Punere in intarziere pentru diferenta cuantum

Asupra cauzei de faţă reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Slatina-a dispus următoarea soluţie:

„Admite acţiunea civila având ca obiect stabilire pensie de întreţinere major formulata de reclamanta M T A CNP , domiciliată în S,  cu domiciliul procesual ales la Cabinete Asociate M V R şi C R V, cu sediul în S, str., jud. O împotriva pârâtului M I domiciliat în com. C, jud. O si in consecinţa dispune obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere in favoarea reclamantei in suma de 795,75 lei lunar începând cu data introducerii acţiunii, 26.03.2018  si până la intervenirea unei cauze legale de încetare sau stingere a obligaţiei respectiv până la terminarea studiilor reclamantei  dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.

Poprire la cerere .

Obliga pe pârât sa plătească reclamantei suma de 520 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.”

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pârâtul este tatăl reclamantei, aceasta din urma fiind născută la 25.03.2000, aşadar in prezent majoră.

In prezent  reclamanta  se  afla  in continuarea studiilor, fiind elevă în clasa a XIIa la Colegiul National R G S, conform adresei nr. X/26.03.2018. ( f. 12).

Obligaţia de întreţinere subzista în sarcina ambilor părinţi si fata de  copilul major pana la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de  împlinirea  vârstei de  26  ani, prezumându-se  ca acesta  se afla in nevoie din cauza  incapacităţii de  a  munci  întrucât  urmează  cursurile unei forme de învăţământ.

Potrivit art. 499 Cod civil tatăl si mama sunt obligaţi in solidar sa dea întreţinere copilului lor minor asigurându-i cele necesare traiului (…).

Conform 516 alin 1 Cod civil obligaţia de întreţinere exista intre rudele in linie dreapta.

Potrivit dispoz. art. 527 alin 1 Cod civil poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar potrivit alin 2 la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinere se tine seama de veniturile si bunurile acestuia precum si de posibilităţile de realizare ale acestora; de asemenea, vor fi avute in vedere celelalte obligaţii ale sale.

Potrivit art. 529 alin 2 Cod civil întreţinerea este datorat potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar potrivit alin 2 când întreţinerea este datorata de părinte ea se stabileşte pana la o pătrime din venitul sau lunar net pentru un copil ,o  treime pentru doi copii si o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.

Din interpretarea textelor legale precitate se desprinde neîndoielnic concluzia existentei intenţiei legiuitorului de a conferi drept la întreţinere descendentului, necondiţionat de dovedirea stării de nevoie, insa limitat pana la terminarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.

întreţinere subzista, întrucât aceasta mai frecventează cursurile şcolare, in temeiul articolelor precizate a dispus admiterea  acţiunii civile având ca obiect stabilire pensie de întreţinere şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea reclamantei în sumă de 795,75 lei lunar începând cu data introducerii acţiunii, 26.03.2018  si până la intervenirea unei cauze legale de încetare sau stingere a obligaţiei respectiv până la terminarea studiilor reclamantei  dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani pensie stabilită in raport de veniturile realizate de acesta aşa cum rezultă din adeverinţa nr.X /26.10.2018 eliberată de SC A S.A.

A dispus înfiinţarea popririi potrivit art.781 alin1 din  NCPCIV la cererea creditorului obligaţiei.

Potrivit disp. art. 454 N.C.p.civ.: „Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere."

Potrivit disp. art. 1523 alin. 2 lit. a N.C.civ. : „De asemenea, debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum şi atunci când:

a. Obligaţia nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp, pe care debitorul l-a. lăsat să treacă sau când nu a executat-o imediat, deşi exista urgenţă."

Aşa cum s-a arătat în doctrină şi a fost statuat în practica judiciara, materia obligaţiei de întreţinere, debitorul este de drept în întârziere în conformitate cu dispoziţiile legale mai sus citate.

Aşa fiind în speţa de faţă pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată  in raport de dispozitiile legale mai sus aratate in suma de 520 lei fata de reclamanta.

