Plângere împotriva soluţiilor procurorului. Obiect. Acţiuni de intervenţie ale serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă. Acţiuni care nu sunt stabilite prin legislaţia primară. Neglijenţă în serviciu. Faptă neprevăzută de legea penală.

Hotărâre 46 din 02.10.2010


Asupra plângerii de faţă, deliberând, reţine următoarele:

I.1. La data de 13.09.2018 petentul T.I., prin avocat ales O.C., a formulat plângere împotriva ordonanţei nr.279/P/2015 din 22.05.2018 emisă de procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara şi a ordonanţei nr.11/II-2/2018 din 20.08.2018 emisă de prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, solicitând, în temeiul art.341 ali.6 lit.b) C.pr.pen, desfiinţarea soluţiei atacate, trimiterea cauzei la procuror pentru punerea în mişcare a acţiunii penale şi completarea urmăririi penale.

În motivare, în fapt, a arătat următoarele:

-La data de 19.05.2015 a formulat plângere penală împotriva suspecţilor S.L., V.D., V.I.T., P.R.I., B.P., N.F., A.R.L., B.L.I., C.C.T., C.A.A., G.F., O.M.C., P.D.N., L.C.I. şi O.I.T. (toţi din cadrul I.S.U.B.J.T) pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C.pen.

Ordonanța de clasare dispusă de procuror a fost desființată prin sentința penală nr.71/22.12.2016 pronunțată de Tribunalul Militar Timişoara în dosarul nr.105/751/2016 dispunându-se efectuarea actelor de urmărire penală enumerate în conținutul hotărârii judecătorești, în scopul identificării actelor materiale, a persoanelor vinovate, a gradului de vinovăție și a normele legale încălcate de către cei vinovați.

Cauza a fost reînregistrată la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, fiind audiați parte dintre suspecți și în final fiind dată o nouă ordonanță de clasare, fundamentată pe disp.art.16 alin.1 lit.b) C.pr.pen., cu motivarea că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege.

Împotriva soluției a formulat plângere, respinsă de asemenea de prim-procuror, cu motivarea că se constată o bogată și analitică motivare de facto, cu menționarea fiecărei circumstanțe cu rol determinant sau important în desfășurarea evenimentelor din ziua respectivă, motivarea de jure este prezentă pertinentă și nicidecum sumar. În ordonanța prim-procurorului se reține că eventualele ezitări inerente, obstacole întâmpinate prin nefuncționarea la capacitate a mijloacelor tehnice ori necorelări a lucrătorilor, în condiții complexe de teren, ar putea constitui abateri de natură a atrage o răspundere disciplinară a cadrelor militare participante și nicidecum o atare răspundere penală.

A mai arătat că, dincolo de caracterul romancier al celor două ordonanțe emise,  se constată fără putere de tăgadă că organul de urmărire penală nu a îndeplinit obiectivele dispuse prin încheierea judecătorului, aspect recunoscut oarecum chiar și de către prim-procuror: În ordonanța dată reține că cei 15 suspecți identificați nu ar fi încălcat procedura pe care ar fi trebuit să o respecte cu ocazia intervenției, însă nu identifică normele legale avute în vedere de procuror atunci când stabilește că respectivele persoane nu ar fi încălcat procedura.

Prin hotărârea pronunțată, instanța a dispus identificarea normelor legale care au stat la baza activității suspecților, însă procurorul nu s-a conformat.

În felul acesta, nu se poate stabili dacă suspecții au respectat sau nu procedura de acționare și nici nu se poate stabili dacă au încălcat din culpă sau cu intenție - și în ce formă – procedura, deci afectează posibilitatea încadrării juridice a faptei săvârșite.

În condițiile în care disp. art.296 alin.2 C.pr.pen. prevăd că ordonanța procurorului trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept, iar prezenta ordonanță nu cuprinde motivele de drept, este evident că această ordonanță este nulă, cu atât mai mult cu cât prin hotărârea instanței s-a dispus în sarcina procurorului identificarea prevederilor legale, a actelor normative regulamentelor în vigoare la acel moment, a ordinelor primite.

- Organul de urmărire penală nu a efectuat acte care să verifice cum a fost posibil ca din toate procesele verbale întocmite pentru intervențiile din ziua respectivă, să se folosească formulare identice pentru toate intervențiile, cu singura excepție a sa, folosindu-se un alt tip de formular, în care nu se prevede ora de intervenție.

- Organul de urmărire penală prezintă o explicație contradictorie în ceea ce privește autospeciala ..., în condițiile în care, inițial, la fila 6 din ordonanță, se menționează că ar fi defectă, pentru ca la fila 7 din aceeași ordonanță, să se menționeze că autospeciala ar fi fost poziționată în zona de risc pentru ca focul să nu treacă peste șosea. Se întreabă dacă se poate considera că suspecții ar fi poziționat autospeciala în zona de risc deși era defectă doar cu scopul de a ,,speria” focul  şi de ce nu au folosit acea autospecială pentru stingerea incendiului de la locuința sa, care deja ardea.

Prin ordonanța dată, procurorul se limitează în a evidenția culpa sa, care în loc să oprească incendiul cu mâinile goale, alerga după pompierii care nu au venit la fața locului atunci când au fost chemați inițial prin apel la 112, la ora 14:00.

- Procurorul de caz nu identifica modalitatea de acționare a organelor împuternicire cu stingerea incendiului, limitându-se la a stabili că, „în dinamica desfășurării intervenției, comandantul stației de pompieri F., împreună cu șeful GIS au dispus poziționarea AT... în dreptul Fermei …, unde un focar punea în pericol un depozit de furaje…a fost direcționat echipajul de pe AT... la baza de utilaje de lângă autospeciala unde exista un focar de incendiu pentru lichidarea acestuia.” Nu este clar ce s-a reținut: autospeciala care trebuia să protejeze ferma cu furaje a rămas fără echipaj, care a fost direcționat în alt loc, la baza de utilaje?

Organul de urmărire penală nu a stabili dacă a anunțat la orele 14-15 incendiul la casa sa, încheindu-se proces verbal de intervenție 109/16.08.2015, însă s-a făcut referire pentru justificarea lipsei posibilităților tehnice de a acționa la cererea sa, invocându-se evenimente anunțate ulterior, la ora 15,26 (nota de anunțare 6665611/2, proces verbal 196 și raport de intervenție 229 și evenimente anunțate la ora 17,02 la L.

Logic, trebuia să se intervină la primul eveniment anunțat de el, dar se pare că intenția de a mușamaliza o fraudă este mai puternică decât a face dreptate.

Procurorul de caz nu a stabilit care a fost motivul pentru care Stația de Pompieri F., văzându-se depășită de situație, nu a solicitat ajutor altor stații din apropiere.

Nu s-a stabilit de ce militari în cauză nu au acționat la prima intervenție în scopul lichidării tuturor focarelor de incendiu, dacă focul s-a reaprins.

Organul de urmărire penală nu a cerut explicații asupra diferenței de timp de la ora anunțării incendiului și ora intervenției propriu-zise şi dacă vizionarea incendiului poate fi numită intervenție.

Față de toate aceste aspecte, apreciindu-se că cercetarea și ordonanța dată sunt un fiasco, se impune infirmarea soluției și trimiterea cauzei la procuror.

2. Plângerea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Militar Timişoara sub nr.57/751/2018 din 13.09.2018, fiind trimisă în aceeaşi zi judecătorului de cameră preliminară, termenul de soluţionare fiind stabilit la data de 02.10.2018.

Pentru termenul din 02.10.2018 s-au ataşat dosarul nr.279/P/2015 în care se află şi ordonanţa nr.11/II-2/2018 din 20.08.2018 emisă de prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara şi dovada comunicării acesteia petentului T.I..

Întrucât urmărirea penală s-a desfăşurat nu doar in rem (cu privire la faptă), ci şi in personam (cu privire la o anumită persoană), pentru termenul stabilit suspecţii mr. S.L., plt.adj.şef V.D., plt.adj.şef V.I.T., plt.adj.şef P.R.I., plt.adj. B.P., plt.adj. N.F., plt.maj. A.R.L., plt.maj. B.L.I., plt.maj. C.C.T., plt.maj. C.A.A., plt.maj. G.F., plt.maj. O.M.C., plt.maj. P.D.N., plt.maj. L.C.I. şi plt.maj. O.I.T. (toţi din cadrul I.S.U.B.J.T) au fost citaţi în calitate de intimaţi.

Petentul nu a prezentat înscrisuri noi, conform disp. art.341 alin.51 C.pr.pen., iar procurorul militar şi intimaţii suspecţi nu au depus note scrise la dosar cu privire la adminsibilitatea sau temeinicia plângerii.

II. Analizând plângerea de faţă, cu precădere, prin prisma admisibilităţii acesteia, reţine următoarele:

1. La data de 19.10.2015 persoana vătămată T.I. a formulat o plângere penală, prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de reprezentanţii legali ai Primăriei F. şi a numitului V.G., pentru infracţiunile de neglijenţă în serviciu şi distrugere. 

În plângerea sa, persoana vătămată a arătat că la data data de 16.08.2015, în jurul orelor 14-16, la SNUAU 112 şi la Primăria F. a sesizat un incendiu pe un teren aparținând Primăriei F.-V.P. și care datorită vântului se îndreaptă spre gospodăria sa. Cu mare întârziere au intervenit pompierii de la I.S.U. F. și asta după ce deja îi arsese gospodăria, deși fuseseră anunțaţi și sesizați cu mai mult de o oră înainte ca focul să ajungă la gospodăria sa. Ulterior a aflat că terenul de pe care a pornit focul este al Primăriei F. și este concesionat numitului V.G. şi, în mod cert, nici Primăria F., prin reprezentanții săi legali, nici concesionarul, nu au depus toate diligențele în a preîntâmpina un incendiu, mai ales că în acea perioadă era secetă și asemenea măsuri de siguranță erau obligatorii. A mai precizat că în apropierea acelui teren de pe care a izbucnit incendiu este și locul folosit ca  groapă de gunoi a orașului.

Incendiul nu a produs victime umane, însă arzându-i gospodăria, i-a produs pagube de peste 300.000 lei, fiind în imposibilitatea procurării de mâncare pentru animale pentru perioada de iarnă.

În incendiu i-a ars un saivan de 520 mp în valoare de 40.000 lei, un camion marca Roman în valoare de 12.000 lei, un pătul de porumb cu porumb în valoare de 4.000 lei, 3,5 t ovăz boabe în valoare de 3.500 lei, trei căpițe de fân în valoare de 3.000 lei și 20.000 de baloți de lucernă în valoare de peste 200.000 lei.

A solicitat tragerea la răspundere a celor care se fac vinovați prin acțiunile sau inacțiunile acestora de producere a incendiului, atât direct cât și indirect datorită neglijenței de a asigura paza și întreținerea terenurilor deținute, cu atât mai mult cu cât în dimineața aceleiaşi zile, la ora 8,00, mai fusese un incendiu în aceeași zonă, chiar dacă nu pe același teren.

A solicitat administrarea probei cu înregistrările de la SNUAU 112 din aceeași zi atât cu privire la incendiul din jurul orelor 14-16 cât și cele din dimineața aceleiași zile, cu înscrisuri privind modul în care a fost anunțat incendiul și modul în care s-a intervenit şi cu audierea martorilor prezenți la fața locului în timpul incendiului şi a pompierilor care au intervenit.

