Inlocuire arest preventiv cu control judiciar - depăşire durată rezonabilă

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei penale privind verificarea legalităţii şi a temeiniciei măsurilor preventive sub imperiul cărora se află inculpaţii ZM, ZG şi MI, asupra solicitării de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar formulată de inculpatul ZM.

Dezbaterile asupra verificării legalităţii şi temeiniciei măsurilor preventive, asupra solicitării de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar formulată de inculpatul ZM, au avut loc în şedinţa publică din 05.09.2018 (cu participarea  atunci, în calitate de  reprezentant al Ministerului Public, a doamnei procuror), susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţa din acea dată, care face parte integranta din prezenta, când, având în vedere dispoziţiile art. 391 alin.1 din Codul de procedură penală, instanța a stabilit pronunțarea pentru data de 06.09.2018 când,

INSTANŢA

În deliberare asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului ZM, precum şi asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar luat faţă de inculpaţii ZG şi MI, instanţa reţine următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, cu nr. 23D/P/2017 din data de 18.10.2017 înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 19.10.2017 sub nr. /99/2017, au fost trimişi în judecată, inculpaţii:

-ZM, aflat în prezent în Penitenciarul Iaşi, trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de minori în formă continuată, faptă prevăzută de art. 211 alin.1 şi alin. 2 lit. a rap. la art. 210 alin. 1 lit. a, b  din Codul penal, rap. la art. 35 alin. 1 C.pen. şi  proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 C.pen. rap. la art. 35 alin. 1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen – în stare de arest preventiv;

- ZG, trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de minori în formă continuată, faptă prevăzută de art. 211 alin.1 şi alin. 2 lit. a rap. la art. 210 alin. 1 lit. a, b  din Codul penal, rap. la art. 35 alin. 1 C.pen. şi  proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 C.pen. rap. la art. 35 alin. 1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.- în stare de arest preventiv;

-MI, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori în formă continuată, faptă prevăzută de art. 211 alin.1 şi alin. 2 lit. a rap. la art. 210 alin. 1 lit. a, b  din Codul penal şi trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 modificată, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 C.penal – în stare de control judiciar;

-CA, trimisă în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de minori, prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.a rap. la art.210 alin.1 lit.a, b C.penal, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 C.penal, fiecare cu aplicarea art.113 alin.3 C.penal – în stare de libertate;

-CO, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art.211 alin.1, şi alin.2 lit.a rap. la art.2101 alin.1, lit.a, b C.penal – în stare de libertate.

S-a reţinut în esenţă, prin actul de sesizare al instanţei, că în fapt, inculpaţii CA şi MI, în perioada septembrie - octombrie 2015 au  recrutat, transportat şi adăpostit în mai multe locaţii ( unităţi hoteliere) de pe raza mun. Iaşi, în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, pe minora MV, persoană care provine dintr-o familie dezorganizată, cu potenţial financiar precar, părinţii fiind divorţaţi, context în care minora şi cei doi fraţi au ajuns să fie plasaţi într-un centru de plasament, unde s-a şi cunoscut cu inculpata CA, care iniţial i-a propus persoanei vătămate un loc de muncă la un salon de masaj de relaxare. Ulterior, inculpatul MI i-a precizat acesteia că, în fapt nu este vorba de masaj de relaxare ci că va trebui să practice prostituţia, spunându-i că va avea grijă de ea, urmând să primească jumătate din suma câştigată. Pe fondul situaţiei financiare precare şi a dorinţei de a câştiga bani pentru a-şi ajuta fraţii, aceasta a acceptat propunerea celor doi inculpaţi, întreţinând relaţii sexuale contra cost cu diferiţi clienţi care răspundeau la anunţurile postate în diferite publicaţii de către inculpatul MI, în camere de hotel închiriate de acesta, care era major. La telefon răspundea inculpata CA care ghida clienţii şi comunica tarifele stabilite, primind ulterior întreţinerii relaţiilor sexuale de la persoana vătămată MV, sumele de bani obţinute de aceasta, bani pe care ulterior inculpata îi împărţea cu MI. 

În drept, fapta inculpaţilor CA şi MI a fost încadrată de procuror ca infracţiune de trafic de minori, prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.a, corob. cu art.210 alin.1 lit.a, b C.pena, cu reţinerea disp. art.113 alin.3 C.penal în raport de inculpata CA.

