Contestaţie raport cauzal

Pe rol fiind soluţionarea cererii privind pe contestatoarea DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI, debitoarea SC B SRL şi lichidatorul judiciar O SPRL, având ca obiect “contestaţie raport cauzal”.

Deliberând, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.8973/99/2017/a1, creditoarea D.G.R.F.P.Iasi a formulat contestaţie împotriva raportului cu privire la cauzele si împrejurările care au condus la apariţia stării de insolvenţă privind debitoarea SC B SRL, întocmit in conformitate cu disp.art.97 alin.1 din Legea 85/2014, publicat in BPI nr.7461/12.04.2018.

In motivare, a arătat că in cuprinsul raportului se menţionează faptul că privitor la incidenţa prevederilor art.169 alin.1 din Legea 85/2014 nu au fost identificate elemente care să conducă la o concluzie afirmativă in acest sens, analiza activităţii debitorului reliefând inexistenţa situaţiilor menţionate la art.169, susceptibile a face obiectul unei acţiuni de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari.

Contestatoarea a precizat că lichidatorul judiciar nu a analizat in mod amănunţit si motivat cauzele si împrejurările care au determinat apariţia stării de insolvenţă a debitoarei, nu a analizat temeinic existenţa premiselor angajării răspunderii administraţiei debitoarei, in condiţiile in care, aşa cum rezultă din Nota de constatare încheiată la 03.12.2015 de inspectorii fiscali din cadrul AJFP Iasi i s-a adus la cunoştinţă administratorului statutar H faptul că societatea înregistrează debite in cuantum de 81.582 lei, fiind înştiinţat si de prevederile OUG 44/2015 privind înlesnirile la plată acordate contribuabililor, precum si de prevederile OG 29/2011 privind eşalonarea la plată a debitelor restante.

De asemenea, in Nota de constatare nr.43842/23.08.2017 se menţionează faptul că debitoarea avea la data de 21.08.2017 datorii la bugetul consolidat al statului in sumă de 248.421 lei, de unde rezultă faptul că administratorii statutari nu au avut niciodată intenţia de a achita debitele restante pentru a beneficia de prevederile OUG 44/2015privind înlesnirile la plată acordate contribuabililor.

A mai arătat că in aceeaşi notă de constatare se menționează faptul că in urma cercetării la faţa locului din data de 10.08.2017 s-a constatat faptul că la punctul de lucru din Iaşi, administratorul societăţii debitoare nu a fost găsit, funcţionează o altă societate, SC H SRL, având ca administrator pe HC, care nu s-a prezentat la sediul AJFP Iasi pentru a da informaţii si lămuririle necesare stabilirii stării de fapt fiscale a debitoarei.

Contestatoarea a mai arătat că din cele menţionate mai sus se poate trage concluzia că administratorii statutari H si HC se fac vinovaţi pentru neplata obligaţiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului care , prin omisiunea achitării obligaţiilor fiscale, prin acumularea de datorii ai abandonarea ulterioară a administrării societăţii SC B SRL si încălcarea obligaţiilor statutare ale administratorilor, confirmă existenţa relei – credinţe a acestora.

Din analiza fişei sintetice a societăţii debitoare reiese că debitoarea a acumulat datorii începând cu anul 2014, neefectuând nici o plată către organul fiscal, in acelasi timp reprezentanţii debitoarei înfiinţând o altă societate comercială, SC H SRL.

Pentru aceste motive, a solicitat anularea raportului contestat si refacerea sa de către lichidatorul judiciar.

In drept, s-au invocat disp.art.59 alin.6 din Legea 85/2014.

Contestaţia este scutită de plata taxei de timbru.

Ataşat contestaţiei, s-au depus in copie înscrisuri (f.8-11).

Legal citat, lichidatorul judiciar O SPRL a depus întâmpinare (f.16), solicitând respingerea contestaţiei. In motivare, a arătat că raportul contestat a fost întocmit in urma analizei activităţii debitorului, cu respectarea prevederilor art.97 din Legea 85/2014.

A mai arătat că notele de constatare întocmite de inspectorii fiscali nu se referă la cauzele si împrejurările care au determinat starea de insolvenţă a debitorului si nici la persoanele vinovate de apariţia acestei stări. După cum se poate observa, starea de insolvenţă a SC B SRL exista chiar înainte de prima notă de constatare întocmită de inspectorii fiscali, cea din data de 03.12.2015, când debitele către bugetul consolidat al statului depăşeau cu mult valoarea prag de deschidere a procedurii insolvenţei.

