Impresariat artistic

CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Impresariat artistic

- OG 21/2007

Activitatea de impresariat artistic trebuie delimitată de activitatea de producător de spectacole.

Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 681 din 20 septembrie 2019

Prin Sentința nr. (...) din 14.02.2019, Tribunalul (...) a admis acțiunea formulată de reclamanta SC (R) SRL în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului (...) și în consecință:

A anulat procesul verbal de control (...)/19.07.2018 și adresa nr. (...)/LCA/04.09.2018 prin care s-a respins contestația reclamantei.

A suspendat executarea procesului verbal de control (...)/19.07.2018 emis de pârât până la soluționarea definitivă a cauzei.

A luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că societatea reclamantă are ca obiect de activitate „Alte servicii n.c.a. - cod e.n. 9609.

În concret, reclamanta furnizează servicii de divertisment pentru adulți de tip video chat.

Serviciile sunt prestate de mai multe persoane de sex feminin cu care reclamanta a încheiat contracte de management și impresariat artistic (filele 109 - 186) reclamanta având calitatea de manager, iar persoanele prestatoare având calitatea de „artist”.

Obiectul contractelor îl constituie activitatea de impresariat și manageriat a artistului și creațiilor acestora, persoanele „artist” obligându-se să cesioneze managerului drepturile patrimoniale asupra „operelor” create, iar managerul la rândul său va cesiona în favoarea unor terți profesioniști activitatea de live streaming.

Conform art. 4.1 și 4.2 din contract, artistul va achita managerului un procent de 50% aplicat la remunerația brută sau orice alte beneficii evaluabile în bani realizate de artist, în cazul în care managerul asigură spațiile și echipamentele și asistența audio necesare înregistrărilor și transmisiilor live, iar pentru situația în care artistul și le asigură singur și integral managerul va plăti artistului în plus, 30% din încasări.

 Conform art. 4.3 din contract sumele vor fi încasate de manager care va plăti artistului sumele rezultate după scăderea procentului de 50% respectiv 20%.

Prin acte adiționale s-a convenit ca managerul să rețină și să vireze contribuția de asigurări sociale și de sănătate pentru situația în care artistul va declara că estimează/sau va realiza venituri egale sau mai mari de 12 salarii minime brute pe țară.

La data de 11.07.2018, în cadrul unui control tematic, inspectori ai pârâtului au efectuat un control la punctul de lucru al reclamantei situat în (...), spațiu deținut de reclamantă în baza contractului de închiriere nr. (...)/05.07.2018.

Cu ocazia controlului a fost identificată prestând activitate în atelierul artistic numita (A), aceasta declarând (fila 97) că desfășoară activitate în baza contractului de impresariat artistic.

Reclamanta le-a prezentat inspectorilor ITM 7 contracte de impresariat și manageriat încheiate cu (A), (B), (C), (D), (E), (F) și (G), pentru aceasta din urmă fiind prezentat și contractul de muncă nr. (...)/06.07.2017 pentru funcția de asistent manager.

Întrucât, reclamanta nu a putut prezenta aviz de impresariat artistic emis de Centrul de Pregătire Profesională în Cultură în condițiile art. 26 alin. 1 din O.G nr. 21/31.01.2017, pârâtul a apreciat contractele de management și impresariat artistic ca fiind de drept și prin urmare persoanele „artist” puteau presta activitate doar în baza unor contracte de muncă.

Însă, pârâtul a dispus măsuri referitoare la încheierea contractelor, numai cu privire la 6 din cele 7 persoane pentru care s-au prezentat contracte de impresariat, întrucât pentru cea de a șaptea s-a prezentat și contract de muncă.

Ulterior controlului, reclamanta a obținut Avizul de impresariat artistic (...)/08.01.2019, prin care a fost avizată să desfășoare activități de impresariat artistic începând cu data de 27.11.2018 (fila 196).

Constatând lipsa contractelor de muncă pentru cele 6 persoane și lipsa avizului de impresariat artistic, prin Procesul verbal de control (...)/19.07.2018 (filele 91 - 93) s-a dispus încheierea contractelor de muncă și înregistrarea acestora în Revisal, iar prin procesul verbal de contravenție seria (...)/2018 (filele 94 - 95) reclamantei i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 120.000 lei reținându-se săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003.