S-a mai reţinut de asemenea, că inculpata CA şi inculpatul CO, prietenul acesteia, în luna septembrie a anului 2016, au recrutat-o pe minora AA, la rândul ei aflată în plasament într-un centru de servicii comunitare, determinând-o ulterior (sub pretextul unor datorii – achitarea unor consumaţii făcute şi achitate iniţial de inculpata CA) să întreţină raporturi sexuale contra cost în folosul lor, sens  în care minora era transportată la diverse unităţi hoteliere de pe raza municipiului laşi cu un autoturism condus de CO,  banii pe care aceasta îi câştiga de la clienţi fiind însuşiţi în totalitate de acesta şi de prietena lui, CA.

În drept, fapta inculpaţilor CA şi CO  a fost încadrată de procuror ca infracţiune de trafic de minori, prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.a, corob. Cu art.2010 alin.1 lit.a, b C.penal, cu reţinerea disp. art.113 alin.3 C.penal în raport de inculpata CA.

În sarcina inculpatului MI, s-a mai reţinut şi faptul că la data de 27.07.2017 a deţinut fără drept, la domiciliu, cantitatea de 13.14 grame Cannabis, descoperită cu ocazia percheziţiei domiciliare, faptă care în opinia procurorului se circumscrie, în drept,  infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.

În sarcina inculpatilor ZM şi ZG s-a reţinut, în esenţă, că în contextul administrării  salonului ,,X”, situat în zona centrală a municipiului Iași, cei doi inculpaţi (soţ şi soţie) ar fi recrutat, cazat, transportat şi exploatat prin obligarea la practicarea prostituţiei mai multe tinere minore şi majore.

Tinerele erau recrutate de către numitul ZM din diverse medii sociale, cu precădere din familii dezorganizate, din mediul rural și urban, cu o situaţie financiară precară. Inculpatul ZM folosea în tactica recrutării mai multe tertipuri, respectiv le promitea acestor tinere câştiguri mari de bani (200 euro/lună), cazare în Iaşi pentru cele din mediul rural, posibilitatea de a beneficia de tehnici de înfrumuseţare, inclusiv operaţii estetice. Pe unele din ele reuşea chiar să le facă să se îndrăgostească de el şi astfel deveneau mai uşor de manipulat.

Modul de recrutare era prin anunţuri în presă, pe internet, inclusiv pe aplicaţia ,,OLX”. După ce avea loc recrutarea,  victimele erau plasate de inculpat soției sale, ZG, care se ocupa de angajare, instruire, programarea clienților, remunerarea tinerelor. Unora li se asigura transport, ZG fiind cea care le transporta la/de la salon la locuință, altora li se asigura cazare chiar în incinta salonului sau în apartamente închiriate în zona centrală a orașului.

Dacă inițial tinerele erau induse în eroare că vor practica doar masaj erotic, în final acestea ajungeau să întrețină raporturi sexuale cu clienții.

Unele dintre victime, după ce activau o perioadă de timp în incinta salonului de masaj, ajungeau în final să practice prostituția în apartamente închiriate și puse la dispoziția lor de către ZM (minorele CAO şi PMA)

Dintre victimele exploatate sexual de cei doi soți au fost identificate minorele CAO (atât în incinta salonului de masaj, cât și într-un apartament închiriat la adresa din mun. Iași. Str. Prof. A. Șesan), PMA. Totodată inculpatul ZM a încercat recrutarea minorei CN, ZM întreținând cu ea raporturi sexuale, dar nereușind să îi convingă părinții să o lase să lucreze ca ,,bonă” pentru familia Z.

S-a mai reţinut în actul de sesizare al instanţei că în paralel cu exploatarea sexuală a unor victime minore, inculpaţii ZM şi ZG au desfăşurat o intensă şi profitabilă activitate de proxenetism, în incinta salonului X, sub paravanul unei afaceri aparent legitime. Inculpaţii recrutau persoane de sex feminin din diverse medii sociale, cu promisiunea unor câştiguri rapide, cărora le prezentau la început o imagine cosmetizată a salonului în incinta căruia urmau să lucreze. După o perioadă, angajatele erau instruite să maximizeze profiturile obţinute, prin întreţinerea de acte sexuale normale, dar mai ales orale, cu clienţii.

 (…)Au fost identificate, cu certitudine, numitele NOA, DRM, CG şi M P, pe care soţii Z le-au determinat şi cărora le-au înlesnit practicarea prostituţiei în incinta salonului X, obţinând astfel foloase patrimoniale de pe urma acestora.”

