.
Aşadar, faţă de ampla motivare a actului administrativ contestat, instaţa reţine că nu este întemeiat motivul de contestaţie care face referire la acest aspect.
În privința motivului legat de neîndeplinirea condițiilor legale prevăzute de art. 213 alin.2 Cod procedură fiscală, pentru instituirea măsurilor asiguratorii, instanța reține:
Dispoziţii legale incidente:
Codul de procedură fiscală, art. 213 alin 2: „ (2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepţionale, respectiv în situaţia în care există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Dispoziţiile art. 231 rămân aplicabile. Măsurile asigurătorii devin măsuri executorii la împlinirea termenului prevăzut la art. 230 alin. (1) sau art. 236 alin. (12), după caz, ori la expirarea perioadei de suspendare a executării silite”.
Aşa după cum s-a arătat mai sus, potrivit dispoziţiilor art. 213 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, „ Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepţionale, respectiv atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.”
Aşa cum prevede aliniatul 3 al aceluiaşi articol, aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, însă cu respectarea cerinţelor de fond prevăzute de aliniatul 2, referitoare la situaţia în care se poate dispune o astfel de măsură, respectiv:
- să existe pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul;
- prin înstrăinarea patrimoniului să se pericliteze sau să se îngreuneze în mod considerabil colectarea;
- să existe un caz excepţional.
Astfel, măsurile asigurătorii nu sunt o etapă obligatorie care precede emiterea oricărui titlu de creanţă sau orice executare silită fiscală, ci se aplică doar în cazurile limitate în care există indicii că executarea va fi îngreunată prin atitudinea debitorului.
Legiuitorul a prevăzut că măsurile asigurătorii pot fi dispuse „în cazuri excepţionale”, în continuare explicând ce înseamnă caracterul excepţional: „respectiv atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea”. Sintagma în cazuri excepţionale, subliniază că măsura asiguratorie este o măsură de excepţie, iar nu una de drept comun, astfel încât, constatarea neîndeplinirii sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor fiscale, nu sunt un temei suficient pentru luarea măsurilor asigurătorii.
Pericolul sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului nu trebuie să fie unul iminent, absolut cert şi dovedit prin probe incontestabile, ci este îndeajuns să existe suspiciuni serioase şi indicii concrete, suficient de bine conturate, privind posibilitatea reală ca debitorul să îşi ascundă sau să îşi sustragă patrimoniul de la aplicarea normelor fiscale.
Astfel, în primul rând, instanța reține, în ceea ce priveşte pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, acesta raspect rezultă cu evidenţă din totalitatea argumentelor prezentate de pârâtă, expuse anterior:
-ZV a cheltuit semnificativ mai mult decât veniturile declarate, dovedind un comportament fiscal care prezintă riscuri de nedeclarare, neachitare şi sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, în sine un indiciu temeinic ca persoana fizică să îşi risipească patrimoniul, periclitând şi/sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
-ZV a manifestat o atitudinea de vădită rea-credinţă pe parcursul verificării situaţiei fiscale personale, făcând afirmaţii nesusţinute de probe, prezentând înscrisuri întocmite pro causa, care conţin informaţii nereale, cu scopul de a ascunde sursa reală, originală a fondurilor utilizate şi de a denatura constatările fiscale.
Este cazul veniturilor declarate ca provenind de la dna ZC, în baza contractului de împrumut din 15.07.2014, cu privire la care organele fiscale, prin raţionamentul dezvoltat în întâminare şi prezentat de instanţă anterior coroborat cu probele administrate şi indicate, au dovedit falsitatea acestuia, nu numai în privinţa datei încheierii lui, dar şi în privinţa realităţii operaţiunii juridice indicate.
Astfel probele administrate relevă nu numia pericolul social concret solicitat de dispoziţiile art. 213 alin.2 Cod proc.fiscală, însă chiar şi un comportament infracţional care a condus, aşa cum arată şi pârâta, la formularea unei sesizări penale.
A rezultat, astfel, intenţia d-lui ZV, susţinut de d-na ZC, de a ascunde sursa reală, originală a sumelor de bani cu care persoana verificată a creditat societatea.
