Anulare hcl - conditii

Prin cererea înregistrată sub nr.X/104/2018, reclamanta Instituţia Prefectului- Judeţul O, în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Local al Municipiului S a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului S nr. X/29.05.2018 referitoare la concesionarea fără licitaţie publică către S.C.I F S.R.L., a terenului în suprafaţă de 13,00 mp, situat în S.

În motivare arată că, în fapt, prin Hotărârea nr.X/29.05.2018, Consiliul Local al Municipiului S, Jud. O a aprobat concesionarea, fără licitaţie publică a unui teren aflat în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale, în suprafaţă de 13,00 mp., în vederea extinderii spaţiului cu destinaţia de farmacie amenajată la parterul blocului.

Motivul de nelegalitate al actului administrativ vizează, modalitatea de valorificare a bunului aflat în domeniul privat al Municipiului S.

În cadrul procedurii prealabile, actul administrativ a fost restituit de către Instituţia Prefectului - Judeţul O prin adresa nr. X/14.06.2018.

Urmare adresei de restituire, directorul Direcţiei Administare a Patrimoniului se substituie Consiliului Local al Municipiului S şi prin adresa nr.X/04.07.2018, îi comunică refuzul revocării actului administrativ, fără ca adresa în cauză să fie adusă la cunoştinţa consilierilor locali.

Pe fond, consideră că actul administrativ aşa cum a fost adoptat este nelegal întrucât modul de exploatare a bunului aflat în domeniul privat al Municipiului S, aşa cum a fost aprobat de către Consiliul Local al Municipiului S, prin concesionare, contravine atât reglementărilor constituţionale, normelor de drept comun, actelor normative în materia concesionărilor cât şi legii administraţiei publice locale.

Astfel:

1. apreciază că la adoptarea hotărârii au fost eludate prevederile art. 136 alin. 4 din Constituţie;

Conform dispoziţiilor menţionate din Constituţie, doar "bunurile proprietate publică sunt inalienabile, în condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică".

Prin raportare la prevederile constituţionale amintite, se constată că numai bunurile proprietate publică aflate în administrarea unităţilor administrativ teritoriale pot face obiectul concesionării, cele aflate în domeniul privat urmând alt regim juridic.

2. au fost încălcate prevederile normelor de drept comun; Concesiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunurilor, aşa cum este reglementată în Constituţie şi în Codul civil, reprezintă una din cele trei drepturi reale corespunzătoare proprietăţii publice şi nu proprietăţii private, alături de dreptul de administrare şi dreptul de folosinţă gratuită.

Prevederile Codului civil (art.866, art.871-873) tratează materia dreptului de concesiune în cuprinsul Secţiunii a III-A din Cap.II, intitulat sugestiv-Drepturi reale corespunzătoare proprietăţii publice, la Titlul VI.

Mai mult, dreptul de concesiune este un drept real, derivat din dreptul de proprietate publică aşa cum a fost consfinţit în Constituţie (art.136 alin. 1,4 şi 5).

Drept urmare, concesionarea ca modalitate de valorificare poate fi utilizată numai pentru bunurile aflate în domeniul public al unităţii administrativ teritoriale, cele aflate în domeniul privat putând fi doar înstrăinate (închiriere sau vânzare), conform prevederilor art.553 alin. 4 Cod Civil.

3.cadrul legal invocat în preambulul actului administrativ (art.36 a lin. 2 litc, art.45 alin. 3, art. 115alin. 1 din Legea nr. 215/2001), prin raportare la obiectul hotărârii, este lipsit de eficienţă.

Sunt invocate dispoziţiile din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care privesc atribuţiile consiliului local, în schimb, cele care vizează modul de administrare şi valorificare a bunurilor aflate în domeniului privat al unităţilor administrativ teritoriale prevăzute expres în art. 121 alin.2 sunt omise intenţionat.

Simpla lecturare a textului în cauză (art.121 alin.2 din L.215/2001,rep.) potrivit căruia „Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispoziţiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel" conduce la identificarea procedurii de valorificare a bunului în cauză.