Împotriva sentinţei a declarat apel apelantul-pârât M I, solicitând în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 2 din codul de procedură civilă, admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul stabilirii în sarcina apelantului-pârât a obligaţiei de a achita jumătate din cota procentuală de 33% din venitul său lunar net în favoarea intimatei-reclamante, până la terminarea studiilor acesteia dar nu mai târziu de vârsta de 26 ani; respingerea obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată către reclamantă, stabilită de instanţa de fond în sarcina pârâtului; obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată aferente soluţionării cauzei, în apel, conform art. 453 din codul de procedură civilă, pentru următoarele motive:

În esenţă, apelantul-pârât M I a arătat că prin cererea adresată Judecătoriei S şi înregistrată sub nr.X/311/2018, reclamanta M T A l-a chemat în judecată pe pârâtul M I şi a solicitat instanţei să oblige pârâtul la plata pensiei de întreţinere în favoarea sa, până la finalizarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.

Şi-a motivat reclamanta cererea susţinând că prin sentinţa de divorţ nr.X/2.06.2015, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.X/311/2014, instanţa a dispus majorarea pensiei de întreţinere stabilită în favoarea reclamantei, de la suma de 392,22 lei la suma reprezentând jumătate din cuantumul procentual de 33% din venitul net lunar al pârâtului, începând cu data introducerii cererii şi până la majoratul reclamantei;

A precizat reclamanta că în prezent este majoră, astfel că obligaţia de întreţinere stabilită în sarcina pârâtului a încetat, însă ea, deşi majoră, se află în nevoie, fiind elevă; a mai solicitat reclamanta ca pensia să fie stabilită sub formă de cotă procentuală, pentru a nu fi nevoită să introducă o nouă acţiune când veniturile salariate ale pârâtului s-ar majora.

Prin sentinţa civilă nr. X/2 iunie 2015, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2014, instanţa a admis cererea reclamantei P T D, reprezentant legal al minorei M T A, în contradictoriu cu pârâtul M I şi a dispus majorarea pensiei de întreţinere în sarcina pârâtului M I şi în favoarea minorei M T A, de la suma de 392,22 lei, Ia suma reprezentând jumătate din cuantumul procentual de 33% din venitul net lunar al pârâtului; a hotărât instanţa că nu se reţin veniturile reprezentate de primele obţinute de pârât, întrucât acestea nu au caracter permanent, iar cuantumul de din procentul de 33% din venitul net lunar al pârâtului se va calcula, în continuare, raportat la acest venit, fără primele obţinute şi pe viitor de parat. Sentinţa a rămas definitivă, prin decizia nr. X/16 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Olt, prin care s-a respins apelul declarat de apelanta reclamantă P T D.

In prezenta cauză, cu toate că reclamanta a solicitat expres în conţinutul cererii de chemare în judecată ca pensia să fie stabilită sub formă de cotă procentuală, pentru a nu fi nevoită să introducă o nouă acţiune când veniturile salariale ale pârâtului s-ar majora, instanţa de fond a stabilit o sumă fixă de 795,75 lei lunar, reprezentând plata pensiei de întreţinere în favoarea reclamantei, sumă calculată greşit, care nu reprezintă procentul legal de jumătate dintr-o treime, raportat la veniturile pârâtului depuse la dosar: astfel, din adeverinţa nr. X/26.10.2018, eliberată de SC A SA S, rezultă că salariul net mediu lunar realizat de pârât este de 4.273 lei; 1/3 din acest salariu înseamnă 4.273 lei : 3 = 1.424 lei; XA din 1.424 lei înseamnă 1.424 lei : 2 = 712 lei; dacă instanţa de fond a hotărât ca pensia de întreţinere în favoarea reclamantei să fie o sumă fixă, contrar la ceea ce a solicitat aceasta, suma ar trebuie să fie de 712 lei, şi nu 795,75 lei lunar.

