Recurs. Anulare dispozitie de sanctionare disciplinara emisa de seful Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Recurs. Anulare dispozitie de sanctionare disciplinara emisa de seful Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera 

- art. 59 alin. 2, art. 60 alin. 1 si art. 62 alin. 3 din Legea nr. 360/2002

- art. 147 alin. 1 si 4 din Constitutie 

Obiectul litigiului dedus judecatii îl reprezinta anularea Dispozitiei Sefului Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera S. M. nr. xxxxxxxx/02.09.2013, prin care s-a dispus sanctionarea reclamantului G. V. N. cu diminuarea drepturilor salariale pentru functia îndeplinita cu 20% pe o perioada de 3 luni, precum si anularea Dispozitiei I.G.P.F. nr. xxxxxx/08.10.2013 prin care a fost respinsa contestatia pe care acesta a formulat-o împotriva dispozitiei de sanctionare disciplinara.

Calitatea procesuala pasiva în cauza a pârâtului recurent I. G. P. F. R. se justifica prin prisma solutionarii de catre acesta a contestatiei formulate de reclamant împotriva dispozitiei de sanctionare disciplinara, împrejurare în raport de care, sustinerile recurentului referitoare la lipsa calitatii sale procesuale pasive în cauza sunt neîntemeiate. Fiind emitentul unui act administrativ a carui anulare se solicita, pârâtul are calitate procesuala pasiva, astfel ca exceptia invocata este neîntemeiata.

Pe fondul cauzei, Curtea a retinut ca în speta s-a dat în mod corect eficienta Deciziei nr. 392/02.07.2014 a Curtii Constitutionale. Prin aceasta decizie a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 59 alin. 2, art. 60 alin. 1 si art. 62 alin. 3 din Legea nr. 360/2002 care aveau urmatorul continut:

Art. 59 alin. (2): "Procedura cercetarii prealabile se reglementeaza prin ordin al ministrului de interne.";

Art. 60 alin. (1): "Aplicarea sanctiunilor disciplinare se face potrivit competentelor stabilite prin ordin al ministrului administratiei si internelor, dupa expirarea termenului de contestare, prevazut la art. 61 alin. (1).";

Art. 62 alin. (3): "Consiliile de disciplina îsi desfasoara activitatea în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului de interne."

În considerentele deciziei de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea a apreciat ca raspunderea disciplinara, tinând de statutul politistului, trebuie reglementata, potrivit art. 73 alin. 3 lit. j) din Constitutie, prin lege organica. A retinut instanta de contencios neconstitutional, ca dispozitiile legale criticate deleaga reglementarea aspectelor referitoare la procedura disciplinara prealabila, aplicarea sanctiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplina ministrului de resort care este abilitat sa adopte ordine. Asadar, se ajunge la situatia ca un aspect esential care vizeaza executarea si/sau încetarea raporturilor de serviciu sa fie reglementat printr-un act administrativ, care, de altfel, în cazul de fata, nici macar nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce este de natura sa confere un caracter iluzoriu dreptului la aparare al persoanei sanctionate. În aceste conditii, persoana cercetata disciplinar nu cunoaste regulile dupa care se desfasoara procedura, având în vedere ca actul administrativ nu este accesibil si deci nici opozabil. Normele privind cercetarea disciplinara trebuie sa respecte anumite cerinte de stabilitate si previzibilitate. Or, delegarea de atributii de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determina o stare de incertitudine juridica, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbari succesive în timp.

Raportat la considerentele deciziei Curtii Constitutionale, instanta de recurs a apreciat ca prin declararea neconstitutionalitatii textelor cuprinse în legea primara care reglementeaza statutul politistului, este afectata întreaga procedura care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate.

Drept urmare, nu se poate sustine ca Ordinul MAI nr. 400/2004 emis în aplicarea prevederilor declarate neconstitutionale ar putea produce efecte juridice pe mai departe, din moment ce a fost emis în aplicarea dispozitiilor legale declarate neconstitutionale.

