Ridicare drept de administrare-neindeplinirea cond. prev de art. 85 din legea nr.85/2014

Pe rol judecarea cererii formulate de creditorul PU privind ridicarea dreptului de administrare a administratorului statutar al debitoarei, CI.

Deliberând asupra cererii de faţă, reţine :

Prin cererea înregistrat la data de 27.11.2017 sub nr. 3075/99/2014/7/a4, creditorul PU a solicitat ridicarea dreptului de administrare al debitoarei  SC P SRL şi obligarea administratorului statutar CI  la predarea gestiunii, a tuturor documentelor contabile şi a ştampilei societăţii.

Arata creditorul că solicită ridicarea dreptului de administrare al debitorului din următoarele considerente :

-intrucât adunarea  extraordinara a asociaţilor  debitoarei SC P SRL nu a desemnat un administrator special, potrivit art. 53 alin.2 din legea nr.85/2014 in acest caz, debitorului i se va ridica dreptul de  administrare daca acesta nu a fost ridicat

-administratorul statutar al debitoarei nu a pus la dispozitia administratorului judiciar toate actele şi informaţiile  necesare cu privire  la activitatea şi averea debitoarei, aspect ce rezulta din  raportul cauzal publicat in BPI nr. 19701/23.10.2017.

-după deschiderea procedurii, administratorul statutar a intocmit  înscrisuri pro  cauza, cea mai evidenta situatie fiind cea a facturii  din 05.05.2017 şi a procesului verbal de receptie  nr.1 din 26.03.2012, înscrisuri ce au permis  SC M SRL  formularea unei cereri de creanţa, in condiţiile in care acest creditor nu apărea pe lista  anexata  de debitoare la cererea de deschidere a procedurii

-exista indicii conform cărora  administratorul statutar CI  a efectuat modicari in inregistrarile contabile  care sa-l favorizeze  in contestatiile formulate  impotriva tabelului preliminar de creante, cu consecinta vatamarii intereselor celorlalti  creditori

-au apărut documente ce atestă grave nereguli  în conducerea activităţii debitorului  anterior deschiderii procedurii. Sustine creditorul ca detine inscrisuri din care rezulta faptul utilizării în mod personal a  bunurilor şi creditelor societăţii, sens in care ataşeaza  un extras  de cont a operatiunilor bancare efectuate prin contul debitoarei.

Actiunea este motivata in drept pe dispozitiile art. 53 alin.8, art.85 alin.5 din Legea nr.85/2014, art.194 cod pr civilă.

A depus, in dovedire, extras de cont  privind pe debitoare pentru perioada 13.05.2015-30.06.2015.

Administratorul judiciar, consortiul LRJ SPRL  şi  I SPRL nu a formulat apărări in cauza.

Administratorul statutar al debitoarei,  CI, a solicitat, prin întâmpinare, respingerea contestaţiei.

Arata ca motivele invocate de contestator nu se circumscriu prevederilor art. 85 alin.5 din legea nr.85/2014.

Arata ca in cauza nu a fost desemnat administrator special datorita insuşi creditorului contestator  PU, care a avut si calitatea de asociat al societăţii debitoare, titular al unui procent de 50% din capitalul social.

Apreciaza ca nu s-a făcut dovada pierderilor continue in activitatea debitoarei sau a imposibilităţii de susţinere a unui plan de reorganizare.

Arata ca acelasi creditor a contestat si raportul asupra cauzelor care au determinat  starea de insolventa a debitoarei, actiune ce a fost respinsa  de instanta şi care a fost motivata, printre altele, prin  criticarea mentiunii administratorului judiciar referitoare la necesitatea refacerii evidentei contabile a debitoarei.

Arata ca in nici unul dintre rapoartele de activitate intocmite in  dosarul de procedura, administratorul judiciar nu  a mentionat  refuzul administratorului statutar de a pune la dispozitie evidenta contabila.

Cu privire la situaţia creditorului SC M SRL, arata ca acesta s-a inscris la masa credala a debitoarei cu o sumă rezultând dintr-un contract incheiat in anul 2011, creanta acestuia fiind contestata in cadrul dosarului asociat având ca obiect contestatie la tabelul preliminar de creante.