Pe de altă parte, aşa cum rezultă din adeverinţa de salariu a pârâtului, acesta a beneficiat de primă doar în lunile mai, iulie şi august; cuantumul pensiei de întreţinere în sumă de 795,75 lei, cu toate că are un calcul greşit, a fost stabilit din salariul net mediu lunar, care cuprinde şi primele; în lunile din an în care pârâtul nu va primi aceste venituri care nu au caracter permanent, aşa cum a încasat în luna septembrie 2018, respectiv suma de 3.183 lei, el va fi obligat să achite în favoarea celor două fiice ale sale, majore, aflate în continuarea studiilor, un procent mai mare decât cel stabilit de lege pentru doi copii, adică mai mult de 1/3; raportat la exemplul dat mai sus, respectiv luna septembrie 2018, cu un venit de 3.183 lei, rezultă următorul calcul:

•pentru fiica cea mare, M M M, pârâtul achită jumătate din

cuantumul procentual de 33% din venitul net lunar, conform sentinţei civile nr. X/10 aprilie 2015, adică 3.183 :3 = 1.061 : 2 = 530,5 lei;

•pentru reclamantă, pârâtul va trebui să achite suma fixă stabilită de instanţă, de 795,75 lei;

•530,5 + 795,75 = 1.326,25, sumă ce depăşeşte 1/3 din venitul net lunar al pârâtului (1.061 lei), fiind încălcate dispoziţiile art. 529 alin. (2) C.civ;

Nu în ultimul rând, în lunile în care pârâtul primeşte primă de la locul de muncă, sumele primite ca pensie de cele două fiice ale pârâtului vor fi diferite, fiica cea mare primind l/2 din procentul de 33% iar reclamanta primind suma fixă stabilită de instanţă de 795,75 lei, ceea ce nu este corect, legea stabilind pentru fiecare copil aceleaşi drepturi.

În concluzie, în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 2 din codul de procedură civilă, apelantul-pârât M I a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul stabilirii în sarcina apelantului-pârât a obligaţiei de a achita jumătate din cota procentuală de 33% din venitul său lunar net în favoarea intimatei reclamante, până la terminarea studiilor acesteia dar nu mai târziu de vârsta de 26 ani, fără reţinerea veniturilor reprezentate de primele obţinute de pârât, întrucât acestea nu au caracter permanent, aşa cum s-a pronunţat instanţa şi prin hotărârea menţionată mai sus, respectiv sentinţa civilă nr. X/2 iunie 2015, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2014.

Referitor la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanţa a motivat că potrivit dispoziţiilor art. 1523 alin. 2 lit. a C.civ., debitorul este de drept în întârziere, obligându-l pe pârât la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, chiar dacă acesta a recunoscut pretenţiile reclamantei la primul termen de judecată, această apreciere a instanţei fiind neîntemeiată. Potrivit art. 454 C.civ: „Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere".

Apelantul pârât nu a fost pus în întârziere de reclamantă şi nu se află de drept în întârziere, întrucât înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, pârâtul i-a achitat reclamantei jumătate din procentul de 33% din veniturile sale nete lunare, stabilit de instanţă prin sentinţa mai sus menţionată, acest procent fiind constant, indiferent la ce sumă se raportează; şi în timpul soluţionării litigiului, după împlinirea de către reclamantă a vârstei de 18 ani, aceasta nu a fost prejudiciată nicio lună, prin neplata pensiei de întreţinere, fiindu-i achitată aceeaşi sumă de jumătate din procentul de 33% din veniturile nete lunare ale pârâtului, astfel că pârâtul nu se află în situaţia prevăzută de art. 1523 alin. 2 lit. a C.civ.. pentru a se considera că este de drept în întârziere.

Reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată cu rea-credinţă aceasta având deja o hotărâre prin care se stabilise obligarea pârâtului la plata sumei de jumătate din procentul de 33% din veniturile sale nete lunare; pensia de întreţinere stabilită fiicelor pârâtului îi este oprită acestuia lunar pe statul de plată, din anul 2012 şi până în prezent şi nu a existat niciodată vreo lună în care pârâtul să nu achite această obligaţie; reclamanta, devenită majoră în luna martie 2018, în timpul anului şcolar, nici nu s-ar fi pus problema ca tatăl său să solicite la locul său de muncă, sistarea pensiei de întreţinere, cunoscând dispoziţiile legale de la fiica cea mare, căreia îi achită şi acum pensie de întreţinere pentru că nu a împlinit 26 de ani, cu toate că a terminat superioare, acum fiind înscrisă la maşter; de asemenea, din cuprinsul hotărârilor ataşate, se vede că pârâtul tot timpul a fost de acord cu cererile fostei sale soţii sau ale fiicelor sale, privind pensia de întreţinere.

Având în vedere cele mai sus precizate, apelantul-pârât M I a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul stabilirii în sarcina apelantului pârât a obligaţiei de a achita jumătate din cota procentuală de 33% din venitul său lunar net în favoarea intimatei reclamante, până la terminarea studiilor acesteia dar nu mai târziu de vârsta de 26 ani; respingerea obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată către reclamantă, stabilită de instanţa de fond în sarcina pârâtului; obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată aferente soluţionării cauzei, în apel, conform art. 453 din codul de procedură civilă.

Apelantul-pârât M I a ataşat la dosarul cauzei sentinţa civilă nr. X/10 aprilie 2015, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2014, prin care s-a stabilit pensie de întreţinere în favoarea sorei reclamantei, numita M M M, la suma reprezentând jumătate din cuantumul procentual de 33% din venitul net lunar al pârâtului; sentinţa civilă nr. X/2 iunie 2015, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2014, prin care s-a stabilit pensie de întreţinere în favoarea reclamantei, suma reprezentând jumătate din cuantumul procentual de 33% din venitul net lunar al pârâtului; taxa de timbru judiciar; împuternicire avocaţială (filele nr. 10-20).

 La data de 19.02.2019, intimata-reclamantă M T A a formulat în cauză întâmpinare la cererea de apel arătând, în esenţă, următoarele:

Apelantul a declarat apel în condiţiile în care prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond s-a declarat de acord cu acţiunea subsemnatei privind plata pensiei de întreţinere, iar în cuvântul acordat de către instanţă în dezbateri pe fondul cauzei, a solicitat admiterea cererii aşa cum se precizează în mod expres în preambulul sentinţei apelate.

In esenţă şi în motivarea apelului, se susţine că în mod greşit instanţa de fond a stabilit o sumă fixă în condiţiile în care prin cererea introductivă a solicitat stabilirea pensiei sub formă de cotă procentuală.

Nu poate fi vorba de o greşeală câtă vreme, în timpul procesului, şi-a schimbat opţiunea solicitând prin apărător stabilirea pensiei în sumă fixă, ceea ce instanţa a şi făcut.

În legătură cu calculul prezentat de apărarea apelantului din care rezultă că pensia în sumă fixă stabilită ar trebui să fie de 712 lei şi nu de 795,75 lei lunar, o atare situaţie nu-1 prejudiciază în niciun fel pe apelant câtă vreme pensiile însumate, indiferent de modul cum sunt exprimate, procentual sau sumă fixă nu depăşesc 33% din venitul net al apelantului.

 Se mai susţine că la calcul pensiei nu trebuie reţinute veniturile reprezentate de primele obţinute de apelant întrucât acestea nu ar avea caracter permanent.

O asemenea aserţiune nu poate fi primită pentru că ar fi în contradicţie cu decizia nr. 67 din 28.01.2016 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. X/311/2014, în dispozitivul căreia s-a statuat în mod expres : ,,la calculul venitului net, necesar pentru stabilirea pensiei de întreţinere se vor avea în vedere şi primele primite de acesta, acordate cu ocazia unor sărbători religioase sau zile festive."

