Întoarcerea executării silite

Decizie 190 din 27.11.2018


 DECIZIA CIVILĂ NR.190

 Data: 27.11.2018

 Autor  - CÎRCIOIU MONICA

Domeniu asociat: Executarea silită

Titlu:  ÎNTOARCEREA EXECUTĂRII SILITE

Prin  acţiunea civilă înregistrată cu nr. 1652/331/14.05.2018 la Judecătoria Vălenii de Munte, reclamanta XXX a chemat în judecată pe pârâtele YYY, ZZZ,  solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună întoarcerea executării silite care a făcut obiectul dosarului de executare nr.X/2012 al BEJ ---, repunerea părţilor în situaţia anterioară constând în demontarea  ramelor metalice dotate  cu geam  dublu, amplasate  de către cele două pârâte şi executorul judecătoresc peste ferestrele imobilului proprietatea sa, situat în com. -, sat -, -, jud.Prahova, abilitarea sa, în caz de refuz al pârâtelor, de a executa o asemenea lucrare pe cheltuiala acestora, restituirea sumei de 5638 lei achitată cu titlu de cheltuieli de executare nedatorate,  precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii,  reclamanta a arătat că  abuziv  s-a procedat la executarea sa silită, în cadrul dosarului de executare nr.X/2012 al BEJ  ---, ocazie cu care au fost montate  peste ferestrele  de la proprietatea sa  rame metalice dotate cu geam dublu mat, fără să se ţină seama de titlul executoriu reprezentat de  sentinţa civilă nr. 1576/27.09.2011 a Judecătoriei Vălenii de  Munte,  în baza căreia nu s-a prevăzut decât montarea  unei sticle opace la  ferestrele de la  imobilul său, achitând  în mod nejustificat şi cheltuieli de executare de 5638 lei, iar, în urma formulării unei contestaţii la executare,  s-a dispus, în baza sentinţei civile nr. 1696/28.11.2016 a Judecătoriei Vălenii de Munte, rămasă irevocabilă  în temeiul deciziei civile nr. 170/18.09.2017 a Tribunalului Prahova, anularea actelor de executare silită  efectuate în dosarul susmenţionat, motiv pentru care  se impune  întoarcerea executării silite  constând în repunerea părţilor în situaţia  anterioară şi anume desfiinţarea  ramelor metalice montate peste ferestrele de la imobilul său  şi restituirea sumei achitate  de 5638 lei.

La data de 12.06.2018 pârâtele au formulat o întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii în condiţiile în care nu devin incidente disp. art.4041 alin. 1 din  vechiul cod pr. civilă, în condiţiile în care titlurile  executorii, respectiv  sentinţa civilă nr. 1576/27.09.2011 a Judecătoriei Vălenii de  Munte, decizia civilă nr.25/18.01.2012 a Tribunalului Prahova, decizia civilă nr. 1457/09.04.2012 a Curţii de Apel Ploieşti, nu au fost desfiinţate, nefiind desfiinţată nici executarea  silită însăşi,  ci doar anumite acte de executare silită, aspecte confirmate şi de decizia civilă nr.5/01.03.2012 a ICCJ, caz în care nu se justifică întoarcerea executării silite.

La data de 25.06.2018 reclamanta a formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtelor, solicitând înlăturarea susţinerilor acestora  în  condiţiile în care anularea actelor de executare silită determină întoarcerea executării şi repunerea părţilor în situaţia anterioară întocmirii acestora.

După administrarea probelor cu acte, prin sentinţa civilă nr.1047/26.09.2018 a Judecătoriei Vălenii de Munte, au fost respinse ca neîntemeiate atât acţiunea,  cât  şi cererea  privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru,  formulate de reclamantă împotriva pârâtelor  şi a fost admisă cererea pârâtelor privind obligarea reclamantei  la plata cheltuielilor de judecată, ocazie cu care a fost obligată reclamanta să plătească pârâtelor suma de 3000 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, precum şi suma de 515,27 lei c/valoare servicii de fotocopiere dosar de executare nr.X/2012 în favoarea  BEJ Negulescu  Emilian Mihail, luându-se act că reclamanta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată  pe cale separată.

Pentru a se pronunţa o asemenea soluţie, s-a reţinut că, în baza sentinţei civile nr. 1576/27.09.2011 a Judecătoriei Vălenii de Munte, rămasă definitivă şi irevocabilă, în temeiul deciziilor civile nr.25/18.01.2012,  1457/09.04.2012 ale  Tribunalului Prahova  şi Curţii de Apel Ploieşti  a fost obligată reclamanta să procedeze la închiderea unor ferestre având  vedere directă sau piezişă  înspre proprietatea pârâtelor constând în  montarea unor materiale din sticlă opacă la corpurile 1, 2, 3, 4,  la amplasarea la corpurile 1 şi 2 a unor  jgheaburi şi burlane în vederea dirijării apelor pluviale înspre proprietatea sa, hotărâri judecătoreşti în urma cărora s-a procedat la executarea silită a reclamantei, în cadrul dosarului de executare nr.X/2012 al BEJ --- Mihail, ocazie cu care au fost  întocmite acte de executare silită constând în procese -verbale de  cheltuieli de executare, somaţii, dispoziţii de înfiinţare a popririi.