Drept urmare, regimul juridic al bunurilor din domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale este guvernat de norme de drept comun, iar legislaţia nu prevede existenţa unor norme derogatorii de la dreptul comun în această materie.

4.apreciem că temeiul legal (art. 15 lit. e) din Legea nr.50/1991), pe care Consiliul Local al Municipiului S îşi întemeiază măsura dispusă, este abrogat indirect;

Dispoziţiile art. 15 lit.e) din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare reglementează anumite excepţii, fiind detaliate cazurile, în care terenul construibil poate fi concesionat fără licitaţie publică; însă aceste cazuri reprezintă o excepţie de la regula prevăzută la art. 13 din aceeaşi act normativ, unde se menţionează expres că terenurile aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ - teritoriale, destinate construirii, pot fi vândute, concesionate ori închirate prin licitaţie publică potrivit legii.

Cum din punct de vedere al reglementării legislative, doar bunurile din domeniul public pot fi concesionate în conformitate cu O.U.G. nr.54/2006 iar regimul juridic al bunurilor din domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale este guvernat doar de normele de drept comun, neexistând norme derogatorii de la dreptul comun, prin urmare, pentru terenul în cauză, aflat în domeniul privat al Municipiului S, modalitatea de valorificare nu poate fi concesionarea, ci una dintre modalităţile prevăzute de Codul civil, vânzarea sau închirierea.

De asemenea, temeiul legal (art. 15 lit. e din Legea nr.50/1991, rep, cu modificări şi completări), prin raportare la prevederile art.230 lit.bb din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, cu modificările şi completările ulterioare, este abrogat indirect; dacă până la intrarea în vigoare a Codului civil 1 octombrie 2011, bunurile domeniului privat putea face obiectul concesiunii, ulterior, concesiunea vizează numai bunurile aflate în domeniul public (O.G. nr. 54/2005). Astfel, dispoziţiile art.871 alin.3 din Codul Civil prevăd clar şi expres că, "Procedura de concesionare, precum şi încheierea, executarea şi încetarea contractului de concesiune sunt supuse condiţiilor prevăzute de lege". în literatura de specialitate, sintagma, In condiţiile prevăzute de lege", vizează Legea nr.213/1998 privind bunurile proprietate publică şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, acte normative care reglementează numai regimul juridic al bunurile aflate în domeniul public.

Mai mult, prevederile art.230 lit. bb. din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "la data intrării în vigoare a Codului civil se abrogă orice dispoziţii contrare chiar dacă acestea sunt cuprinse în legi speciale confirmă şi întăresc ideea conform căreia, concesiunea vizează numai bunurile aflate în domeniul public.

Acest text din reglementarea legii de punere în aplicare a Codului civil relevă abrogarea expresă indirectă, care reprezintă o formă a abrogării, ca procedeu de încetare a acţiunii unei norme de drept ca urmare a intrării în vigoare a unei norme noi contrare (lex posterior derogat priori), astfel cum abrogarea a fost constant definită în doctrină. Această formă de abrogare se manifestă atunci când actul normativ nou prevede generic faptul că dispoziţiile contrare legii se abrogă, fără însă să le menţioneze în mod expres.

În conformitate cu dispoziţiile art.67 alin.3 din Legea nr.24/2000, rep. cu modificările şi completările ulterioare "evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres."

Per a contrario este posibilă abrogarea unei norme speciale sau cuprinse într-un act normativ special printr-o lege generală ulterioară, dacă există o dispoziţie legală expresă în acest sens, fiind aplicabil principiul lex posterior derogat priori, şi nu principiul specialia generalibus derogant.

Condiţia manifestării exprese de voinţă a legiuitorului este îndeplinită în cazul art. 230 lit. bb) din Legea nr.71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede în mod explicit că, odată cu intrarea în vigoare a Codului civil, se abrogă dispoziţiile contrare, chiar cuprinse în legi speciale.