S-a reţinut prin rechizitoriu că, în drept, fapta inculpaţilor ZM şi ZG, care, împreună, în perioada vara 2015 – iulie 2017,  au racolat-o, cazat-o şi exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituţiei pe raza municipiului Iaşi pe minora CAO;  în perioada iunie – iulie 2017, au racolat-o, cazat-o şi exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituţiei pe raza municipiului Iaşi pe minora PMA; în luna mai 2017, au recrutat-o pe minora CN, prin inducere în eroare, încercând să o determine să practice prostituţia în folosul său, întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii unice de: trafic de minori în formă continuată, faptă prevăzută de art. 211 alin.1 şi alin. 2 lit. a rap. la art. 210 alin. 1 lit. a, b  din Codul penal, rap. la art. 35 alin. 1 C.pen. (3 acte materiale).

În speţă a fost reţinută forma continuată a infracţiunii întrucât inculpaţii au acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi prin acelaşi mod de operare, respectiv angajarea victimelor la salonul de masaj şi ulterior exploatatrea sexuală a acestora în alte locaţii închiriate. 

Fapta inculpatului ZM şi a inculpatei ZG care, împreună, în perioada octombrie 2016 – iulie 2017, le-au determinat şi au înlesnit practicarea prostituţiei în incinta salonului de masaj erotic ,,X”, pe victimele CG , DRM, MP şi NOA, întruneşte, în opinia procurorului, elementele constitutive ale infracțiunii de: proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 C.pen. rap. la art. 35 alin. 1 C.pen. (4 acte materiale).”

Pentru acuzaţiile privind ,,traficul de minori” şi „proxenetism” prin încheierea penală nr. 160/JDL/2017 din data de 28.07.2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor ZM şi ZG pentru o durată de 30 de zile, începând cu data 28.07.2017, măsura fiind prelungită apoi succesiv, până la data de 25.10.2017 inclusiv.

Măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost ulterior prelungită şi menţinută motivat.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 15.11.2017 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei ZG cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul MI, instanţa reţine că prin ordonanţa din data de 27.07.2017 s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpatul MI, pe o durată de 60 de zile, începând de la data de 27.07.2017, ora 16.00, până la data de 24.09.2017 inclusiv, iar prin ordonanţa din 21.09.2017 s-a dispus prelungirea măsurii  preventive a controlului judiciar luată  față de inculpatul MI, pentru o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 25.09.2017 până la data de 23.11.2017, inclusiv. Măsura a fost ulterior prelungită motivat.

Prin încheierea nr.1/2018 din 05.01.2018 pronunţată în ds. /99/2017/a1 al Tribunalului Iaşi, s-a finalizat procedura de cameră preliminară (respingându-se cererile şi excepţiile formulate de inculpata CA), dispunându-se începerea judecăţii cauzei, încheiere rămasă definitivă prin necontestare.

Ultima verificare a legalităţii şi temeiniciei măsurilor preventive a avut loc în faza judecăţii, prin încheierea din data de 18.07.2018, pronunţată în ds. /99/2017/a11, desfiinţată în parte prin decizia penală nr.47/CPJ/23.07.2018 a Curţii de Apel Iaşi, prin care s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpatul ZM precum şi măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpaţii ZM şi MI.

De la ultima verificare a măsurilor preventive realizată în cauză, în cauză nu s-au administrat probatorii noi, la ultimul termen de judecată acordat în cauză, neprezentându-se nici un martor (deşi martora PM, singura care testează cu privire la fapte presupus comise de inculpatul ZM, a fost citată cu mandat de aducere – prezenţa sa nu a putut fi asigurată întrucât este plecată din ţară) şi nici persoana vătămată CN (singura rămasă neaudiată în cauză, persoană care citată la taoate termenuele de judecată cu mandat de aducere nu poate fi prezentată întrucât locuieşte în străinătate) cauza suferind din nou amânare, din motive ce nu pot fi imputate inculpatului ZM.

Verificând din oficiu, la acest moment procesual, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului ZM,  instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.208 C.proc.pen. cu referire la art.207 C.proc.pen., la care face trimitere art.362 C.proc.pen., când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, măsura preventivă se menţine, iar în cazul în care se constată că temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive au încetat şi nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive, măsura preventivă se revocă.

Aşadar, menţinerea măsurii preventive presupune menţinerea temeiurilor care au determinat-o şi lipsa vreunei împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii, iar în acord cu disp. art.202 alin.1, C.proc.pen., măsura preventivă trebuie să fie în continuare necesară şi totodată proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse inculpaţilor.

Totodată, dispoziţiile art. 242 C.proc.pen. prevăd că măsura preventivă se înlocuieşte cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.proc.pen.