Sanctionarea reclamantului s-a facut urmându-se procedura reglementata prin Ordinul MAI nr. 400/2004, însa în conditiile în care acest Ordin nu putea fi emis de Ministrul Administratiei si Internelor, deoarece potrivit Constitutiei procedura atragerii raspunderii disciplinare a politistilor trebuia reglementata prin lege organica, nu se poate retine ca sanctionarea disciplinara a reclamantului s-a facut în conditii de legalitate, solutia instantei de fond de anulare a actelor contestate fiind din acest punct de vedere corecta.

În ceea ce priveste momentul de la care devine aplicabila o decizie a Curtii Constitutionale prin care se admite o exceptie de neconstitutionalitate, instanta de recurs a retinut ca potrivit prevederilor art. 147 alin. (4) din Constitutie, "Deciziile Curtii Constitutionale se publica în Monitorul Oficial al României. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor".

Efectele deciziilor pronuntate ca urmare a realizarii controlului de constitutionalitate asupra legilor sau ordonantelor Guvernului sunt stabilite de art. 147 alin. (1) din Constitutie, care prevede ca "Dispozitiile din legile si ordonantele în vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, îsi înceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept".

Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii în legatura cu întelesul sintagmei, deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, (deciziile nr. 766/2011, 223/2012, 164/2013), statuând ca instantele judecatoresti vor aplica deciziile sale în cauzele pendinte la momentul publicarii acestora, cauze în care dispozitiile legale vizate de admiterea exceptiei de neconstitutionalitate sunt aplicabile, precum si în cauzele în care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate pâna la data admiterii exceptiei, în aceasta ultima ipoteza decizia pronuntata de Curtea Constitutionala constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedura civila.

Actiunea în anulare promovata de reclamantul G. V. N. era pendinte la data declararii neconstitutionalitatii prevederilor 59 alin. 2, art. 60 alin. 1 si art. 62 alin. 3 din Legea nr. 360/2002, actiunea fiind promovata la data de 01.11.2013, în timp ce Decizia nr. 392/2014 a fost publicata în M.O. nr. 667 din 11 septembrie 2014. Consecinta înlaturarii din ordinea juridica a textelor legale declarate ca fiind neconstitutionale este lipsirea de temei legal a deciziei de sanctionare contestata.

Decizia nr. 3295/ 18. 11. 2015 a Curtii de Apel O. - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar nr. 5226/83/CA/2013

Prin Sentinta nr. 2602/CA din 03.12.2014 Tribunalul S. M. a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâtul I. G. P. F. R., a admis actiunea în contencios administrativ formulata de reclamantul G. V. N. în contradictoriu cu pârâtii I. G. P. F. R. si I. T. P. F. S. M. si, în consecinta, a constatat nulitatea Dispozitiei nr. xxxxxx/08.10.2013 emisa de pârâtul de ordinul I si a Dispozitiei nr. xxxxxxxx/02.09.2013 emisa de pârâtul de ordinul II, a obligat pârâtul de ordinul II la plata catre reclamant a drepturilor salariale cuvenite în urma constatarii nulitatii actelor administrative, fara cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei sentinte, în termen si scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs recurentul-pârât I. G. P. F. R., solicitând admiterea recursului, cu consecinta casarii sentintei recurate, respingerii actiunii pentru lipsa calitatii procesuale pasive în contradictoriu cu I. G. P. F.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a aratat ca reclamantul G. V. N. a solicitat anularea actului administrativ - Dispozitia Sefului Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera S. M. nr. xxxxxxxx/02.09.2013, prin care s-a dispus sanctionarea sa cu diminuarea drepturilor salariale pentru functia îndeplinita cu 20% pe o perioada de 3 luni si, pe cale de consecinta, anularea Dispozitiei I.G.P.F. nr. xxxxxx/08.10.2013 prin care a fost respinsa contestatia pe care a formulat-o împotriva dispozitiei de sanctionare disciplinara, obligarea intimatului la plata drepturilor salariale cuvenite pentru cele 3 luni în care acestea au fost diminuate cu 20% potrivit Dispozitiei Sefului I.T.P.F. S. M. nr. xxxxxxxx/02.09.2013, respectiv obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.