Drept urmare, cum bunul în cauză face parte din domeniul privat, concesiunea ca mod de valorificare, prevăzută de art. 15 lit.e din Legea nr.50/1991, rep. cu modificări şi completări, contravine normelor de drept comun iar temeiul legal pe care, Consiliul Local al Municipiului S, îşi întemeiază măsura dispusă, este abrogat indirect de la data intrării în vigoare a Codului civil, respectiv din data de 1 octombrie 2011.

5. nu în ultimul rând, au fost eludate prevederile art. 121 alin.2 din Legea administraţiei publice locale.

Nu lipsit de importanţă este faptul că, deşi Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală este lege cadru, de bază, pentru autorităţile administraţiei publice locale, în preambulul hotărârii, nu sunt invocate prevederi legale referitoare la administrarea bunurilor.

Este posibil oare ca iniţiatorul proiectului de hotărâre să nu cunoască prevederile legii, sau să fie omise intenţionat ?

Altfel nu înţelege, de ce nu au fost avute în vedere la adoptarea hotărârii prevederile art. 121 alin.2 din Legea nr.215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispoziţiilor de drept comun. Trimiterea la normele de drept comun, Codul civil, este clară şi directă.

Mai mult, învederează că, prin O.U.G. nr. 54/2006, cu modificările şi completările ulterioare, este reglementat regimul juridic al contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică iar, prin H.G. nr.168/2007 sunt aprobate Normele metodologice de aplicare a ordonanţei.

Conform prevederilor art.3 din Ordonanţă şi art.2 din Normele metodologice, "fac obiectul contractului de concesiune bunurile care sunt proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale" şi nicidecum cele care sunt în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale.

În concluzie, apreciază că actul administrativ a fost adoptat cu încălcarea prevederilor legale, motiv pentru care, solicită anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului S nr. X/29.05.2018 referitoare la concesionarea fără licitaţie publică către S.C.I F S.R.L., a terenului în suprafaţă de 13,00 mp., situat în S, str. ………

În drept, îşi întemeiază prezenta cerere de chemare în judecată pe următoarele prevederi legale:

1.dispoziţiile art. 194 -204 Cod Procedură Civilă;

2.dispoziţiile art. 136 din Constituţia României;

3.dispoziţiile art.553, art 866, art.871-873 Cod Civil;

4.dispoziţiile art. 230 lit. bb) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare;

5.prevederile O.U.G. nr. 54/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

6.prevederile H.G. nr. 168/2007 sunt aprobate Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 54/2006;

7.dispoziţiile art. 121 alin.2 din Legea nr.215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

Menţionează că potrivit art. 3 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, actele atacate de Prefect sunt scutite de taxa de timbru, iar executarea lor este suspendată de drept.

Solicită judecarea cauzei şi în lipsă, conform art. 411 alin. 1 pct.2 C.P.C.

Ataşează în copie, în 2 ex. următoarele documente:

-H.C.L. nr. X/29.05.2018 însoţită de actele care au stat la baza adoptării;

-adresa Instituţiei Prefectului - Judeţul O nr.X/14.06.2018;

-adresa Primăriei Municipiului S nr. X/04.07.2018.

Legal citată, pârâta SC I F SRL nu a formulat întâmpinare.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiului S, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Arată faptul că Hotărârea Consiliului Local al Municipiului S a fost adoptată în şedinţa din data de 29.05.2018 şi a fost înaintată Instituţiei Prefectului Judeţul O, în termenul prevăzut de art. 48 alin 2 din Legea 215/ 2001, republicată, cu modificările si completările ulterioare, în vederea exercitării controlului de legalitate.