În aceste împrejurări, se reţine că incidenţa unei măsuri preventive mai blânde trebuie să se bazeze, pe o situaţie concretă, nou intervenită, care, chiar în condiţiile plasării în arest la domiciliu ori sub control judiciar a inculpatului să poată situa realizarea scopului bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni, la nivelul la care acesta era asigurat prin plasarea acestuia în arest preventiv/arest la domiciliu.

Examinând actele şi lucrările dosarului, văzând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că măsura arestării preventive a fost dispusă faţă de inculpatul ZM cu respectarea criteriilor de legalitate şi temeinicie, prev. de art.223 C.proc.pen., în acord cu scopul urmărit prin dispunerea măsurilor preventive, prev. de art.202 C.proc.pen., iar în raport de gravitatea faptelor presupus a fi comise de acesta, măsura arestării preventive era singura proporţională şi a justificat o bună perioadă de timp necesitatea menţinerii inculpatului sub imperiul celei mai severe măsuri.

Examinând la acest moment procesual dacă măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul  ZM mai respectă criteriile de legalitate şi temeinicie, dacă aceasta mai este necesară în raport de scopul urmărit ori dacă, în raport de împrejurările concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului o altă măsură preventivă mai uşoară este suficientă  pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.proc.pen. şi sunt îndeplinite condiţiile legale pentru luarea acesteia, instanţa reţine următoarele:

Instanţa reţine că ansamblul probator administrat în cauză în cele două etape procesuale continuă să releve suficiente indicii temeinice privind bănuiala rezonabilă că inculpatul ZM ar putea fi implicat în comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată – de proxenetism şi trafic de minori, fapte presupus comise cu soţia sa, inculpata ZG aflată încă din faza camerei preliminare, noiembrie 2017, sub măsura preventivă a controlului judiciar.

În cauză pe parcursul celor două faze procesuale s-au administrat probe, cele din faza urmăririi penale, considerate de procuror ca suficiente pentru a susţine trimiterea în judecată a inculpatului pentru un cumul de fapte de o gravitate ridicată, probe care au fost readministrate în mare măsură în faza cercetării judecătoreşti (constatându-se impedimente serioase în administrarea probei constând în audierea persoanei vătămate CN şi a martorei din lucrări P – ambele plecate din ţară – toate mandatele de aducere emise la mai multe termene de judecată consecutiv rămânând neexecutate) şi s-au administrat la solicitarea inculpaţilor probatorii noi în faza cercetării judecătoreşti, cercetare judecătorească care se apropie de final în condiţiile în care singura persoană vătămată neaudiată în cauză nu poate fi găsită, la fel cum nu se poate asigura nici prezenta singurului martor rămas neaudiat cu privire la situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului ZM – cauza suferind amânare pe acest considerent dar şi pentru lipsa martorilor propuşi de alţi doi inculpaţi – cercetaţi pentru fapte fără legătură cu acuzaţiile aduse inculpaţilor Z.

Se reţine astfel, că cel puţin sub aspectul bunei desfăşurări a procesului penal – menţinerea celei mai severe măsuri preventive faţă de inculpatul ZM nu se mai impune cu aceeaşi necesitate (ţinând seama că în cauză există serioase impedimente în administrarea în continuare a probatoriului asupra căruia s-ar putea pretinde vreun risc de influenţă– persoana vătămată C – victimă a unei activităţi presupus infracţională rămasă în fază de tentativă) şi martora din lucrări P,  nefiind găsite din motive ce nu pot fi imputate instanţei după cum nu pot fi imputate nici inculpatului).

În ceea ce priveşte gravitatea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului ZM este de menţionat că acest criteriu  - care privit în contextul numărului de fapte care se impută inculpatului (o infracţiunea de trafic de minori în formă continuată în raport de 3 victime minore şi o infracţiune de proxenetism în formă continuată (4 acte materiale) derulate pe o perioadă relativ mare de timp  respectiv, vara 2015 – iulie 2017, perioadă în care pe durate diferite de timp – se presupune că persoanele vătămate minore racolate sau cu privire la care s-a încercat racolarea ori persoanele vătămate majore au practicat prostituţia sub paravanul unui salon de masaj erotic şi respectiv într-un apartament inchiriat de inculpat - nu poate legitima singur o durată atât de mare a măsurii preventive celei mai severe şi, că alături de conduita inculpatului pe parcursul procesului (instanţa reţinând sub acest aspect că în cauză nu au fost reclamate şi nici nu au fost decelate aspecte pe baza cărora să se poată stabili vreun risc de influenţare a probatoriului de către inculpat personal sau prin persoane interpuse)  reprezintă aspecte care susţin că privarea în continuare de libertate a inculpatului ZM nu se mai impune cu necesitate, scopul măsurilor preventive putând fi atins și prin luarea faţă de inculpat  a unei măsuri preventive neprivative de libertate – cum ar fi controlul judiciar.

