Obligaţia de a face

Pe rol fiind soluţionarea cererii privind pe reclamanta SC G SRL, în contradictoriu cu pârâţii SPITALUL şi CONSILIUL JUDEŢEAN IAŞI, având ca obiect “obligaţia de a face”.

Deliberând, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.8992/99/2017/a1, administratorul judiciar al debitoarei SC G SRL , respectiv IPURL a chemat in judecată pe pârâţii SPITALUL si CONSILIUL JUDEŢEAN IASI, solicitând obligarea pârâţilor la încheierea contractului de închiriere aferent anului 2018, privind spaţiul comercial – corp clădire C2, in suprafaţă de 22 mp, situat in Iaşi.

În motivare, a arătat că prin contractul de închiriere nr.7058/15.12.2011, modificat prin act adiţional nr.1/24.04.2012, debitoarea a închiriat de la Spitalul un spaţiu in curtea spitalului, in vederea desfăşurării de activităţi comerciale (magazin alimentar). Printr-o serie de acte adiţionale, contractul de închiriere a fost prelungit anual, ultima dată până la 31.12.2017.

Urmare a deschiderii procedurii insolvenţei faţă de debitoare, in baza art.123 alin.1 din Legea 85/2014, la data de 29.11.2017, lichidatorul judiciar a adus la cunoştinţa spitalului necesitatea menţinerii contractului de închiriere până la redresarea economică sau până la intrarea in faliment.

La data de 13.12.2017, Spitalul a notificat societatea să predea spaţiul închiriat pe data de 31.12.2017, deoarece perioada de valabilitate a contractului de închiriere este până la această dată.

Debitoarea a arătat că refuzul de prelungire a perioadei de închiriere reprezintă un abuz din partea Spitalului si contravine dispoziţiilor contractuale si legislaţiei aplicabile.

Relaţia contractuală dintre părţi s-a derulat pe parcursul a 6 ani, timp in care societatea chiriaşă a respectat toate obligaţiile ce-i reveneau, potrivit contractului. Prelungirea de către Spital a perioadei de închiriere cu încă un an se realiza întotdeauna cu depăşirea termenului de 30 zile, prevăzute de art.3.4 din contract.

Având in vedere că in spaţiul închiriat îşi desfăşoară activitatea comercială, lipsirea de acest spaţiu duce in mod direct la intrarea societăţii in faliment, deoarece este imposibilă propunerea unui plan de reorganizare care să conducă la redresarea financiară, fără a deţine spaţiul pentru desfăşurarea activităţii.

In drept, a invocat disp.art.58 lit.n si art.123 din Legea 85/2014.

Atașat cererii, s-au depus in copie înscrisuri (f.8-29).

Legal citat, pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN IAȘI a depus întâmpinare (f.37), invocând excepțiile lipsei capacității sale de folosință si a lipsei calității sale procesual pasive, pe fondul cauzei solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea excepțiilor, a arătat că potrivit art.87 alin.1 si 2, respectiv art.21 alin.1 din Legea 215/2001, privind administrația publică locală, ”unitățile administrativ – teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală si ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum si la unitățile bancare.” Mai mult, Consiliul Județean Iași nu este parte a nici unuia dintre contractele sau actele adiționale contestate in prezenta cauză.

În drept, pârâtul a invocat disp.C.pr.civ., C.civ., Legii 215/2001.

Legal citat, pârâtul SPITALUL nu a depus întâmpinare, însă si-a desemnat reprezentant in instanță, prin care si-a exprimat poziția procesuală.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului si prin prisma excepțiilor invocate din oficiu, ce vor fi analizate cu întâietate, conform art.248 C.pr.civ., instanța reține următoarele:

Asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Consiliul Județean Iasi, se constată caracterul întemeiat al acesteia, raportat la dispozițiile art. 21  din Legea 215/2001 a administrației publice locale, care prevăd că: ”(1) Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii. (2) În justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean. (2 ind.1) Pentru apărarea intereselor unităţilor administrativ-teritoriale, primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, stă în judecată ca reprezentant legal şi nu în nume personal”.

Astfel, capacitate procesuală de folosință in justiție are unitatea administrativ – teritorială, nu Consiliul județean, motiv pentru care excepția invocată va fi admisă.

In privința pârâtului Consiliul Județean Iași s-a invocat si excepția lipsei calității procesual pasive, excepție întemeiată. Calitatea procesual pasivă presupune identitatea între persoana chemată in judecată si titularul obligației deduse judecății. Or in speță, această identitate nu există, întrucât Consiliul Județean Iași nu figurează ca si locator în contractul de închiriere a cărui prelungire se cere, contract având caracterul unui act de administrare. Neavând obligații rezultând din contractul menționat, Consiliul Județean Iași nu deține nici calitate procesual pasivă in cauză.

Față de cele de mai sus, se vor admite cele două excepții si se va respinge acțiunea formulată in contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN IAȘI ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință si fără calitate procesual pasivă.