În ceea ce priveşte, motivul de apel privind exonerarea apelantului de plata cheltuielilor de judecată la fond nici acesta nu poate fi primit pentru considerentele pe care le-a exprimat la instanţa de fond potrivit cu care :„Potrivit disp. art. 454 N.C.p.civ.: ,Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere "

Potrivit disp. art. 1523 alin. 2 Ut. a N.C.civ. : „De asemenea, debitorul se află de drept în întârziere în cazurile anume prevăzute de lege, precum şi atunci când: a. Obligaţia nu putea fi executată în mod util decât într-un anumit timp, pe care debitorul l-a lăsat să treacă sau când nu a executat-o imediat, deşi exista urgenţă. "

Aşa cum s-a arătat în doctrină şi a fost statuat în practica judiciară, în materia obligaţiei de întreţinere, debitorul este de drept în întârziere în conformitate cu dispoziţiile legale mai sus citate.

Aşa fiind, în speţa de faţă, pârâtul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Faţă de cele arătate, intimata-reclamantă M T A a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în apel.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 471 alin. 5 şi art. 453 din codul de procedură civilă.

Analizând apelul, în limitele efectului devolutiv conform art. 477 şi art. 478 din codul de procedură civilă, prin prisma motivelor invocate, raportat la probatoriul administrat şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

În fapt, prin sentinţa civilă nr. 11032/17.12.2012 pronunţată de Judecătoria Slatina apelantul-pârât M I a fost obligat la plata pensiei de întreţinere în favoarea fiicei sale în cuantum de 392,22 lei, iar prin sentinţa civilă nr. X/02.06.2015 pronunţată de aceeaşi instanţă a fost majorată pensia de întreţinere de la cuantumul de 392,22 lei la jumătate din cuantumul procentual de 33% din venitul net lunar al tatălui până la majoratul copilului, fără a fi avute în vedere primele obţinute de debitorul obligaţiei.

Intimata-reclamantă M T A este fiica apelantului-pârât M I, iar prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere, stabilită în cotă procentuală, în favoarea sa având în vedere că se află în continuarea studiilor.

În drept, codul civil reglementează obligaţia de întreţinere a părinţilor faţă de copii, arătând că tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională (art. 499 alin. 1 din noul Cod civil).

Părinţii au responsabilitatea de a asigura cele mai bune condiţii de viaţă necesare creşterii şi dezvoltării propriilor copii, fiecare copil având dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.

Aceştia sunt obligaţi să îl întreţină şi pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani (art. 499 alin. 3 din noul cod civil).

Ceea ce legea prezumă în această situaţie este starea de nevoie, iar nu capacitatea sau incapacitatea de muncă a copilului, dat fiind că, în majoritatea cazurilor, copiii se află în nevoie tocmai pentru că se găsesc în situaţia specială de a urma şcoala şi de a se pregăti pentru o meserie sau profesie.

Poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale (art. 527 din Codul civil).

Pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere (art. 530 din noul Cod civil). Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii (art. 529 alin. 2 din noul Cod civil), iar dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei (art. 531 alin. 1 din Codul civil).

Tribunalul constată că primul motiv de apel referitor la stabilirea pensiei de întreţinere într-o sumă fixă precum şi la cuantumul acestei pensii este întemeiat pentru motivele care succed.

Deşi, prin întâmpinarea la cererea de apel intimata-reclamantă M T A a susţinut că pe parcursul procesului, prin apărătorul său, şi-a modificat opţiunea solicitând stabilirea pensiei în sumă fixă, din analiza încheierii din data de 25.09.2018 şi a sentinţei civile nr. X/06.11.2018 se constată că nu a existat o astfel de precizare a cererii de chemare în judecată prin care solicitase stabilirea pensiei de întreţinere în cotă procentuală, în cadrul concluziilor pe fond apărătorul acesteia solicitând ,,admiterea cererii aşa cum a fost formulată”.