Analizând aşadar temeinicia măsurii arestării preventive în raport de acest inculpat, instanţa  constată că la acest moment procesual, nu se mai impune cu necesitate menţinerea măsurii arestării preventive,  considerând că sunt îndeplinite condiţiile impuse prin art. 242 aliniatul 2  Cod procedură penală şi că scopul măsurilor preventive poate fi atins şi prin intermediul unei măsuri preventive mai uşoare, urmând ca, din oficiu, să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai uşoară, respectiv cu măsura controlului judiciar.

Aceasta întrucât, după 1 an şi 1 lună de zile de arest preventiv, instanţa  nu are argumente obiective pe baza cărora să considere că inculpatul ZM, lăsat în libertate va încerca influenţarea probatoriului, se va sustrage cercetării judecătoreşti sau va comite noi fapte. Dimpotrivă durata mare în care inculpatul s-a aflat în arest preventiv conduce la ideea că inculpatul a conştientizat necesitatea adoptării unui comportament care să nu împieteze asupra bunei desfăşurări a cauzei, dar şi aprecierea că starea de pericol pentru ordinea publică s-a estompat odată cu trecerea timpului şi poate fi înlăturată şi în afara celei mai severe dintre măsurile preventive, argumente ce îndrituiesc instanţa să considere că, plasat sub măsura controlului judiciar (neprivativă de libertate dar restrictivă de drepturi), inculpatul poate menține pe viitor un comportament conform normelor sociale, mai ales în contextul existenței unei supravegheri riguroase din partea organelor statului și al posibilității de a reveni în mediul instituționalizat dacă nu respectă obligațiile impuse.

Astfel, instanţa îşi menţine argumentele anterioare cu privire la gravitatea acuzaţiilor formulate împotriva inculpatului ZM, însă aşa cum s-a menţionat deja, gravitatea faptelor, deşi constituie un temei pertinent, nu poate legitima singură o durată prea lungă a arestării preventive, în acest sens fiind şi jurisprudenţa CEDO (a se vedea cauzele Letellier c. Franţa, ori Naus c. Polonia).

Instanţa are în vedere şi etapa procesuală în care se găseşte dosarul, respectiv în faza cercetării judecătoreşti care se apropie de final, pe parcursul căreia au fost administrate în mare parte probele care privesc pe acest inculpat.

Instanţa reţine că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului ZM - gravitatea faptelor, impactul faptelor în mediul social,  ce erau de natură să presupună o tulburare a ordinii publice, caracterul preventiv şi de exemplaritate al măsurii, ce au justificat o lungă perioadă de timp necesitatea menţinerii măsurii preventive cele mai severe cu privire la acest inculpat –s-au estompat odată cu trecerea timpului şi constată că la acest moment procesual, după trecerea unui interval de timp semnificativ de la luarea măsurii preventive a arestului (de peste un an),  se poate pune în discuţie durata rezonabilă a măsurii,  având în vedere criteriile ce trebuie avute în vedere în ansamblul lor la această analiză, respectiv gradul de complexitate a cauzei, comportamentul părţilor şi atitudinea autorităţilor judiciare.

În plus, se reţine că în cauză, în raport de toţi ceilalţi inculpaţi (doar inculpata ZG a fost iniţial în stare de arest, în timp ce inculpatul MI cercetat pentru fapte relativ similare a fost plasat încă din faza urmăririi penale sub control judiciar, iar alti doi inculpaţi nu au impusă nicio măsură preventivă) doar inculpatul ZM a fost menţinut în stare de arest preventiv ca urmare a amplorii activităţii infracţionale ce i se impută. Se reţine că inculpatul nu are antecedente penale, a adoptat o conduită procesuală corectă (cu menţiunea că aceasta nu presupune recunoaşterea faptelor ori uzitarea procedurii abreviate – dreptul la tăcere fiind consacrat la rang de principiu – în art.10 C.proc.pen.) şi că în raport de împrejurările concrete ale cauzei şi persoanei inculpatului, instanţa nu mai vede impedimente reale, obiective pentru a nu admite solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii preventive cu o măsură preventivă mai uşoară, neprivativă de libertate, dar care prin conţinutul său poate servi la fel de bine, în această fază procesuală, scopului pentru care este instituită măsura preventivă.