S-a constituit parte civilă cu suma de 300.000 lei.

A anexat în copie procesul verbal de intervenție  nr.109/16.08.2015 întocmit de Staţia de Pompieri F. din cadrul I.S.U.B.J.T.

Cauza s-a înregistat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făget sub nr.580/P/2015.

2. Văzând că actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi nu există vreunul dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, prin ordonanţa din 23.10.2015 emisă în dosarul nr.580/P/2015, în baza art.305 alin.1 şi 2 C.pr.pen., organul de cercetare penală din cadrul Poliţiei oraşului F. a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunile de neglijenţă în serviciu şi distrugere prev. de art.298 alin.1 şi art.253 alin.1 C.pen.

La dosar a fost anexat şi Contractul nr.3/09.04.2014 de închiriere pentru suprafețele de pajiști aflate în domeniul public sau privat al comunelor, orașelor şi municipiilor, încheiat între Primăria F., în calitate de locator și T.I., în calitate de locatar, în copie.

În declarația dată în calitate de persoana vătămată, T.I. a menționat faptul că la data de 16.08.2015, în jurul orei 10,25 a fost primul incendiu de pădure,  împrejurare în care pentru stingerea acestuia au intervenit pompierii de la Stația de Pompieri F., însă aceștia nu au stins incendiul în totalitate, astfel că focul a reizbucnit, extinzându-se pe toată suprafața de pășune și chiar și în holdele învecinate ale proprietarilor. Acesta a apreciat că pompierii au intervenit cu întârziere, au acționat în mod defectuos, așteptând ca incendiul să se stingă de la sine, neinteresându-i pagubele care se pot produce. În aceste condiții a considerat că pompierii se fac vinovați de neglijență în serviciu, fapt pentru care a solicitat tragerea la răspundere penală a pompierilor de la Stația de Pompieri F.. De aceeași infracțiune se fac vinovați și reprezentanții Primăriei F., prin aceea că nu au luat măsuri de prevenire a incendiilor de pășune, dată fiind seceta prelungită din acea perioadă cât și după primul incendiu de la ora 10,25. O parte din vină o are și numitul V.G., care nu a luat măsurile de prevenire și combatere a incendiilor pe partea sa de pășune prin curățarea arbuștilor.

3. Prin ordonanța nr.580/P/2015 din 10.11.2015 procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Făget a dispus: 1. clasarea cauzei având ca obiect infracțiunile prev. de art.298 C.pen. și art.253 alin.1 C.pen. în ceea ce privește pe reprezentanții Primăriei F.; 2. clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea prev. de art.253 alin.1 C.pen. în ceea ce îl privește pe numitul V.G.; 3. disjungerea cauzei în ceea ce privește critica adusă de V.P. cu privire la modul în care au acționat în data de 16.08.2015 pompierii din cadrul I.S.U.B.J.T - Stația de Pompieri F., acuzându-i pe aceștia de neglijență în serviciu, urmând ca în temeiul art.35 C.pr.pen. dosarul să fie înaintat Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara.

4. Având în vedere calitatea de militar a pompierilor din cadrul I.S.U.B.J.T - Stația de Pompieri F., prin ordonanța nr.618/P/2015 din 12.11.2015, procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Făget, în temeiul art.37 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.50 și 58 C.pr.pen., a dispus declinarea competenței de soluționare a dosarului în favoarea parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara.

5. Cauza s-a înregistrat la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara sub nr.279/P/2015 din 20.11.2015.

Văzând că actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi nu există vreunul dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, prin ordonanţa din 24.11.2015 emisă în dosarul nr.279/P/2015, în baza art.305 alin.1 şi 2 C.pr.pen., procurorul militar din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C.pen..

6. În cursul urmăririi penale in rem s-a administrat proba cu înscrisuri şi proba cu declaraţia persoanei vătămate şi a martorilor, după care procurorul militar nu a dispus, conform disp. art.305 alin.3 C.pr.pen., efectuarea în continuare a urmăririi penale, astfel că nicio persoană nu a dobândit calitatea de suspect.

7. Prin ordonanţa nr.279/P/2015 din 21.04.2016, în baza art.315 alin.1 lit.b) C.pr.pen. cu ref. la art.314 alin.1 lit.a) C.pr.pen. rap. la art.16 alin.1 lit.b) C.pr.pen., procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara a dispus clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C.pen.

Pentru a adopta această soluţie, procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara a reținut următoarele:

Păşunea oraşului F., situată în sat C.M., a fost concesionată mai multor proprietari de animale, printre care şi T.I.

Prin Contractul de închiriere nr.3/09.04.2014 încheiat între Primăria F. şi T.I., au fost stabilite obligaţiile părţilor, astfel că T.I. avea obligaţia să întreţină suprafaţa de păşune, să poată să o exploateze în condiţii optime şi potrivit destinaţiei sale, inclusiv să desfăşoare lucrări şi activităţi de prevenire a incendiilor. Această obligaţie incumbă locatarului, nu numai prin contractul încheiat, ci şi prin prevederile Legii nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor.

În data de 16.08.2015, pe păşunea oraşului F., situată în sat C.M., județul T., în zona concesionată numitului V.G., pe fondul unei perioade secetoase şi caniculare, a izbucnit un incendiu, posibil prin acţiuni de incendiere a vegetaţiei de pe terenurile concesionate, cu mai multe focare, care s-au extins rapid în condiţiile unor intensificări de vânt, factor favorizant al extinderii incendiilor.

La ora 10.22, prin SNUAU 112, numita D.M. a sesizat acest aspect, iar pompierii din cadrul Staţiei de Pompieri F. au intervenit operativ cu mijloacele specifice din dotare şi potrivit procesului-verbal de intervenţie nr.106/16.08.2015, încheiat de I.S.U.B.J.T - Stația de Pompieri F., incendiul a fost lichidat (f.70 vol.II ds-u.p.).

Documentele de la dosar şi declaraţiile martorilor relevă că Staţia de Pompieri F. dispune de 2 autospeciale şi un camion care a fost adaptat pentru intervenţii, în sensul că în remorcă i-au fost montate două rezervoare de apă şi o motopompă. Tehnica din dotarea subunităţii este uzată moral şi fizic, necesitând lucrări de întreţinere şi numeroase reparaţii periodice (f.35-42 vol.II ds.u.p.).

În jurul orei 14.00, direct la subunitate, au fost sesizate alte focare de incendiu în aceeaşi zonă pe o suprafaţă extinsă, localizată aproximativ între drumul judeţean F. - Drăgsineşti şi latura unde se lucra la un tronson de autostradă. Astfel, au fost ameninţate de incendiu mai multe ferme din zona respectivă dar şi staţia de lucru de la autostradă, context în care a fost chemat în sprijin şi Detaşamentul de Pompieri L.

Intervenţia propriu-zisă a militarilor pompieri a fost extrem de dificilă, pe de o parte având în vedere amploarea incendiilor, favorizate de resturile vegetale aflate pe terenuri, vântul foarte puternic şi fumul dens, care a acoperit zona pentru o perioadă lungă de timp şi care nu au permis vizualizarea focarelor.

Nici fermierii şi nici proprietarii din zona afectată, aici incluzând şi persoana vătămată T.I., nu au luat măsurile minimale de prevenire a incendiilor. Astfel, acesta nu a trasat în jurul fermei un perimetru de protecţie prin brazde de pământ, cu scopul de a opri un eventual incendiu, nu a curăţat terenurile din jurul fermei de resturile vegetale uscate, care au amplificat incendiul.

În data de 16.08.2015 persoana vătămată a sesizat incendiul destul de târziu, prin două apeluri telefonice la SNUAU 112, un prim apel fiind la ora 15.19, iar următorul la 15.53. De altfel, la ferma T. au intervenit două echipaje de pompieri, însă incendiul extrem de agresiv cuprinsese ferma, iar localizarea acestuia a fost imposibilă.

Ca urmare a incendiului, s-au produs daune majore persoanei vătămate, care nu se pot imputa însă unei intervenţii deficitare a militarilor pompieri, din motivele mai sus expuse. Acest aspect a fost înţeles şi acceptat fără obiecţiuni de partea vătămată T.I., prin semnarea Procesului-verbal de intervenţie cu nr.109 din 16.08.2015 (f.77 vol 2 ds.u.p.).

8. Prin ordonanţa nr.8/II-2/2016 din 14.09.2016, în baza art.339 alin.1 C.pr.pen., prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara a dispus respingerea plângerii petentului T.I. împotriva ordonanţei de clasare, ca neîntemeiată. (f.86-87 vol.II ds.u.p.).

9. Prin încheierea nr.71/22.12.2016, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Timişoara, în baza art.341 alin. 6 lit.b) C.pr.pen., a admis plângerea formulată de către petentul T.I., a desfiinţat ordonanţa din data de 21.04.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara dată în dosarul nr. 279/P/2015 şi a trimis cauza la procurorul militar pentru a completa urmărirea penală faţă de intimaţii mr. S.L., plt. adj. şef V.D., plt. adj. şef V.T., plt. maj. P.D., plt. maj. B.L., plt. L.C., plt. adj. N.F., plt. maj. C.C., plt. maj. A.L., plt. adj. B.P., plt. maj. O.C., plt. maj. G.F., plt. maj. C.A., plt. adj. şef P.R., plt. O.T., toţi din cadrul I.S.U.B.J.T., cu privire la infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 298 Cod penal. (f.2-4 vol.I ds.u.p.) 

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Timişoara a reţinut că, la urmărirea penală, nu s-au administrat probe din care să rezulte preocuparea pompierilor militari pentru lichidarea totală a focarelor de incendiu, pentru limitarea extinderii incendiului din zona de păşune deschisă şi nici probe din care să rezulte că au solicitat sprijinul celorlalte staţii de pompieri din județul T. pentru lichidarea focarelor de incendiu,  cu excepţia pompierilor din Staţia L..

Astfel, a constatat că nu s-a realizat o anchetă efectivă, cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, procurorul nu a uzat de toate mijloacele posibile pentru a lămuri împrejurările în care au acţionat militarii pompieri şi nici dacă s-au folosit de formele de cooperare pentru a suplini dotarea precară cu mijloacele de stingere a incendiilor.

Potrivit art.306 C.pr.pen., organele de urmărire penală au obligaţia ca, după sesizare, să caute şi să strângă datele ori informaţiile cu privire la existenţa infracţiunilor şi la identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni, să strângă şi să administreze probele cu respectarea prevederilor legale. Potrivit art.99 C.pr.pen. în acţiunea penală sarcina probei aparţine în principal procurorului.

În declaraţia dată la urmărirea penală de col. C.G., şeful Centrului operaţional judeţean, cu atribuţii de monitorizare, gestionare situaţii de urgenţă, se precizează că Staţia de Pompieri F., în data de 16.08.2015, ,,a trebuit să facă faţă unui flux foarte mare de solicitări de intervenţii la incendiu, în condiţiile în care avea două autospeciale în dotare, tehnica fiind una învechită, depăşită şi uzată fizic dar şi moral, iar starea de funcţionare a acestei tehnici este asigurată prin forţe proprii”. 