Contestația administrativă formulată de reclamantă a fost respinsă prin adresa nr. (...)/04.09.2018 (fila 24).

Reclamanta a contestat procesul verbal de control prin prisma a două motive: necompetența ITM (...) în interpretarea și recalificarea raporturilor juridice existente și persoanele menționate în contractele de impresariat, critică față de care a invocat excepția de nulitate a procesului verbal de control și lipsa raporturilor de muncă.

În ce privește prima critică, respectiv excepția nulității procesului verbal de control, pentru lipsa de competență a organului constatator, aceasta constituie în realitate o apărare de fond și a fost înlăturată ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse în continuare.

Contravenția prevăzută de art. 33 alin. 1 din OG nr. 2/2007 se referă strict la fapta unei persoane de a desfășura activitate de impresariat artistic, fără obținerea atestatului, iar nu la fapta de primi la muncă persoane fără contract de muncă, sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003; în sarcina petentei s-a reținut această din urmă faptă, pentru care are competență, iar nu aceea de impresariat neautorizat, pentru care într-adevăr competența de constatare și sancționare aparține persoanelor împuternicite prin ordin al ministrului culturii și cultelor, conform alin. 2 al art. 33 din OG nr. 2/2001.

În realitate, și prin această apărare, se tinde a se evidența că natura raporturilor dintre reclamantă și pârâtă nu este de raporturi de muncă, așa cum s-a reținut prin actul de control contestat, ci raporturi de impresariat, iar ITM nu poate să recalifice aceste raporturi, prin prisma lipsei atestatului de impresariat, omisiune cu privire la care nu are competența de sancționare.

Cu privire la cea de a doua critică, referitoare la natura juridică a raporturilor stabilite între reclamantă și cele șase persoane nominalizate, respectiv: (A), (B), (C), (D), (E), (F), în aprecierea instanței, acestea nu au putut fi calificate ca fiind raporturi specifice de muncă.

În primul rând, instanța a reținut că natura raporturilor trebuie definită prin prisma conținutului acestora, iar nu raportat la lipsa autorizației de desfășurare a activității, omisiune care, așa cum s-a arătat, întrunește elementele altei contravenții și asupra căreia pârâtul nu are competența de a se pronunța.

Nicăieri în conținutul OG nr. 21 din 31 ianuarie 2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic nu se prevede sancțiunea nulității absolute a contractelor de impresariat încheiat în lipsa avizului de la Centrul de pregătire Profesională în cultură, cum susține pârâta, iar sancțiunea nulității absolute trebuie expres prevăzută. Nu se poate aprecia nici că cerința obținerii avizului de impresariat este prevăzută pentru ocrotirea interesului general, pentru ca lipsa acestuia să poată fi considerată cauză de nulitate absolută, conform art. 1247 Cod civil.

Condiția obținerii avizului fiind instituită pentru protecția unor interese particulare, sancțiunea care poate să intervină este cea a nulității relative, care, potrivit art. 1248 Cod civil poate fi invocată numai de partea a cărui interes este ocrotit, iar scopul OG /2007 nu vizează în niciun fel protejarea intereselor pârâtului ori eliminarea fenomenului muncii la negru, pentru care cadrul legislativ este dat de Legea nr. 53/2003.

Prin urmare analiza naturii raporturilor dintre reclamantă și cele șase persoane se va face strict prin prisma conținutului acestora.

În doctrină, raporturile juridice de muncă au fost definite ca fiind acele relații sociale reglementate de legislația muncii, ce iau naștere între o persoană fizică (salariat), pe de o parte, și o persoană juridică sau o persoană fizică (angajator), pe de altă parte, ca urmare a prestării unei anumite munci de către prima persoană în folosul și sub autoritatea celei de a doua, care, la rândul ei, se obligă să-i asigure condiții echitabile de muncă și să achite la timp și integral salariul.

În speță, astfel cum rezultă din specificul activității și din conținutul contractelor încheiate, persoanele denumite artist desfășoară o activitate independentă, nesubordonată, iar avantajele sunt reciproce, în sensul că managerul nu numai că poate folosi imaginea și creațiile artistelor, dar se obligă în același timp să le promoveze.

Instanța a mai reținut că nu s-a stabilit un program de lucru și nici un salariu, artistul obligându-se, conform art. 4.1 la plata către manager a unui comision de 50% din remunerația brută ori beneficiile realizate.

Nu există așadar raport de subordonare între societate și persoanele în cauză, ele neprimind niciun fel de dispoziții cu privire la desfășurarea activității de către reclamantă, nu trebuie să se supună disciplinei muncii, nu au un program de lucru prestabilit și nu beneficiază de remunerație sub formă de salariu.

Pe de altă parte, conform art. 3 lit. k) din OG nr. 21/2007 „impresariatul artistic este activitatea prin care o persoană fizică sau juridică de drept public ori de drept privat, denumită impresar, acționează în numele și pe seama unei instituții sau companii de spectacole și/sau concerte ori, după caz, a unui artist interpret sau executant, în vederea identificării și materializării posibilităților de exploatare a unei producții sau prestații artistice”.

Activitatea petentei se exercită tocmai în scopul identificării și materializării posibilităților de exploatare a producțiilor și/sau prestațiilor artistice ale căror protagoniste sunt persoanele nominalizate în contractele de management.

De altfel, emiterea, chiar ulterioară a Avizului de impresariat artistic, (...)/08.01.2019 (fila 196) nu face decât să confirme natura activității desfășurate de reclamantă, ca fiind una de impresariat artistic, activitate care este diferită de cea a angajatorului, care folosește forța de muncă.

Față de considerentele enunțate instanța a apreciat ca fiind netemeinic și nelegal procesul verbal de control contestat.

În ce privește cererea de suspendare întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis-o apreciind că a fost dovedit cazul justificat prin chiar motivele care au fundamentat concluzia instanței de anulare a actului de control.

Instanța a constatat că și condiția pagubei iminente este îndeplinită în speță, având în vedere că termenul de realizare a măsurilor s-a împlinit, existând astfel riscul creării unei pagube iminente în patrimoniul reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului (...), solicitând admiterea recursului, anularea sentinței și menținerea în totalitate a procesului verbal de control (...)/19.07.2018.

În motivare, recurentul a susținut că sentința este netemeinică și nelegală, fiind îndeplinite condițiile art. 488 alin. 1 punctul 8 din Codul de procedură civilă, instanța interpretând greșit prevederile Codului muncii și ale OG nr. 21/2007.

Instanța nu a ținut cont de prevederile OG nr. 21/2007, din care rezultă fără echivoc că nici o persoană juridică nu poate desfășura activitate de impresariat artistic fără acest aviz obținut de la Centrul de Pregătire Profesională în Cultură, în consecință, contractele de management și impresariat artistic prezentate sunt nule de drept, fiind încheiate cu încălcarea prevederilor OG nr. 21/2007.

Argumentația instanței este greșită, aceasta susținând că „nu se poate aprecia nici că cerința obținerii avizului impresariat este prevăzută pentru ocrotirea interesului general, pentru ca lipsa acestuia să poată fi considerată cauză de nulitate absolută, conform art. 1247 Cod civil”, în condițiile în care orice act normativ vizează ocrotirea interesului general, a întregii societăți.

În drept, recurentul a invocat Legea nr. 53/2003, Legea nr. 108/1999 și Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, intimata SC (R) SRL a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii în tot a sentinței civile atacate, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

În motivare, intimata susține că ITM nu avea competența să recalifice contractele existente între societate și persoanele în cauză, întrucât acestea nu desfășurau activități specifice relațiilor de muncă. Cele șase persoane care au fost identificate fără contracte de muncă, practic aveau încheiate cu societatea contracte de management și impresariat artistic pe durata de 6 (șase) luni, având ca obiect stabilirea termenilor și condițiilor aplicabile unei colaborări profesionale exclusive între Manager și Artist, colaborare ce presupune: activitate de impresariat și manageriere a artistului și creațiilor acestuia, punerea în valoarea a operelor create de artist, acordarea unui procent către artist aplicat la prețul obținut ulterior cesionarii drepturilor patrimoniale de autor asupra creațiilor artistului, care vor fi promovate pe site-uri adult de către manager.

Chiar organul de control invocă în cadrul procesului-verbal de contravenție prevederile Ordonanței Guvernului nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic.

Având în vedere că societatea nu deține avizul prevăzut de lege pentru desfășurarea activității de impresariat artistic, inspectorii de control din cadrul ITM (...) au recalificat contractele încheiate cu persoanele în cauză în contracte de muncă.

Chiar dacă societatea avea nevoie pentru desfășurarea activității de avizul Ministerului Culturii și Cultelor, nedeținerea acestuia se sancționează de OG nr. 2/2007, organul abilitat să aplice sancțiunea fiind persoane împuternicite din cadrul aceluiași minister.

Referitor la mențiunea făcută de organul de control cu privire la avizarea activității, într-adevăr la momentul efectuării controlului nu avea acest aviz, dar societatea a înaintat cererea pentru obținerea avizului de impresariat artistic către Ministerul Culturii și Cultelor conform Ordonanței nr. 21/2007, aceasta fiind transmisă în 23.07.2018, conform dovezii atașate.

Având în vedere că relația dintre societate și persoanele în cauză nu este specifică unui raport de muncă, ci se circumscrie în sfera impresariatului artistic, aceste relații nu pot fi supuse controlului Inspecției Muncii, aceasta neavând calitatea necesară pentru a aplica sancțiuni.

Singura instituție abilitată să recalifice un raport juridic existent este organul fiscal, în temeiul dreptului conferit prin art. 11 Cod fiscal.

În al doilea rând, intimata consideră că Procesul-verbal de control este neîntemeiat raportat la prevederile art. 10 din Codul muncii.

În ce privește domeniul de activitate, intimata învederează faptul că societatea (R) SRL are ca obiect principal de activitate: 9609 - Alte activități de servicii n.c.a.

Între societate și numitele (A), (B), (C), (D), (E) și (F) nu există relații de muncă așa cum sunt prevăzute de Codul muncii, iar prevederea legală în baza căreia societatea a fost amendată este art. 15 ind. 1 lit. a) din Legea 53/2003 Codul muncii.

Din art. 10 din Legea 53/2003 Codul muncii rezultă care sunt condițiile pentru a fi în prezența unui raport de muncă, or în cazul de față niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită. Activitatea prestată de numitele (A), (B), (C), (D), (E) și (F) este o activitate independentă, de creație artistică care se difuzează în mediu on line fără a se afla sub autoritatea societății.

Contribuția societății la realizarea actului artistic este punerea la dispoziția acestor persoane a know-how-ului deținut, suportul acordat pentru facilitarea obținerii suportului tehnic necesar și a accesului informatic către paginile web din acest domeniu. Astfel, nu există raport de subordonare între societate și persoanele în cauză, ele neprimind niciun fel de dispoziții cu privire la desfășurarea activității de către societate, nu trebuie să se supună disciplinei muncii, nu au un program de lucru prestabilit și nu beneficiază de remunerație sub formă de salariu. Remunerația persoanelor constă într-un onorariu de interpretare, reprezentând un comision din realizarea oricărei activități prevăzută în contract, comision stabilit prin clauzele 4.1 și 4.2 din contract.

Având în vedere activitatea desfășurată în baza contractelor de management și impresariat artistic, intimata consideră că sunt îndeplinite condițiile de la art. 7 pct. 3 din Codul fiscal privind activitatea independentă.

Cu privire la interpretarea acestui articol de lege, Ministerul Muncii și Justiției Sociale a transmis opinia potrivit căreia dreptul muncii nu privește orice formă de muncă, ci numai pe cea subordonată, reglementând situația celui ce muncește în favoarea și sub autoritatea altuia, în schimbul unui salariu. Dreptul muncii nu are în vedere munca personală pentru sine și nici pe cea independentă sau a liber-profesioniștilor. Astfel, dreptul comun pentru reglementările specifice profesiunilor liberale este dreptul civil, iar nu dreptul muncii. Întrucât legislația nu definește în mod expres cele două categorii de venituri, s-a apreciat că veniturile dintr-o activitate profesională sunt acele venituri realizate din exercitarea unei profesii, iar veniturile de natură profesională sunt acele venituri realizate din contracte/convenții încheiate potrivit Codului civil. Singurul criteriu prin aplicarea căruia se poate opera o distincție între cele două categorii de venituri este cel furnizat de Codul fiscal, care utilizează noțiunile de activitate dependentă, respectiv activitate independentă.

