Conflict de competenţă. Încuviinţarea executării silite imobiliare

Sentinţă civilă 7/C din 02.04.2014


Regula în materia competenţei materiale şi teritoriale a instanţei care se pronunţă asupra încuviinţării executării silite este dată de art. 650 alin. 1, articol de lege care însă prevede existenţa unor situaţii de excepţie.

Una din aceste situaţii, ce constituie excepţie de la regula instituită de art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă, se regăseşte  în prevederile art. 819 Cod procedură civilă, care arată că după înregistrarea cererii de urmărire, executorul judecătoresc, va solicita de îndată instanţei de executare din circumscripţia căreia se află imobilul, încuviinţarea executării lui silite.

Astfel fiind, ori de câte ori executorul judecătoresc este învestit cu o cerere de urmărire silită în modalitatea urmăririi imobiliare, chiar dacă  prin cerere, creditorul se referă şi la celelalte forme de executare silită, executorul judecătoresc este obligat să solicite instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul, încuviinţarea executării silite.

Prin încheierea nr. 152 din 28 ianuarie 2014, Judecătoria Miercurea-Ciuc a admis excepţia lipsei competenţei teritoriale şi în consecinţă, în temeiul  art. 132 alin. 3 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art. 650 Cod procedură civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca părţi pe petentul Biroul Executorului Judecătoresc Z. M. A. şi debitorii S. I. şi S. I., în favoarea Judecătoriei Târnăveni, instanţa de la sediul  B.E.J. Z. M. A.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.469/258/2014 din 24.01.2014, Biroul Executorului Judecătoresc Z. M. A., a solicitat încuviinţarea executării silite în toate formele, mobiliară, imobiliară şi prin poprire asupra disponibilităţilor băneşti, pornită la cererea creditorului/creditoarei R. B. S.A. Bucureşti, împotriva debitorului/debitoarei S. I. şi S. I., potrivit titlului executoriu, contract de credit nr.RFI05241612197/10.11.2005, pentru plata sumei de 6.119,34 Euro, reprezentând credit nerambursat şi dobânzile aferente acestuia, la care se vor adăuga dobânzile calculate în continuare până la achitarea integrală a debitului.

Reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa a făcut aplicarea art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Târnăveni.

Prin încheierea civilă nr. 244/C/17.02.2014, Judecătoria Târnăveni a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târnăveni;  a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de petentul BEJ Z. M. A.,  la stăruinţa creditoarei R. B. SA, Bucureşti, în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Târnăveni şi Judecătoria Miercurea Ciuc, dispunând suspendarea judecării cauzei şi  trimiterea dosarului la Curtea de Apel Târgu Mureş, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această încheiere, Judecătoria Târnăveni reţinând că titlul executoriu în baza căruia s-a solicitat încuviinţarea executării silite este reprezentat de contractul de credit nr. RFI05241612197/10.11.2005 care are ca şi contract accesoriu contract de ipotecă (filele 6-16), instanţa a constatat că în conformitate cu prev. art. 819 NCPC, instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Miercurea Ciuc, normele de competenţă teritorială reglementate de prev. art. 819 NCPC şi care atribuie competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite imobiliare instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul, fiind norme imperative, de ordine publică, de la care nu se poate deroga decât printr-o dispoziţie expresă existentă într-un act normativ cu caracter special.

Faţă de aceste considerente şi văzând şi prev. art. 529 NCPC şi art. 132 alin. 1 NCPC, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Târnăveni şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Conform art. 133 NCPC există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, conform art. 134 NCPC instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă va suspenda din oficiu judecata cauzei şi va înainta dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul, iar conform art. 135 NCPC conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict.

Asupra conflictului negativ de competenţă, legal investită în temeiul prevederilor art. 135 (1) Cod procedură civilă, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Prin cererea de încuviinţare a executării silite înregistrată la 24.01.2014 pe rolul Judecătoriei Miercurea-Ciuc, Biroul Executorului Judecătoresc Z. M. A., a solicitat încuviinţarea executării silite, în toate formele reglementate de Codul de procedură civilă, a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. RFI 05241612197, având ca şi creditor R. B. SA.

Potrivit art. 665 Cod procedură civilă, încuviinţarea executării silite se dispune de către instanţa de executare, iar potrivit art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa de executare este judecătoria  în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În consecinţă, regula în materia competenţei materiale şi teritoriale a instanţei care se pronunţă asupra încuviinţării executării silite este dată de art. 650 alin. 1, articol de lege care însă prevede existenţa unor situaţii de excepţie.

Una din aceste situaţii, ce constituie excepţie de la regula instituită de art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă, o găsim în prevederile art. 819 Cod procedură civilă, care arată că după înregistrarea cererii de urmărire, executorul judecătoresc, va solicita de îndată instanţei de executare din circumscripţia căreia se află imobilul, încuviinţarea executării lui silite.

Astfel fiind, ori de câte ori executorul judecătoresc este investit cu o cerere de urmărire silită în modalitatea urmăririi imobiliare, chiar dacă  prin cerere, creditorul se referă şi la celelalte forme de executare silită, executorul judecătoresc este obligat să solicite instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul, încuviinţarea executării silite.

În consecinţă, în aplicarea regulii specialia generalibus derogant, organul de executare urmează să solicite instanţei în a cărei circumscripţie se află imobilul, încuviinţarea executării silite şi nu judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc.

În consecinţă, pentru considerentele mai sus arătate, urmează ca, în cadrul soluţionării conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel să stabilească competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de Executorul Judecătoresc Z. M. A. din cadrul B.E.J. Z. M. A.,  în favoarea Judecătoriei Miercurea-Ciuc.