Prin hotărârea mai sus menţionată, Consiliul Local al Municipiului S a aprobat concesionarea fără licitaţie publică către S.C. I F S.R.L., a terenului în suprafaţă de 13,00 mp, situat în municipiul S, str. , , identificat prin vecinătăţile: -N - din str.  (spaţiu cu destinaţia de farmacie) , -S - teren domeniu privat al Municipiului S, concesionat către S.C. I F S.R.L.; - E şi V -trotuar

Precizează faptul că adoptarea hotărârii mai sus menţionate s-a făcut în baza prevederilor art. 15 lit. e din Legea nr. 50/1991, a dispoziţiilor art. 56 din O.U.G. nr. 54/2006, precum şi în temeiul prevederilor art. 36( 2) lit. c si alin. 5 lit. b coroborate cu prevederile art. 45 alin. 3 si art. 115 alin. 1 lit. b din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, menţionează faptul că pentru adoptarea acestei hotărâri s-a avut în vedere:

-solicitarea S.C. I F S.R.L., privind concesionarea terenului în suprafaţă de 13,00 mp, situat în municipiul S, str., aferent extinderii spaţiului cu destinaţia de farmacie, deţinut la parterul blocului ;

-faptul că, S.C. I F S.R.L., a realizat o extindere a spaţiului cu destinaţia de farmacie amenajat în cadrul apartamentului nr.  situat la parterul blocului , din str. , pe o suprafaţă totală de teren 28,80 mp. ce aparţine domeniului privat al Municipiului S (suprafaţa de teren de 15,80 mp, concesionat către S.C. I F S.R.L. potrivit contractului de concesiune nr. X/12.10.2006 pe o durată de 49 de ani, şi suprafaţa de teren de 13 mp cu folosinţa iniţială de trotuar bloc pentru care s-a aprobat concesionarea prin H.C.L.nr. X/29.05.2018).

Faptul că terenul solicitat pentru concesionare face parte din patrimoniul privat al Municipiului S, fiind inventariat prin H.C.L. nr. X/27.03.2018;

-certificatul de urbanism nr. X/14.03.2018 eliberat în scopul concesionării terenului în suprafaţă de 13,00 mp, situat în municipiul S, strada , adiacent bl.

În primul rând, susţine că este unanim admis că actele administrative produc efecte juridice din momentul publicării sau comunicării lor şi din acest moment ele sunt executorii de drept, în consecinţă, un act administrativ naşte drepturi şi obligaţii, deci produce efecte juridice din momentul comunicării sau publicării sale şi prin urmare el intră în circuitul civil din acel moment devenind irevocabil.

Aşa cum a arătat anterior, Hotărârea Consiliului Local al Municipiului S, a fost adoptată în şedinţa din data de 29.05.2018 şi a fost înaintată Instituţiei Prefectului Judeţul O, în termenul prevăzut de art. 48 alin 2 din Legea 215/ 2001, republicată, cu modificările si completările ulterioare, în vederea exercitării controlului de legalitate, fiind înaintată, de asemenea şi S.C. I F S.R.L., în îndeplinirea prevederilor art. 6 din H.C.L. nr. X/24.04.2018.

Faţă de cele menţionate, consideră că se impune introducerea în cauză a S.C. I F S.R.L. cu sediul în municipiul S, str. Jud. O, în conformitate cu prevederile art. 78 alin 2 NCPC.

Pe fondul cauzei, primele două critici formulate prin acţiunea în anulare introdusă de către reclamantă, vizează faptul că, în adoptarea hotărârii contestată au fost eludate prevederile art. 136 alin. 4 din Constituţie, fiind încălcate de asemenea, prevederile normelor de drept comun.

Apreciază că aceste susţineri sunt neîntemeiate având în vedere următoarele:

Astfel, statul si unităţile administrativ-teritoriale, pentru realizarea sarcinilor stabilite prin lege si pentru asigurarea funcţionării structurilor administrative prin care îşi realizează activităţile în domeniile lor specifice, au nevoie nu numai de bunuri care aparţin domeniului public, ci şi de bunuri care nu sunt de uz sau de interes public şi care aparţin domeniului privat.