Apreciaza sentinta recurata ca netemeinica si nelegala, pentru urmatoarele motive:

Sentinta instantei de fond a fost pronuntata în contradictoriu cu o persoana lipsita de calitate procesuala pasiva, sens în care a solicitat onoratei instante de recurs sa aiba în vedere urmatoarele aspecte:

Una dintre conditiile pentru ca o persoana sa fie parte într-un proces este calitatea procesuala (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a actiona si în acelasi timp a persoanei împotriva careia se poate exercita actiunea.

Spre deosebire de capacitatea procesuala care se apreciaza în general, pentru o anumita categorie de persoane, calitatea procesuala se determina în concret, la speta, în raport de litigiul dedus judecatii. Altfel spus, numai o anumita persoana poate fi reclamant(a), respectiv pârât(a), în cadrul raportului juridic litigios. Conditia calitatii procesuale prezinta o importanta considerabila, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care îsi disputa dreptul în litigiu.

Desi conditia calitatii procesuale nu este reglementata, în mod expres, în legislatia noastra, atât doctrina, cât si literatura de specialitate, analizând calitatea procesuala, au statuat ca legitimarea procesuala nu se raporteaza, cu necesitate la raportul juridic dedus judecatii, ci la dreptul reclamantului de a reclama în justitie si, corelativ, la obligatia pârâtului de a raspunde la pretentiile formulate prin actul de investire al instantei, de catre reclamant.

În cauza, sarcina justificarii calitatii procesuale apartine reclamantului, în calitate de angajat al Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera S. M. si care prin cererea de chemare în judecata este obligat sa expuna împrejurarile de fapt si de drept care au condus la îndreptatirea lui de a actiona în cauza pe pârâtul I. G. P. F.

Personalitatea juridica a Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera S. M. (în calitate de ordonator tertiar de credite) rezida din dispozitiile art. 12 alin. 1 din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea P. F. R., cu modificarile si completarile ulterioare, unde se stipuleaza faptul ca „La nivel teritorial, Politia de Frontiera Româna organizeaza Garda de Coasta, inspectorate teritoriale, grupuri de nave, sectoare si alte unitati ale politiei de frontiera; în punctele de trecere a frontierei de stat se organizeaza si functioneaza puncte ale politiei de frontiera".

Totodata, se poate constata ca reclamantul nu este în raporturi de serviciu cu I. G. P. F., astfel încât obligatia de plata din raportul juridic dedus judecatii nu poate sa revina acestei institutii, ci doar Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera S. M., în cadrul caruia activeaza persoana în cauza. În alti termeni, doar în raport cu acest pârât se verifica, raportat la obiectul cauzei, identitatea cu subiectul pasiv din raportul juridic dedus judecatii. Calitatea de ordonator principal sau secundar de credite si atributia de repartizare a fondurilor bugetare instituita în sarcina acestora prin art. 21 din Legea nr. 500/2002 nu este de natura a le conferi acestora calitate procesuala pasiva în cauza, atâta timp cât acestia nu sunt angrenati în raport de serviciu cu reclamantul.

În acest sens, raportat la obiectul dosarului aflat pe rolul instantei de judecata, având în vedere calitatea distincta de subiect de drept a Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera S. M., apreciaza ca, în speta, I. G. P. F. nu detine calitatea de subiect pasiv al dreptului dedus judecatii. Calitatea procesuala este titlul legal care îndreptateste o persoana sa fie parte în proces.

Totodata, critica solutia pronuntata de Tribunalul S. M. pentru urmatoarele motive:

În mod gresit instanta de fond a retinut ca fiind aplicabila în cauza Decizia nr. 392/02.07.2014 a Curtii Constitutionale pronuntata în dosar nr. 28D/2014 prin care a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 59 alin. 2, art. 60 alin. 1 si art. 62 alin. 3 din Legea nr. 360/2002 care reglementeaza procedura cercetarii prealabile a aplicarii sanctiunilor disciplinare si activitatea consiliilor de disciplina.

Astfel, decizia Curtii Constitutionale se va aplica exclusiv în privinta raporturilor juridice ce urmeaza a se naste dupa publicarea sa în Monitorul Oficial.