Instanţa reţine că durata privării de libertate a inculpatului ZM nu mai pare a avea un caracter rezonabil în condiţiile în care aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare şi circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură există indicii cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (a se vedea cauzele Labita c. Italiei, Neumister c. Austriei).

Examinând alternativele la detenţia preventivă, în raport de inculpatul ZM, instanţa, reindividualizând măsura preventivă, în scopul prevăzut de art. 202 Cod procedură penală,  apreciază că faţă de împrejurările concrete ale cauzei şi conduita procesuală a inculpatului este suficientă dar şi necesară măsura preventivă a controlului judiciar.

În acord cu jurisprudenţa Curţii Europeane a Drepturilor Omului prin care s-a a statuat cu valoare de principiu că în cursul desfăşurării procesului penal inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate şi numai în cazuri deosebite, ca de exemplu atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol social grav (cauza Contrada c. Italiei, hotărârea din 14 ianuarie 1997; cauza Dinler c. Turciei, hotărârea din 31 mai 2005), acuzatul să se afle în stare de deţinere, fără ca privarea de libertate să apară ca o anticipare a pedepsei închisorii (cauza Letellier c. Franţei, hotărârea din 26 iunie 1991), instanţa reţine că la nivel minimal, inculpatul ZM prezintă garanţiile necesare pentru a se aprecia că un organ de supraveghere desemnat de instanţă ar putea controla toate mişcările inculpatului, în condiţiile în care acestuia i-ar fi îngrădită libertatea de mişcare la nivelul judeţului Iaşui.

În plus, se observă că legiuitorul a lăsat la dispoziţia organului judiciar o serie importantă de obligaţii pe care le poate impune inculpatului împotriva căruia se ia o măsură preventivă alternativă, care implicit şi factual îşi găsesc consacrarea şi în cadrul măsurii controlului judiciar, cum ar fi interdicţia de a se apropia sau de a lua legătură cu anumite persoane.

 Se reţine că menţinerea şi a inculpatului ZM sub o măsură preventivă privativă de libertate este necesară, având în vedere că judecata cauzei se află în curs - şi că se menţine necesitatea luării tuturor măsurilor apreciate ca necesare şi utile pentru bune desfăşurare în continuare a procesului penale, fără riscul că inculpatul s-ar sustrage de la cercetarea ce se va efectua în cauză ori va reitera presupusul comportament infracţional.

În considerarea celor mai sus-expuse cu privire la inculpatul ZM instanţa apreciază că pentru a asigura prezenţa inculpatului la judecată, pentru a fi redus riscul reiterării  comportamentului infracţional şi pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, la acest moment procesual se poate lua o măsură alternativă, neprivativă de libertate, (având în vedere durata excesivă în care inculpatul a fost privat deja de libertate) respectiv controlul judiciar, însoţită de obligaţii care să fie de natură a reduce la minim riscul de periclitare a ordinii publice.

Față de aceste considerente, în temeiul disp. art.362 alin.2 C.proc.pen. coroborat cu disp. art.208 C.proc.pen. va constata legalitatea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul ZM, iar în temeiul art. 362 alin. (1) Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. (2) Cod procedură penală,  reindividualizând măsura preventivă, în scopul prevăzut de art. 202 Cod procedură penală, apreciind că faţă de împrejurările concrete ale cauzei şi conduita procesuală a inculpatului este suficientă măsura preventivă a controlului judiciar (măsură sub imperiul căreia se găsesc şi alţi doi inculpaţi din cauză - ZG şi MI), apreciind că la momentul de faţă, garanţiile oferite de art. 211-215 Cod procedură penală sunt suficiente pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal, că măsura controlului judiciar este suficientă şi necesară pentru realizarea scopului urmărit şi proporţională, la acest moment, cu gravitatea acuzaţiilor aduse şi inculpatului ZM, fiind îndeplinite condiţiile impuse prin art. 242 aliniatul 2 Cod procedură penală, va admite cererea inculpatului şi va înlocui măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul ZM cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o durată de 60 de zile.