Pentru activitatea desfășurată de artiste în baza contractelor cu valabilitate din luna iulie 2018, societatea achită impozitul aferent veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală, în conformitate cu art. 72 Cod fiscal:

La încheierea contractelor de management și impresariat artistic societatea a avut în vedere dispozițiile Ordonanței nr. 21/2007, coroborate cu prevederile art. 1178 și urm. din Codul civil.

Apreciază intimata că motivele de recurs sunt nefondate și nu se circumscriu temeiului de drept indicat de recurentă în promovarea recursului, nu s-a indicat de către aceasta care dispoziții legale din OG 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic au fost încălcate de către instanța de fond prin hotărârea dată.

Natura juridică a raporturilor ce s-au născut între societate și artiștii cu care s-au încheiat aceste contracte nu este specifică unui raport de muncă, în care principala caracteristică este subordonarea, ci natura juridică a acestor contracte de impresariat este una specială ce derivă din legea specială, ori astfel cum însuși Codul muncii prevede în cuprinsul art. 1 alin. 2 acest act normativ general, adică Codul muncii, se aplică numai în măsura în care nu există dispoziții speciale derogatorii consacrate prin legi speciale, ori aceasta este situația de față. Mai mult inspectorilor de muncă nu le este recunoscută abilitarea de a recalifica acte juridice valabil încheiate între părți, ci numai organelor fiscale competente raportat la art. 7, 11 din Codul Fiscal. Astfel că, emiterea chiar ulterioară a avizului de impresariat artistic ce a fost depus ca înscris în fata instanței de fond nu face decât să confirme natura activității desfășurate de societate, care nu se circumscrie aceleia definite de art. 10, 16 din Codul muncii.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent, Curtea a constatat că recursul este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce urmează a fi prezentate în continuare:

În speță, circumscris motivului de recurs reglementat de prevederile art. 488, pct. 8 noul Cod de procedură civilă, indicat în mod expres de către recurent, acesta invocă o singură critică, respectiv greșita aplicare a normelor de drept material de către prima instanță, critică care a fost găsită de către Curte ca fiind întemeiată așa cum se va arăta în continuare.

În esență, recurenta susține că în lipsa avizului emis de către Centrul de Pregătire Profesională în Cultură, astfel cum este reglementat de O.G. nr. 21/2007, contractele de management și impresariat artistic în discuție sunt nule de drept și prin urmare suntem în prezența unor raporturi de muncă.

În apărare, în esență intimata arată că recurentul nu are vreo competență în domeniul impresariatului artistic și că nu s-a făcut dovada existenței unor raporturi de muncă.

Față de aceste susțineri ale părților, Curtea a constatat în principal că, în speță, activitatea reținută ca fiind desfășurată de persoanele de sex feminin indicate în actul de control contestat, nu poate fi calificată ca producție artistică în sensul definiției legale a acestei noțiuni, arătate în art. 3, alin. 1, lit. a) din O.G. nr. 21/2007, privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic, așa cum se va arăta în continuare. Pe cale de consecință nu poate fi reținută în speță nici activitatea de impresariat artistic în sensul definiției legale a acestei noțiuni, arătate în art. 3, alin. 1, lit. k) din O.G. nr. 21/2007. Prin urmare, raporturile dintre reclamantă și persoanele de sex feminin indicate în actul de control contestat, nu pot fi calificate decât ca raporturi de muncă, acesta fiind cadrul general al oricărei activități care nu este supus unei legislații speciale, derogatorie de la legislația dreptului muncii.