Pe fondul cererii introduse în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL, se reține că, între pârât, in calitate de locator si debitoarea SC G SRL, in calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr.7058/15.12.2011, având ca obiect suprafața de 63,51 mp situat in Iași. Conform art.3.1 din contract, acesta a fost incheiat pe o perioadă de 12 luni, cu începere de la data de01.01.2012 până la datade31.12.2012. Contractul a fost prelungit de către părți prin acte adiționale, ultimul act adițional fiind cel înregistrat cu nr.09 încheiat la 30.12.2016, convenindu-se prelungirea perioadei contractuale de la data de 01.01.2017 până la data de 31.12.2017.

Prin încheierea nr.249/15.11.2017, pronunțată de Tribunalul Iasi – Secția a II-a civilă – Faliment, s-a deschis procedura generală a insolvență a debitoarei SC G SRL, la cererea acesteia din urmă.

Prezenta cerere a fost întemeiată în drept pe disp.art.123 din Legea 85/2014: ”contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii, art.1417 C.civ. nefiind aplicabil.” Contractul în derulare presupune ca acesta să existe la data deschiderii procedurii, si ca si condiție sine qua non, să ie în curs de executare, ceea ce presupune că acesta a fost încheiat anterior, nu a încetat si continuă să producă efecte la data deschiderii procedurii.

Or, in speță,  ultima condiție nu este îndeplinită. Conform voinței părților, exprimată in art.3.2 si 3.3 din Contractul de închiriere nr.7058/15.12.2011, ”contractul de închiriere poate fi prelungit la expirarea termenului de valabilitate a prezentului contract cu acordul scris si expres al părților sub forma actului adițional, în caz contrar contractul încetând de drept. Reînnoirea contractului nu constituie o obligație pentru locator si între părțile acestui contract nu operează tacita relocațiune.”

Ultima reînnoire a contractului a fost operată de către părți prin actul adițional nr.09/30.12.2016, perioada de închiriere prelungindu-se până la data de 31.12.2017.

Dreptul de apreciere asupra îndeplinirii cerințelor prevăzute de art.123 alin.1 din lege, revine exclusiv administratorului judiciar, acestuia revenindu-i obligația de a analiza dacă contractele încheiate înainte de deschiderea procedurii de către debitor au fost sau executate, total sau parțial, precum si dacă continuarea acestor contracte servește sau nu la maximizarea averii  debitorului. Aceasta implică o mare responsabilitate din partea celor îndreptățiți să exprime opțiunea, aceștia având obligația de a da dovadă de vigilență si responsabilitate, legiuitorul impunând o veritabilă obligație de informare.  Așadar, practicianului in insolvență îi revine obligația ca , trimestrial, prin rapoartele pe care le face, să indice dacă debitorul, in funcție de disponibilitățile bănești, dispune de fondurile necesare achitării bunurilor sau prestațiilor primite de la cocontractanți.

Deși administratorul judiciar a respectat termenul procedural de exercitare a opțiunii , respectiv cel de 3 luni de la data deschiderii procedurii, conform art.123 alin.1 din Legea 85/2014 (f.25),  se constată că nicăieri in cuprinsul rapoartelor de activitate nu se regăsesc referiri la activitățile ce ar putea fi desfășurate in punctul de lucru al debitoarei situat in Iași si la disponibilitățile bănești ale debitoarei ce ar fi putut fi direcționate expres in acest sens, in așa fel încât contractul de închiriere încheiat de părți, încetat la termen, să devină unul forțat pentru locator, ulterior termenului contractual convenit.

De asemenea, se constată că, deși debitoarea a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței, cu indicarea unor activități generice pentru redresarea activității economice (f.41 vol.I dosar insolvență), nu a făcut nici o referire expresă la acest punct de lucru, pentru care avea încă un contract de închiriere in derulare. Mai mult, paralel cu demersurile de prelungire a contractului de închiriere, administratorul judiciar a apreciat ca lipsită de șanse o încercare de redresare economică a societății, de vreme ce nu s-a propus un plan de reorganizare in termenul prevăzut de art.132 din Legea 85/2014 si a depus chiar o cerere de intrare a societății in faliment.

Astfel, nu sunt suficiente prevederile art.123 alin.1 din lege pentru eliminarea principiului libertății de a contracta in persoana locatorului, de vreme ce însăși debitoarea nu a prezentat garanții pentru buna desfășurare a relațiilor contractuale ulterior expirării termenului. Aplicarea art.123 alin.1 din lege nu are semnificația unei modificări a contractului in privința obligației debitoarei locatare de a plăti prețul contractului, acesta nu devine un contract cu titlu gratuit exclusiv pentru a ajuta debitoarea a se redresa economic.

Față de cele de mai sus, judecătorul sindic constată că nu poate fi primită cererea debitoarei, în temeiul art.123 din Legea 85/2014, aceasta urmând a fi respinsă in contradictoriu cu pârâtul SPITALUL.

Admite excepțiile lipsei capacității de folosință si lipsei calității procesual pasive a pârâtului CONSILIUL JUDEȚEAN IAȘI.

Respinge acțiunea formulată de către reclamanta SC G SRL, prin administrator special BC, reprezentată de administrator judiciar provizoriu IPURL in contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN IASI, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință si fără calitate procesual pasivă.

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanta SC G SRL, prin administrator special BC, reprezentată de administrator judiciar provizoriu IPURL, in contradictoriu cu pârâtul SPITALUL.

Domenii speta

Spete similare