Având în vedere funcţia ocupată de ofiţerul respectiv acesta ştia despre faptul că Staţia de Pompieri F. nu are dotarea corespunzătoare să reacţioneze eficient asupra unor incendii de asemenea amploare şi nu a fost întrebat despre existenţa unor planuri de intervenţie la incendiu, atunci când Staţia de Pompieri F. este depăşită şi trebuia să fie sprijinită de alte subunităţi, care au în dotare mijloace tehnice corespunzătoare. 

Pentru realizarea obiectivului urmăririi penale, instanţa dispune să se efectueze următoarele acte de urmărire penală: 

-Să se stabilească împrejurările în care au acţionat pompierii militari, respectiv să se verifice susţinerea petentului, care afirmă că aceştia au acţionat cu mare întârziere, în mod defectuos aşteptând ca incendiul să se stingă de la sine.

Petentul a mai precizat că la proprietatea numitei D.M., s-a intervenit cu două maşini pentru stingerea incendiului, unde au acţionat cu apă şi lopeţi, iar la el au intervenit abia după ce a ars totul.

-Având în vedere că 10 dintre Procesele-verbale de intervenţie cu nr. 106 din 16.08.2015 (f. 70-80 vol.II ds.u.p.) conţin ora intervenţiei şi unul singur (fila 6 şi 77 vol.II ds.u.p.) nu are consemnată ora intervenţiei, să se stabilească de ce procesul-verbal de intervenţie nr. 109 din 16.08.2015 întocmit pentru proprietatea petentului (fila 6 şi 77 vol.II ds.u.p.) la rubrica ora intervenţiei, nu a fost completat, pentru a se stabili ora începerii intervenţiei şi ora terminării acesteia;

Să se stabilească dacă procesele-verbale de intervenţie, întocmite la Staţia de Pompieri F. pentru data de 16.08.2015 conţin toate datele prevăzute art.11 lit.y) din H.G. nr.1492/2004, art.35 lit.n) din O.M.A.I. nr.1134/2006 cu modificările şi completările ulterioare şi art.42 din O.I.G. nr.1146/2008, cu modificările şi completările ulterioare. 

- Să se stabilească dacă intervenţiile pompierilor la stins incendii, pentru care s-au întocmit cele 11 procese-verbale (f. 70-80 vol.II ds.u.p.) sunt reale, având în vedere că toate aceste procese-verbale se referă la intervenţii pe suprafeţe extinse de 1 ha, 10 ha, 30 ha, etc. în localităţi diferite.

-Să se stabilească câte autospeciale au participat la stingerea incendiilor, în data de 16.08.2015, câte autoturisme, câţi km au parcurs fiecare, dintre autospecialele Staţiei F. şi L. şi câţi km au parcurs autoturismele, în data de 16.08.2015 pentru intervenţiile, la care au participat, câte ore de funcţionare au avut autospecialele respective şi ce cantitate de combustibil au consumat, precum şi ce cantitate de apă au consumat, pentru stingerea incendiilor şi ce surse au folosit pentru umplerea rezervoarelor cu apă;

-Să se depună la dosar, foile de parcurs ale tuturor autospecialelor Staţiei F. şi ale autoturismelor, întocmite pentru luna august 2015, de asemenea, copii certificate de pe Registrul de la Parcul auto, de ieşire în cursă a autospecialelor şi autoturismelor Staţiei de pompieri F.;

-Să se depună la dosar foile de parcurs ale tuturor autospecialelor Staţiei L. şi ale autoturismelor care au participat la stingerea incendiilor din zona F. întocmite pentru data de 16 august 2015, de asemenea, copii certificate de pe Registrul de la Parcul auto, de ieşire în cursă a autospecialelor şi autoturismelor Staţiei de pompieri L. pentru ziua de 16 august 2015;

-Să fie audiaţi martorii propuşi de petentul T.I., respectiv: H.D., P.P., M.A. şi T.C.;

- Să fie audiaţi ofiţerii sau subofiţerii care au coordonat echipajele de stingere a incendiilor la ferma persoanei D.M., şi să se stabilească dacă de la ferma respectivă aveau posibilitatea să vadă şi evoluţia incendiului de la ferma petentului, ce distanţă este între ferma d-nei D.M., ferma petentului şi groapa de gunoi a localităţii;

-Să se identifice şi să fie audiaţi ofiţerii şi subofiţerii care nu au luat toate măsurile ce se impuneau pentru lichidarea tuturor focarelor de incendiu;

-Să se identifice şi să fie audiaţi comandanţii de subunităţi, care au asigurat sau nu au asigurat cooperarea staţiei F., cu celelalte staţii de pompieri din jud. T. în vederea lichidării tuturor focarelor de incendiu;

-Să se stabilească care sunt militarii vinovaţi (comandanţi sau subordonaţi), ce dispoziţii legale au încălcat în exercitarea misiunii de stingere a incendiilor şi dacă aveau obligaţia să stingă toate focarele de incendiu, în vederea protejării fermelor din zona de incendiu sau trebuiau să aştepte ca focul să se stingă singur, din lipsa autospecialelor;

-Să se solicite de la I.S.U.T. Planurile de intervenţie la incendiu, în câmp deschis pentru zona respectivă precum şi militarii care trebuie să asigure cooperarea pompierilor militari, în vederea stingerii unor astfel de incendii;

-Să se identifice şi să fie audiaţi ofiţerii cu funcţii de răspundere în cadrul I.S.U.T., care au obligaţia să asigure intervenţia operativă a mijloacelor tehnice (maşini nedepăşite tehnic) în sprijinul staţiilor de pompieri, care au tehnică învechită, depăşită şi uzată fizic şi moral în vederea îndeplinirii misiunilor şi să stabilească dacă aceştia au încălcat sau nu dispoziţiile legale care reglementează această activitate;

-Să fie depuse la dosarul de urmărire penală toate contractele de închiriere, încheiate de Primăria F. şi proprietarii care au concesionat păşunea oraşului F., situată în zona satului C.M., inclusiv Contractul de închiriere nr. 3/09.04.2014 încheiat între Primăria F. şi T.

Să se stabilească dacă este avizat de Staţia de pompieri F. şi dacă nu este avizat, să se stabilească ce persoane sunt vinovate de nerespectarea avizării acestuia. 

-Să se verifice susţinerile petentului T.I. şi ale martorului T.C., în care precizează că o parte din incendiile din zona respectivă au ca focar groapa de gunoi a zonei unde incendiul nu a fost lichidat definitiv.

-Să fie audiaţi toţi martorii care au semnat procesele-verbale de intervenţie şi să fie întrebaţi dacă îşi recunosc semnăturile de pe procesele-verbale;

-Să se depună la dosar Raportul de intervenţie întocmit de I.S.U.T. pentru data de 16.08.2015 şi transmis către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti.

10. Având în vedere încheierea nr.71/22.12.2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Timişoara urmărirea penală a fost reluată şi, văzând că nu există vreunul dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, prin ordonanţa din 06.03.2017 emisă în dosarul nr.279/P/2015, în baza art.305 alin.3 C.pr.pen., prim-procurorul militar adjunct din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecţii mr. S.L., plt.adj.şef V.D., plt.adj.şef V.I.T., plt.adj.şef P.R.I., plt.adj. B.P., plt.adj. N.F., plt.maj. A.R.L., plt.maj. B.L.I., plt.maj. C.C.T., plt.maj. C.A.A., plt.maj. G.F., plt.maj. O.M.C., plt.maj. P.D.N., plt.maj. L.C.I. şi plt.maj. O.I.T. (toţi din cadrul I.S.U.B.J.T) cu privire la infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C.pen.

11. În cursul urmăririi penale in personam s-a administrat proba cu înscrisuri şi proba cu declaraţia persoanei vătămate, a suspecţilor şi a martorilor. Astfel, la dosar au fost solicitate și s-au depus acte și înscrisuri de către I.S.U.B.J.T. cu referire la intervenția din data de 16.08.2015, respectiv Raportul de intervenție pentru situații de urgență, foile de parcurs de la unitățile de pompieri din localitățile F. și L., registrul de intrări/ieșiri de la aceleași unități (extras), procesele-verbale de intervenție din ziua respectivă ale celor două unități (f.76-95 vol.I ds.u.p.). Au fost solicitat documente de la Primăria orașului F.: contractul de concesiune a suprafețelor de pășune din localitatea C.M.. De asemenea, s-a dispus și executat o amplă verificare a activității desfășurate de cadrele și militarii pompieri în intervențiile din data de 16.08.2015 în vecinătatea orașului F. de către specialiști din cadrul I.G.S.U.-D.C.V.I., concretizată în Nota raport nr.135325 din 31.07.2017 (f.230-237 vol.I ds.u.p.), la care s-au anexat documentele avute în vedere la efectuarea verificărilor – rapoarte personale, hotărâri ale organelor administraţiei publice locale, organizarea serviciului de permanenţă, registru intrări-ieşiri parc auto, foi de parcurs, procese verbale de intervenţie, raport de intervenţie, analiza intervenţiei, registrul de evidenţă a intervenţiilor etc. - (f.1-159 vol.III).

Din Nota raport şi documentele anexate rezultă împrejurările în care au acţionat pompierii militari şi forţele umane şi materiale implicate în stingerea incendiilor, constatându-se respectarea prevederilor art.90 din Normele tehnice de aplicare a Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.1134 din 13.01.2006 pentru aprobarea Regulamentului privind planificarea, pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste, aprobate prin  Ordinul inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.1144/29.09.2008. De asemenea, rezultă că s-a ţinut cont de informaţiile obţinute în urma recunoaşterii, comandantul intervenţiei a analizat situaţia, luând decizia modului de intervenţie şi a dat ordinul de intervenţie, potrivit art.92 alin.1 din Normele tehnice menţionate.

Totodată s-a procedat la audierea persoanei vătămate T.I., a celor 15 suspecți şi a martorilor P.P., M.A., H.D.D. și T.C., propuşi de persoana vătămată, precum și a următorilor martori ag.șef I.D.I., ag.șef princ. M.V.D., ag.șef princ. S.D., ag.șef C.V., ag.pol. C.N.A., B.S., D.F., M.N., D.M.,  D.C.R.C., lt. B.A.V., I.C., R.A.D., O.D.P.D., K.K., O.C.V. și S.D.

12. În final, constatând că în cauză sunt incidente disp. art.16 alin.1 lit.b) C.pr.pen., respectiv fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, prin ordonanţa nr.279/P/2015 din 22.05.2018, în baza art.315 alin.1 lit.b) C.pr.pen. cu ref. la art.314 alin.1 lit.a) C.pr.pen. rap. la art.16 alin.1 lit.b) C.pr.pen., procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara a dispus clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C.pen, cu privire la suspecţii mr. S.L., plt.adj.şef V.D., plt.adj.şef V.I.T., plt.adj.şef P.R.I., plt.adj. B.P., plt.adj. N.F., plt.maj. A.R.L., plt.maj. B.L.I., plt.maj. C.C.T., plt.maj. C.A.A., plt.maj. G.F., plt.maj. O.M.C., plt.maj. P.D.N., plt.maj. L.C.I. şi plt.maj. O.I.T. (toţi din cadrul I.S.U.B.J.T).