Or, în speta, este vorba de un act juridic, o situatie juridica încheiata, nu în curs de solutionare sau definitivare. De altfel, prevederile care au fost declarate neconstitutionale nu au stat exclusiv la baza emiterii actului administrativ contestat.

Pentru considerentele expuse, a solicitat admiterea recursului, cu consecinta casarii sentintei recurate si respingerii actiunii pentru lipsa calitatii procesuale pasive în contradictoriu cu I. G. P. F.

Împotriva aceleiasi sentinte, în termen si scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs si recurentul-pârât I. T. P. F. S. M., solicitând admiterea recursului, casarea sentintei si, în rejudecarea litigiului în fond, respingerea actiunii reclamantului ca neîntemeiata, cu obligarea intimatului-reclamant la plata eventualelor cheltuieli de judecata.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a aratat ca prin Sentinta civila nr. 2602/CA din 03.12.2014 pronuntata de Tribunalul S. M. în dosarul nr. 5226/83/2013 a fost admisa actiunea în contencios administrativ formulata de reclamantul G. V. N., a constatat nulitatea Dispozitiei Sefului I.T.P.F. S. M. nr. xxxxxxxx din 02.09.2013 si a Dispozitiei Inspectorului General al P. F. R. nr. xxxxxx din 08.10.2013, prin care a fost respinsa contestatia reclamantului.

De asemenea, instanta de fond a obligat institutia pârâta la plata catre reclamant a drepturilor salariate cuvenite în urma constatarii nulitatii actelor administrative.

Pentru a hotarî în acest sens, instanta de fond a avut în vedere Decizia Curtii Constitutionale nr. 392/02.07.2014, prin care a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a prev. art. 59 alin (2), 60 alin. (1) si 61 alin (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Politistului, retinând ca dispozitiile declarate ca fiind neconstitutionale sunt temeiuri juridice ce au stat la baza Dispozitiei nr. xxxxxxxx/02.09.2013.

Este adevarat, arata recurentul, ca prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 392 din 02.07.2014, publicata în Monitorul Oficial nr. 667 din 11.09.2014, se constata ca prevederile art.59 alin. (2), art.60 alin. (1) si ale art.62 alin.(3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului sunt neconstitutionale, dar acestea nu afecteaza în mod direct legalitatea actului administrativ de sanctionare disciplinara a intimatului-reclamant deoarece vizeaza imposibilitatea ministrului afacerilor interne de a reglementa prin ordin procedura cercetarii prealabile a politistilor.

La emiterea Dispozitiei sefului I.T.P.F. S. M. nr. xxxxxxxx/02.09.2013 au fost respectate prevederile art. 59 din Legea nr.360/2002 cu modificarile ulterioare, declararea neconstitutionalitatii prevederilor alin. (2) neafectând în mod direct legalitatea actului administrativ contestat deoarece se refera la imposibilitatea ministrului afacerilor interne de a reglementa prin ordin procedura cercetarii prealabile si nu la modul de aplicare a sanctiunii disciplinare.

Prin urmare, efectele deciziei Curtii Constitutionale vizeaza modul de reglementare a procedurii cercetarii prealabile a politistilor, putând avea consecinte asupra actului administrativ contestat în prezenta cauza numai în mod indirect, respectiv dupa constatarea eventualei nelegalitatii a actualei proceduri de cercetare prealabila reglementata prin Ordinul M.A.I. nr.400/2004.

Mai mult, constatarea nelegalitatii Ordinului M.A.I. nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I., revine instantelor de contencios administrativ competente, aceasta nerezultând în mod direct prin constatarea neconstitutionalitatii unor prevederi ale Legii nr. 360/2002.

Doar dispozitiile din legile si ordonantele în vigoare constatate ca fiind neconstitutionale îsi înceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei, conform art. 31 alin. 3 din Legea nr.47/1992 republicata.

Ordinul M.A.I. nr.400/2004 a fost emis în temeiul prevederilor Legii nr.218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Române, ale Legii nr. 360/2002 privind Statutul politistului, nu doar a prevederilor art. 59, 60 si 62 din lege) si ale Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Legalitatea Ordinului M.A.I. nr. 400/2004 trebuie analizata de catre o instanta de judecata în functie de actele normative cu forta juridica superioara în baza carora acesta a fost emis, în raport cu principiul ierarhiei si fortei juridice a actelor normative, principiu consacrat de art. 1 alin. (5) din Constitutie si art.4 alin. (3) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata.