Se observă astfel că prima instanţă, cu încălcarea principiului disponibilităţii, a stabilit pensia de întreţinere într-un cuantum fix, deşi ambele părţi solicitaseră stabilirea acesteia în cuantum procentual.

De asemenea, se reţine că şi cuantumul pensiei de întreţinere stabilit de prima instanţă de 795,75 lei nu corespunde cuantumului maxim impus de dispoziţiile art. 530 din codul civil. Astfel, din probele administrate în cauză se constată că în prezent apelantul-pârât M I este încadrat în muncă la S.C. ,,A”S.A. de unde a obţinut în perioada aprilie-septembrie 2018 venituri lunare nete cuprinse între 2.994 lei şi 5.655 lei, având o medie a veniturilor lunare în această perioadă de aproximativ 4.273 lei. Aplicând cota de 1/6, corespunzătoare nivelului maxim al pensiei de întreţinere ce poate fi stabilit în favoarea reclamantei în condiţiile în care pârâtul trebuie să plătească pensie de întreţinere pentru doi copii, respectiv jumătate dintr-o treime, la venitul mediu net se obţine un cuantum maxim de 712,16 lei (4273*1/6=712,16 lei), cuantum inferior celui stabilit de prima instanţă.

Tribunalul constată în schimb că sunt neîntemeiate aspectele apelantului-pârât privind nereţinerea în cuantumul veniturilor sale nete în raport de care se stabileşte pensia lunară de întreţinere a primelor pe care le obţine pentru următoarele motive.

Dreptului copilului de a beneficia de un nivel de trai care să îi permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală şi socială îi corespunde obligaţia corelativă a părinţilor de a asigura cele mai bune condiţii de viaţă necesare creşterii şi dezvoltării copilului, precum şi condiţii necesare pentru creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională.

În acest scop legiuitorul a stabilit, prin prevederile art. 529 şi art. 530 din codul civil,  foarte clar că pensia de întreţinere se stabileşte prin raportare la venitul net lunar al părintelui căruia îi incumbă obligaţia de plată.

Codul civil nu defineşte noţiunile de venit şi de venit lunar net, regăsite în art. 529 şi 530.

În ceea ce priveşte noţiunea de venit este de observat că reglementarea din codul civil referitoare la baza de calcul a pensiei de întreţinere datorate de către părinte copilului nu mai face referire doar la câştigul din muncă cu caracter permanent al debitorului (fostul art. 94 alin. 3 din codul familiei), ci are în vedere, generic, toate veniturile acestuia, indiferent de sursă, respectiv din muncă ori din alte surse (de exemplu, chirii, redevenţe, dividende, depozite bancare, fructe civile şi industriale ale bunurilor proprii etc.).

În conformitate cu art. 37 din legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative în limbajul normativ aceleaşi noţiuni se exprimă numai prin aceiaşi termeni, iar dacă o noţiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, şi devine obligatoriu pentru actele normative din aceeaşi materie.

Prin folosirea noţiunii de venit în art. 529 şi 530 din Codul civil s-a intenţionat corelarea cu terminologia consacrată în legislaţia existentă, în sensul însuşirii semnificaţiei acordate prin acte normative în vigoare, iar această intenţie este confirmată de contextul în care noţiunea este folosită.

În venitul net al unei persoane fizice intră veniturile nete ale acelei persoane obţinute din orice sursă, inclusiv veniturile din salarii sau cele asimilate salariilor.

Noţiunea de venit net este specifică normelor fiscale. Codul fiscal cuprinde definiţii pentru fiecare categorie de venituri realizate dintr-o activitate desfăşurată de o persoană (în sensul art. 7 alin. 1 din legea nr. X/2015 privind codul fiscal), inclusiv orice activitate desfăşurată în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege.

Trimiterea la normele fiscale este utilă în cadrul de faţă şi prin prisma finalităţii identificării veniturilor realizate de debitorul întreţinerii, în condiţiile în care obligaţia de întreţinere se calculează în raport cu venitul lunar net al debitorului.