S-a menţionat că, potrivit actelor existente la dosar, în baza  încheierii din data de 21.10.2013 a Judecătoriei Vălenii de Munte  au fost autorizate pârâtele  să efectueze lucrările la care a fost obligată reclamanta, pe cheltuiala acesteia din urmă,  constând în  închiderea ferestrelor având vedere directă sau piezişă  înspre  terenul proprietatea  pârâtelor, prin montarea unor materiale din sticlă opacă, la montarea jgheaburilor şi burlanelor în vederea dirijării apelor pluviale înspre proprietatea sa, iar, în conformitate cu sentinţa civilă nr. 1696/28.11.2016 a Judecătoriei Vălenii de Munte, rămasă irevocabilă în temeiul deciziei civile nr. 170/18.09.2017 a Tribunalului Prahova,  au fost anulate anumite acte de executare silită, respectiv  procesele- verbale  de executare  din datele de 02.11.2015, 05.11.2015,  de constatare creanţă,  de situaţie  din 14.12.2015,  somaţia din data de 04.12.2015, astfel încât,  analizându-se disp. art.4041 alin. 1 din  vechiul cod pr. civilă reiese  că  anularea  unor acte de executare silită nu implică  repunerea părţilor în situaţia anterioară şi deci întoarcerea executării silite atât timp cât s-a constatat doar nelegalitatea actelor de executare  şi nicidecum  şi desfiinţarea executării silite  sau a  titlurilor executorii.

S-a specificat că  nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de  disp. art.4041 alin. 1 din  vechiul cod pr. civilă  nici în ceea ce priveşte restituirea sumei de 5638 lei în condiţiile în care nu au fost desfiinţate titlurile executorii, executarea civilă însăşi, iar  în baza disp. art. 453  cod pr. civilă, a fost obligată reclamanta  să achite cheltuieli de judecată pârâtelor de 3000 lei, ţinându-se seama de culpa  procesuală a acesteia, precum  şi 515,27 lei  c/valoare servicii de fotocopiere a actelor de executare silită în favoarea executorului judecătoresc,  conform disp. art.717 alin. 2 cod pr. civilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,  solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei în sensul admiterii cererii, motivându-se că eronat s-a specificat calea de atac ca fiind apelul fără să se ţină seama de  dispoziţiile  vechiului cod  de procedură civilă în temeiul cărora a avut loc executarea silită, devenind  aplicabile normele acestui cod  conform disp. art.25 din noul cod pr. civilă, art. 3 din Legea nr.76/2002, art.402  din vechiul cod  cod pr. civilă,  deciziei civile nr.5/01.03.2012 a ICCJ  şi că eronat a fost obligată la plata sumei de 515,27 lei în favoarea BEJ --- Mihail, fără să se ţină seama de inexistenţa unei asemenea obligaţii în sarcina sa, de dispoziţiile vechiului cod  de procedură civilă care nu prevăd obligativitatea achitării serviciilor de copiere a dosarului de executare, mai ales că numai noul cod de procedură civilă  prevede o asemenea obligaţie, cod neaplicabil  în cauză.

În continuare,  reclamanta a arătat că, potrivit vechiului cod de  procedură civilă,  executorul judecătoresc avea obligaţia  să  comunice  dosarul existent la nivelul instanţei toate actele de executare întocmite, inclusiv  copii certificate, conform disp. art.402  alin. 2 cod pr. civilă, cuantumul sumei de 515,27 lei  având un caracter exagerat, neexistând  nicio dovadă care să justifice  plata acesteia la care a fost obligată nelegal şi că  eronat a fost respinsă cererea în primă instanţă fără să se ţină seama de anularea actelor de executare silită în baza  sentinţei civile nr. 1696/28.11.2016 a Judecătoriei Vălenii de Munte, rămasă irevocabilă potrivit deciziei civile nr. 170/18.09.2017 a Tribunalului Prahova, de executarea unei obligaţii de a  face constând în montarea nelegală a unor rame fixe  tip vitrină cu sticlă mată peste ferestrele sale opacizate contrar titlurilor executorii.

 De asemenea, reclamanta a precizat că în baza sentinţei civile nr.1696/28.11.2016 a Judecătoriei Vălenii de Munte, rămasă irevocabilă conform  deciziei civile nr. 170/18.09.2017 a Tribunalului Prahova, au fost anulate procesele - verbale de executare care reprezintă titluri executorii, fiind îndeplinite condiţiile prev. de disp. art.4041 alin. 1 din vechiul cod pr. civilă, referitoare la anularea executării silite înseşi, la desfiinţarea  obligaţiei de a face executată potrivit procesului - verbal din data de 02.11.2015, la anularea unor procese - verbale de stabilire a cheltuielilor de executare din datele de 05.11.2015, 14.12.2015, reprezentând titluri executorii, mai ales că finalizarea unei proceduri de executare se materializează în existenţa unor acte de executare,  inclusiv procese- verbale.