Pentru a adopta această soluţie, procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara a reținut următoarele:

Ab initio se reține că persoana vătămată T.I. a ridicat construcția ,,Ferma T.” pe pășunea din C.M. nr.1 oraș F., județul T., deținută ca urmare a contractului de concesiune nr.3/09.04.2014, fără a deține autorizație de construcire, deși potrivit art.3 lit.h) din Legea nr.50/1991, modificată, autorizaţia era obligatorie şi nici până în prezent nu a făcut demersuri în vederea intrării în legalitate pentru obținerea acesteia (f.175-181 vol.I ds.u.p.).

În data de 16.08.2015, pe păşunea oraşului F., situată în sat C.M., județul T., în zona concesionată numitului V.G., pe fondul unei perioade secetoase şi caniculare, a izbucnit un incendiu, posibil prin acţiuni de incendiere a vegetaţiei de pe terenurile concesionate, cu mai multe focare, care s-au extins rapid în condiţiile unor intensificări de vânt, factor favorizant al extinderii incendiilor.

Conform notei de anunţare nr.6665257/2/16.08.2015, la ora 10.22, prin SNUAU 112, numita D.M. a sesizat producerea unui incendiu de vegetaţie uscată în apropierea gropii de gunoi din proximitatea oraşului F., eveniment în urma căruia au fost elaborate procesul-verbal de intervenţie nr.106/16.08.2015 şi Raportul de intervenţie nr.119/16.08.2015.

Din declarațiile personalului participant la intervenție și documentele operative menționate anterior reiese faptul că la incendiu s-a acționat cu o autospecială de lucru cu apă și spumă și șase subofițeri. De asemenea s-a constatat că momentul retragerii din dispozitiv a fost la ora 14,20 (f.34-35, 30-47, 48,49, 50 vol.III ds.u.p.).

La ora 13,59 conform notei de anunțare numărul nr.6665525/2/16.08.2015 și a declarațiilor participanților la intervenție, subunitatea de la F. a fost alertată în legătură cu un alt incendiu de vegetație (pășune) în localitatea Temerești. La această intervenție au participat, conform Procesului verbal de intervenție nr.107/16.08.2015 și Raportului de intervenție nr.120/16.08.2015, comandantul Stației de Pompieri F., mr. S.L. și patru subofițeri, cu o autospecială de lucru cu apă și spumă. În urmă întocmirii documentelor operative a rezultat că incendiul se manifesta la o baracă din lemn, propagat de la vegetație uscată, momentul retragerii din dispozitiv fiind consemnat la ora 15,40 (f.50, 51, 58 vol.III ds.u.p.)

Ulterior, numita D.M. a sesizat un alt incendiu la aceeași adresă, pe nota de anunțare nr.6665257/2/16.08.2015 fiind consemnată olograf ora anunțării - 15,19 - respectiv este consemnat atât olograf cât și electronic cuvântul ,,revenire”.

Deplasarea operativă la fața locului s-a făcut cu autocamionul Roman 8135 și şase subofițeri, sub comanda plt.adj.şef. V.D., iar în contextul în care acesta a luat cunoștință de amploarea incendiului, a solicitat sprijin prin dispecerat, întrucât viteza vântului era foarte mare, iar propagarea incendiului se dovedea a fi foarte greu de controlat,

S-a urmărit localizarea focarelor de incendiu, însă focul s-a extins peste stradă pe partea opusă a fermei care aparține numitei D.M., existând riscul ca fermele de pe partea respectivă să fie cuprinsă de incendiu. Între timp, la fața locului au ajuns și autospecialele ATI şi APCA, una fiind distribuită la ferma care aparținea numitului N. și una la punctul de autospeciale al autostrăzii.

În timp ce militari pompieri interveneau în zona autostrăzii, au fost înștiințați verbal de către T.I., cu injurii aduse acestora, că ferma sa este expusă incendiului; deși s-a ordonat deplasarea operativă a unei autospeciale la fața locului, s-a constatat că silozul de baloți a fost cu cuprins în întregime de foc de flăcări, în condițiile unui incendiu extrem de agresiv și pe fondul lipsei cu desăvârșire unor măsuri minimale P.S.I.. la nivelul fermei.

În urma verificărilor întreprinse, a rezultat că persoana vătămată a anunțat incendiul de la imobilul său foarte târziu, primul apel telefonic la SNUAU 112 fiind la ora 15,19, iar următorul la ora 15,53.

Totodată s-a dovedit că niciun proprietar de fermă nu și-a luat un minim de măsuri de siguranță pe linie P.S.I. - curățirea vegetației uscate din jurul gospodăriilor, a construcțiilor și amenajărilor de orice tip;  evident nici persoana vătămată nu a desfășurat niciun fel de activități de prevenire a unui eventual incendiu în perimetrul fermei pe care o deține, iar sursa de alimentare cu apa se afla în afara perimetrului firmei, la o distanță de aproximativ 100 de metri, pe pășunea aparținând primăriei.

Din petiția formulată de T.I. referitoare la intervenția din data de 16.08.2015 a pompierilor militari din orașul F., înregistrată la I.S.U. T. sub nr.60119/16.10.2015, reiese faptul că petentul a anunțat prin SNUAU 112 despre producerea unui incendiu în jurul orelor 14-15, momente în care focul era la peste 2 km distanță și, cu mai bine de o oră până când incendiu să ajungă în proximitatea gospodăriei sale. În continuare acesta susține că, după ce a anunțat la 112 și a văzut că după 30 de minute nu vine nimeni, s-a deplasat la sediul Stației de pompieri F. și a găsit pompieri stând lângă autospeciala de intervenție, așteptând ca mecanicul să o pornească.

În acest context rezultă că persoana vătămată nu a întreprins nicio acțiune pentru limitarea propagării incendiului de vegetație, contrar art.7 alin.2 din Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, care prevede că, în cazul incendiilor produse la păduri, plantații, culturi agricole, miriști, pășuni și fânețe, persoanele aflate în apropiere au obligația să intervină imediat cu mijloacele de care dispun pentru limitarea și stingerea acestora.

Se reține că la intervențiile din data respectivă a participat întregul personal din tura de serviciu a Stației de pompieri F., cu excepția echipajului SMURD și a conducătorului autospecialei ... (defectă), care, între timp, executau activități de punere în stare de operativitate a autospecialei. Tura de serviciu a fost suplimentate cu subofițeri care au fost chemați la permanență din timpul liber în jurul orei 13,14, în condițiile în care ziua de 16.08.2015 a fost zi de duminică, zi liberă.

De asemenea, din declarațiile inspectorului șef al I.S.U. T. și a comandantului Stației de Pompieri F., reiese faptul că pe timpul intervenției în cauză, un echipaj din cadrul Detașamentului 3 Pompieri L. intervenea cu o autospecială cu apă și spumă la un alt incendiu de vegetație uscată în comuna D., comuna aflată în raionul de intervenție al Stației de Pompieri F., în jurul orei 15,50. Acest aspect este materializat în documentele operative de la nivelul subunității din L.: Nota de anunţare nr. 6665611/ 2/ 16.08.2015, ora 15,26; procesul-verbal nr.196/ 16.08.2015 și raportul de intervenție nr.229/ 16.08.2015 (f.1,31,36,46,74,75,85 vol.III ds.u.p.)

Totodată, Detașamentul de Pompieri L. a fost alertat la ora 17,02 despre producerea unui incendiu la un depozit de furaje în localitatea B., la care au participat un ofiţer, un maistru militar și 21 de subofițeri, respectiv două autospeciale cu apă și spumă, o motopompă, o autospecială D., cu autospecială F. și o autocisternă de transport apă (f.78, 79 şi 87 vol.III ds.u.p.).

S-a stabilit faptul că, deși există căi de acces până la proprietățile afectate de incendiul din 16.08.2015, în zona focarelor nu era posibil accesul autospecialelor, nici posibilitatea observării amplorii incendiului și a direcțiilor de propagare a acestuia, din cauza terenului variabil, a vegetației înalte, respectiv a densității fumului, precum și faptul că între groapa de gunoi și casa numitei D.M. era o distanță de aproximativ 1,2 km, iar dintre casa acesteia și cea aparținând persoanei vătămate  T.I. era o distanță de aproximativ 500 m.

În dinamica desfășurării intervenției, comandantul Stației de Pompieri F., împreună cu șeful GIS, au reevaluat permanent situația și au dispus măsuri în consecință: poziționarea AT...în dreptul Fermei …, unde un focar punea în pericol un depozit de furaje; autospeciala A … a fost poziționată într-o zonă de risc, unde focul putea trece peste DJ …, prin scântei purtate de vânt la depozitele de furaje, adăposturile de animale și terenurile agricole aflate în apropiere; a fost direcționat echipajul de pe AT...la baza de utilaje de lângă autostradă, unde exista un focar de incendiu, pentru lichidarea acestuia.

Din analiza declarațiilor personalului operativ din cadrul Stației de Pompieri F., care a intervenit pentru stingerea incendiilor în ziua respectivă, reiese că acțiunile s-au desfășurat în condiții nefavorabile, vânt foarte puternic, vizibilitate redusă, temperatură foarte ridicată, vegetație înaltă foarte uscată, norul de fum ajungând în orașul F., îngreunând acțiunile de intervenție.

Toate aceste aspectele reies din analiza atentă a tuturor documentelor și înscrisuri aflate la dosar și sunt confirmate prin declarațiile de martori audiați în cauză, deopotrivă militari pompieri, polițiști și civili.

În urma verificărilor întreprinse se confirmă faptul că în procesul verbal de intervenție nr.109/16.08.2015 nu este înscrisă ora intervenției. Potrivit prevederilor O.I.G. nr.750/2009 pentru modificarea și completarea O.I.G. nr.1146/2008 a fost introdus un nou model de proces verbal de intervenție, în care nu mai este necesară specificarea orei intervenției, aceasta regăsindu-se în rapoartele de intervenție. Având în vedere necesitatea reducerii cheltuielilor, la nivelul subunității erau folosite tipizate imprimate anterior modificării menționate.

De asemenea, au fost identificate 12 procese verbale de intervenție din data de 16.08.2015, din care 6 la nivelul Detașamentului de pompieri 3 L. și 6 la nivelul Stației de Pompieri F. și au fost audiate toate persoanele care au întocmit și semnat aceste documente.

Referitor la numărul autospecialelor de la subunitățile L. şi F. care au participat la intervențiile din data de 16.08.2015, kilometri parcurși, orele de funcționare, cantitatea de combustibil consumat, s-a făcut o verificare exactă de către comisia I.G.S.U. desemnată, iar aspectele constatate se regăsesc în Nota-raport întocmită (f.229-237 vol.I ds.u.p.)

În speță, în urma vastului probator administrat, nu s-a putut stabili fără putință de tăgadă și dincolo de orice îndoială rezonabilă că suspecții, cadre și militari pompieri, care au intervenit pentru stingerea incendiului izbucnit la data de 16.08.2015 pe pășunea aparținând orașului F. și-au încălcat din culpă îndatoririle de serviciu, prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a lor, iar în această modalitate ar fi cauzat o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale persoanei vătămate.

Aspectele, suspiciunile și interpretarea subiectivă a acțiunilor succesive din acea zi, sesizată prin plângere de persoana vătămată T.I., nu se susțin din punct de vedere probator, iar elementele de specificitate ale existenței faptelor de natură penală nu sunt întrunite.

Astfel, demersurile suspecților în exercitarea funcțiilor deținute au fost în concordanță cu prevederile legale și regulamentare în vigoare la momentul respectiv, cât și cu ordinele primite ierarhic, în vederea unei intervenții eficiente, desfășurate în condiții deosebite și nu au urmărit să aducă atingere drepturilor sau intereselor legitime ale proprietarilor de imobile sau ferme din zona de acțiune.

În raport cu toate acestea urmează să se dispună față de toţi suspecţi soluția de clasare cu privire la săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev de art.298 C.pen., fiind incident cazul prev. la art.16 alin.1 lit.b) C.pr.pen. – respectiv fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege - și totodată să se constate că nu există date, indicii sau probe la dosar care să ateste faptul că aceștia ar fi săvârșit alte fapte de natură penală în cauză.

13. În cadrul procedurii de control pe cale ierarhică, declanşată, potrivit art. 339 C.pr.pen., în aplicarea principiului subordonării ierarhice, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţia României, republicată, examinând plângerea formulată de petentul T.I. împotriva soluţiei de clasare adoptată prin ordonanţa nr.279/P/2015 din 22.05.2018, prin ordonanţa nr.11/II-2/2018 din 20.08.2018, în baza art.339 alin.1 C.pr.pen., prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara a dispus respingerea plângerii, ca neîntemeiată. (f.244-246 vol.I ds.u.p.).

14. Cu privire la admisibilitatea plângerii

Potrivit art.340 alin.1 C.pr.pen.:Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

În speţă, petentul T.I. are calitate procesuală activă să formuleze plângere la judecătorul de cameră preliminară, fiind o persoană a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţă a fost respinsă conform art. 339 C.pr.pen.

Ca atare, plângerea petentului T.I. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa nr.279/P/2016 din 22.05.2018 emisă de procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, ordonanţă menţinută prin ordonanţa nr.11/II-2/2018 din 20.08.2018 emisă de prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, este admisibilă.

15. Cu privire la competenţa judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Timişoara

Aşa cum s-a arătat mai sus, potrivit art.340 alin.1 C.pr.pen., plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată se face la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Astfel, trebuie stabilit dacă Tribunalul Militar Timişoara este instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Competenţa materială a instanţelor judecătoreşti se referă la sfera de cauze penale pe care le poate judeca o instanţă judecătorească în funcţie de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite. În unele cazuri, competenţa se stabileşte după calitatea persoanei care a săvârşit infracţiunea, cum ar fi aceea de militar. Competenţa teritorială determină sfera de cauze penale pe care le poate judeca o instanţă judecătorească în raport de circumscripţia în care funcţionează.

Legiuitorul noului Cod de procedură penală a regândit competenţa instanţelor militare, doar pe două paliere, în sensul reglementării competenţei tribunalului militar - cu rang de tribunal - şi a curţii militare de apel.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.37 din noul Cod de procedură penală: (1) Tribunalul militar judecă în primă instanţă toate infracţiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe; (2) Tribunalul militar soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.

Ca atare, nu în raport de fapta care face obiectul cercetărilor efectuate într-o cauză penale se determină competenţa de primă instanţă a tribunalului militar, ci de calitatea de militar până la gradul de colonel inclusiv a persoanei care a comis infracţiunea.

Dacă într-o cauză făptuitorii nu sunt identificaţi, nu este incident cazul prevăzut de lege care ar atrage competenţa de primă instanţă a tribunalului militar, respectiv calitatea de militar până la gradul de colonel inclusiv a persoanei care a comis infracţiunea, astfel că tribunalul militar nu este competent să judece cauza în primă instanţă.

Dacă într-o cauză făptuitorii sunt identificaţi şi, potrivit art.44 alin 4 şi 5 C.pr.pen, competenţa ar aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, iar dintre instanţe una este civilă, iar alta este militară, competenţa revine instanţei civile, iar dacă instanţa militară este superioară în grad, competenţa revine instanţei civile echivalente în grad competente potrivit art. 41 şi 42.

În speţă, plângerea persoanei vătămată în cauza ce formează obiectul dosarului nr.279/P/2015 vizează infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C.pen., pretins săvârşită de un număr de 15 suspecţi (cadre militare din cadrul I.S.U.B.J.T), astfel că Tribunalul Militar Timişoara este instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Ca atare, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Timişoara este competent să soluţioneze plângerea petentului împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanţa nr.276/P/2015 din 22.05.2018 emisă de procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, ordonanţă menţinută prin ordonanţa nr.11/II-2/2018 din 20.08.2018 emisă de prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, prezumtivii făptuitori fiind identificaţi, faţă de cei 15 suspecţi s-a desfăşurat urmărirea penală in personam, iar aceştia au calitatea de militar până la gradul de colonel inclusiv.

16. Cu privire la respectarea termenului prevăzut de lege

Potrivit art.340 alin.1 C.pr.pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţă a fost respinsă conform art. 339, poate face plângere la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, în termen de 20 de zile de la comunicarea soluţiei procurorului ierarhic superior.

Modalitatea de calcul a termenelor care nu vizează măsuri preventive sau restrictive de drepturi, inclusiv a termenului prevăzut în art.340 alin.1 C.pr.pen. se va face conform art.269 alin.1 şi 2 C.pr.pen., adică prin excluderea din durată a primei şi ultimei zile.

După redactare, ordonanţa nr.11/II-2/2018 din 20.08.2018 a fost comunicată petentului la data de 05.09.2018 (f.12), astfel că plângerea formulată de petent la data de 13.09.2018 este introdusă în termenul legal.

17. Cu privire la obiectul plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară

Faţă de dispoziţiile art.340 C.pr.pen., cu denumirea marginală „Plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată”, obiectul plângerii de faţă nu-l reprezintă nici ordonanţa nr.11/II-2/2018 din 20.08.2018 emisă de prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, nici ordonanţa nr.276/P/2015 din 22.05.2018 emisă de procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara (ca acte procedurale), nici măsurile şi actele de urmărire penală ale procurorului militar, condiţiile de formă ale ordonanţei de clasare, ci doar soluţia de clasare a cauzei penale sub aspectul infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C.pen. (ca act procesual, soluţie dispusă prin ordonanţa nr.276/P/2015 din 22.05.2018  emisă de procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara).

Astfel, nu vor fi analizate măsurile şi actele de urmărire penală ale procurorului militar, condiţiile de formă ale ordonanţelor, ori legalitatea şi temeinicia soluţiei procurorului ierarhic superior dispusă prin ordonanţa nr.11/II-2/2018 din 20.08.2018.

Important este însă faptul că, în ceea ce priveşte soluţia de clasare a cauzei penale sub aspectul infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 alin.1 C.pen. faţă de cei 15 suspecţi, s-a făcut dovada că petentul T.I. a parcurs etapa procedurii de control pe cale ierarhică, declanşată, potrivit art. 339 C.pr.pen., în aplicarea principiului subordonării ierarhice, potrivit art.132 alin. (1) din Constituţia României, republicată, iar dispoziţiile art. 340 C.pr.pen nu disting cu privire la modalitatea respingerii plângerii de către procurorul ierarhic superior, aceasta putând fi respinsă ca inadmisibilă, ca nefondată, ca în speţă, ori ca tardiv formulată.

Totuşi, se cuvine să se menţioneze că sintagma ,,motivele de …drept” din art.286 alin.2 lit.d) C.pr.pen. se referă la soluţia dispusă prin ordonanţă cu privire la fapta care face obiectul urmăririi penale, în speţă infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C.pen., iar în ordonanţa de clasare motivele de drept sunt indicate ca fiind art.315 alin.1 lit.b) C.pr.pen. cu ref. la art.314 alin.1 lit.a) C.pr.pen. rap. la art.16 alin.1 lit.b) C.pr.pen., reţinându-se că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege (ceea ce corespunde tezei a II-a lit.b) a art.16 alin.1 C.pr.pen.).

De asemenea, se cuvine să se menţioneze că procurorul militar a arătat, în finalul ordonanţei de clasare, că nu există date, indicii sau probe la dosar, care să ateste faptul că aceștia (n.n. - suspecţii) ar fi săvârșit alte fapte de natură penală în cauză (adică alte fapte în afară de fapta care a făcut obiectul urmăririi penale, în speţă infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C.pen. şi cu privire la care s-a dispus soluţia de clasare). Ca atare, nu este nicio contradicţie în ordonaţa procurorului militar, cazul prev. la art.16 alin.1 lit.b) teza a II-a C.pr.pen. fiind considerat incident pentru a dispune clasarea cu privire la fapta care a făcut obiectul urmăririi penale, în speţă infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C.pen., iar cazul prev. la art.16 alin.1 lit.a) C.pr.pen. (fapta nu există) - art.16 alin.1 lit.a) C.pr.pen. nefiind indicat - fiind menţionat pentru eventuale alte fapte de natură penală care li s-ar fi putut imputa suspecţilor şi cu privire la care nu s-a inceput urmărirea penală (adică alte fapte în afară de fapta care a făcut  obiectul urmăririi penale, în speţă infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C.pen.)

III. Analizând pe fond plângerea de faţă prin prisma susţinerilor petentului, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul de urmărire penală, nefiind prezentate înscrisuri noi, conform disp. art.341 alin.51  C.pr.pen, reţine următoarele:

1. Prin prezenta plângere petentul solicită, în esență, infirmarea soluţiei de clasare, trimiterea cauzei la procuror pentru punerea în mişcare a acţiunii penale şi completarea urmăririi penale.

Astfel, soluția de clasare urmează a fi analizată din această perspectivă, prin prisma temeiului de drept invocat de procuror la adoptarea acestei soluţii și în funcție de încadrare juridică dată faptei de către procuror.

Celelalte susţineri ale petentului, care nu pot face obiectul controlului judecătorului de cameră preliminară, nu vor fi analizate.

2. Realizarea ordinii de drept are loc, de regulă, prin conformare, adică prin adoptarea de bunăvoie sau de teama pedepsei, a conduitei pretinse destinatarilor normei, deci în cadrul raportului juridic de conformare. În situaţia în care membrii societăţii nu se conformează exigenţelor legii penale şi săvârşesc infracţiuni, realizarea ordinii penale este posibilă numai prin constrângere, adică prin aplicarea sancţiunilor prevăzute de normele încălcate faţă de cei care au săvârşit fapte interzise prin normele incriminatoare. În ceea ce priveşte ordinea de drept, realizarea acesteia prin constrângere are loc în cadrul raportului juridic penal de conflict, născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii, prin transformarea raportului juridic de conformare care îl precedă. Pentru realizarea prin constrângere a ordinii de drept penal, răspunderea penală apare ca o consecinţă inevitabilă a săvârşirii de infracţiuni; întregul mecanism al reglementării juridice a relaţiilor de apărare socială ar deveni inoperant fără inevitabilitatea răspunderii şi a constrângerii penale; însă, inevitabilitatea răspunderii nu trebuie să fie înţeleasă în mod simplist ori unilateral.

În acelaşi timp, pentru a interveni răspunderea penală, organele judiciare trebuie să constate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, pentru că infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.

Potrivit art.15 C.pen., infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o. Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale. Reglementarea dată infracţiunii reprezintă unul dintre principalele elemente de noutate aduse de noul Cod penal. Astfel, s-a renunţat la pericolul social ca trăsătură generală a infracţiunii, trăsătură specifică altor legislaţii, fără legătură cu tradiţiile dreptului nostru penal. Definiţia propusă în art.15 a ţinut cont atât de tradiţia dreptului penal român interbelic, cât şi de reglementări europene care consacră o asemenea definiţie în codul penal.

Prevederea faptei în legea penală presupune cerinţa ca fapta concret săvârşită, ce urmează a fi calificată ca infracţiune, să corespundă întrutotul descrierii pe care legiuitorul o face în norma de incriminare. Această corespondenţă se realizează atât în planul elementelor de factură obiectivă (acţiune, urmare, calitatea subiectului activ sau pasiv etc.) cât şi al elementelor de factură subiectivă (forma de vinovăţie).

Caracterul nejustificat al faptei prevăzute de legea penală presupune că aceasta nu este permisă de ordinea juridică, cu alte cuvinte are un caracter ilicit. Astfel, este posibil ca o faptă deşi prevăzută de legea penală, să nu fie ilicită, întrucât săvârşirea ei este permisă de o normă legală, împrejurările care înlătură caracterul nejustificat al faptei fiind reglementate - sub denumirea de cauze justificative - într-un capitol distinct.

În legătură cu caracterul imputabil, ca şi trăsătură generală a infracţiunii, cauzele care înlătură premisele imputabilităţii sunt reglementate distinct, sub denumirea de cauze de neimputabilitate. Pe baza acestei concepţii privind trăsăturile esenţiale ale infracţiunii a fost concepută şi sistematizarea articolelor în Titlul II.

Potrivit art.16 din noul Cod penal, fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală. Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită. Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte; b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui. Fapta este săvârşită din culpă, când făptuitorul: a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă. Există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.

Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres.

Infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârşită şi prin omisiune, când:  a) există o obligaţie legală sau contractuală de a acţiona; b) autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.

Potrivit noului Cod penal, pentru ca o faptă concretă să atragă răspunderea penală, ea trebuie să poată fi încadrată în tiparul stabilit de norma de incriminare, ceea ce presupune a se analiza dacă fapta concretă săvârşită întruneşte condiţiile de tipicitate specifice incriminării. Tipicitatea reprezintă corespondenţa dintre fapta concret săvârşită şi modelul abstract construit de legiuitor în norma de incriminare. Potrivit doctrinei, tipicitatea ca primă trăsătură a infracţiunii se constituie într-o garanţie a respectării unora dintre principiile fundamentale ale dreptului penal. Astfel, tipicitatea asigură în primul rând respectarea principiului legalităţii incriminării, căci o faptă concretă poate fi sancţionată numai dacă ea se regăseşte în descrierea realizată de o normă penală. În acelaşi timp, tipicitatea poate contribui la respectarea principiului minimei intervenţii, căci dintre diferitele acţiuni ce se dovedesc la un moment dat antijuridice (contrare ordinii de drept) legiuitorul trebuie să le aducă în sfera dreptului penal numai pe acelea care nu pot fi prevenite eficient prin mijloacele altor ramuri de drept.

Dacă fapta nu există ori dacă fapta nu e prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, una din condiţiile cerute de lege pentru ca o faptă să constituie infracţiune nu este îndeplinită, punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acesteia este împiedicată (art. 16 lit.a) şi b) din noul Cod de procedură penală) De asemenea, punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acesteia este împiedicată dacă nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea, dacă există o cauză justificativă sau de neimputabilitate (art. 16 lit.c) şi d) din noul Cod de procedură penală). Celelalte cazuri care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale sunt prevăzute la art. 16 lit.e)-j) din noul Cod de procedură penală.

3. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea decizia nr.733 din 29 octombrie 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.341 alin.(6) lit.c) și alin.(7) pct.2 lit.d) din Codul de procedură penală Publicată în Monitorul Oficial nr.59 din 27.01.2016), procurorul, ca titular al dreptului de a exercita acțiunea penală, este cel care decide cu privire la rezultatul urmăririi penale, fie prin trimiterea în judecată a inculpatului, fie prin adoptarea unei alte soluții. Terminarea urmăririi are, însă, un caracter relativ, întrucât există posibilitatea ca urmărirea penală să fie reluată, actele emise de procuror nebucurându-se de autoritate de lucru judecat. Acestea sunt tipurile de soluții ce pot fi emise la sfârșitul urmăririi penale, soluționarea fazei fiind în competența exclusivă a procurorului. În afara soluțiilor de trimitere și de netrimitere în judecată, care pot fi dispuse numai după începerea și desfășurarea urmăririi penale, noul Cod de procedură penală permite procurorului să dispună și o soluție de neurmărire penală, echivalentul soluției de neîncepere a urmăririi penale din vechiul cod. În ceea ce privește soluțiile de neurmărire și netrimitere în judecată prevăzute de noua lege procesual penală, acestea sunt clasarea și renunțarea la urmărirea penală, iar actele prin care se dispun sunt ordonanța și, în anumite cazuri, rechizitoriul. Soluția de clasare poate fi dată exclusiv de procuror, prin ordonanță, respectiv prin rechizitoriu, din oficiu sau la propunerea motivată a organului de cercetare penală. Noul Cod de procedură penală reglementează două situații ce determină dispunerea clasării, și anume clasarea exclusiv ca soluție de neurmărire penală — atunci când nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și de formă esențiale ale sesizării — și clasarea ca urmare a constatării incidenței unuia dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale prevăzute de art.16 alin.(1) din Codul de procedură penală. Similar clasării, soluția de renunțare la urmărirea penală se poate dispune tot doar de către procuror, prin ordonanță, respectiv prin rechizitoriu, din oficiu sau la propunerea motivată a organului de cercetare penală. Renunțarea la urmărirea penală constituie o modalitate de rezolvare a cauzei atât în situația în care nu s-a început urmărirea, cât și atunci când s-a început urmărirea, dar se ajunge la concluzia că nu există un interes public în continuarea acesteia. Renunțarea la urmărirea penală este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară.

4. Din cele menţionate mai sus se constată că procurorul militar a respectat dispoziţiile legale în materie, întrucât, potrivit noului Cod de procedură penală, urmărirea penală se desfăşoară, într-o primă etapă, in rem (cu privire la faptă), chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut şi, doar într-o a doua etapă, in personam (cu privire la o anumită persoană).

Astfel, potrivit art.305 alin.1 şi 2 C.pr.pen., începerea urmăririi penale in rem (cu privire la faptă) se dispune prin ordonanţă, dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi nu există vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea acţiunii penale prevăzute la art.16 alin.1 C.pr.pen. Nu există posibilitatea începerii urmăririi penale direct faţă de persoană, chiar dacă aceasta este indicată în actul de sesizare, întrucât art.305 alin.3 C.pr.pen. statuează că indiciile rezonabile privind comiterea faptei de către o anumită persoană trebuie să rezulte din datele şi probele existente în cauză; or, potrivit art.97 alin.2 C.pr.pen. probele se pot obţine doar în cursul procesului penal. Persoana indicată că ar fi comis fapta pentru care s-a început urmărirea penală nu are vreo calitate procesuală, nu i se recunosc drepturile şi obligaţiile în proces, întrucât, în ceea ce o priveşte, nu s-a formulat nicio acuzaţie oficială. Desigur, această persoană poate fi audiată în calitate de martor, însă, dacă ulterior dobândeşte calitatea de suspect sau inculpat, declaraţia de martor nu poate fi folosită împotriva sa.

Potrivit art.305 alin.3 C.pr.pen., efectuarea urmăririi penale in personam (faţă de o anumită persoană) se dispune doar dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi nu a intervenit vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea acţiunii penale prevăzute la art.16 alin.1 C.pr.pen. Persoana faţă de care se dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuarea, dobândeşte calitatea de suspect.

În final, după efectuarea actelor de cercetare penală menţionate mai sus, constatând că în cauză sunt incidente disp. art.16 alin. lit.b) 1 (n.n. teza a II-a) C.pr.pen., respectiv fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, prin ordonanţa nr.279/P/2015 din 22.05.2018, în baza art.315 alin.1 lit.b) C.pr.pen. cu ref. la art.314 alin.1 lit.a) C.pr.pen. rap. la art.16 alin.1 lit.b) C.pr.pen., procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara a dispus clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C.pen, cu privire la cei 15 suspecţi, toţi din cadrul I.S.U.B.J.T.

5. Aşa cum s-a arătat mai sus, obiectul prezentei cauze îl constituie doar soluţia de clasare (ca act procesual) dispusă prin ordonanţa nr.279/P/2015 din 22.05.2018 emisă de procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara.

În examinarea legalităţii soluţiei procurorului militar, nu are nicio relevanţă administrarea unui vast probatoriu, în cazul în care acesta stabileşte indubitabil că nu au existat probe din care rezultă că vreo persoană ar fi săvârşit infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală in rem şi s-a efectuat în continuare in personam, existând unul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a urmăririi penale.

Obligaţia de motivare a ordonanţei, la fel ca obligaţia de motivare a hotărârii judecătoreşti, serveşte la realizarea controlului în căile de atac. Însă, procurorul, la fel ca şi judecătorul, nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile. În condiţiile în care procurorul şi-a prezentat motivele pentru care a considerat că se impune clasarea cauzei, nu se poate reţine că nu a răspuns tuturor dispoziţiilor date prin încheierea nr.71/22.12.2016 de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Timişoara, obligaţia de a respecta dispoziţiile judecătorului de cameră preliminară nepresupunând existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument. Faptul că procurorul a interpretat elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, nu echivalează cu o nemotivare în sensul prevăzut de art.315 alin.2. rap. la art.286 lin.2 lit d) C.pr.pen. Nici neindicarea, în concret, în cuprinsul ordonanţei de clasare, a dispoziţiilor în baza cărora a avut loc intervenţia celor 15 suspecţi în data de 16.08.2018, nu are nicio relevanţă, în condiţiile în care acestea rezultă din actele de la dosar, fiind indicate şi în formularul procesului verbal de intervenţie. Motivarea unei ordonanţe de clasare, la fel ca motivarea unei hotărâri judecătoreşti, este o chestiune de esenţă, de conţinut, nu de volum.

Pe de altă parte, scopul instituirii unui control al judecătorului de cameră preliminară asupra soluţiilor procurorului este acela de a verifica legalitatea şi temeinicia acestora prin prisma actelor de urmărire penală efectuate ori a oricăror înscrisuri noi prezentate.

6. Verificând ordonanţa nr.279/P/2015 din 22.05.2018 emisă de procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, pentru considerentele care se vor prezenta în continuare, judecătorul de cameră preliminară apreciază ca legală şi temeinică soluţia de clasare dispusă prin raportare la cazul prev. de art.16 alin.1 lit.b) C.pr.pen, situaţie de fapt reţinută de către procurorul militar fiind dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză.

6.1. Obiectul juridic principal al infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C.pen. este reprezentat de relaţiile sociale de serviciu, pentru protejarea cărora este necesar ca orice funcţionar public să-şi îndeplinească atribuţiile conform legii,  evitând să aducă atingere intereselor legale ale unei persoane.

Subiectul activ al infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C.pen. este calificat prin calitatea de funcţionar public. Participaţia penală este posibilă sub toate formele. Pentru existenţa coautoratului este necesar ca făptuitorii să aibă calitatea specială cerută de lege autorului şi să săvârşească fapta în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Instigator sau complice poate fi orice persoană.

Neglijenţa în serviciu se realizează, sub aspectul elementului material al laturii obiective, fie printr-o inacţiune – neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu, fie printr-o acţiune – îndeplinirea prin încălcarea legii a a unei îndatoriri de serviciui. Omisiunea sau acţiunea făptuitorului trebuie să fie săvârşită în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Funcţionarul public este în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu atunci când desfăşoară activităţi legate de îndatoririle de serviciu. În sfârşit, neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu ori îndeplinirea cu încălcarea legii a unei îndatoriri de serviciu de către funcţionarul public trebuie să aibă ca urmare o pagubă sau o vătămare a drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane fizice sau a unei persoane juridice. Prin vătămarea intereselor legitime ale unei persoane se înţelege atingerea adusă intereselor persoanelor, care sunt ocrotite de lege, sfera acestora fiind extrem de largă. Pentru ca fapta să atragă răspunderea penală este necesar ca să atingă o anumită gravitate.

Infracțiunea se realizează, sub aspectul laturii subiective, numai din culpă.

6.2. Prin atribuţiile funcţionale şi prin statutul lor, cei 15 suspecţi din cadrul I.S.U.B.J.T – Staţia de Pompieri F. erau la data faptelor funcţionari publici, iar faptele reclamate, îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor cu ocazia intervenţiei din 16.08.2015 pentru stingerea unui incendiu, au fost săvârşite în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.

6.2.1. Potrivit art.6 din O.G. nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare (n.n. servicii de urgenţă, conform modificărilor ulterioare) pentru situaţii de urgenţă, cu modificările şi completările ulterioare: (1) Principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste se stabilesc prin hotărâre a guvernului, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor. (2) Structura organizatorică şi dotarea serviciilor de urgenţă se realizează pe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul General şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.(3) Regulamentele de organizare şi funcţionare ale serviciilor de urgenţă se întocmesc pe baza regulamentului-cadru elaborat de Inspectoratul General şi aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pentru aplicarea disp. art.6 alin.1 din O.G. nr.88/2001, a fost emisă Hotărârea de Guvern nr.1492/2004 privind principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste.

Pentru aplicarea disp. art.6 alin.2 din O.G. nr.88/2001, a fost emis Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.360/2004 pentru aprobarea Criteriilor de performanţă privind structura organizatorică şi dotarea serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă.

Pentru aplicarea disp. art.6 alin.3 din O.G. nr.88/2001, a fost emis Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.370/2004 pentru aprobarea structurii-cadru a Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea inspectoratelor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru situaţii de urgenţă, în vigoare la data faptelor, în prezent abrogat, odată cu uintrarea în vigoare a  Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.8/2017 din 27 ianuarie 2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea şi funcţionarea inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă.

Revenind la Hotărârea de Guvern nr.1492/2004 privind principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste, se constată că, potrivit art.11: Inspectoratul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:[…]p) participă cu grupări operative/solicită sprijinul grupărilor operative stabilite şi aprobate pentru/la intervenţii în zona/în afara zonei de competenţă;[…] y) încheie, după terminarea operaţiunilor de intervenţie, documentele stabilite potrivit regulamentului prevăzut la art. 13 […].

 Potrivit art.13 din acest act normativ: Planificarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor de prevenire şi intervenţie se realizează potrivit regulamentelor elaborate de Inspectoratul General, aprobate de ministrul afacerilor interne.

În aceest sens, prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.1134/2006 a fost aprobat Regulamentul privind planificarea, pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste.

Potrivit art.55 alin.1 din Regulamentul privind planificarea, pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.1134/2006, în funcţie de destinaţia lor, documente de planificare, pregătire, organizare, conducere, raportare, evidenţă şi analiză a acţiunilor de intervenţie, se clasifică în: a) documente pentru pregătirea şi organizarea intervenţiei; b) documente pentru conducerea şi desfăşurarea intervenţiei;  c) documente pentru evidenţă, analiză, evaluare şi raportare.

Potrivit alin.2 din acest ordin, conţinutul documentelor precizate la alin.(1) va fi stabilit prin dispoziţii tehnice ale inspectorului general. În acest sens inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă a emis Ordinul nr.1146/28.10.2008, prin care a aprobat Dispoziţiile tehnice de elaborare a documentelor de pregătire, organizare, conducere, desfăşurare, evidenţă, analiză, evaluare şi raportare a acţiunilor de intervenţie ale serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă. Dispoziţiile tehnice care au fost modificate şi completate ulterior prin Ordinul inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.750/06.10.2009.

Potrivit art.42 din aceste Dispoziţii tehnice, astfel cum au fost modificate şi completate: (1) Procesul verbal de intervenţie se completează de şeful gărzii de intervenţie/comandantul de echipaj, sub coordonarea comandantului intervenţiei, în prezenţa proprietarului sau împuternicitului, deţinătorului legal, utilizatorului sau chiriaşul bunului afectat, a 1-2 martori şi poliţiei. (2) Procesul verbal de intervenţie se încheie şi în cazul în care celelalte părţi prevăzute la alin.(1) nu sosesc la faţa locului până la finalizarea intervenţiei. (3) Procesul verbal de intervenţie se completează în 3(trei) exemplare, care se distribuie după cum urmează: exemplarul nr.1 la sediul unităţii, exemplarul nr.2 la proprietar, iar exemplarul nr.3 la subunitatea în al cărei raion de intervenţie a avut loc evenimentul.(4) La solicitarea organelor abilitate de lege (Parchet, poliţie, societăţi de asigurare, instanţe judecătoreşti) sau alte persoane fizice sau juridice afectate de eveniment, inspectoratul la pune la duspoziţie, după caz, informaţii conţinute de acesta. (5) Conţinutul procesului verbal de intervenţie/intervenţie la descarcerare este prevăzut în anexele nr.16, respectiv nr.17.

Potrivit art.I pct.24 din Ordinul inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.750/06.10.2009, Anexa nr.16 la Dispoziţiile tehnice de elaborare a documentelor de pregătire, organizare, conducere, desfăşurare, evidenţă, analiză, evaluare şi raportare a acţiunilor de intervenţie ale serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă se înlocuieşte cu anexa nr.4 la prezentul ordin, astfel încât conţinutul procesului verbal de intervenţie este cel prevăzut în anexa nr.4 la acest din urmă ordin.

Operaţiunile principale pentru desfăşurarea intervenţiei în situaţii de urgenţă sunt precizate în art.35 din Regulamentul privind planificarea, pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.1134/2006, astfel:

a) alertarea şi/sau alarmarea unităţilor şi a subunităţilor pentru intervenţie;

b) informarea personalului de conducere asupra situaţiei create;

c) deplasarea la locul intervenţiei;

d) intrarea în acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor şi realizarea dispozitivului preliminar de intervenţie;

e) transmiterea dispoziţiilor preliminare;

f) recunoaşterea, analiza situaţiei, luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie;

g) evacuarea, salvarea şi/sau protejarea persoanelor, animalelor şi bunurilor;

h) realizarea, adaptarea şi finalizarea dispozitivului de intervenţie la situaţia concretă;

i) manevra de forţe;

j) localizarea şi limitarea efectelor evenimentului (dezastrului);

k) înlăturarea unor efecte negative ale evenimentului (dezastrului);

l) regruparea forţelor şi mijloacelor după îndeplinirea misiunii;

m) stabilirea cauzei producerii evenimentului şi a condiţiilor care au favorizat evoluţia acestuia;

n) întocmirea procesului-verbal de intervenţie şi a raportului de intervenţie;

o) retragerea forţelor şi mijloacelor de la locul acţiunii în locul de dislocare permanentă;

p) restabilirea capacităţii de intervenţie;

q) informarea inspectorului general/inspectorului-şef/comandantului şi a eşalonului superior.

Potrivit art.57 din acest Regulamentul: În baza prezentului regulament, inspectorul general emite:

a) instrucţiuni, dispoziţii/metodologii, proceduri, ghiduri, precizări, reguli şi măsuri de asistenţă tehnică, precum şi norme tehnice specifice domeniului de competenţă;

b) reguli şi măsuri de protecţie a muncii, specifice pregătirii, organizării şi desfăşurării intervenţiilor în situaţii de urgenţă;

c) norme tehnice de asistenţă pe timpul misiunilor, privind exploatarea şi întreţinerea autospecialelor, aparaturii, mijloacelor şi echipamentului de intervenţie.

 În acest sens inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă a emis Ordinul nr.1144/29.09.2008 pentru aprobarea Normelor tehnice de aplicare a Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.1134 din 13.01.2006 pentru aprobarea Regulamentului privind planificarea, pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste, capitolul V reglementând desfăşurarea intervenţiei în situaţii de urgenţă.

Potrivit art.90 din Normele tehnice, recunoaşterea, analiza situaţiei, luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie, sunt activităţi care încep imediat, după sosirea la locul acţiunii, se continuă pe toată durata intervenţei şi constau într-un ansamblu de acţiuni întreprinse în scopul cunoaşterii situaţiei, analiza riscurilor pentru personalul de intervenţie şi posuaţie, obţinerii şi transmiterii datelor necesare pentru luarea deciziei. În art.92 din Normele tehnice este reglementat conţinutul ordinului de intervenţie.

De asemenea la nivelul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă a fost elaborat un Ghid privind tehnica şi tactica stingerii incendiilor, care la pag.44-55 se referă la stingerea incendiilor de vegetaţie uscată şi păduri.

6.2.2. Din dispoziţiile menţionate mai sus se constată astfel că operaţiunile de intervenţie în situaţii de urgenţă şi modul de întocmire a documentelor pentru conducerea şi desfăşurarea intervenţiei nu sunt stabilite prin legislaţia primară, în accepţiunea stabilită potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale care va fi prezentată mai jos, respectiv legi şi ordonanţe simple sau de urgenţă ale guvernului.

De asemenea, corect a reţinut procurorul militar că, deşi pe procesul verbal de intervenție nr.109/16.08.2015 nu este înscrisă ora intervenției, potrivit prevederilor Ordinului inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.750/2009 pentru modificarea și completarea Ordinului inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă. nr.1146/2008, a fost introdus un nou model de proces verbal de intervenție, în care nu mai este necesară specificarea orei intervenției, aceasta regăsindu-se în rapoartele de intervenție. Or, potrivit art.57 din Dispoziţiile tehnice de elaborare a documentelor de pregătire, organizare, conducere, desfăşurare, evidenţă, analiză, evaluare şi raportare a acţiunilor de intervenţie ale serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă aprobate prin Ordinul inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.1146/28.10.2008, cu modificările şi completările ulterioare, raportul de intervenţie este documentul prin care se asigură culegerea datelor de la intervenţiile la care au participat  serviciile de urgenţă profesioniste, voluntare sau private, pentru situaţii de urgenţă. Raportul de intervenţie se întocmeşte imediat după încheierea acţiunilor de intervenţie, la sosirea în subunitate, prin înscrierea datelor în registrul acţiunilor de intervenţie, conform ordinului inspectorului general pentru aprobarea Îndrumătorului pentru raportarea situaţiilor de urgenţă şi se transmite eşalonului superior prin sistemul informatic. Raportul de intervenţie întocmit de suspectul mr. S.L. după încheierea acţiunii de intervenţie reclamată de către petentul T.I. cuprinde şi menţiuni privind ora sosirii la locul intervenţiei, momentul localizării, momentul lichidării consecinţelor evenimentului şi momentul retragerii din dispozitiv. (f 61 vol.III ds.u.p.) 

În orice caz, sub aspectul infracţiunii de neglijenţă în serviciu, nu are nicio relevanţă necompletarea orei intervenţiei pe procesul verbal de intervenție nr.109/16.08.2015, deşi formularul utilizat avea înscrisă această menţiune şi chiar dacă pe alte procese verbale de intervenţie din acceaşi zi, la care s-a utilizat acelaşi tip vechi de formular, ora interveţiei a fost completată.

6.3. Pentru a se putea pune în mişcare acţiunea penală de către procurorul militar, potrivit art.309 C.pr.pen, trebuia ca acesta să constate că există probe din care rezultă că cei 15 suspecţi au săvârşit infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală şi nu există vreunul din cazurile de împiedicare prev. de art.16 alin.1 C.pr.pen.

Or, declaraţiile suspecţilor se coroborează cu menţiunile din Nota raport şi documentele anexate (f.230-237 vol.I ds.u.p. şi f.1-159 vol.III ds.u.p.), din care, aşa cum s-a arătat mai sus, rezultă împrejurările în care au acţionat pompierii militari şi forţele umane şi materiale implicate în stingerea incendiilor.

Astfel, se constată că, la intervenţia din 16.08.2015, au fost respectate prevederile capitolului V din din Normele tehnice de aplicare a Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.1134 din 13.01.2006 pentru aprobarea Regulamentului privind planificarea, pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste, aprobate prin Ordinul inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr.1144/29.09.2008. De asemenea, conform art.11 lit.y) din Hotărârea de Guvern nr.1492/2004 privind principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste, după terminarea operaţiunilor de intervenţie, au fost încheiate documentele stabilite potrivit regulamentului prevăzut la art. 13, respectiv Regulamentul privind planificarea, pregătirea, organizarea, desfăşurarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.1134/2006, conţinutul documentelor fiind în concordanţă cu dispoziţiile tehnice ale inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (Ordinul nr.1146/28.10.2008 prin care au aprobate Dispoziţiile tehnice de elaborare a documentelor de pregătire, organizare, conducere, desfăşurare, evidenţă, analiză, evaluare şi raportare a acţiunilor de intervenţie ale serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă şi Ordinul nr.750/06.10.2009 pentru modificarea şi completarea Ordinului nr.1146/28.10.2008).

Ca atare, în lipsa existenței unor elemente de fapt care să servească la constatarea săvârşirii de către cei 15 suspecţi din cadrul I.S.U.B.J.T – Staţia de Pompieri F. a infracțiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art.298, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de neglijenţă în serviciu pretins săvârșită împotriva persoanei vătămate T.I., o inacţiune – neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu ori o acţiune – îndeplinirea prin încălcarea legii  a unei îndatoriri de serviciui - nu este realizat. Astfel, nu s-a produs de către aceştia un rezultat socialmente periculos pentru valorile sociale protejate de lege – relaţiile sociale de serviciu, pentru protejarea cărora este necesar ca orice funcţionar public să-şi îndeplinească atribuţiile conform legii său, evitând să aducă atingere intereselor legale ale unei persoane.

Este adevărat că petentul a suferit o pagubă, însă din actele şi lucrările dosarului nu se poate reţine că paguba este rezultatul inacţiunii sau acţiunii celor 15 suspecţi.

În speţă lipseşte şi vinovăţia sub forma culpei, ca element al laturii subiective al infracțiunii de neglijenţă în serviciu. Astfel, fapta de neglijenţă în serviciu a celor 15 suspecţi reclamată de către petent nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.(art.16 alin.1 lit b) teza a II-a C.pr.pen.)

Astfel, corect a apreciat procurorul militar că în ceea ce-i priveşte pe cei 15 suspecţi există unul din cazurile prevăzute la art.16 alin.1 C.pr.pen.

6.4. Pe de altă parte, o faptă nu există, atunci când nu există în materialitatea ei. Însă, o faptă penală nu există, când fapta concretă nu există în modalitatea descrisă în norma de incriminare. De asemenea, tipicitatea sau prevederea faptei în legea penală presupune cerința ca fapta concret săvârșită să corespundă descrierii pe care legiuitorul o face în norma de incriminare.

În speţă, este de necontestat că există fapta în materialitatea sa săvârşită de cei 15 suspecţi, respectiv intervenţia la incendiu din data de 16.08.2015, însă aceasta nu corespunde descrierii pe care legiuitorul o face în norma de incriminare; astfel, actele și acțiunile concrete ale celor 15 suspecţi nu sunt prevăzute de legea penală, cu privire la acestea reţinându-se nu doar lipsa culpei, ca element al laturii subiective, dar nefiind realizat nici elementul material al laturii obiective al infracțiunii de neglijenţă în serviciu, urmarea imediată nefiind produsă de către cei 15 suspecţi, lipsind - ca atare - și raportul de cauzalitate.

Însă, în enumerarea cazurilor prevăzute în art.16 alin.1 C.pr.pen., legiuitorul a avut în vedere o anumită ordine succesivă, pornind de la cauzele de fond și continuând cu cele de formă ce constituie impedimente de pornire și de exercitare a acțiunii penale. În cazul în care se face aplicarea celui dintâi caz de împiedicare, se exclud cele următoare, care, eventual, ar fi incidente în cauză.

Ca atare, procurorul militar ar fi trebuit să-și întemeieze soluția de clasare cu privire la fapta de neglijenţă în serviciu, pretins săvârşită de către cei 15 suspecţi, pe dispozițiile art.16 alin.1 lit b) teza I C.pr.pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), excluzând celelalte cazuri de împiedicare incidente în cauză, art.16 alin.1 lit. b) teza a II-a C.pr.pen.(fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege), cazul reţinut în speţă, respectiv art.16 alin.1 lit.c) C.pen. (nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea), însă soluția procurorului militar nu poate fi corectată – sub acest aspect – în calea de atac a plângerii exercitată doar de către persoana vătămată.

6.5. Mai mult, prin Decizia nr.518 din 6 iulie 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.249 alin.1 din Codul penal din 1969 și ale art.298 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinirea prin încălcarea legii”.

Anterior, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii".

Curtea Constituţională a statuat că principiul legalităţii incriminării impune ca doar legiuitorul primar să poată stabili conduita, pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar supunându-se sancţiunii penale, deci, comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înţeleasă ca act formal adoptat de Parlament, precum şi ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative, respectiv, prin ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă). Aşa fiind, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară - legi şi ordonanţe ale Guvernului.

În esenţă, instanţa de control constituţional a reţinut că orice acuzaţie având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc prin încălcarea legii, în accepţiunea stabilită prin decizia invocată, respectiv legislaţia primară, legi şi ordonanţe simple sau de urgenţă.

În Decizia nr.518 din 6 iulie 2017, Curtea Constituţională a reţinut, mutatis mutandis, considerentele ce au stat la baza pronunţării de Deciziei nr.405 din 15 iunie 2016

Raportat la considerentele reţinute de instanţa de control constituţional prin Decizia nr.518 din 6 iulie 2017, se constată că neîndeplinirea acestei exigenţe a conduitei făptuitorului, scoate această conduită din sfera ilicitului penal. Ca urmare, pentru situaţiile în care infracțiunea de neglijenţă în serviciu nu a vizat încălcarea unor norme cu putere de lege, decizia Curţii Constituţionale echivalează cu o lege nouă de dezincriminare. Consecinţa dezincriminării faptei o constituie lipsa prevederii actuale în legea penală.

Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi reţinută prin raportare la menţiuni sau obligaţii regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice etc., în esenţă, orice acte normative infralegale sau documente interne ale angajatorului.

Se constată că prin Decizia Curţii Constituţionale anterior evocată s-a realizat o reconfigurare a laturii obiective a infracţiunii de neglijenţă în  serviciu sub aspectul elementului material, sfera de incidenţă fiind restrânsă, sens în care această decizie constituie o veritabilă lege de dezincriminare cu consecinţele ce decurg din reţinerea incidenţei dispoziţiilor art.4 C. pen. (a se vedea, mutatis mutandis, decizia nr. 110/A din 4 aprilie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Secţia penală, decizia nr.179/RC din 26 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Secţia penală.) 

Textul art.298 C.pen., dacă ar fi existat o intervenţie a legiuitorului în sensul celor dispuse de Curtea Constituţională, ar fi fost următorul: ,,Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea prin încălcarea legii, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”, adică am fi fost în prezența unei legi noi care nu mai prevede ca infracțiune fapta funcționarului public de încălcare din culpă a atribuţiilor de serviciu reglementate în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor, regulamente de organizare și funcționare, coduri deontologice sau fișe ale postului.

În lipsa intevenției legiuitorului, textul art.298 1 C.pen. are același conținut ca cel menționat mai sus, conform celor statuate de Curtea Constituţională, constituind o lege nouă care nu mai prevede ca infracțiune fapta funcționarului public de încălcare din culpă a atribuţiilor de serviciu reglementate în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor, regulamente de organizare și funcționare, coduri deontologice sau fișe ale postului.

Ca atare, chiar dacă cei 15 suspecţi din cadrul I.S.U.B.J.T – Staţia de Pompieri F. şi-ar fi îndeplinit defectuos atribuţiile stabilite prin actele normative inferioare legii prezentate mai sus,  faptele acestora nu ar realizat elementul material al laturii obiective a infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C.pen, întrucât neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unei atribuţii de serviciu trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi, ordonanţe de urgenţă şi ordonanţe ale Guvernului.

6.6. Astfel, în speţă, cu privire la infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev de art.298 C.pen. pretins săvârşită de cei 15 suspecţi din cadrul I.S.U.B.J.T – Staţia de Pompieri F., este incident cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prev. de art.16 alin.1 lit. b) teza I C.pr.pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală.).Or, potrivit art.315 alin.1 lit.b) C.pr.pen.: Clasarea se dispune când există unul din cazurile prevăzute la art.16 alin.1 C.pr.pen.

6.7. Ca atare, soluția de clasare dispusă prin ordonanţa nr.279/P/2015 din 22.05.2018 emisă de procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În baza art.341 alin.6 lit.a) C.pr.pen. respinge, ca nefondată, plângerea petentului T.I. (…) în contradictoriu cu intimaţii suspecţi mr. S.L., plt.adj.şef V.D., plt.adj.şef V.I.T., plt.adj.şef P.R.I., plt.adj. B.P., plt.adj. N.F., plt.maj. A.R.L., plt.maj. B.L.I., plt.maj. C.C.T., plt.maj. C.A.A., plt.maj. G.F., plt.maj. O.M.C., plt.maj. P.D.N., plt.maj. L.C.I. şi plt.maj. O.I.T. (toţi din cadrul I.S.U.B.J.T), împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa nr.279/P/2015 din 22.05.2018 emisă de procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, ordonanţă menţinută prin ordonanţa nr.11/II-2/2018 din 20.08.2018 emisă de prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara.

În baza art. 275 alin.2 C.pr.pen. obligă petentul T.I. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Examinată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţă publică, azi, 02.10.2018.