Învederează faptul că, chiar dacă, în principiu, regimul juridic al bunurilor domeniului privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale este guvernat de norme de drept comun, legislaţia actuală prevede posibilitatea existenţei unor norme derogatorii de la dreptul comun, atunci când prin lege se prevede acest lucru.

Referitor la componenta domeniului privat administrativ, Legea nr.213/1998 prevede la art.4 că domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public, iar asupra acestor bunuri statul sau unităţile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată.

La rândul său, Legea nr.215/2001, republicată, prevede la art. 121 alin.(l) că domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile si imobile, altele decât cele care aparţin domeniului public, intrate în proprietatea acestora prin modalităţile prevăzute de lege.

Aşa cum preciza mai sus, în principiu, regimul bunurilor aparţinând domeniului privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale este guvernat de norme aparţinând dreptului comun, dar legislaţia actuală prevede expres posibilitatea de a fi guvernat si de norme derogatorii de la regimul de drept comun.

Faptul că titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor aparţinând domeniului privat este statul sau sunt unităţile administrativ-teritoriale atrage o serie de particularităţi fie că este vorba de constituirea, de exercitarea sau de încetarea dreptului de proprietate.

Exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor domeniului privat administrativ se realizează, în principal, pe baza unor norme derogatorii de la dreptul comun. Astfel, administrarea generală a bunurilor aparţinând domeniului privat administrativ, darea în administrare a acestora, darea în folosinţă, concesionarea si închirierea se realizează după norme derogatorii, în acest sens statuând şi prevederile art. 871 pct. 3 NCC „ Procedura de concesionare, precum şi încheierea, executarea şi încetarea contractului de concesiune sunt supuse condiţiilor prevăzute de lege".

Concesionarea bunurilor domeniului privat administrativ, ca si concesionarea bunurilor domeniului public al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, reprezintă o modalitate specifică de punere în valoare prin exploatare, a bunurilor aparţinând patrimoniului statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, fie că este vorba de bunuri ale domeniului public, fie ale domeniului privat.

La concesionarea bunurilor aparţinând domeniului privat administrativ, ca modalitate de exploatare a acestor bunuri aflate la dispoziţia statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, se referă şi o serie de alte reglementări.

Astfel, potrivit art.36 alin.(5) lit.b) din Legea nr.215/2001, republicată, în exercitarea atribuţiilor privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului, consiliul local respectiv hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în condiţiile legii.

Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, a consacrat Capitolul II pentru a reglementa concesionarea terenurilor pentru construcţii, prevăzând la art. 13 alin.(l) că terenurile aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, destinate construirii, pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitaţie publică, potrivit legii, în condiţiile respectării prevederilor documentaţiilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, în vederea realizării de către titular a construcţiei.

Conform prevederilor art.15 pct. e "Prin excepţie de la prevederile art. 13 alin. 1 terenurile destinate construirii se pot concesiona fără licitaţie publică, cu plata taxei de redevenţă stabilite potrivit legii, ori pot fi date în folosinţă pe termen limitat, după caz, în următoarele situaţii: pentru extinderea construcţiilor pe terenuri alăturate, la cererea proprietarului sau cu acordul acestuia;”

Mai mult decât atât, concesiunea, ca mod de administrare a bunurilor aparţinând domeniului public si privat este atributul exclusiv al autorităţilor publice locale a căror activitate este reglementată de Legea nr. 215/2001.

Arată faptul că, prevederile art. 36 alin. 5 lit. b reglementează ca atribuţii specifice consiliului local doar vânzarea, închirierea şi concesiunea, neavînd nici un fel de atribuţii referitoare la dezmembrămintele dreptului de proprietate privată.

In consecinţă, având în vedere textele de lege anterior menţionate, precum şi motivele dezvoltate pe larg mai sus, consideră că în mod temeinic şi legal s-a procedat la adoptarea Hotărârilor de Consiliu Local nr. X/2018 şi nr. X/2018.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei privind abrogarea tacită a temeiului de drept folosit în adoptarea H.C.L. nr. X/29.05.2018, de asemenea arată că este neîntemeiată.