Dl ZV a prezentat acest înscris cunoscând că acest document conţine informaţii false pe care le-a prezentat organului fiscal ca probe ale surselor de venit, dovedind încălcarea flagrantă a principiului bunei credinţe statuat de art. 12 Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală care prevede: „Relaţiile dintre contribuabil/plătitor şi organul fiscal trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă.
Contribuabilul/Plătitorul trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile şi să îşi exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi să declare corect datele şi informaţiile privitoare la obligaţiile fiscale datorate”.
De asemenea au fost dovedite ca nereale afirmaţiile reclamantului cu referire la faptul că deţinerea la data de 01.01.2014, în numerar, a sumei de 3.000.000 lei acumulată din salarii, pensii şi vânzări de imobile, însă, organul fiscal a constatat, în urma consultării informaţiilor din evidenţele fiscale că aceste surse de venit au fost mult inferioare, insuficiente pentru ca să existe măcar posibilitatea acumulării într-un interval de timp rezonabil, a sumei de 3.000.000 lei. Faptul că dl. ZV nu a susţinut cu documente justificative sursele şi valoarea venituri indicate ( documentele depuse -carte de muncă şi cupon de pensie, precum şi trei contracte de vânzare bunuri imobile din anii 2005-2007 nu justifică posibilitatea acumulării acestei sume) ce au permis utilizarea fondurilor de mai sus, indică de asemenea un set de acţiuni de ascundere a sursei reale a fondurilor utilizate cu scopul de a se sustragere de la plata obligaţiilor fiscale impuse.
Totodată, din atitudinea reclamantului manifestată în timpul controlului fiscal, cu referire la neîndeplinirea obligaţiei de cooperare şi de furnizare de informaţii şi probe în scopul stabilirii situaţiei sale fiscale reale statuate de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală la art. 10, alin.1 şi 2, art.64, alin 1 şi art.73, probată de organul fiscal prin trimitere la răspunsurile reclamantului la întrebările adresate (" întrebare abuzivă şi fără sens", " Niciodată în viaţa mea nu am făcut colecţie de bonuri nefiind obligat prin lege", nu am alte declaraţii de făcut şi voi efectua numai demersurile pe care le consider justificate pentru a proba elementele de patrimoniu declarate), instanţa reţine că în mod judicios organul fiscal a constatat lipsa de interes şi cooperare şi intenţia de împiedicare a organului fiscal să stabilească situaţia sa fiscală reală, rezultând aceeaşi intenţie a persoanei de sustragere de la obligaţiile fiscale ce decurg din stabilirea bazei impozabile ajustate şi a impozitui pe venit datorat bugetului general consolidat al statului.
Nu în ultimul rând, condiţiile prevăzute de art. 213 alin.2 Cod proc.fiscală sunt dovedite prin observarea împrejurării că reclamantul s-a sustras de la declararea drepturilor de creanţă rezultate din contractele de vânzare cumpărare de bunuri imobile pentru care anterior primirii avizului de verificare fiscală fuseseră încheiate antecontracte de vânzare, cu vădită rea-credinţă.
Reaua credinţă, reţine instanţa, în acord cu pârâta, rezultă în sinteză din următoarele împrejurări:
-Reclamantul a cumpărat bunurile imobile de la J SRL cunoscând că, urmare inspecţiilor fiscale efectuate la această societate, aceste bunuri vor fi destinate executării silite pentru recuperarea creanţelor fiscale datorate de către această societate. Faptul că reclamantul cunoştea iminenţa executării silite rezultă chiar din conţinutul prezentei contestaţii depuse la Tribunalul Iaşi, şi este probată de faptul că, ZV, în calitate administrator al societăţii, şi-a vândut sieşi bunurile imobile ale societăţii, şi apoi, la scurt timp ( 1-2 luni) a încheiat antecontractele de vânzare cumpărare cu persoanele juridice şi fizice mai sus menţionate în baza cărora, a încasat în conturile bancare personale, contravaloarea parţială a acestor imobile, decapitalizând societatea şi sustrăgând aceste venituri de la executarea silită instituită asupra SC J SRL.