Ordinul M.A.I. nr.400/2004 nu cuprinde numai prevederi privind procedura cercetarii prealabile a personalului M.A.I., ci si prevederi referitoare la recompensarea politistilor (Cap. II), la organizarea si functionarea consiliilor de judecata (Titlul III, Cap. I-V), la organizarea si functionarea consiliilor de onoare (Titlul IV, Cap. I-V), ultimele doua fiind specifice personalului militar din cadrul M.A.I. si nu politistilor.

Prin urmare, atâta timp cât prevederile Ordinului M.A.I. privind raspunderea disciplinara a politistilor nu au fost anulate de catre o instanta de contencios administrativ, continua sa fie aplicabile în prezenta cauza, chiar si în cazul constatarii neconstitutionalitatii prevederilor art.59 alin. (2), art.60 alin.(l) si ale art.62 alin.(3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului.

Mai arata recurentul ca, în jurisprudenta Înaltei Curti de Casatie si Justitie s-a retinut ca nepublicarea Ordinului M.A.I. nr.400/2004 în Monitorul Oficial, Partea I, nu atrage nelegalitatea procedurii disciplinare (în acest sens Decizia nr.4654/2008; Decizia nr.2416/2012).

Ca urmare a celor prezentate, a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei pronuntate de Tribunalul S. M. si respingerea ca neîntemeiata a actiunii formulate de intimatul-reclamant.

În drept, a invocat dispozitiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificarile si completarile ulterioare; 466 si urmatoarele Cod de procedura civila; Legea nr.360/2002 privind Statutul politistului, cu modificarile si completarile ulterioare.

 Instanta de recurs, analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, a retinut ca sunt nefondate, pentru urmatoarele considerente:

Obiectul litigiului dedus judecatii îl reprezinta anularea Dispozitiei Sefului Inspectoratului Teritorial al Politiei de Frontiera S. M. nr. xxxxxxxx/02.09.2013, prin care s-a dispus sanctionarea reclamantului G. V. N. cu diminuarea drepturilor salariale pentru functia îndeplinita cu 20% pe o perioada de 3 luni, precum si anularea Dispozitiei I.G.P.F. nr. xxxxxx/08.10.2013 prin care a fost respinsa contestatia pe care acesta a formulat-o împotriva dispozitiei de sanctionare disciplinara.

Calitatea procesuala pasiva în cauza a pârâtului recurent I. G. P. F. R. se justifica prin prisma solutionarii de catre acesta a contestatiei formulate de reclamant împotriva dispozitiei de sanctionare disciplinara, împrejurare în raport de care, sustinerile recurentului referitoare la lipsa calitatii sale procesuale pasive în cauza sunt neîntemeiate. Fiind emitentul unui act administrativ a carui anulare se solicita, pârâtul are calitate procesuala pasiva, astfel ca exceptia invocata este neîntemeiata.

Pe fondul cauzei, Curtea a retinut ca în speta s-a dat în mod corect eficienta Deciziei nr. 392/02.07.2014 a Curtii Constitutionale. Prin aceasta decizie a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 59 alin. 2, art. 60 alin. 1 si art. 62 alin. 3 din Legea nr. 360/2002 care aveau urmatorul continut:

Art. 59 alin. (2): "Procedura cercetarii prealabile se reglementeaza prin ordin al ministrului de interne.";

Art. 60 alin. (1): "Aplicarea sanctiunilor disciplinare se face potrivit competentelor stabilite prin ordin al ministrului administratiei si internelor, dupa expirarea termenului de contestare, prevazut la art. 61 alin. (1).";

Art. 62 alin. (3): "Consiliile de disciplina îsi desfasoara activitatea în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului de interne."