Or, noţiunea de venit lunar brut reprezintă baza de calcul a impozitului pe venit şi este definită de acelaşi cod fiscal pentru diferite categorii de venituri, inclusiv pentru venituri din salarii şi venituri asimilate acestora.

Ca atare, în virtutea unităţii terminologice ce trebuie asigurată în diferitele acte normative care conţin o anumită noţiune, în acelaşi context, semnificaţia noţiunilor din codul fiscal de venituri din salarii, venituri asimilate salariilor şi venit lunar net din salariu nu poate fi ignorată în interpretarea şi aplicarea textelor din codul civil în ipoteza dată, în absenţa unui alt înţeles stabilit de către legiuitor.

În acest context, fiind vorba despre venituri din salarii sau asimilate acestora, sunt incidente prevederile art. 76 din codul fiscal conform cărora sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică rezidentă în România ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă (conform art. 76 alin. 1 din legea nr. X/2015 privind codul fiscal), aceste reguli de impunere proprii veniturilor din salarii aplicându-se unor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor, cum ar fi sume reprezentând participarea salariaţilor la profit, potrivit legii, sau orice alte sume sau avantaje în bani ori în natură (conform art. 76 alin. 2 lit. e şi s din legea nr. X/2015 privind codul fiscal).

Veniturile brute din salarii sau considerate asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relaţii contractuale de muncă, indiferent de perioada la care se referă şi care sunt realizate din: sumele primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum şi pe baza actului de numire, printre care: salariile de bază, sporurile şi adaosurile de orice fel, recompensele şi premiile de orice fel, valoarea nominală a tichetelor de masă, tichetelor de creşă, voucherelor de vacanţă, acordate potrivit legii, orice alte câştiguri în bani şi în natură primite de la angajatori de angajaţi ca plată a muncii lor (conform pct. 12 din Titlul IV - Impozitul pe venit, Cap. III Venituri din salarii şi asimilate salariilor, Secţiunea 1 Definirea veniturilor din salarii şi asimilate salariilor din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. X/2015 privind Codul fiscal, adoptate prin H.G. 1/2016).

Aşadar, în venitul brut al persoanei fizice, în raport de care se stabileşte venitul net la care se raportează pensia de întreţinere, intră atât salariul de bază pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă şi a contractului colectiv de muncă cât şi toate sporurile şi adaosurile de orice fel, recompensele şi premiile de orice fel, valoarea nominală a tichetelor de masă, tichetelor de creşă, voucherelor de vacanţă, acordate potrivit legii, orice alte câştiguri în bani şi în natură primite de la angajatori de angajaţi ca plată a muncii lor, astfel că sunt neîntemeiate susţinerile apelantului-pârât M I referitoare la stabilirea pensiei de întreţinere în raport de venitul său net în care însă să nu fie incluse primele obţinute.

Acţiunea prin care copilul major aflat în continuarea studiilor solicită pensie de întreţinere de la părintele său are la bază obligaţia specială de educare şi instruire pe care părinţii o au faţă de copiii lor, astfel că pentru asigurarea unor condiţii corespunzătoare de educare, învăţătură şi pregătire profesională se impune stabilirea unei pensii de întreţinere în favoarea copilului.

În raport de cele ce precedă tribunalul apreciază că se impune stabilirea pensiei de întreţinere sub forma unei cote procentuale care să o determine întrucât spre deosebire de fixarea unei pensii de întreţinere în cuantum fix, prin stabilirea pensiei de întreţinere într-o cotă de 1/6 (jumătate din 1/3), având în vedere că apelantul-pârât plăteşte pensie de întreţinere pentru doi copii, care se va aplica la veniturile nete lunare ale pârâtului, în care sunt incluse şi primele obţinute de acesta, se preîntâmpină cheltuielile suplimentare ulterioare ale părţilor cu cererile de majorare sau de reducere a cuantumului pensiei de întreţinere în situaţiile în care veniturile debitorului obligaţiei de întreţinere variază de la o lună la alta, aşa cum este situaţia în cauza pendinte, astfel că prin acest mod de stabilire a pensiei de întreţinere cuantumul la care va fi obligat debitorul M I şi la care este îndreptăţită creditoarea M T A va fi întotdeauna direct proporţional cu nivelul veniturilor lunare nete ale debitorului obligaţiei, asigurându-se, totodată, şi acelaşi cuantum al pensiei pentru cei doi copii ai apelantului.