Astfel, conform prevederilor art. 65 pct. 3 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative" In vederea abrogării, dispoziţiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile şi apoi cu celelalte acte normative, prin menţionarea tuturor datelor de identificare a acestora."

Apreciază că, textul de lege mai sus citat contrazice susţinerea reclamantei referitoare la abrogarea tacită a prevederilor legale în baza cărora a fost adoptată H.C.L. nr. 146/2018.

Mai mult decât atât, conform prevederilor art. 67 pct. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative" Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres."

Conform prevederilor art. 871 alin 3 N.C.C. procedura de concesionare, precum şi încheierea, executarea şi încetarea contractului de concesiune sunt supuse condiţiilor prevăzute de lege. Din interpretarea acestui text de lege rezultă foarte clar că noul cod civil conţine numai o reglementare de principiu a concesiunilor, nefiind posibilă încheierea unui asemenea contract exclusiv în temeiul acestuia, fiind necesară o lege specială care să reglementeze procedura de concesionare, încheiere, executare şi încetarea lui.

Nu se poate susţine că toată legislaţia civilă a fost abrogată expres sau tacit prin apariţia noului Cod civil, pe baza legii de punere în aplicare a acestui cod, cum susţine reclamanta, întrucât există numeroase acte normative care şi-au păstrat independenţa faţă de noul Cod, acestea având o existenţă distinctă de cadrul normativ general care este codul civil în vigoare. Noul Cod civil reglementează totalitatea raporturilor de drept privat, plecând de la ideea unităţii lui( concepţia monistă). El incorporează prevederile specifice ramurilor de drept privat, adică dreptului civil, dreptului familiei, dreptului comercial si dreptului internaţional privat. în favoarea unităţii dreptului privat pot fi aduse mai multe argumente: ea asigură protecţia neprofesioniştilor, de exemplu se aplică aceleaşi reguli atât vânzării comerciale, cât şi celei civile; în tot dreptul privat se folosesc aceleaşi principii şi aceleaşi noţiuni; există un instrument unic de lucru etc.

Abrogarea Codului familiei, a Codului comercial si a Legii nr. 105/1992 privind raporturile de drept internaţional privat si reglementarea raporturilor corespunzătoare în noul Cod civil nu au condus la dispariţia ramurilor dreptului familiei, dreptului comercial si dreptului internaţional privat. Abrogarea acestora nu a fost determinată de dispariţia relaţiilor sociale specifice acestor ramuri de drept şi nici nu au fost înlăturate normele juridice care le reglementează, ci doar li s-a schimbat sediul materiei: au fost reunite în Codul civil. Pe de altă parte, există şi o multitudine de legi speciale aplicabile acestor ramuri de drept, mai ales dreptului comercial.

Astfel, analizând prevederile art. 866 Cod Civil, respectiv prevederile art. 15 lit. e din Legea nr. 50/1991 se constata că acestea cuprind reglementări distincte, neputându-se concluziona că legea specială cuprinde o dispoziţie contrară celei cuprinse în Codul Civil, pentru a se considera că a fost abrogată tacit la data intrării în vigoare a Codului Civil, cum în mod greşit susţine reclamanta.

În concluzie, consideră că, reglementările legale sus menţionate şi invocate în H.C.L X/2018 nu au fost abrogate la data intrării în vigoare a Codului civil potrivit dispoziţiilor art. 230 lit. b, deoarece, analizând cele două texte de lege, respectiv art. 866 CC si art. 15 lit. e din Legea nr. 50/1991, se va constata că acestea cuprind reglementări distincte:

-textul din Codul civil face referire la bunurile din domeniul public

-textul din Legea nr. 50/1991, priveşte regimul bunurilor proprietate privată.