-a solicitat amânarea datei de începere a verificării fiscale şi a termenului de depunere a Declaraţiei de patrimoniu şi de venituri cu scopul de a finaliza vânzarea imobilelor aflate încă în patrimoniul său şi, prin nedeclararea creanţelor viitoare de încasat ce au rezultat în urma acestor vânzări în Declaraţie de patrimoniu şi de venituri solicitată de organul fiscal, a ascuns venituri viitoare ce pot fi supuse executării silite.
Această acţiune a avut indubitabil ca scop împiedicarea organului fiscal de a identifica în modf corect deţinerile sale patrimoniale şi fluxurile de numerar reale, indică intenţia de a-şi ascunde patrimoniul deţinut.
Data contractelor de vânzare cumpărare este cuprinsă între data comunicării avizului de verificare şi data limită de depunere a Declaraţiei de patrimoniu şi de venituri, reclamantul neputând invoca faptul că nu a avut cunoştinţă despre iminenta efectuare a controlului.
-nu a declarat în Declaraţia de patrimoniu şi venituri drepturile de creanţă rezultate din contractele de vânzare cumpărare a imobilelor mai sus menţionate, urmare încasării preţului în rate, deşi o parte din rate nu erau încasate încă la data depunerii declaraţiei, încasarea având loc la o dată ulterioară.
Din contestaţia formulată, reclamantul recunoaşte că aceste antecontracte de vânzare cumpărare au fost încheiate cu scopul de a încasa contravaloarea imobilelor şi a direcţiona sumele obţinute în alt scop ( motivează finalizarea proiectului finanţat parţial cu fonduri europene ), sustrăgându-se astfel de la executarea măsurilor asigurătorii dispuse de organele de inspecţie fiscală "la limita abuzului" asupra activelor SC J SRL.
-veniturile realizate în perioada următoare verificării fiscale de către persoana fizică verificată sunt mici, raportat la sumele stabilite, fapt ce ar îngreuna considerabil colectarea, cu atât mai mult cu cât persoana fizică verificată a făcut dovada lipsei de interes în relaţia cu organul fiscal, prin refuzul de cooperare sinceră şi prin prezentarea cu bună ştiinţă de documente false,
-persoana fizică verificată nu şi-a arătat disponibilitatea în timpul verificării situaţiei fiscale personale de a achita impozitul pe venit aferent veniturilor cu sursă neidentificată.
-istoricul de neconformare la respectarea obligaţiilor fiscale ( inclusiv a celor privind declararea şi plata ) a dlui ZV, atât ca persoană fizică supusă verificării situaţiei fiscale personale dar şi în calitatea sa de administrator al entităţii juridice J SRL, a determinat echipa de verificare să procedeze la instituirea măsurilor asigurătorii, scopul fiind tocmai protejarea dreptului de creanţă în raport cu alti creditori.
În consecinţă, intrucât ZV nu a susţinut cu documente/mijloace de probă sursele de fonduri care au permis utilizările prezentate mai sus, a prezentat înscrisuri conţinând informaţii nereale, a ascuns, prin nedeclararea drepturilor de creanţă din patrimoniul său, a întreprins o serie de acţiuni de ascundere a elementelor sale patrimoniale şi acţiuni de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale impuse, instanţa apreciază că organui fiscal a dovedit cu prisosinţă existenţa pericolului ca reclamantul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea
Instanţa reţine că este neîntemeiat şi motivul de contestaţie referitor la faptul că instituirea măsurilor asigurătorii pentru obligaţii fiscale estimate, înainte de finalizarea verificării fiscale, nu a fost însoţită de o expertiză de specialitate care să analizeze estimările făcute de organul de verificare.