In ceea ce priveşte modificarea înregistrărilor contabile ale debitoarei,  se arata ca aceasta apărare nu a fost dezvoltata in cuprinsul actiunii, astfel că nu poate fi analizata, cu atat mai mult cu cat, in cadrul dosarului asociat având ca obiect contestatie la tabelul preliminar de creante, a fost admisa efectuarea unei expertize contabile ce urmeaza a stabili valoarea creantelor celor doi asociati.

Cu privire la extrasul de cont depus de creditor, acest inscris nu probeaza  utilizarea sumelor de bani in interesul personal al administratorului statutar.

A invocat excepţia  lipsei de interes a reclamantului in formularea şi susţinerea prezentei contestaţii.

Arata ca reclamantul are şi calitatea de asociat al debitoarei, calitate in care a expus societatea la  situaţia obiectiva de a nu-şi putea desemna administrator special  in procedura insolventei persoana care sa reprezinte interesele asociaţilor, iar prin atitudinea sa procesuala, reclamantul expune societatea la  posibilitatea de a nu-şi putea propune un plan de reorganizare in lipsa unui reprezentant legal şi chiar la imposibilitatea derulării unei activităţi profitabile.

Analizând actele şi lucrările dosarului  instanţa reţine :

Prin Încheierea nr. 99/09.05.2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II a civilă – Faliment, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului  SC P SRL. În cadrul adunării generale a asociaţilor debitoarei, ce a avut loc la data de 16.06.2017, nu a fost desemnat administrator special.

Prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei nu s-a dispus şi ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, solicitându-se acest  aspect prin prezenta cauză.

Potrivit art. 85 alin. 5 din Legea 85/2014 :

 „ Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul  judiciar pot oricând adresa judecătorului sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, cu condiţia  dovedirii  pierderilor continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate ”.

Din modul de redactare a textului, rezultă că legiuitorul a condiţionat ridicarea dreptului de administrare al debitorului de dovedirea a două situaţii :

-pe de o parte, pierderile din averea debitorului sunt continue

-pe de altă parte, activitatea acestuia este defectuos organizată, creându-se premisa imposibilităţii redresării activităţii printr-un plan viabil de reorganizare. 

Aşadar, textul de lege impune obligaţia pentru cei care formulează cererea să justifice, să aducă probe concludente din care să rezulte că managementul activităţilor curente permise a fi derulate în perioada de observaţie este total defectuos, acesta reflectându-se în pierderi financiare importante, care fac ca perspectiva unei redresări să dispară.

Mai mult, în ce priveşte teza a doua a articolului 85 alin. 5, temei al unei astfel de cereri îl poate constitui împrejurarea că, după felul în care se desfăşoară activităţile, perspectiva unei redresări nu se întrevede, tocmai datorită neimplicării corespunzătoare  a celor care au atribuţii în conducerea activităţii debitorului.

Restrângerea exerciţiului dreptului debitorului in privinţa patrimoniului său este aşadar determinata de constatarea administrării nechibzuite a patrimoniului, a conducerii necorespunzătoare a afacerii sau chiar a unor acte frauduloase, care au dus la starea de insolvenţă. Scopul acestei restrângeri consta in prevenirea producerii unor noi pierderi prin conducerea si administrarea afacerii mai eficient de către administratorul judiciar calificat, care sa asigure protejarea si reîntregirea activelor debitorului, in vederea îndestulării creanţelor creditorilor.

Ori, în prezenta cauză, nu s-a dovedit şi nici măcar nu s-a invocat un management defectuos al activităţii debitoarei, cererea având la bază considerente ce ţin de modalitatea de inregistrare a documentelor în evidenţa contabilă, situaţie care nu se încadrează în dispoziţiile legale menţionate.