A mai arătat că raportul contestat a fost aprobat de adunarea creditorilor in şedinţa din data de 02.05.2018 ) procesul – verbal nr.C0228/2018, publicat in BPI nr.9033/07.05.2018).

In conformitate cu prevederile art.169 din Legea 85/2014, lichidatorul judiciar poate formula acţiune de atragere a răspunderii patrimoniale a persoanelor responsabile de apariţia stării de insolvenţă a debitorului, in urma concluziilor raportului cauzal si analizei conţinutului documentelor administrate in derularea procedurii, dacă va considera că se impune acest lucru, fără să existe o dispoziţie legală imperativă in acest sens.

Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare.

Creditoarea SC H SRL a depus concluzii scrise, solicitând respingerea contestaţiei, arătând că raportul contestat de organul fiscal a fost aprobat prin hotărârea adunării creditorilor, care nu a fost contestată.

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând contestația formulată, judecătorul sindic reține următoarele:

În speță s-a criticat raportul cu privire la cauzele si împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei SC B SRL, publicat in BPI nr.7461/12.04.2018.

Potrivit disp.art.97 alin.1 din Legea 85/2014, ”administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, în cazul procedurii simplificate, va întocmi si va supune judecătorului sindic, în termenul stabilit de judecătorul sindic, dar care nu va putea depăși 40 zile de la data desemnării, un raport asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor care le-ar fi imputabilă”.

Prezenta contestație a fost întemeiată pe disp.art.59 alin.6 din Legea 85/2014, dispoziții care reglementează contestația la raportul lunar depus de către lichidatorul judiciar, cuprinzând descrierea modului in care si-a îndeplinit atribuțiile, justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente in averea debitorului, precum si, dacă este cazul, stadiul efectuării inventarierii.

Aceste rapoarte ( cele prevăzute de art.59) sunt destinate judecătorului sindic pentru a avea o imagine clară asupra activității desfășurate de administratorul judiciar, iar împotriva lor, a măsurilor luate prin acestea, potrivit art.59 alin.5 din lege, pot face contestație debitorul insolvent, administratorul special, oricare dintre creditori precum si orice altă persoană interesată.

În viziunea legiuitorului, contestația rezidă în nemulțumirea pe care cei îndreptățiți să formuleze contestație, o manifestă față de cele inserate în raport de către administratorul judiciar, cu privire la modul in care si-a îndeplinit atribuțiile, cum a justificat cheltuielile efectuate cu administrarea procedurii sau celelalte cheltuieli efectuate din fondurile debitorului, pentru desfășurarea activității.

În ceea ce privește raportul privind cauzele si împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență, in cuprinsul acestuia lichidatorul judiciar nu dispune luarea unei măsuri față de debitor, averea acestuia sau creditori, ci își exprimă părerea de specialitate față de motivele care au cauzat starea de insolvență a debitorului. In aceste condiții, s-ar putea aprecia si că prezenta contestație este inadmisibilă, întrucât nu vizează o anume măsură a lichidatorului judiciar.

Chiar trecând peste acest aspect, se constată că aprecierile lichidatorului judiciar cu privire la aceste cauze si împrejurări sunt expuse in urma analizării nemijlocite a documentelor puse la dispoziție de către debitor sau de către organul fiscal. Această analiză este atribuția exclusivă a lichidatorului, creditorul bugetar neavând nici o competență in a emite păreri contrare si in a le impune lichidatorului in cuprinsul acestui raport, indiferent de actele emise de organul fiscal privitor la debitorul insolvent – cu atât mai mult cu cât aceste acte nici nu se referă la împrejurările la care face referire textul art.97 din lege.

Susținerile contestatoarei  privitoare la nulitatea hotărârii adunării creditorilor, in punctul privitor la aprobarea acestui raport cauzal, nu au relevanță, întrucât si in lipsa aprobării acestuia de către creditori, raportul cauzal tot conține o expune a situației economico - financiare a debitorului si o analiză a evoluției acesteia, până la momentul intrării societății in insolvență, aspecte de natură a oferi o imagine asupra eventualității aplicării art.169.

Față de cele de mai sus, se impune respingerea contestației ca nefondată.

Respinge ca nefondată contestația formulată de creditoarea D.G.R.F.P.Iasi, cu sediul in Iași, str.A.Panu nr.26, jud.Iasi împotriva  raportului cu privire la cauzele si împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei SC  B SRL publicat in BPI nr.7461/12.04.2018, contestație formulată in  contradictoriu cu lichidatorul judiciar O SPRL.

Domenii speta

Spete similare