Va dispune  punerea în libertate a inculpatului ZM din locul de deţinere, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

În temeiul dispoziţiilor art. 215 alin. 1 Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul ZM trebuie să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la organul judiciar în faţa căruia se află cauza, ori de câte ori este chemat; b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza, cu privire la schimbarea locuinţei;  c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

În temeiul dispoziţiilor art. 215 alin. 2 Cod procedură penală va impune inculpatului ZM ca, pe durata controlului judiciar, să respecte următoarele obligaţii : să nu depăşească limita teritorială a judeţului Iaşi decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei; să nu ia legătura şi să nu comunice, direct sau indirect, personal sau prin persoane interpuse cu coinculpaţii (cu excepţia soţiei sale ZG), cu persoanele vătămate şi martorii cauzei, respectiv; cu inculpaţii CA, MI, CO; cu persoanele vătămate AAG, MV, CAO, PMA, CN, NOA, DRM, CG; cu martorii cauzei: MP, P, BAI, MDS, RVL, PAN, ZAL, CM, CE, CAG, LDM, BA, BB, AI, CP, SG, ŞF, CV, precum şi cu orice alte persoane ce pot/vor avea calitatea de martori în cauză; să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme.

În temeiul dispoziţiilor art. 215 alin. 3 Cod procedură penală, va atrage atenţia inculpatului ZM că, în caz de încălcare cu rea - credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

Conform dispoziţiilor art. 215 alin. (4) Cod procedură penală, se va desemna IPJ Iaşi –Biroul Supravegheri Judiciare pentru supravegherea respectării de către inculpatul ZM a obligaţiilor stabilite pe durata controlului judiciar.

Copia prezentei încheieri se va comunica inculpatului ZM, Biroului de Supavegheri Judiciare din cadrul IPJ Iaşi, unităţii de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte inculpatul ZM, Serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor Iaşi, Poliţiei de Frontieră Române, în vederea respectării de către inculpat a obligaţiilor care îi revin.

Organele în drept vor dispune darea inculpatului ZM în consemn la punctele de trecere a frontierei de stat.

Organele desemnate cu supravegherea inculpatului ZM vor verifica periodic respectarea obligaţiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora vor sesiza de îndată instanţa.

Examinând legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar sub imperiul cărora se găsesc inculpaţii MI şi ZG, instanța reține că potrivit art.208 alin.4 și 5 C.p.p. cu referire la art. 207 alin.4 C.p.p. când constată că temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea  măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanţa dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat. 

Analizând materialul probator administrat în cauză (în ambele faze procesuale) instanţa reține că în cauză măsura controlului judiciar a fost luată cu respectarea tuturor condiţiilor de legalitate şi temeinicie iar la acest moment procesual se menţin temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive celei mai uşoare faţă de aceşti inculpaţi.

Instanţa reţine că menţinerea msăurii preventive a controlului judiciar se impune în continuare faţă de fiecare dintre cei doi inculpaţi, aceasta continuând să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse, astfel:

 Deşi administrarea probatoriilor este aproape finalizată în ceea ce o priveşte pe inculpata ZG, instanţa reţine că aceasta este acuzată de infracţiuni de o gravitate relativ ridicată (trafic de minori şi proxenetism), desfăşurate pe o perioadă mare de timp şi că, prin aceeaşi încheiere s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului şi faţă de soţul acesteia, inculpatul ZM – context în care se reţine necesitatea ca instanţa să ia toate măsurile pentru înlăturarea oricărui risc de influenţare a probatoriilor, inclusiv prin menţinerea interidicţiei impusă acestei inculpate de a lua legătura cu martorii ori persaonele vătămate din cauză.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul MI menţinerea măsurii preventive îşi vădeşte necesitatea inclusiv din perspectiva stadiului procesual, în plină administrare de probatorii în legătură cu acuzaţiile aduse inculpatului MI, dar şi din perspectiva incidentelor sesizate pe parcursul executării măsurii preventive ( persoana vătămată A a reclamat presiuni din partea inculpatului MI– aspecte confirmate de martorul BA), iar în două rânduri inculpatul nu s-a prezentat la chemarea instanţei, existând toate motivele pentru a se considera că se impune menţinerea în continuare a unui control asupra acţiunilor inculpatului.

În plus, se reţine că faţă de inculpatul MI se impune în continuare realizarea unui control strict din partea organelor de supraveghere, în condiţiile în care acesta nu s-a prezentat la două dintre chemările instanţei, fiind avertizat cu privire la comportamentul său pe durata măsurii preventive.

Se constată aşadar că temeiurile în raport de care s-a instituit măsura preventivă a controlului judiciar subzistă şi în continuare, măsura fiind în continuare necesară şi totodată proporţională cu scopul pentru care a fost instituită.

Durata măsurii controlului judiciar, raportată și la conținutul concret al acesteia,  în sine, nu este de natură să determine  diluarea pericolului pentru ordinea publică al inculpaţilor aflat sub această măsură, si modificarea astfel a temeiurilor care au impus  luarea măsurilor preventive.