Este adevărat faptul că recurentul nu are competențe în domeniul impresariatului artistic, conform O.G. nr. 21/2007, așa cum susține intimata, însă, așa cum judicios a subliniat judecătorul fondului, recurentul are atribuții în domeniul constatării și sancționării existenței unor raporturi de muncă fără încheierea formelor legale, respectiv a contractului individual de muncă.

În acest context, nici autorității administrative (respectiv recurentului), nici instanței nu i se poate opune aparența unei activități în domeniul impresariatului artistic prin prezentarea unor contracte de management și impresariat artistic, în sensul imposibilității calificării raporturilor juridice conform realității.

Totodată, este fondată susținerea intimatei în sensul că lipsa avizului emis de către Centrul de Pregătire Profesională în Cultură, astfel cum este reglementat de O.G. nr. 21/2007 nu atrage nulitatea contractelor de management și impresariat artistic în discuție, însă acest aspect nu este relevant în calificarea raporturilor juridice conform realității.

În speță, lipsa avizului emis de către Centrul de Pregătire Profesională în Cultură la momentul întocmirii actului administrativ contestat are doar valoarea unui indiciu în sensul creării doar a unei aparențe de activitate de impresariat artistic. Iar emiterea ulterioară a unui atare aviz, care are doar caracter general, fără a presupune o examinare în concret a activității artistice ce se afirmă că ar urma să facă obiectul impresariatului (fila 196, vol. I dosar fond), la fel ca prezentarea unor contracte de management și impresariat artistic, nu înlătură posibilitatea organului administrativ sau a instanței de a califica raporturilor juridice conform realității.

Așa cum deja s-a arătat, Curtea nu poate reține că activitatea desfășurată de persoanele de sex feminin indicate în actul de control contestat este o producție artistică în sensul definiției legale a acestei noțiuni, atâta timp cât prevederile art. 3, alin. 1, lit. a) din O.G. nr. 21/2007, au următorul conținut: “producțiile artistice sunt spectacole sau concerte înfățișate direct publicului de către artiști interpreți și/sau executanți și pot fi: spectacole dramatice, coregrafice, de operă, operetă, folclorice, de revistă, cabaret, de circ, de păpuși și/sau marionete, de teatru instrumental, respectiv concerte de muzică academică, simfonică, vocal-simfonică, camerală, corală, folclorică, electronică ”.

Se poate remarca că activitățile reținute ca fiind desfășurate de persoanele de sex feminin indicate în actul de control contestat nu se încadrează în cele enumerate în definiția legală a producției artistice.

De asemenea, relevante sunt și definițiile legale cuprinse în art. prevederile art. 3, alin. 1, lit. b) și c) din O.G. nr. 21/2007, ce au următorul conținut:

“ b) instituțiile de spectacole sau concerte sunt persoane juridice de drept public care realizează și prezintă producții artistice;

c) companiile de spectacole sau concerte sunt persoane juridice de drept privat, indiferent de forma de constituire și organizare, care realizează și prezintă producții artistice.”

Rezultă din aceste texte de lege, faptul că realizarea și prezentarea producțiilor artistice poate avea loc ori prin intermediul instituțiilor de spectacole ori prin intermediul companiilor de spectacole iar instituțiile de spectacole sunt persoane juridice de drept public.

În acest context trebuie subliniat faptul că este de notorietate că nu există vreo persoană juridică de drept public care să realizeze sau să prezinte o activitate de genul celei reținute ca fiind desfășurate de persoanele de sex feminin indicate în actul de control contestat, despre care să afirme că ar fi o producție artistică, fapt ce dovedește că o atare activitate nu poate fi calificată ca fiind o producție artistică în accepțiunea O.G. nr. 21/2007.

În concluzie, în speța de față nefiind în prezența unei producții artistice nu se poate pune problema impresariatului unei producții artistice astfel că activitatea ce a făcut obiectul actului de control nu poate fi calificată decât ca circumscriindu-se raporturilor de muncă, acesta fiind cadrul general al oricărei activități care nu este supus unei legislații speciale, derogatorie de la legislația dreptului muncii.

Deși considerentele mai sus expuse sunt suficiente pentru a justifica soluția adoptată, Curtea a mai subliniază un aspect care întărește concluzia deja enunțată.