Cu privire la prevederile art. 53 alin.2 din legea nr.85/2014, instanţa reţine că acest text nu prevede o sancţiune  ce operează de drept in cazul in care nu este desemnat administrator special in termenul de 10 zile prevăzut la alin. 1 al art. 53 din lege. Rezulta acest lucru din redactarea art.53 alin.3 teza finală din Legea nr.85/2014, care permite desemnarea unui administrator special  şi ulterior acestui termen, respectiv:

 „ În cazul în care ulterior adunarea generală a asociaţilor/ acţionarilor / membrilor alege un administrator special, acesta  va prelua procedura în stadiul în care se găseşte  la data desemnării.”

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 85 alin. 1 din Legea nr.85/2014, care exceptează de la regula ridicării dreptului de administrare al debitorului pe acei debitori care şi-au declarat intenţia de reorganizare în condiţiile art. 67 alin.1 lit g, respectiv ale art. 74 din lege. Or, debitorul, titular al cererii de deschidere a procedurii, şi-a exprimat  intenţia de reorganizare în condiţiile art. 67 alin.1 lit g din legea insolventei.

Prin urmare, această apărare a  creditorului contestator apare ca neintemeiata.

Celelalte motive pe care este intemeiata acţiunea creditorului contestator nu au fost corelate cu dispoziţiile art. 85 alin.5 din lege, in sensul ca nu s-a dovedit  ca faptele invocate sunt  de natura a produce pierderi continue  în averea debitorului  sau de a crea premisa imposibilităţii redresării activităţii printr-un plan viabil de reorganizare.

În ceea ce priveşte extrasul de cont depus la dosar de creditor,acesta  priveşte perioada 13 mai 2015 - 30 iunie 2015, deci  o perioada anterioară deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei.

Ori, prevederile art. 85 alin.5 din Legea nr.85/2014 au in vedere situaţii ulterioare deschiderii procedurii de insolventa care se circumscriu noţiunilor de  pierderi continue  în averea debitorului  sau  de  imposibilitate de  redresare a  activităţii printr-un plan viabil de reorganizare.

Inscrisul folosit de creditorul contestator ar putea avea, eventual, valoare probatorie, intr-o altfel de actiune ce decurge din legea insolventei, cu referire la activitatea debitoarei anterior deschiderii procedurii de insolventa, insa nu poate  avea valoarea probatorie dorita de contestator in prezenta cauza. 

Aceiaşi este şi situaţia  înscrisurilor enumerate de contestator in raport cu creditorul SC M SRL, înscrisurile fiind, de asemenea, anterioare deschiderii procedurii de insolventa, motiv pentru care nu pot fi analizate in acest cadru procesual.

În ceea ce priveşte  refuzul sau omisiunea predării documentelor contabile, pentru o astfel de fapta legiuitorul a prevăzut alte sancţiuni, respectiv  deschiderea procedurii de faliment împotriva debitorului, aplicarea de sancţiuni pecuniare administratorului statutar, şi altele, însă nu s-a prevăzut sancţiunea ridicării dreptului de administrare pentru o astfel de fapta.

De altfel, situaţia  evidentei contabile a debitorului a făcut  obiectul dosarului asociat având ca obiect  contestatie împotriva raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au determinat insolventa debitoarei, susţinerile aceluiasi contestator fiind analizate corespunzător în acea cauza.

Aşa fiind, constatând că probele şi argumentaţiile aduse nu reclamă necesitatea ridicării acestui drept în interesul debitoarei, apreciind ca nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 85 alin. 5  din Legea 85/2014, se va dispune respingerea cererii.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea şi susţinerea  prezentei acţiuni, instanţa reţine că aceasta apărare a pârâtului CI nu poate fi calificata ca o excepţie de procedura, pentru a fi soluţionată în conformitate cu prevederile art. 248 cod procedura civila, ci ca o apărare de fond faţă de prevederile art. 85 alin.5 di legea nr.85/2014.

Prin urmare, in raport cu cele reţinute anterior, excepţia invocata va fi respinsa ca neintemeiata.

Respinge cererea formulată de  creditorul PU, la cabinet avocat  M privind ridicarea dreptului de administrare al debitoarei  SC P SRL.

Domenii speta

Spete similare