În privinţa motivului de apel privind cheltuielile de judecată tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele aspecte.

Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată (art. 453 alin. 1 din codul de procedură civilă), iar partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei (art. 452 din codul de procedură civilă).

Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului (art. 451 alin. 1 din codul de procedură civilă).

Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere (art. 454 din codul de procedură civilă).

În cauza pendinte, deşi apelantul-pârât M I a arătat prin întâmpinare că este de acord cu acţiunea formulată de intimata-reclamantă M T A şi cu stabilirea pensiei de întreţinere în favoarea acesteia, solicitând exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată, iar prin cererea de apel a arătat că el a continuat să plătească pensia de întreţinere pentru fiica sa chiar şi după ce aceasta a împlinit vârsta de 18 ani, tribunalul reţine că în materia obligaţiei de întreţinere în favoarea copiilor, faţă de caracterul alimentar al acesteia, debitorul este de drept în întârziere, astfel încât datorează cheltuieli de judecată, chiar dacă recunoaşte datoria la primul termen de judecată, procesul fiind declanşat ca urmare a nerespectării unei obligaţii legale (dreptul la întreţinere al minorului prevăzut de dispoziţiile art. 525 din codul civil) în virtutea raporturilor fireşti de familie, iar apelantul, deşi a continuat să plătească pensia de întreţinere şi după majoratul fiicei sale, acesta a achitat un cuantum în care nu au fost incluse şi primele obţinute (aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. X/02.06.2015 în baza căreia a plătit pensia de întreţinere), astfel că el este de drept în întârziere pentru diferenţa dintre cuantumul pensiei efectiv achitate reclamantei stabilit prin neluarea în considerare a primelor şi cuantumul pensiei ce trebuia achitat prin includerea în venitul lunar şi a primelor obţinute de acesta (de ex. în lunile mai 2018, iulie 2018, august 2018 conform adeverinţei emise de angajatorul său – fila nr. 39 din dosarul primei instanţe), respectarea obligaţiei de a asigura întreţinere copilului implicând inclusiv achitarea pensiei de întreţinere în cuantumul legal.

În raport de cele ce precedă tribunalul va admite apelul formulat de apelantul-pârât M I în contradictoriu cu intimata-reclamantă M T A împotriva sentinţei civile nr. X/06.11.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina şi va dispune schimbarea în parte sentinţei civile nr. X/06.11.2018 în sensul că se va stabili pensie de întreţinere în favoarea reclamantei M T A în cuantumul lunar de 1/6 din veniturile lunare nete ale apelantului şi va fi obligat apelantul-pârât M I să achite reclamantei M T A pensie de întreţinere în cuantum lunar de 1/6 din veniturile sale lunare nete, în care se vor include şi primele obţinute de acesta, ce va fi plătită lunar până în ultima zi a fiecărei luni, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecata (26.03.2018) şi până la data finalizării studiilor de către reclamantă, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.

Având în vedere că intimata-reclamantă M T A este în culpă procesuală în privinţa apelului care urmează a fi admis, iar apelantul-pârât M I este în culpă procesuală în privinţa cererii de chemare în judecată, fiind de drept în întârziere, tribunalul va dispune compensarea cheltuielilor de judecată, fiecare parte urmând a suporta propriile cheltuieli cu prezenta cauză.

Data publicarii pe portal: 10.05.2019

Domenii speta

Spete similare