Astfel, precizează faptul că, S.C. I F S.R.L., deţine în proprietate apartamentul 2 situat la parterul blocului , , din str. , în baza contractului de vanzare-cumpărare autentificat sub nr. X/10.09.2003, a cărui destinaţie este de farmacie, la care a realizat o extindere potrivit autorizaţiei de construire nr. X/25.04.2007, pe terenul în suprafaţă de 28,80 mp ce aparţine domeniului privat al Municipiului S (suprafaţa de teren de 15,80 mp, concesionat către S.C. I F S.R.L. potrivit contractului de concesiune nr. X/12.10.2006 pe o durată de 49 de ani, şi suprafaţa de teren de 13 mp cu folosinţa iniţială de trotuar bloc pentru care s-a aprobat concesionarea prin H.C.L. nr. X/29.05.2018).

Faţă de cele menţionate anterior, solicităm respingerea acţiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată şi menţinerea ca temeinică şi legală Hotărârea Consiliului Local al Municipiului S nr. X/29.05.2018.

În drept, îşi întemeiază prezenta întâmpinare pe dispoziţiile art. 205, 206 C.proc.civ. şi pe textele de lege mai sus invocate.

Solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu art. 411 alin. (1) pct. 2) din C.proc.civ.

Anexează copii xerox după următoarele acte: adresa Direcţia Administrare Patrimoniu nr. X/11.09.2018 şi practică judiciară.

Prin încheierea din data de 31.10.2018 s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât a SC I F SRL, care nu a formulat întâmpinare.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Reclamanta Instituţia Prefectului- Judeţul O, în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Local al Municipiului S a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului S nr. X/29.05.2018 referitoare la concesionarea fără licitaţie publică către S.C.I F S.R.L., a terenului în suprafaţă de 13,00 mp, situat în S, str. , adiacent

În fapt, prin Hotărârea nr. X/29.05.2018, Consiliul Local al Municipiului S, Jud. O a aprobat concesionarea, fără licitaţie publică a unui teren aflat în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale, în suprafaţă de 13,00 mp., în vederea extinderii spaţiului cu destinaţia de farmacie amenajată la parterul din str. .

Potrivit dispoziţiilor art.  121 alin. 2 dinlegea nr. 215/2001 Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispoziţiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar dispoziţiile art. 13 alin. 1 şi art. 15 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările ulterioare, prevăd că: Terenurile aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale destinate construirii, pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitaţie publică, potrivit legii, în condiţiile respectării prevederilor documentaţiilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, în vederea realizării de către titularul construcţiei.

Prin excepţie, terenurile destinate construirii se pot concesiona fără licitaţie publică, cu plata taxei de redevenţă stabilite potrivit legii, ori pot fi date în folosinţă pe termen limitat, după caz, în următoarele situaţii:

a)pentru realizarea de obiective de utilitate publică sau de binefacere, cu caracter social, fără scop lucrativ, altele decât cele care se realizează de către colectivităţile locale pe terenurile acestora;

b)pentru realizarea de locuinţe de către Agenţia Naţională pentru Locuinţe, potrivit legii;

c)pentru realizarea de locuinţe pentru tineri până la împlinirea vârstei de 35 de ani;

d)pentru strămutarea gospodăriilor afectate de dezastre, potrivit legii;

e)pentru extinderea construcţiilor pe terenuri alăturate, la cererea proprietarului sau cu acordul acestuia;

De  asemenea, art. 123 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 republicată cu modificările ulterioare edictează: consiliile locale şi consiliile judeţene hotărăsc ca bunurile ce aparţin domeniului public sau privat, de interes local sau judeţean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome şi instituţiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau judeţean, în condiţiile legii.