Pentru estimarea bazei impozabile ajustate, aferentă anilor fiscali 2014 şi 2015, echipa de verificare fiscală a avut în vedere operaţiunilor care au influenţat veniturile şi/sau cheltuielile, balanţa veniturilor şi cheltuielilor efectuate de către persoana fizică ZV, fiind luate în considerare veniturile, respectiv sumele încasate, cheltuielile totale, veniturile neimpozabile, creşterile şi descreşterile nete ale activelor în perioada verificată, ţinând cont de forţa probantă a mijloacelor de probă administrate în cursul acţiunii de verificare. Totalitatea acestor activităţi constituie acţiunea de verificare fiscală în urma căreia se stabileşte situaţia fiscală reală a persoanei fizice.
Termenul "estimat" prevăzut de O.P.A.N.A.F. nr. 2546/2016 - privind dispunerea şi instituirea măsurilor asigurătorii, se referă la valoarea creanţelor datorate, rezultate într-un anumit stadiu al verificării fiscale, existând posibilitatea de a apărea informaţii şi mijloace de probă noi, relevante, care să modifice constatările parţiale de la un moment dat.
Verificarea fiscală a fost efectuată de către inspectorii fiscali, respectiv personal de specialitate, desemnaţi prin ordinul de serviciu în acest scop, care are competenţa şi pregătirea profesională să efectueze această verificare .
Pe parcursul verificării situaţiei fiscale personale, echipa de verificare nu a identificat situaţii care să impună solicitarea opiniei unor experţi tehnici, datorită faptului că activităţile procedurale desfăşurate şi constatările rezultate sunt pur fiscale şi au la bază prevederile Legii nr. 571/2003 - privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare, verificarea fiscală în sine fiind efectuată în baza prevederilor Codului de procedură fiscală.
O eventuală expertiză de specialitate menţionată de reclamant asupra rezultatelor finale ale verificării fiscale poate fi dispusă de către organele competente, după finalizarea acţiunii de verificare.
Instanţa reţine ca un argument esenţial în combaterea susţinerilor reclamantului cu privire la acest aspect, faptul că la finalizarea verificării fiscale, s-au stabilit, prin Decizia de impunere pentru privind impozitul pe venit stabilit suplimentar în cadrul verificării situaţiei fiscale personale cu nr. A_VEF_4396/06.06.2019, obligaţii fiscale suplimentare totale, aferente perioadei verificate, respectiv anii fiscali 2014 şi 2015, în sumă de 3.178.460 lei, astfel:
-pentru anul 2014, în sumă de 1.845.197 lei, din care impozit pe venit -1.184.261 lei şi obligaţii fiscale accesorii constând în dobânzi şi penalităţi de întârziere în sumă de 660.936 lei,
-pentru anul 2015, în sumă de 1.333.263 lei, din care impozit pe venit suma de 969.223 lei şi obligaţii fiscale accesorii, dobânzi şi penalităţi, în sumă de 364.040 lei, rezultând faptul că, la finalizarea verificării fiscale, sumele reprezentând obligaţii fiscale stabilite suplimentar fiind mai mari decât cele estimate prin procesului verbal care a stat la baza Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.
Faţă de considerentele expuse, instanţa reţine că nu este întemeiată contestaţia reclamantului formulată împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A VEF 3072/09.04.2019, motiv pentru care va fi respinsă, aceeaşi soartă urmând şi cererea accesorie privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât, prin raportare al dispoziţiile art. 453 N.C.P.C., acestea din urmă nu au pierdut procesul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge în totalitate contestaţia vizând anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A_VEF_3072/09.04.2019, formulată de contestatorul ZV, , în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în reprezentarea Direcţiei Genererale Control Venituri Persoane fizice – Direcţia Persoane Fizice cu Risc Fiscal.
Tribunalul București
Ordonanţă preşedinţială
Tribunalul Brașov
Contestatie împotriva raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din creanţelor
Curtea de Apel Iași
Drept de proprietate publică a statului, administrat de unităţi militare şi de aviaţie. Schimbarea regimului juridic al terenului prin hotărâre de consiliu local, în sensul „includerii” în domeniul public al municipiului. Consecinţe
Tribunalul Botoșani
Litigiu functionari publici
Tribunalul Covasna
Anulare decizie de impunere