În considerentele deciziei de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea a apreciat ca raspunderea disciplinara, tinând de statutul politistului, trebuie reglementata, potrivit art. 73 alin. 3 lit. j) din Constitutie, prin lege organica. A retinut instanta de contencios neconstitutional, ca dispozitiile legale criticate deleaga reglementarea aspectelor referitoare la procedura disciplinara prealabila, aplicarea sanctiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplina ministrului de resort care este abilitat sa adopte ordine. Asadar, se ajunge la situatia ca un aspect esential care vizeaza executarea si/sau încetarea raporturilor de serviciu sa fie reglementat printr-un act administrativ, care, de altfel, în cazul de fata, nici macar nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce este de natura sa confere un caracter iluzoriu dreptului la aparare al persoanei sanctionate. În aceste conditii, persoana cercetata disciplinar nu cunoaste regulile dupa care se desfasoara procedura, având în vedere ca actul administrativ nu este accesibil si deci nici opozabil. Normele privind cercetarea disciplinara trebuie sa respecte anumite cerinte de stabilitate si previzibilitate. Or, delegarea de atributii de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determina o stare de incertitudine juridica, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbari succesive în timp.

Raportat la considerentele deciziei Curtii Constitutionale, instanta de recurs a apreciat ca prin declararea neconstitutionalitatii textelor cuprinse în legea primara care reglementeaza statutul politistului, este afectata întreaga procedura care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate.

Drept urmare, nu se poate sustine ca Ordinul MAI nr. 400/2004 emis în aplicarea prevederilor declarate neconstitutionale ar putea produce efecte juridice pe mai departe, din moment ce a fost emis în aplicarea dispozitiilor legale declarate neconstitutionale.

Sanctionarea reclamantului s-a facut urmându-se procedura reglementata prin Ordinul MAI nr. 400/2004, însa în conditiile în care acest Ordin nu putea fi emis de Ministrul Administratiei si Internelor, deoarece potrivit Constitutiei procedura atragerii raspunderii disciplinare a politistilor trebuia reglementata prin lege organica, nu se poate retine ca sanctionarea disciplinara a reclamantului s-a facut în conditii de legalitate, solutia instantei de fond de anulare a actelor contestate fiind din acest punct de vedere corecta.

În ceea ce priveste momentul de la care devine aplicabila o decizie a Curtii Constitutionale prin care se admite o exceptie de neconstitutionalitate, instanta de recurs a retinut ca potrivit prevederilor art. 147 alin. (4) din Constitutie, "Deciziile Curtii Constitutionale se publica în Monitorul Oficial al României. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor".

Efectele deciziilor pronuntate ca urmare a realizarii controlului de constitutionalitate asupra legilor sau ordonantelor Guvernului sunt stabilite de art. 147 alin. (1) din Constitutie, care prevede ca "Dispozitiile din legile si ordonantele în vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, îsi înceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept".

Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii în legatura cu întelesul sintagmei, deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, (deciziile nr. 766/2011, 223/2012, 164/2013), statuând ca instantele judecatoresti vor aplica deciziile sale în cauzele pendinte la momentul publicarii acestora, cauze în care dispozitiile legale vizate de admiterea exceptiei de neconstitutionalitate sunt aplicabile, precum si în cauzele în care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate pâna la data admiterii exceptiei, în aceasta ultima ipoteza decizia pronuntata de Curtea Constitutionala constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedura civila.

Actiunea în anulare promovata de reclamantul G. V. N. era pendinte la data declararii neconstitutionalitatii prevederilor 59 alin. 2, art. 60 alin. 1 si art. 62 alin. 3 din Legea nr. 360/2002, actiunea fiind promovata la data de 01.11.2013, în timp ce Decizia nr. 392/2014 a fost publicata în M.O. nr. 667 din 11 septembrie 2014. Consecinta înlaturarii din ordinea juridica a textelor legale declarate ca fiind neconstitutionale este lipsirea de temei legal a deciziei de sanctionare contestata.

În consecinta, în baza considerentelor expuse, Curtea, în temeiul prevederilor art. 496 Cod procedura civila, cu raportare la celelalte dispozitii legale mentionate în cuprinsul prezentei decizii, a respins ca nefondate recursurile declarate de recurentii I. G. P. F. R. si I. T. P. F. S.M., fara cheltuieli de judecata, nefiind precizate si justificate.

Domenii speta

Spete similare