Instanţa reţine că durata măsurii preventive a controlului judiciar dispus faţă de inculpaţii MI şi ZG nu a depăşit o durată rezonabilă iar gravitatea acuzațiilor formulate împotriva acestora, reflectată atât în circumstanțele concrete în care există presupunerea rezonabilă că ar fi fost săvârșite cât și în cuantumul pedepsei prevăzut de lege, pe care îl riscă inculpaţii, sunt argumente care justifică în continuare menținerea măsurii controlului judiciar pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru protejarea ordinii publice, nefiind în interesul bunei instrumentări a cauzei plasarea inculpaţilor în afara oricărui control judiciar.

Pentru aceste considerente, în baza art. 208, alin.5 C.p.p. rap la art. 207,alin.4 C.p.p. cu referire la art.211,alin.1 C.p.p se va menține măsura controlului judiciar dispusă față de inculpaţilor MI şi ZG, solicitările vizând revocarea măsurii preventive a controlului judiciar urmând a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În temeiul disp. art.362 alin.2 C.proc.pen. coroborat cu disp. art.208 C.proc.pen. verifică şi constată legalitatea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul ZM.

În baza art. 362 alin. (1) Cod procedură penală coroborat cu art. 242 alin. (2) Cod procedură penală cu referire la art.202 alin.4 lit.b, art. 211 C.proc.pen. şi art.214 C.proc.pen. cu referire la art. 202 alin. 1 si 3 Cod procedură penală, din oficiu, înlocuieşte măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul ZM, aflat în prezent în Penitenciarul Iaşi în baza mandatului de arestare preventivă nr. 56 UP/ 28.07.2017, cu măsura preventivă a a controlului judiciar, pe o durată de 60 de zile.

Dispune  punerea în libertate a inculpatului ZM din locul de deţinere, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

În temeiul dispoziţiilor art. 215 alin. 1 Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul ZM trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organul judiciar în faţa căruia se află cauza, ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza, cu privire la schimbarea locuinţei;

c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

În temeiul dispoziţiilor art. 215 alin. 2 Cod procedură penală impune inculpatului ZM ca, pe durata controlului judiciar, să respecte următoarele obligaţii :  - să nu depăşească limita teritorială a judeţului Iaşi decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei;

-să nu ia legătura şi să nu comunice, direct sau indirect, personal sau prin persoane interpuse cu coinculpaţii (cu excepţia soţiei sale ZG), cu persoanele vătămate şi martorii cauzei, respectiv; cu inculpaţii CA, MI, CO; cu persoanele vătămate, precum şi cu orice alte persoane ce pot/vor avea calitatea de martori în cauză.

-să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă;

-să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme.

În temeiul dispoziţiilor art. 215 alin. 3 Cod procedură penală atrage atenţia inculpatului ZM că, în caz de încălcare cu rea - credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

Conform dispoziţiilor art. 215 alin. (4) Cod procedură penală, desemnează IPJ Iaşi –Biroul Supravegheri Judiciare pentru supravegherea respectării de către inculpatul ZM a obligaţiilor stabilite pe durata controlului judiciar.

Copia prezentei încheieri se comunică inculpatului ZM, Biroului de Supavegheri Judiciare din cadrul IPJ Iaşi, unităţii de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte inculpatul ZM, Serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor Iaşi, Poliţiei de Frontieră Române, în vederea respectării de către inculpat a obligaţiilor care îi revin.

Organele în drept dispun darea inculpatului ZM în consemn la punctele de trecere a frontierei de stat.

Organele desemnate cu supravegherea inculpatului ZM vor verifica periodic respectarea obligaţiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora vor sesiza de îndată instanţa.

În temeiul disp. art.362 alin.2 C.proc.pen. coroborat cu disp. art.208 alin.5 C.proc.pen. verifică şi constată legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luată faţă de inculpaţii:

-ZG, trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 211 alin.1 şi alin. 2 lit. a rap. la art. 210 alin. 1 lit. a, b  din Codul penal, rap. la art. 35 alin. 1 C.pen. şi  proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 C.pen. rap. la art. 35 alin. 1 C.pen., ambele cu aplicare art. 38 alin. 1 C.pen, şi

-MI, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 211 alin.1 şi alin. 2 lit. a rap. la art. 210 alin. 1 lit. a, b  din Codul penal şi trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 modificată, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 C.penal.

În baza disp. art.362 C.proc.pen. coroborat cu art.208 alin.5 cu referire la art.207 alin.4 C.proc.pen., menţine măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpaţii ZG şi MI.

Domenii speta

Spete similare