Reţine instanţa că HCL nr. X/29.05.2018 a fost adoptată avându-se în vedere pe de o parte solicitarea S.C. I F S.R.L., privind concesionarea terenului în suprafaţă de 13,00 mp, situat în municipiul S, str., adiacent blocului, aferent extinderii spaţiului cu destinaţia de farmacie, deţinut la parterul bl. , iar , pe de altă parte, faptul că, S.C. I F S.R.L., a realizat o extindere a spaţiului cu destinaţia de farmacie amenajat în cadrul apartamentului nr. 2 situat la parterul bl. din str. , pe o suprafaţă totală de teren 28,80 mp. ce aparţine domeniului privat al Municipiului S (suprafaţa de teren de 15,80 mp, concesionat către S.C. I F S.R.L. potrivit contractului de concesiune nr. X/12.10.2006 pe o durată de 49 de ani, şi suprafaţa de teren de 13 mp cu folosinţa iniţială de trotuar bloc pentru care s-a aprobat concesionarea prin H.C.L.nr. X/29.05.2018), conform certificatului de urbanism nr. X/14.03.2018 eliberat în scopul concesionării terenului în suprafaţă de 13,00 mp, situat în municipiul S, strada , adiacent bl…..

Totodată este de reţinut şi faptul că terenul solicitat pentru concesionare face parte din patrimoniul privat al Municipiului S, fiind inventariat prin H.C.L. nr. X/27.03.2018;

În principiu, regimul juridic al bunurilor domeniului privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale este guvernat de norme de drept comun, legislaţia actuală prevăzând posibilitatea existenţei unor norme derogatorii de la dreptul comun, atunci când prin lege se prevede acest lucru.

Exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor domeniului privat administrativ se realizează, în principal, pe baza unor norme derogatorii de la dreptul comun. Astfel, administrarea generală a bunurilor aparţinând domeniului privat administrativ, darea în administrare a acestora, darea în folosinţă, concesionarea si închirierea se realizează după norme derogatorii, în acest sens statuând şi prevederile art. 871 pct. 3 NCC

„ Procedura de concesionare, precum şi încheierea, executarea şi încetarea contractului de concesiune sunt supuse condiţiilor prevăzute de lege".

Concesionarea bunurilor domeniului privat administrativ, ca si concesionarea bunurilor domeniului public al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, reprezintă o modalitate specifică de punere în valoare prin exploatare, a bunurilor aparţinând patrimoniului statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, fie că este vorba de bunuri ale domeniului public, fie ale domeniului privat.

La concesionarea bunurilor aparţinând domeniului privat administrativ, ca modalitate de exploatare a acestor bunuri aflate la dispoziţia statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, se referă şi o serie de alte reglementări.

Astfel, potrivit art.36 alin.(5) lit.b) din Legea nr.215/2001, republicată, în exercitarea atribuţiilor privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului, consiliul local respectiv hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în condiţiile legii.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei privind abrogarea tacita a temeiului de drept folosit in adoptarea H.CL. nr. X/24.08.2016, respectiv art.15 lit.e din Legea nr.50/1991, la data intrării în vigoare a Codului civil, instanţa apreciază că este neîntemeiată.

Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art.230 lit.bb din Legea nr.71/2011, la data intrării în vigoare a Codului civil se abrogă orice dispoziţii contrare, chiar dacă acestea sunt cuprinse în legi speciale. Însă, analizând cele două texte de lege, respectiv art.866 Cod civil, respectiv art.15 lit.e din Legea nr.50/1991, se constată că acestea cuprind reglementări distincte, textul din codul civil făcând referire la bunurile proprietate publică, iar cel din Legea nr.50/1991 priveşte regimul bunurilor proprietate privată, astfel încât nu se poate concluziona, astfel cum susţine reclamanta, că legea specială cuprinde o dispoziţie contrară celei cuprinse în Codul civil, pentru a se considera că a fost abrogată tacit la data intrării în vigoare a Codului civil.

Nici lipsa incidenţei în cauză a dispoziţiilor OUG nr.54/2006 nu este de natură să atragă sancţiunea nulităţii hotărârii atacate, atâta vreme cât adoptarea acesteia s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate anterior.

Pentru toate aceste considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Instituţia Prefectului Judeţul O, în contradictoriu cu pârâţii Consiliului Local al Municipiului S şi SC I F SRL.

Data publicarii pe portal: 15.05.2019

Domenii speta

Spete similare