Totodată,  reclamanta a menţionat că  eronat nu s–a analizat în ce a constat executarea silită propriu-zisă a obligaţiei de a face, materializată  în cadrul proceselor- verbale anulate, neexistând nicio menţiune cu privire la mijlocul procedural prin intermediul căruia să aibă loc întoarcerea executării silite, având loc o denegare de dreptate în urma neanalizării conţinutului actelor de executare silită anulate, a normelor de drept aplicabile, inclusiv a procesului -verbal din data de 02.11.2015 în baza căruia au fost montate  rame fixe cu geam dublu mat peste ferestrele sale opacizate şi că potrivit deciziei civile nr.5/01.03.2012 a ICCJ, în cazul desfiinţării actelor de executare silită se poate dispune restabilirea situaţiei anterioare,  conform disp. art.4042 alin. 3 cod pr. civilă, condiţii îndeplinite în prezenta cauză.

Pe de altă parte,  reclamanta a învederat că  sintagma  existentă în cuprinsul  deciziei civile nr.5/01.03.2012 a ICCJ referitoare la imposibilitatea întoarcerii executării silite în cazul anulării  unui act de executare, vizează  desfiinţarea unor acte de executare intermediare executării propriu-zise, în cazul inexistenţei  încuviinţării instanţei, anularea unor acte de executare silită( încheieri de încuviinţare, a unor publicaţii de vânzare, a unor procese -verbale de sechestru),  afectate de anumite vicii, în-te cu nerespectarea unor dispoziţii referitoare la numite termene, a unui  anumit conţinut, etc. condiţii inexistente în cauză.

Primindu-se  dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr. 1652/331/2018 la data de 01.11.2018.

La data de 19.11.2018, pârâtele au formulat o întâmpinare prin care au invocat excepţiile inadmisibilităţii, a nulităţii recursului în condiţiile în care în cuprinsul acestuia nu a fost indicată sentinţa  împotriva căreia s-a declarat recurs,  menţionându-se  încheierea din  data de 19.09.2018 în baza căreia nu a fost soluţionată în primă instanţă cererea, dispunându-se doar amânarea pronunţării, ocazie cu care pârâtele au solicitat  şi respingerea recursului atât timp cât nu au fost desfiinţate titlurile executorii, executarea silită însăşi,  fiind desfiinţate doar  anumite acte de executare silită, caz în care nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de disp. art.4041 alin. 1 din vechiul cod pr. civilă în vederea repunerii părţilor în situaţia anterioară

La data de 27.11.2018 reclamanta a depus la dosar o notă de şedinţă în baza căreia a arătat că în cuprinsul motivelor de recurs s-a strecurat o eroare materială în condiţiile în care s-a menţionat eronat că recursul a fost declarat împotriva încheierii din data de 19.09.2018, în loc de sentinţa civilă nr.1047/26.09.2018, mai ales că o asemenea încheiere face parte integrantă din sentinţă, iar  motivele de recurs  vizează strict  sentinţa pronunţată în primă instanţă,

Tribunalul, examinând cauza în raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate, de criticile formulate, şi ţinându-se seama de  dispoziţiile  legale incidente în cauză,  constată că recursul  este nefondat, având în vedere  următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 1576/27.09.2011 a Judecătoriei Vălenii de  Munte,  a fost admisă în parte acţiunea formulată de către pârâta ZZZ şi defunctul --- împotriva reclamantei şi a fost obligată aceasta  din urmă să procedeze la închiderea ferestrelor care au  vedere directă sau piezişă înspre proprietatea pârâtelor constând în montarea unor materiale din sticlă opacă la anumite corpuri de construcţie reprezentând  bar, bucătărie, spaţiu de cazare, casă  de locuit cu demisol, parter, etaj, mansardă, a unor jgheaburi şi burlane la corpurile 1 si  2  de construcţie  în vederea dirijării apelor pluviale pe terenul proprietatea acesteia, ocazie cu care a fost obligată reclamanta să plătească pârâtelor  şi  cheltuieli de judecată de 1638 lei reprezentând onorarii expert şi avocat.

În baza  deciziei civile nr.25/18.01.2012 a Tribunalului Prahova a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1576/27.09.2011 a Judecătoriei Vălenii de  Munte, în urma admiterii excepţiei netimbrării apelului, fiind obligată reclamanta să plătească în favoarea pârâtei ZZZ  şi autorului pârâtei YYY, respectiv ---, suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.

În temeiul deciziei civile nr. 1457/09.04.2012 a Curţii de Apel Ploieşti, a  fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr.25/18.01.2012 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu numitul --- şi pârâta ZZZ, fiind obligată reclamanta să le plătească acestora din urmă suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.

Conform actelor de executare silită existente la dosar, creditorii ZZZ, --- au solicitat la data de 17.07.2012 punerea în executare silită a sentinţei civile nr.1576/ 27.09.2011 a Judecătoriei Vălenii de Munte, a  deciziilor civile nr.25/18.01.2012, 1457/09.04.2012  ale  Tribunalului Prahova şi Curţii de Apel Ploieşti în vederea obligării reclamantei la închiderea  ferestrelor prevăzute în mod expres în sentinţa susmenţionată, la amplasarea  la două corpuri de construcţie a unor  jgheaburi,  burlane,  la plata cheltuielilor  de judecată în valoare de 5638 lei,  ocazie cu care au fost întocmite în cadrul dosarului de executare nr.X/2012 al BEJ  --- somaţii, procese- verbale de executare, de constatare creanţă, de situaţie la datele de 02.11.2015, 05.11.2015, 14.12.2015,  precum şi  alte  acte de executare silită în perioada 17.07.2012 – 09.07.2018.

În cuprinsul procesului - verbal din data de 02.11.2015 în-t de către executorul judecătoresc, s-a menţionat, printre altele, că s-a procedat la montarea din exterior, fără afectarea ferestrelor existente, a unor  ferestre noi tip vitrină, cu ramă fixă şi geam dublu mat, fiind incluse în această modalitate  toate ferestrele prevăzute în titlul  executoriu, lucrări efectuate de către salariaţii unei societăţi în baza unui contract de execuţie şi a unui act adiţional în-t cu pârâtele.

În cadrul procesului - verbal de constatare a creanţei din data de 05.11.2015 s-a specificat că valoarea totală a cheltuielilor de executare silită datorate de către reclamantă  este de 14.103,52 lei,  reclamanta consemnând la CEC, în baza unor recipise din datele de 10.09.2012, 14.01.2013  suma totală de 5638 lei reprezentând cheltuieli de judecată, ocazie cu care reclamanta  a fost  somată la data de 14.12.2015  să achite  cheltuielile de executare silită  nerestituite în valoare de 14.103,52 lei, în caz contrar, urmând să-i fie scos la licitaţie publică imobilul situat în com. -, sat -, -, jud. Prahova, având un teren de 709 mp. şi construcţii, motiv pentru care  a  fost în-t la data de 14.12.2015 şi procesul - verbal de situaţie în vederea identificării imobilului susmenţionat.

Ulterior, potrivit sentinţei civile nr. 1696/28.11.2016 a Judecătoriei Vălenii de Munte, rămasă irevocabilă, în baza  deciziei civile nr. 170/18.09.2017 a Tribunalului Prahova, a fost admisă contestaţia la executare  formulată de reclamantă împotriva pârâtelor şi s-a dispus anularea actelor de executare silită constând în  procesul- verbal de executare din data de 02.11.2015,  procesul- verbal de constatare creanţă din data de 05.11.2015, procesul- verbal de situaţie din data de 14.12.2015, somaţia din data de 14.12.2015, fiind obligate pârâtele la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4888,20 lei cheltuieli de judecată, sentinţă în cuprinsul căreia s-a menţionat, printre altele, că reclamanta a opacizat ferestrele în maniera dispusă conform  titlului executoriu şi că aceasta nu mai datorează cheltuieli de judecată în valoare de 5638 lei stabilite în cadrul  celor  trei titluri executorii.

La data de 29.01.2013 a decedat creditorul --- de pe urma căruia a rămas ca moştenitoare legală pârâta YYY, în calitate de fiică,  căreia i-au  revenit toate bunurile imobile ce compun masa succesorală, aspecte confirmate de certificatul de moştenitor nr.49/ 19.03.2013.

În conformitate cu încheierea din data de  21.10.2013  a Judecătoriei Vălenii de Munte a fost admisă cererea  formulată de către pârâte împotriva reclamantei şi  s-a dispus autorizarea pârâtelor să procedeze la închiderea ferestrelor, la montarea jgheaburilor şi burlanelor pe cheltuiala reclamantei  la imobilul proprietatea acesteia din urmă, ţinându-se seama de sentinţa civilă nr. 1576/27.09.2011 a Judecătoriei Vălenii de  Munte, rămasă definitivă şi irevocabilă.

Disp.art.4042 alin.1, 2,3 c.pr.civ, în vigoare la data executării silite a reclamantei, stipulează că în cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării sau, în cazul în care nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, cel îndreptăţit o va putea solicita instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.

Aşadar, din analiza  probelor administrate în cauză,  rezultă că  în baza sentinţei civile nr. 1576/27.09.2011 a Judecătoriei Vălenii de  Munte, deciziilor civile nr.25/18.01.2012, 1457/09.04.2012  ale Tribunalului Prahova,  Curţii de Apel Ploieşti reclamanta a fost obligată să procedeze la închiderea ferestrelor care au vedere directă sau piezişă înspre  proprietatea pârâtelor constând în montarea unor materiale din sticlă opacă la anumite corpuri de construcţie reprezentând  bar, bucătărie, spaţiu de cazare, casă  de locuit cu demisol, parter, etaj, mansardă, a unor jgheaburi şi burlane la corpurile 1 si 2 de construcţie în vederea dirijării apelor pluviale spre terenul proprietatea acesteia, ocazie cu care a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei ZZZ  şi defunctului --- cheltuieli de judecată în valoare totală de 5683 lei.

Pe  de altă parte, potrivit actelor de executare silită existente  la dosar, întocmite în dosarul de executare nr.X/2012 al BEJ ---, s-a procedat la executarea silită a reclamantei în baza  hotărârilor  judecătoreşti  susmenţionate în vederea închiderii ferestrelor prevăzute în titlurile executorii, montării burlanelor, jgheaburilor,  restituirii cheltuielilor de judecată în valoare de 5638 lei, ocazie cu care au fost întocmite  acte de executare silită  în perioada 17.07.2012- 09.07.2018, inclusiv somaţia  la data de  14.12.2015, procesele- verbale de executare, de constatare creanţă, de situaţie la datele de 02.11.2015, 05.11.2015, 14.12.2015, acte anulate în baza  sentinţei civile nr. 1696/28.11.2016 a Judecătoriei Vălenii de Munte, rămasă irevocabilă, executare pe parcursul căreia s-a procedat  la  amplasarea unor ferestre tip vitrină, cu rame fixe şi geam dublu mat la  toate ferestrele de la imobilul reclamantei, la  stabilirea în sarcina acesteia a unor cheltuieli de executare de 14.103,52 lei, constatându-se  că reclamanta a achitat  în perioada  10.09.2012- 14.01.2013  suma de 5638 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. 

Ca atare, atât timp cât  în perioada 17.07.2012 – 09.07.2018  au fost  întocmite acte de executare silită, iar în baza sentinţei civile nr.1696/28.11.2016 a Judecătoriei Vălenii de Munte, rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea unor acte de executare silită constând în somaţia  din  data de  14.12.2015, procesele- verbale de executare, de constatare creanţă, de situaţie din  datele de 02.11.2015, 05.11.2015, 14.12.2015,  înseamnă că, în realitate, anularea dispusă în  temeiul sentinţei civile susmenţionate a vizat strict numai desfiinţarea  actelor  de executare silită enumerate în cadrul dispozitivului acesteia,  constatându-se ca fiind  executate  obligaţiile reclamantei privind închiderea ferestrelor, plata cheltuielilor de judecată  de 5638 lei, imposibilitatea obligării reclamantei la plata cheltuielilor  referitoare la  montarea unor rame fixe cu geam dublu mat, caracterul abuziv al  unor asemenea lucrări, neexistând nicio menţiune în cuprinsul dispozitivului şi considerentelor sentinţei referitoare la desfiinţarea procedurii în sine  de executare silită,  efectuată anterior pronunţării sentinţei susmenţionate.

De altfel,  în condiţiile în care sentinţa civilă nr. 1696/28.11.2016 a Judecătoriei Vălenii de Munte, rămasă irevocabilă,  a vizat anularea unor acte de executare silită efectuate în perioada 02.11.2015 - 14.12.2015  constând în procese- verbale, somaţii, înseamnă că, în realitate, o asemenea măsură dispusă în baza sentinţei susmenţionate a avut ca efect desfiinţarea actelor de executare silită enumerate în mod  expres în cadrul dispozitivului sentinţei  fără  să producă niciun efect juridic  în ceea ce priveşte actele de executare silită efectuate anterior  datei de 02.11.2015, respectiv în perioada 17.07.2012 – 01.11.2015, şi ulterior datei de 14.12.2015,  şi anume  în perioada 15.12.2015- 09.07.2018, în ceea ce priveşte  legalitatea, temeinicia acestora şi deci  procedura  de executare în sine a reclamantei,  în calitate de debitoare.

Dacă,  într-adevăr, sentinţa civilă nr. 1696/28.11.2016 a Judecătoriei Vălenii de Munte, rămasă irevocabilă, ar fi vizat desfiinţarea tuturor actelor de executare silită întocmite în cadrul dosarului de executare nr.X/2012 al BEJ  --- Mihail şi, deci a  procedurii în sine de executare  declanşată faţă de reclamantă, în  calitate de debitoare, ar fi însemnat ca în cuprinsul dispozitivului sentinţei  susmenţionate să se specifice în mod expres întinderea efectelor unei asemenea hotărâri judecătoreşti în ceea ce priveşte  toate actele de executare silită întocmite până la data pronunţării sentinţei, a procedurii în sine de executare, menţiuni inexistente în realitate, ceea ce înseamnă că măsura dispusă  privind desfiinţarea  anumitor  acte de executare silită  a vizat strict actele  enumerate în cadrul dispozitivului sentinţei  fără  să producă efecte juridice  cu privire la celelalte acte de executare  şi, deci,  la executarea silită  propriu-zisă.

În realitate, analizându-se disp. art. 4041 alin. 1,  art. 4042 din  vechiul cod pr. civilă, reiese cu certitudine că se impune restabilirea situaţiei anterioare unei executări silite şi deci întoarcerea executării silite  numai în cazurile în care s-a dispus printr-o hotărâre  judecătorească desfiinţarea fie a  titlului executoriu, fie a actelor de executare silită în integralitatea lor sau a procedurii  de executare  silită însăşi, ceea ce  înseamnă că măsura întoarcerii executării silite,  a restabilirii situaţiei anterioare poate interveni numai în cazul în care  anularea dispusă în baza unei hotărâri judecătoreşti a vizat strict  procedura de executare silită în integralitatea sa şi nicidecum  anularea  anumitor acte de executare silită din  diferite motive, aspecte  confirmate şi de decizia  civilă nr.5/01.03.2012 a ICCJ care a stabilit cu certitudine dreptul unei persoane de a solicita  întoarcerea executării silite numai în cazul în care a avut loc anularea, adică desfiinţarea unei procesuri  de executare silită în integralitatea sa.

De fapt, în condiţiile în care în baza sentinţei civile nr. 1696/28.11.2016 a Judecătoriei Vălenii de Munte, rămasă irevocabilă, s-a dispus  doar anularea  anumitor acte de executare silită fără  să aibă loc o desfiinţare a procedurii de executare silită în integralitatea sa înseamnă că, în realitate, reclamanta se află  în imposibilitate legală  să solicite  repunerea  părţilor în situaţia anterioară formulării cererii de executare silită din data de 17.07.2012 şi întoarcerea  întregii proceduri de executare silită declanşată  faţă de aceasta  începând cu data de  17.07.2012, întrucât, în speţă, nu a  avut loc  o  desfiinţare a  tuturor actelor de executare silită şi deci a procedurii în sine  de executare silită,  mai ales că  reclamanta  datora  cheltuieli de judecată în valoare totală de 5638 lei,  potrivit sentinţei civile nr. 1576/27.09.2011 a Judecătoriei Vălenii de  Munte, deciziilor civile nr.25/18.01.2012 ale Tribunalului Prahova, Curţii de Apel Ploieşti, reprezentând titluri executorii, conferind în favoarea pârâtelor existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile  constând în plata  unor cheltuieli de  judecată  în valoare totală de 5638 lei.

Mai mult chiar, analizându-se cuprinsul  celor trei  hotărâri judecătoreşti susmenţionate, reiese cu certitudine că reclamanta  a  fost obligată  să plătească în favoarea creditorilor ---, ZZZ suma totală de 5638  lei cheltuieli de judecată, sumă achitată de către reclamantă ulterior declanşării executării silite şi anume  la datele de 20.08.2012, 10.09.2012, 14.01.2013,  ceea ce înseamnă  că  anularea procesului - verbal de constatare creanţă din data de 05.11.2015, nu  a  avut  ca  efect  exonerarea reclamantei  de la  plata  cheltuielilor de judecată în valoare  de  5638 lei, atât timp cât nu au fost  desfiinţate titlurile executorii.

În speţă, anularea procesului - verbal de constatare creanţă din data de 05.11.2015  a vizat strict numai modalitatea de stabilire a  sumei de 14.103,52 lei,  fiind  imposibilă întoarcerea executării silite constând în restituirea de către pârâte a sumei de 5638 lei reprezentând  cheltuieli de judecată  atât  timp  cât  în  baza procesului -verbal susmenţionat  s-a constatat îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei privind plata cheltuielilor de judecată datorate de către aceasta pârâtelor,  în  temeiul  unor titluri executorii,  plata acesteia  având un caracter legal, în condiţiile în care  a avut loc în baza unor titluri de creanţă reprezentând titluri executorii,  nedesfiinţate pe cale judecătorească.

Menţiunile existente în cuprinsul sentinţei civile nr. 1696/28.11.2016 a Judecătoriei Vălenii de Munte, referitoare la îndeplinirea obligaţiei de către reclamantă privind opacizarea ferestrelor în litigiu, nedatorarea  de către aceasta a cheltuielilor  de judecată, realizarea abuzivă a  unor lucrări  de montare  a unor rame fixe cu geam dublu mat, nu constituie prin însăşi natura lor dovezi în vederea întoarcerii executării silite  deoarece  la  luarea  unei  asemenea  măsuri  se ţine seama  în  exclusivitate de măsurile  dispuse în cadrul dispozitivul sentinţei  susmenţionate, care au vizat strict desfiinţarea  unor acte de executare silită şi nicidecum  de  considerentele sentinţei care  reprezintă  opinia  completului de  judecată, exprimată  cu ocazia  soluţionării  contestaţiei la executare, fiind imposibil din punct de vedere legal  ca,  în momentul  soluţionării contestaţiei respective, să se stabilească  inexistenţa în sarcina reclamantei  a obligaţiei privind plata  cheltuielilor  de judecată, deşi  hotărârile judecătoreşti care au stat la baza achitării  acestora în valoare  de 5638 lei nu  au fost desfiinţate pe cale judecătorească.

Astfel, în mod corect,  instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt şi a  respins acţiunea ca neîntemeiată,  constatând că, în  speţă,  nu  sunt îndeplinite condiţiile prev. de disp. art.4041 alin. 1, art.4042 din vechiul cod pr. civilă în vederea întoarcerii executării silite şi  deci restabilirii  situaţiei anterioare,  ţinându-se seama de sentinţa civilă nr. 1696/28.11.2016 a Judecătoriei Vălenii de Munte, constând în obligarea pârâtelor la demontarea unor rame metalice dotate cu  geam dublu, abilitarea reclamantei să efectueze o asemenea lucrare pe cheltuiala pârâtelor, restituirea sumei de 5638 lei întrucât  în baza sentinţei susmenţionate nu a avut loc  desfiinţarea, anularea procedurii în sine de executare silită,  ci au  fost anulate  anumite acte de  executare, considerându-se  că reclamanta şi-ar fi îndeplinit  obligaţiile instituite în  sarcina sa, inclusiv  plata cheltuielilor de judecată care au fost  achitate în perioada  20.08.2012-14.01.2013, în baza unor hotărâri judecătoreşti, nedesfiinţate pe cale judecătorească.

Pe de altă parte,  analizându-se actele existente la dosar, pe parcursul soluţionării  cauzei  în primă instanţă, s-a  procedat la întocmirea unei adrese către BEJ --- Mihail în vederea  comunicării  copiilor de pe toate actele de executare existente  în  dosarul de executare nr.X/2012 al BEJ --- Mihail, motiv pentru care executorul judecătoresc a fotocopiat  actele respective,  pe care  le-a depus la dosar, solicitând  obligarea reclamantei la plata c/valorii acestora  de  515,27 lei, inclusiv TVA, invocându-se  adresa nr. 74596/27.08.2013  emisă de  UNEJR, art.9 lit. j  din OUG nr. 80/2013, ceea ce înseamnă că reclamanta  are obligaţia să achite executorului judecătoresc c/valoarea copiilor depuse la  dosar, în temeiul disp. art.274 cod pr. civilă,  atât timp  cât  aceasta  se află în culpă procesuală, determinându-l pe  executorul judecătoresc să efectueze cheltuieli în vederea soluţionării  cererii în primă instanţă.

Împrejurările  invocate de  către  reclamantă  referitoare la  indicarea eronată a căii  de atac ca fiind apelul fără să se ţină seama de  disp. art.25 din noul cod pr. civilă, art. 3 din Legea nr.76/2002, art.402  din vechiul  cod pr. civilă, de decizia  civilă  nr.5/01.03.2012 a ICCJ, exced  prezentei cauze  atât timp cât  nu a avut loc nicio încălcare a drepturilor procesuale ale recurentei care a promovat în mod corect calea de atac a recursului, devenind  aplicabile dispoziţiile vechiului cod de procedură civilă raportate la obiectul,  natura cererii, iar indicarea eronată în cuprinsul dispozitivului sentinţei pronunţate în primă instanţă a căii de atac  nu determină nelegalitatea sau netemeinicia acesteia, fiind o eroare materială care  nu a produs nici un prejudiciu  în dauna reclamantei în condiţiile în care aceasta şi-a exercitat drepturile procesuale  ceea ce priveşte exercitarea căii de atac a recursului.

Susţinerile reclamantei privind  obligarea sa  eronată la plata sumei de 515,27 lei în favoarea BEJ --- Mihail, fără să se ţină seama de inexistenţa unei asemenea obligaţii în sarcina sa, de dispoziţiile vechiului cod de procedură civilă, nu pot fi avute în vedere deoarece reclamanta are obligaţia să restituie nu numai  părţilor, ci  şi altor  persoane cheltuielile de judecată suportate de către acestea pe parcursul  derulării cauzei în primă instanţă,  ţinându-se seama de culpa sa procesuală constând în formularea unei cereri neîntemeiate, iar  dispoziţiile art.274 din  codul de procedură civilă, în vigoare la data efectuării executării silite,  prevăd dreptul unor terţe persoane  de a  recupera cheltuielile suportate de la persoana vinovată de declanşarea unui litigiu civil,  deci inclusiv şi de  către executorul judecătoresc care face parte dintr-o asemenea categorie,  mai ales că acesta  a suportat anumite cheltuieli în urma cererii formulate de către  reclamantă.

Afirmaţiile reclamantei  referitoare la  obligaţia  executorului judecătoresc de a comunica toate actele de executare instanţei de executare, inclusiv  copii certificate conform disp. art.402  alin. 2 cod pr. civilă, cuantumul exagerat al sumei de 515,27 lei,  nelegalitatea  achitării acestei sume de bani, nu au  relevanţă în cauză întrucât  existenţa  unei anumite obligaţii  în sarcina executorului nu o exonerează pe reclamantă de obligaţia de a achita c/valoarea  copiilor depuse la dosar de către executorul judecătoresc copii,  solicitate de către completul de judecată  în scopul  soluţionării cererii reclamantei care are obligaţia  să suporte toate cheltuielile de  judecată,  inclusiv cele achitate de către executorul judecătoresc  din culpa procesuală  a reclamantei, iar  suma de 515,27 lei nu are un caracter exagerat,  fiind calculată la preţul de 1 leu pagina plus TVA, în raport  şi de numărul de acte  fotocopiate,  ţinându-se seama şi de disp. art.9 lit. j din OUG ntr.80/2013, adresa nr.74596/27.08.2013  emisă de UNEJR.

Apărările reclamantei privind respingerea eronată a cererii fără să se ţină seama de anularea actelor de executare silită în baza  sentinţei civile nr. 1696/28.11.2016 a Judecătoriei Vălenii de Munte, de montarea nelegală a unor rame fixe  tip vitrină cu sticlă mată peste ferestrele sale opacizate, contrar titlurilor executorii, nu au niciun temei legal deoarece măsura dispusă în baza sentinţei susmenţionate a vizat strict anularea  unor acte  de executare silită, neavând efecte juridice  asupra  procedurii în sine de executare silită şi, deci, a tuturor actelor de executare silită întocmite atât anterior datei de 02.11.2015, cât  şi ulterior datei de 14.12.2015, iar modalitatea  de punere în executare silită a titlurilor executorii, nerespectarea sau respectarea anumitor obligaţii existente în sarcina părţilor nu pot face obiectul unei analize în prezenta cauză atât timp cât, în speţă,  se  pune în discuţie în ce măsură se poate realiza întoarcerea executării silite,  ţinându-se seama strict de sentinţa susmenţionată.

Motivele invocate de către reclamantă  referitoare la  anularea în baza sentinţei civile nr.1696/ 28.11.2016 a Judecătoriei Vălenii de Munte, a titlurilor executorii reprezentate de diferite procese- verbale de executare, îndeplinirea  condiţiilor prev. de disp. art.4041 alin. 1 din vechiul cod pr. civilă, sunt neîntemeiate, întrucât la stabilirea întoarcerii executării silite se ţine seama de conţinutul propriu-zis al sentinţei susmenţionate, de efectele juridice produse de către aceasta şi nicidecum de categoria actelor de executare anulate,  a  proceselor - verbale care aveau  un caracter executoriu numai în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de către executorul judecătoresc, caracter care excede întoarcerii executării silite ce poate avea loc numai în cazul desfiinţării tuturor actelor de executare silită, indiferent de caracterul acestora  şi deci al  executării silite înseşi, iar executarea unor măsuri, la un moment dat, de către pârâte în baza procesului -verbal din data de 02.11.2015 nu justifică întoarcerea executării silite atât timp cât anularea  procesului -verbal susmenţionat a avut ca efect  doar desfiinţarea acestuia în integralitatea sa şi nicidecum a executării silite înseşi.

Criticile reclamantei privind neanalizarea proceselor -verbale anulate, a normelor de drept aplicabile, a procesului verbal din data de 02.11.2015,  inexistenţa unei menţiuni  referitoare  la mijlocul procedural vizând  întoarcerea executării silite, existenţa unei denegări  de dreptate,  sunt nefondate deoarece, în realitate, au fost analizate situaţiile de fapt, de drept deduse judecăţii, normele legale aplicabile, instanţa de fond neavând obligaţia să recomande reclamantei  posibilitatea formulării anumitor tipuri de  acţiuni  în raport de  pretenţiile  analizate în prezenta cauză, neavând loc o denegare de dreptate atât timp cât au fost analizate împrejurările deduse judecăţii, iar anularea procesului verbal susmenţionat a avut ca efect desfiinţarea acestuia, considerându-se că acesta nu a existat în realitate, inclusiv în ceea ce priveşte situaţiile de fapt descrise în cadrul unui asemenea act, anulare care nu justifică întoarcerea executării silite în condiţiile în care nu a  avut loc  desfiinţarea întregii proceduri de executare silită declanşată împotriva reclamantei.

Aspectele invocate de către reclamantă  referitoare la  dreptul său de a solicita restabilirea situaţiei anterioare,  conform disp. art.4042 alin. 3 cod pr. civilă, deciziei civile nr.5/01.03.2012 a ICCJ,  îndeplinirea condiţiilor în acest sens în prezenta cauză, nu au nici un temei legal în condiţiile în care dispoziţiile legale susmenţionate, decizia de mai sus stabilesc cu certitudine dreptul unui debitor de a solicita întoarcerea executării silite numai în cazul desfiinţării tuturor actelor de executare silită, a executării silite înseşi  şi nicidecum în cazul desfiinţării din diferite motive a anumitor acte de executare,  neavând relevanţă caracterul actelor respective,  aspecte confirmate şi de jurisprudenţa în materie, enumerată chiar de către reclamantă, iar atât timp cât nu a  avut loc o desfiinţare a procedurii în sine de executare silită a reclamantei, a tuturor actelor de executare silită nu se poate proceda la  întoarcerea executării şi, deci la  restabilirea situaţiei anterioare formulării cererii de executare silită.

În realitate, la  stabilirea modalităţii de întoarcere a  unei executării silite se ţine seama dacă au fost desfiinţate sau nu  toate  actelor de executare silită, deoarece prin noţiunea de „întoarcere” se  înţelege restabilirea unei situaţii anterioare, raportată la data  formulării cererii de executare silită şi nicidecum la data întocmirii fiecărui act de executare silită în parte, neexistând nicio dispoziţie legală care să stabilească posibilitatea  întoarcerii unei anumite executări în raport de fiecare act de executare în parte,  fiind normal, firesc ca  întoarcerea să vizeze  în integralitatea sa o situaţie de fapt  existentă anterior formulării cererii de executare silită şi nicidecum ulterior acesteia din urmă.

În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, prev. de disp. art.304  pct.1-9  cod pr. civilă şi  ţinând seama de disp. art.3041  cod pr. civilă, în baza disp. art.312 alin.l cod pr. civilă, va respinge recursul, ca nefondat.

În baza disp. art.274  cod pr. civilă va fi obligată  recurenta  să plătească intimatelor  suma de 1500  lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

De asemenea, tribunalul va respinge excepţiile inadmisibilităţii, nulităţii recursului  în condiţiile în care recurenta  are dreptul, în principiu, să formuleze calea de atac a recursului în prezenta cauză, ţinându-se seama de soluţia pronunţată în primă instanţă, iar indicarea eronată a unei încheieri în cuprinsul recursului nu determină sancţiunea nulităţii acestuia atât timp cât din cuprinsul  acestuia  rezultă clar  că toate  motivele formulate au vizat  soluţia  pronunţată în primă instanţă la data de  26.09.2018  şi nicidecum încheierea din data de 19.09.2018.