Astfel, prevederile art. 3, alin. 1, lit. k) din O.G. nr. 21/2007, consacră următoarea definiție legală a impresariatului artistic: “impresariatul artistic este activitatea prin care o persoană fizică sau juridică de drept public ori de drept privat, denumită impresar, acționează în numele și pe seama unei instituții sau companii de spectacole și/sau concerte ori, după caz, a unui artist interpret sau executant, în vederea identificării și materializării posibilităților de exploatare a unei producții sau prestații artistice.”

Așadar impresariatul artistic, reprezintă o activitate de intermediere, de reprezentare a unui artist pentru a optimiza valorificarea producției artistice și astfel este o activitate distinctă de facilitarea creării producției artistice, aceasta din urmă aparținând producătorului de spectacole, definit de prevederile art. 3, alin. 1, lit. k) din O.G. nr. 21/2007 în felul următor: ”producătorul de spectacole și/sau concerte este persoana fizică sau persoana juridică de drept privat ori de drept public care își asumă responsabilitatea realizării de producții artistice și care, în această calitate, asigură, în totalitate sau în parte, mijloacele materiale și/sau financiare necesare”.

Curtea subliniază că în actul de control contestat, s-a consemnat de organul de control care a verificat activitatea de la punctul de lucru al reclamantei că o persoană de sex feminin “presta activitate la atelierul artistic” (fila 91, verso, vol. I dosar fond). Prin urmare nu s-a identificat o activitate de valorificare de către societatea intimată-reclamantă a unei producții artistice ce ar fi fost în prealabil realizată, așa cum este specific unei activități de impresariat artistic, ci mai degrabă s-a identificat o activitate de producere a unui tip de material (care s-a arătat mai sus din ce motive nu poate fi calificat ca o producție artistică).

Totodată, din prevederile art. 4.2 din contractele de contractele de management și impresariat artistic în discuție (fila 124 vol. I dosar fond) rezultă că în principal societatea reclamantă asigură spațiile și echipamentele, precum și asistența de studio necesare transmiterii live și înregistrărilor audio, foto sau video ce fac obiectul contractului și doar în subsidiar în virtutea unui avantaj financiar partea contractuală denumită “artist” ar putea să își asigure astfel de mijloace tehnice.

De asemenea, în cuprinsul actului de control contestat se face referire la prezentarea de către societatea intimată-reclamantă a contractului de închiriere nr. (...)/05.07.2018 încheiat de aceasta cu o altă societate, act ce este depus și în dosarul de fond (filele 104 - 105 vol. I dosar fond), al cărui obiect este închirierea camerelor și a tehnologiei existente în spațiul cu destinație-prestații live și alte apariții destinate publicului prin intermediul tehnologiei multimedia de tip streaming situat la punctul de lucru al reclamantei la care s-a efectuat controlul.

Chiar în cuprinsul întâmpinării formulate de către intimată în cadrul recursului se arată: “Contribuția societății la realizarea actului artistic este punerea la dispoziția acestor persoane a know-how-ului deținut, suportul acordat pentru facilitarea obținerii suportului tehnic necesar și a accesului informatic către paginile web din acest domeniu.”

Toate aceste aspecte converg spre ideea că societatea intimată-reclamantă nu desfășoară în realitate activitate de impresariat artistic în accepțiunea O.G. nr. 21/2007, ci mai degrabă o activitate de producere a unui anumit tip de materiale (care s-a arătat mai sus din ce motive nu poate fi calificat ca o producție artistică).

În concluzie, prima instanță a aplicat în mod greșit normele de drept material incidente în speță, reținând în mod greșit că activitatea identificată de organele de control se circumscrie impresariatului artistic reglementat de O.G. nr. 21/2007, în realitate fiind în prezența unor raporturi de muncă, astfel că sunt legale constatările și măsurile impuse prin actul de control contestat.

În consecință, fiind incident și întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 noul Cod de procedură civilă, Curtea a admis recursul, a casat în totalitate sentința recurată și rejudecând fondul a respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanta SC (R) SRL în contradictoriu cu ITM (...).

Domenii speta

Spete similare