Ridicarea dreptului de administrare a debitoarei. Respingere

Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamantul CII A, creditorii CB SA - SUCURSALA IASI, AM, MR, SC CC SRL, DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI – A,J.F.P. IAŞI, SC GG SRL, MC, SC EE SA, SC IC SRL, SC GA SRL, ME, SC V SRL, SC ED SRL, AFIR, F.N. şi pe pârâtul MC, debitoarea SC R SRL prin administrator special MC, având ca obiect ridicarea dreptului de administrare .

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24.04.2018 pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 18/99/2017/a7, reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A a solicitat ridicarea dreptului de administrare a debitoarei.

În motivare, reclamantul a arătat că, la data de 09.02.2017, s-a deschis procedura generală de insolvență, fiind numit administrator judiciar, iar, în cadrul Adunării Generale a Asociaților debitorului SC R SRL din data de 10.03.2017, a fost desemnat în calitate de administrator special numitul MC, că a întocmit pe baza balanțelor de verificare transmise de societatea debitoare, raportul privind situația veniturilor și cheltuielilor în perioada ianuarie – iulie 2017, raport ce a fost depus la dosarul cauzei la data de 13.04.2018, că perioada de referință pentru analiza situației veniturilor și cheltuielilor este aferentă perioadei ianuarie – iulie 2017 întrucât administratorul special, după luna iulie 2017, a refuzat să mai comunice administratorului judiciar balanțele de verificare, registrul jurnal de încasări și plăți, precum și orice alte informații cu privire la activitatea desfășurată de debitoare, că în raportul depus, a făcut mențiunea că, în perioada ianuarie – iulie 2017, societatea debitoare a înregistrat o pierdere de 2.982.974,79 lei, cu excepția lunilor iunie și iulie 2017 când a fost înregistrat un profit de 7.443,02 lei, că adunarea creditorilor din data de 13.04.2018 a aprobat formularea cererii de ridicare a dreptului de administrare a debitoarei.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 85 alin. 5 din Legea nr. 85/2014.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

Administratorul special a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.

În motivare, administratorul special a arătat că nu a fost aprobată de către comitetul creditorilor cererea de ridicare a dreptului de administrare, că este nemotivată cererea reclamantului  având în vedere faptul că activitatea debitoarei a fost supravegheată în permanență de administratorul judiciar, că nu reiese existența unei legături de cauzalitate între presupusele pierderi pe care le-a înregistrat debitoarea și acțiunile sale, că eventualele pierderi se datorează pasivității administratorului judiciar care nu a întreprins nici o măsură în vederea recuperării debitelor restante de la colaboratorii debitoarei sau vreo strategie de redresare a activității debitoarei, lucru care intră în atribuțiile sale.

În dovedire, administratorul special a depus la dosar înscrisuri.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:

Conform prevederilor art. 85 alin. 5 și 6 din Legea nr. 85/2014, creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, cu condiţia dovedirii pierderilor continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate, iar judecătorul-sindic va examina, în termen de 15 zile, cererea prevăzută la alin. (5), într-o şedinţă la care vor fi citaţi administratorul judiciar, comitetul creditorilor şi administratorul special.

În raport de prevederile legale arătate, instanța reține că cererea de ridicare a dreptului de administrare îl vizează pe debitorul aflat în procedură de insolvență și nu pe administratorul special, așa cum solicită reclamantul. De asemenea, contrar celor arătate de administratorul special, și creditorii pot formula o cerere de ridicare a dreptului de administrare, nu doar comitetul creditorilor; la fel, o astfel de cerere poate fi formulată și de administratorul judiciar,  cum de altfel s-a întâmplat în prezenta cauză.

Trecând peste aceste aspecte, instanța rețin că reclamantul solicită ridicarea dreptului de administrare motivat de faptul că administratorul special a refuzat să-i comunice anumite documente și de faptul că în lunile ianuarie – iulie 2017, societatea a înregistrat pierderi.

Raportat la condițiile prevăzute de art. 85 alin. 5 din Legea nr. 85/2014, instanța reține că, pentru a se putea dispune ridicarea dreptului de administrare, este necesar să fie dovedite fie pierderile continue din averea debitorului, fie lipsa probabilității de realizare a unui plan de rațional de activitate.

Prin urmare, lipsa comunicării unor documente nu este prevăzută de lege ca și condiție pentru a se putea dispune ridicarea dreptului de administrare. Mai mult, un astfel de refuz nici nu  a fost probat de către reclamant, iar înscrisurile depuse la dosar depuse de administratorul special necontestate de reclamant, dovedesc că acesta a transmis documentele solicitate de către reclamant.

Referitor la pierderile continue, instanța reține, din balanțele de verificare depuse la dosar pentru perioada ianuarie 2017 – iulie 2017 – filele 12-42 vol. I -, că, la nivelul lunii ianuarie 2017, deci anterior datei deschiderii procedurii insolvenței, soldul debitor al societății era de 5.888.578, 76 lei. Până în luna iulie 2017 acest sold a cunoscut modificări, ajungând în luna mai 2017 la suma de 5.725.627,37 lei, în luna iunie 2017 la suma de 5.810.542,52 lei, iar în luna iulie 2017 la suma de 5.818.752, 65 lei. În aceste condiții, nu poate fi vorba de pierderi continue din averea debitorului, având în vedere și ritmul fluctuant al soldului debitor.

De asemenea, nu este mai puțin lipsit de relevanță faptul că aprecierea oportunităţii măsurii ridicării dreptului de administrare se face prin raportare la întreaga avere a debitorului insolvent, precum şi la întreaga sa activitate. Ori, prin înscrisurile depuse la dosar, reclamantul nu dovedește activitățile întreprinse de către debitoare care au condus la pierderile invocate de către reclamant, balanțele de verificare nefiind suficiente pentru a face dovada acestor activități.

Pe cale de consecință, față de argumentele anterior expuse, instanța urmează să respingă cererea reclamantului Cabinet Individual de Insolvență A de ridicare a dreptului de administrare a debitoarei SC R SRL prin administrator special MC ca neîntemeiată.

În lipsa oricăror dovezi ale cheltuielilor de judecată de natură a proba realitatea și cuantumul lor, instanța urmează să respingă cererea administratorului special de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, conform prevederilor art. 452 C.proc.civ.

Respinge cererea formulată de reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A de ridicare a dreptului de administrare a debitoarei SC R SRL prin administrator special MC ca neîntemeiată.

Respinge cererea administratorului special de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare