Plangere contraventionala - inlocuire amenda cu avertisment

La ordine a venit pronunţarea asupra cauzei civile privind plângerea contravenţională formulată de petentul MG împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria PNTX nr. 0239400/23.10.2019 încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Neamţ, cu sediul în Piatra Neamţ, strada Eroilor nr. 16, judeţul Neamţ.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică de la data de 13.02.2020, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi, când în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra plângerii contravenţionale, constată următoarele:

Petentul MG a formulat plângere contravențională  împotriva procesului verbal de contravenție cu seria PNTX nr. 0239400 din data de 23.10.2019 întocmit de IPJ Neamț, plângere care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz la data de 25.10.2019 sub nr. -  și prin care a solicitat anularea procesului-verbal sau înlocuirea amenzii cu un avertisment.

În motivare, a arătat, în esenţă, că la data de 23.10.2019 a condus autoturismul marca VW Golf cu nr de înmatriculare BC.. pe DN 12C, fiind oprit de un echipaj de poliție care i-a comunicat că a depășit viteza legală cu 51 km/h motiv pentru care a fost sancționat cu 20 puncte amendă și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. În plângere petentul a susținut că în procesul-verbal s-a precizat că a fost depistat conducând cu viteză peste limita legală, pe raza localității Neagra, însă în fapt el a fost depistat în trafic și oprit pe sectorul de drum între localitățile Bicaz și Tașca, limita de viteză pe sectorul de drum respectiv fiind de 90 km/h și nu 50 km/h, ceea ce duce implicit la caracterul abuziv și greșit al încadrării faptei făcute de către agentul constatator. În concluzie, petentul a afirmat că, având în vedere că sectorul de drum pe care a fost depistat conducând cu viteza de 101 km/h este unul mărginit de păduri, nefiind locuințe sau alte constructii în zonă, fapta sa nu constituie pericol pentru societate.

În dovedire, a solicitat înscrisuri.

În drept, au fost invocate prevederile art 118 din OUG 195/2002 și art 32 alin 2 din OG 2/2001.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei, în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila 16).

Intimatul IPJ Neamț a formulat la data de 23.12.2019  Întâmpinare  (fila 20) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat, în esenţă, că prin procesul verbal seria PNTX nr. 0239400 din data de 23.10.2019, petentul a fost sancționat pentru depăsirea vitezei legale cu 51 km/h, fiind depistat în trafic pe raza localității Neagra, în direcția Bicaz- Lacu Roșu.

În dovedire, a depus înscrisuri și înregistrare video pe suport CD.

În drept, a invocat dispoziţiile art.15 din OG 2/2001 și art 121 alin 1 din Hotărârea de Guvern nr 1391/2006.

Petentul a depus Răspuns la întâmpinare la data de 10.02.2020 prin care precizează că mențiunea locației săvârșirii contravenției s-a făcut în mod corect de către agentul constatator, concluzie la care a ajuns parcurgând traseul la o dată ulterioară. Petentul a arătat că nu cunoaște prea bine zona, locuind în municipiul Bacău și că a fost indus în eroare cu privire la limita de viteză pe sectorul de drum respectiv din cauza faptului că este o zonă împădurită fără locuințe, improprie după aparențe unei localități. În același timp, petentul a arătat că a fost în eroare cu privire la durata de timp în care poate achita jumătate din minimul amenzii, crezând că acest termen se prelungește automat prin prisma plângerii împotriva procesului verbal de contravenție formulată.

Referitor la individualizarea pedepsei, petentul a susținut faptul că agentul constatator a aplicat amenda în cuantum maxim, deși pragul de viteză a fost depășit cu doar 1km/h pentru interval de doar o secundă, fără a aprecia cu privire la proporționalitatea sancțiunii raportat la gradul de pericol social al faptei.

În completare, petentul arată că în prezent are o situație dificilă, prin prisma venitului realizat, a stării de sănătate și a situației locative.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PNTX nr. 0239499 încheiat în data de 23.10.2019 de către intimatul I.P.J. Neamț s-a reţinut că, la această dată, ora 10:10, petentul a condus auto cu nr BC ... în localitatea Neagra din județul Neamț, în direcția Bicaz- Lacu Roșu, cu o viteză de deplasare de 101 km/h.

Procesul-verbal a fost întocmit de agentul de poliţie GI.

Petentul a fost sancţionat pentru fapta prev de art 121 alin 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art 102 alin 3 lit e) din OUG 195/2002, cu amendă în cuantum de 2900 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării, conform art 111 alin 1 lit c) din OUG 195/2002.

Petentul a facut obiecțiuni, fiind menționat la rubrica Obiecțiuni ,,Are de făcut obiecțiuni” după care a semnat de primire.

Plângerea a fost făcută cu respectarea termenului legal, fiind înregistrată la Judecătoria Bicaz în data de 25.10.2019.

Din înregistrarea video depusă la dosar, instanţa constată că autoturismul condus de petent apare în cadrul 0025 la ora 10:08:25, fără a avea o viteză înregistrată de către aparatul radar. În cadrul 0031 ( ora 10:08:25) aparatul radar înregistrează pentru autoturismul condus de petent o viteză de 98 km/h care se menţine până la cadrul 0047 unde viteza reţinută este cea de 99 km/h ( ora 10:08:25); la cadrul 0059 viteza înregistrată urcă la 100 km/h ( ora 10:08:28) şi se menţine până la cadrul 0065 ( ora 10:08:28) când aparatul radar înregistrează viteza maximă de 101 km/h. Această viteză maximă este menţinută până la cadrul 0073 ( ora 10:08:28) când coboară din nou la 100 km/h, iar ulterior în cadrul 0080 ( ora 10:08:28) viteza coboară la 99 km/h. În cadrul 0095 ( ora 10:08:29) viteza înregistrată urcă din nou la 101 km/h şi se menţine până la cadrul 0105 ( ora 10:08:29) când coboară la 100 km/h.

Din analiza acestor date, instanţa reţine că petentul a circulat pe sectorul de drum respectiv cu o viteză cuprinsă între 98 şi 101 km/h, interval de fluctuaţie înregistrat pentru o perioadă de 4 secunde. În acelaşi timp, instanţa constată că petentul a atins în două rânduri viteza de 101 km/h dar că această viteză nu a rămas constantă decât câteva fracţiuni de secundă- la ora 10:08:28, aparatul radar înregistrează o fluctuaţie a vitezei de forma 100 km/h- 101 km/h- 100 km/h- 99 km/h. Faptul că în decurs de o secundă aparatul radar a înregistrat trei viteze diferite ale autoturismului, indică o rulare a acestuia cu viteză fluctuantă, care se datorează aliniamentului carosabilului, asa cum rezultă din înregistrarea video. Concluzionând, petentul nu a rulat constant sau o durată de timp de câteva secunde cu viteza de 101 km/h ci aceasta a fost atinsă în mod sporadic pentru câteva fracţiuni de secundă.

În drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 instanţa va verifica legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de sancţionare şi constatare a contravenţiei, astfel încât, având în vedere presupusa contravenţie reţinută în sarcina petentului, instanţa reţine incidenţa disp. art. 121 alin. 1 HG 1391/2006 care prevăd că „Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare”, ale disp. art. 102 alin. 2 OUG 195/2002 care prevăd că „Amenda contravenţională prevăzută la alin. (1) se aplică şi conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârşeşte o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d)”.

Instanţa reţine că pentru a putea fi sancţionată o faptă contravenţională se impun a fi îndeplinite două tipuri de cerinţe: intrinseci, constând în încălcarea cu vinovăţie a unei norme de drept, faptă ce va atrage după sine o sancţiune prevăzută de lege, dar şi extrinseci constând în constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoană abilitată în acest sens - agentul constatator. În plus, agentului constatator îi incumbă obligaţia de a respecta o serie de forme expres, de cele mai multe ori, prescrise de legea contravenţională, ce au menirea de a proba dincolo de orice îndoială existenţa faptei, vinovăţia contravenientului şi legalitatea actului realizat în acest sens.

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal de constatare, instanţa reţine că petentul nu a invocat motive de nulitate a procesului-verbal de contravenţie contestat.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa reţine din toate probele administrate în cauză, că fapta există, că acesta reprezintă contravenţie, că a fost săvârşită de către petent cu vinovăţie, că este prevăzută de lege, sancţiunile aplicate încadrându-se în limitele impuse de textele sancţionatoare.

Instanţa reţine şi faptul că procesul-verbal este un act administrativ cu caracter individual care se bucură de o prezumţie relativă de legalitate şi temeinicie aplicabilă actelor administrative, în măsura în care a fost legal întocmit datorită faptului că agentul constatator, ca organ emitent, acţionează în calitate de reprezentant al unei autorităţi publice.

Procesul-verbal fiind legal întocmit şi beneficiind de prezumţia de legalitate şi temeinicie aplicabilă actelor administrative, reprezintă în sine un mijloc de probă concludent, care reclamă din partea celui „acuzat” de săvârşirea faptei ieşirea din pasivitate, prin propunerea de probe care să poată răsturna prezumţia relativă.

Normele pretins a fi încălcate de către petent se adresează tuturor cetăţenilor, scopul aplicării sancţiunii fiind deopotrivă punitiv şi preventiv, astfel încât sunt aplicabile garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil în materie penală, astfel cum rezultă şi din hotărârea pronunţată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Anghel vs. România, din 04.10.2007.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de către România prin Legea nr. 30/1994  publicată în  M. Of nr. 135/1994 şi este un  act internaţional ce face parte conform art. 11 alin. 2 din Constituţia României din dreptul intern. Mai mult, în temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentală, dacă există neconcordanţe între actele internaţionale la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale. Prin urmare nu numai Convenţia dar şi jurisprudenţa Curţii Europene, indiferent de statul care a fost parte în respectiva speţă,  se impun judecătorului român, judecător care are obligaţia de a face aplicarea directă şi prioritară a  acesteia faţă de dreptul intern în cursul soluţionării cauzelor, în cazul existenţei unor neconcordanţe.

Chiar Curtea Constituţională a României în Decizia nr. 81/1994, publicată în  Monitorul Oficial nr. 14/1995 a subliniat că deciziile de speţă pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului se impun  în virtutea art. 20 alin. 1 din Constituţia României şi au prioritate în temeiul alin. 2 din acelaşi text. Această observaţie este reluată de Curtea Constituţională şi în Decizia  nr. 349/2001 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 240/2002 în care se subliniază că  în urma a ratificării de către România a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în conformitate cu prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie, această convenţie a devenit parte a dreptului intern, se impune ca în examinarea cauzei cu care Curtea Constituţională a fost învestită,  să se aibă în vedere prevederile sale, precum şi practica jurisdicţională a Curţii europene a drepturilor omului în aplicarea şi interpretarea convenţiei menţionate.

Aplicarea unor prezumţii de fapt sau de drept nu este incompatibilă prin ea însăşi cu dispoziţiile art. 6 par. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la prezumţia de nevinovăţie sub aspectul sarcinii probei, fiind esenţială respectarea de către state a principiului proporţionalităţii între mijloacele folosite şi scopul legitim urmărit prin reglementarea acestor prezumţii astfel cum s-a reţinut şi în cauzele Salabiaku vs. Franţa, din 07.10.1998 şi Blum vs. Austria, din 03.02.2005.

Intimata a probat săvârșirea contravenției reținute în sarcina petentului, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit în mod legal, prin înregistrarea depusă pe suport CD efectuată cu aparatul radar, impreună cu atestatul operatorului radar și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar.

Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța reține că pentru contravenția săvârșită, conform art 102 alin 3 lit e) din OUG 195/2002, se aplică o amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni. Conform art 98 alin 4 lit. d), conform clasei a IV-a sancțiunea este cuprinsă între 9 și 20 puncte- amendă.

Raportat la dispozițiile legale enunțate anterior, instanța constată că amenda aplicată prin procesul-verba de contravenție contestat este în cuantum legal, agentul aplicând numărul maxim de puncte amendă prevăzut pentru contravenția constatată.

Cu toate acestea, instanța apreciază că sancțiunea aplicată nu a fost individualizată în mod corect de către agentul constatator, care nu a ținut cont de gradul de pericol social al faptei și urmarea produsă.

Astfel, fapta petentului s-a încadrat la clasa a IV-a de sancțiuni ca urmare a depășirii cu 1 km/h a vitezei aferente clasei a III-a de sancțiuni. În același timp, chiar dacă petentul rula cu o viteză de 101 km/h în localitate, totuși pericolul social concret al faptei sale este unul redus prin prisma faptului că sectorul de drum efectiv pe care circula la momentul respectiv era unul mărginit de teren forestier și nu de o zonă populată si locuită de cetățeni; nu se poate considera că pericolul creat prin rularea cu viteză depășită pe un sector de drum mărginit propriu unei localități (unde în orice moment pe suprafața carosabilului poate apărea o persoană sau un animal domestic, unde se efectuează frecvente manevre de ieșire/intrare de pe proprietățile private sau publice și unde pe marginea carosabilului pot fi desfășurate diverse activități civice) este similar cu rularea cu aceeași viteză depășită pe un sector de drum care nu este mărginit de locuințe sau alte construcții civile.

În același timp, instanța reține că petentul și-a recunoscut fapta și regretă săvârșirea acesteia, poziție exprimată atât prin Răspunsul la întâmpinare cât și verbal la termenul de judecată. Petentul își asumă consecința suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de trei luni, conștientizând faptul că este o consecință normală a faptei săvârșite, chiar dacă aceasta a fost cauza neatenției acordate indicatoarelor rutiere coroborată cu zona improprie unei localități și cu nefamiliaritatea cu zona pe care a fost depistat de aparatul radar- toate aceste circumstanțe indicând un grad de culpabilitate relativ redus al contravenientului.

Referitor la rezultatul produs ca urmare a săvârșirii contravenției, instanța constată că în concret acesta nu s-a produs, pericolul creat rămânând unul la nivel abstract.

Conform art 5 alin 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Această aplicare proporțională trebuie să vizeze atât sancțiunea principală cât și cea complementară, iar această obligație a stabilirii în mod echitabil a sancțiunilor, aparține atât organului constatator cât și instanței de judecată sesizate cu plângeri contravenționale. Aceasta din urmă are competența de a analiza legalitatea procesului verbal de contravenție din toate punctele de vedere, inclusiv cel al proporționalității sancțiunilor. Având în vedere faptul că în cauza pendinte, agentul constatator a aplicat sancțiunea principală în cuantum maxim, fără a evidenția criteriile avute în vedere, iar în urma analizei circumstanțelor personale ale petentului cât și ale faptei comise de acesta, instanța constată că aplicarea sancțiunii principale în cuantum maxim nu respectă proporționalitatea prin raportare la gradul de pericol social al faptei și al rezultatului produs, procesul-verbal de constatare a contravenției este nelegal. Astfel, legalitatea pedepsei aplicate are două elemente componente, unul fiind respectarea limitelor legale, iar cel de-al doilea element fiind aplicarea sancțiunii cu respectarea principiului proporționalității; instanța, constatând nerespectarea unuia dintre aceste două elemente legale ale sancțiunii, va declara procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nelegal, prin prisma acestui fapt.

Nelegalitatea sancțiunii aplicate nu constituie un motiv de nulitate absolută a procesului-verbal ci unul de nulitate relativă, fiind necesar ca instanța să înlăture vătămarea produsă contravenientului prin aplicarea unei sancțiuni legale. Vătămarea produsă petentului este evidentă, cuantumul sancțiunii principale aplicate fiind unul nejustificat. În aprecierea caracterului proporțional al sancțiunii aplicate, instanța face analiza acesteia în ansamblul ei, având în vedere atât sancțiunea principală cât și cea complementară.

Conform art 7 alin 3 din OG 2/2001, instanța va putea aplica sancțiunea principală a avertismentului, chiar dacă în actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu este prevăzută o astfel de sancțiune.

Astfel, având în vedere faptul că petentului i-a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile, instanța consideră că sancțiunea principală a avertismentului (prev de art 5 alin 2 lit a) din OG 2/2001) este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, cu urmările produse și cu circumstanțele personale ale petentului, sancțiunea astfel individualizată fiind aptă să-și producă atât efectul represiv cât și cel educativ.

Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea formulată de petent și va dispune înlocuirea sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 20 puncte amendă, cu sancțiunea principală a avertismentului. Instanța va atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei comise și va recomanda acestuia respectarea legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul MG împotriva procesului verbal de contravenție cu seria PNTX nr. - din data de -  întocmit de IPJ Neamț.

Dispune înlocuirea sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 2900 lei cu sancțiunea principală a avertismentului.

Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptei comise și recomandă acestuia respectarea legii.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la sediul Judecătoriei Bicaz.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi -

Domenii speta

Spete similare