Verificarea creanței avas în procedura insolvenței. Refuzul justificat al administratorului judiciar de a înscrie creanța în tabelul obligațiilor debitoarei.

Hotărâre 186 din 01.07.2020


Contestatoarea nu a justificat creanţa invocată prin prezentarea unui titlu executoriu sau a unei hotărâri judecătoreşti, astfel că în mod corect administratorul judiciar a procedat la verificarea creanţei. Astfel, contestatoarea a obţinut un titlu executor având ca obiect obligaţia de a face stabilită în sarcina debitoarei, respectiv decizia civilă nr. 343/COM din 15.12.2005 a Curţii de Apel Constanţa, însă acest titlu nu justifică pretinsa creanţă invocată deoarece nu stabileşte nicio obligaţie de plată pentru debitoare, ci doar o obligaţie de a face.

Legea nr. 85/2014

Prin sentinţa civilă nr. 612/25.10.2019 Tribunalul Constanţa a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.V.A.S. împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei [...], prin care s-a solicitat înscrierea AVAS în tabelul preliminar al creanţelor la categoria creanţelor bugetare, la ordinea de prioritate prevăzută de art. 161 pct. 5 din Legea nr. 85/2014, cu suma de 11.197.712 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea A.V.A.S., apel care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 186/2020 a Curţii de Apel Constanţa.

Instanţa de control judiciar a reţinut că prin declaraţia de creanţă formulată, A.V.A.S. a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei [...], în categoria creanțelor bugetare conform art. 161 alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 85/2014, cu o creanță în cuantum de 11.197.712 lei reprezentând suma prevăzută ca investiţie în construcţia de locuinţe, asumată de debitoare în calitate de cumpărător în contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 32/13.01.1997, sumă actualizată cu rata inflaţiei (suma minimă de investit fiind de 4 milioane rol, respectiv construirea a minim 80 de apartamente).

În urma verificării, administratorul judiciar a apreciat creanța pretinsă de A.V.A.S. ca fiind prescrisă, refuzând înscrierea creanţei în tabelul obligaţiilor debitoarei.

Creanţa afirmată de apelanta contestatoare reprezintă un pretins prejudiciu suportat de către stat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de investire a sumei de 4 milioane ROL în construcţia de locuinţe, obligaţie asumată prin contractul încheiat cu Fondul Proprietăţii de Stat, în cadrul procesului de privatizare a societăţii ....

Curtea a reţinut că, potrivit art. 105 din Legea nr. 85/2014, „(1) Toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia creanţelor constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, precum şi prin hotărâri arbitrale executorii. (…)(2) Nu sunt supuse acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.”, iar conform art. 106, „(1) Administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.(2) În cazul în care, prin derogare de la prevederile art. 2.512 şi următoarele din Codul civil, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar constată că a intervenit prescripţia extinctivă a creanţei, va notifica în acest sens creditorul, fără a mai face verificări de fond ale creanţei pretinse.”

În speţă, apelanta contestatoare nu a justificat creanţa invocată prin prezentarea unui titlu executoriu sau a unei hotărâri judecătoreşti, astfel că în mod corect administratorul judiciar a procedat la verificarea creanţei.

Astfel, prin decizia civilă nr. 343/COM din 15.12.2005, Curtea de Apel Constanţa a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. şi a obligat pârâta la executarea obligației privind construirea unui număr de 80 de apartamente pentru salariați, obligație asumată prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 32/13.01.1997. Având în vedere că obligaţia nu a fost îndeplinită, creditoarea A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtei ... la plata unei amenzi civile de 50 lei pe zi, până la îndeplinirea obligației prevăzute în decizia civilă nr. 343/15.12.2005, astfel că prin încheierea nr. 7054/16.09.2010, pronunțată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. .../212/2010, instanţa a admis cererea şi a obligat pârâta ... la plata unei amenzi civile de 50 lei pe zi până la îndeplinirea obligaţiei prevăzute în decizia civilă nr. 343/15.12.2005. Ulterior, prin adresa nr. 1928/16.03.2011, ANAF - AFP Constanţa a adus la cunoştinţă A.A.A.S. faptul că i-a fost transmisă încheierea nr. 7054/16.09.2010 în vederea punerii în executare, solicitând să se comunice data îndeplinirii obligației de către [...].

Aşadar, apelanta contestatoare a obţinut un titlu executor având ca obiect obligaţia de a face stabilită în sarcina debitoarei [...], respectiv decizia civilă nr. 343/COM din 15.12.2005 a Curţii de Apel Constanţa, însă acest titlu nu justifică pretinsa creanţă invocată de apelantă deoarece nu stabileşte nicio obligaţie de plată pentru debitoare, ci doar o obligaţie de a face.

Conform art. 5803 Cod procedură civilă vechi (1865), „(1) Dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 lei (RON) la 50 lei (RON), stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. (2) Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligaţia prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanţa care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheierea irevocabilă, dată cu citarea părţilor, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de alin. (1), creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz, dispoziţiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător.”

În situaţia dată, apelanta creditoare nu a urmat decât parţial procedura prevăzută de lege, obţinând obligarea debitoarei la plata unei amenzi civile în favoarea statului, fără a transforma obligaţia de a face în daune-interese, astfel că, în mod evident, nu se poate susţine că deţine o creanţă bugetară exclusă de la procedura de verificare din partea administratorului judiciar.

Referitor la prescripţia dreptului la acţiune reţinută de administratorul judiciar, Curtea constată că, potrivit art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, „Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de AVAS, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani.”

Instanţa de apel constată că, de la momentul aplicării amenzii civile de 50 lei pe zi, soluţie dispusă prin încheierea nr. 7054/16.09.2010 pronunțată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. .../212/2010, apelanta nu a mai întreprins împotriva debitoarei niciun act de executare privind decizia civilă nr. 343/15.12.2005, astfel că dreptul de a cere executarea silită a acesteia şi, implicit, de a solicita daunele interese generate de neexecutarea titlului executor este prescris.

Curtea a considerat că demersurile efectuate de organul fiscal pentru încasarea amenzii civile nu prezintă relevanţă sub aspectul prescripţiei dreptului apelantei creditoare de a cere executarea silită, câtă vreme este vorba de un raport juridic distinct, respectiv un raport de drept fiscal, născut ca urmare a aplicării amenzii civile debitoarei, amendă care se face venit la bugetul statului, fiind supusă executării silite conform normelor de procedură fiscale.

Prin urmare, apelanta avea obligaţia de a dovedi că a efectuat faţă de debitoare acte de executare silită, acte de natură a întrerupe curgerea prescripţiei, ori din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă o astfel de situaţie.

Curtea a constatat astfel că în mod corect administratorul judiciar a reţinut prescripţia, refuzând înscrierea creanţei AVAS în tabelul de creanţă al debitoarei … fără a mai proceda la verificarea pe fond a acesteia.