Exercitare autoritate părintească, domiciliu minor, pensie întreținere, program legaturi personale, modificare nume

Sentinţă civilă 3571 din 14.11.2018


Prin cererea  înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 10.08.2017 sub nr. 6190/204/2017  reclamantul TS a solicitat în contradictoriu cu numita OOM, în temeiul disp. art. 505 NCC a solicitat să se stabilească ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra OSJ, născut la data de 2.12.2014, sa se faca in comun de ambii părinţi, iar locuinţa minorului sa se stabilească la domiciliul paratei ; sa se retina plata pensiei de intretinere de către tată pentru minor, in limita procentuala de 25% din venitul net al acestuia, in baza art.529 alin 2 NC ; sa se stabilească in favoarea reclamantului, in baza art.401 alin.2 NCC, un program de vizitare al minorului cu luarea acestuia la locuinţa tatălui din Campina lunar, in una din următoarele variante, conform deciziei instanţei , respectiv  in intervalul 1-15 al fiecărei luni sau  in intervalele 1-8 si 22-29 din fiecare luna ,cu obligarea paratei la suportarea cheltuielilor de judecata .

În motivarea cererii a arătat că din relaţia de concubinaj cu parata s-a născut la data de 2.12.2014 minorul OSJ.

Reclamantul susţine că desi la început relaţia părţilor a decurs normal, treptat aceasta s-a deteriorat in general pe fondul deplasărilor pe care reclamantul trebuia sa le facă prin prisma muncii sale , iar datorita discuţiilor existente intre părţi, parata nu a fost de acord ca reclamantul sa fie trecut in certificatul de naştere al minorului si pe cale de consecinţa minorul a fost înregistrat cu numele de familie al mamei ,deşi convieţuiau împreuna (atât in România cât si in Spania - Barcelona).

Pentru a elimina orice dubiu cu privire la paternitatea minorului reclamantul susţine că in 2016 a efectuat  la Institutul Mina Minovici un test de paternitate (ataşat in copie la prezenta acţiune).

In acest context reclamantul susţine că  a demarat formalităţile administrative pentru a obţine un nou certificat de naştere pentru minor, in care acesta sa apară ca fiind tatăl minorului.

După eliberarea acestui certificat parata nu i-a mai permis sa ia legătura cu minorul şi nici să-l vadă prin nici un mijloc.

Reclamantul susţine că a ajutat-o financiar pe pârâtă pentru creşterea copilului  şi intenţionează să se mute  în România  pentru a putea  fi mai aproape de copil.

Referitor la cererea acestuia de stabilire a unui program de vizitare a minorului, apreciază ca aceasta solicitare este legala si întemeiata prin prisma dispoziţiilor art. 401 NCC, ce prevede ca părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.

De asemenea susţine că , si copilul care nu locuieşte cu unul dintre părinţi are dreptul de a avea legături personale cu acesta conform art. 262 alin. 2 NCC , acest drept fiind  menţionat si de Legea 272/2004 privind protecţia si promovarea drepturilor copilului care, prin art. 14, prevede ca minorul are dreptul de a menţine relaţiile persoanele si contacte directe cu părinţii, iar art. 15 din aceeaşi lege prevede modalităţile prin care se pot realiza aceste relaţii personale, respectiv: întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioada determinata de către părinte etc.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, creata in aplicarea art. 8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale, „din momentul si datorita însăşi împrejurării naşterii copilului, intre părinţi si copil exista o legătura constitutiva de viata de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât in circumstanţe excepţionale" - Cauza Berrehab contra Olandei - legătura personala care reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar masurile care împiedica aceste relaţii reprezintă o ingerinţa in dreptul la viata familiala" - Cauza Johansen contra Norvegiei-.

Curtea europeana a decis ca in executarea unor masuri care ţin de legătura părinţilor cu copiii trebuie sa se tina seama de interesele superioare ale copilului si, in ipoteza in care contactele cu părinţii ar risca sa ameninţe aceste interese sau sa aducă atingere drepturilor sale, autorităţile naţionale au îndatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru intre toate interesele părtilor (cauza Ignaccolo-Zenide contra României).

De asemenea Curtea a denunţat comportamentul ilicit al părintelui la care copilul locuieşte, care se opune la legătura dintre celalalt părinte si minor si a apreciat ca statul are obligaţia de a lua masurile adecvate si suficiente pentru a fi respectate dispoziţiile art. 8 (cauza Maire contra Portugaliei).

Pornind de la aceste reguli transformate in norme de drept, prin efectul art. 20 din Constituţie, reclamantul apreciază ca este in interesul minorului sa ia legătura cu tatăl sau in afara domiciliului familiei mamei. Chiar daca minorul se aflat in grija mamei, nu s-a stins dreptul tatălui si, in aceeaşi măsura al minorului, de a avea o relaţie fireasca, afectiva, in afara domiciliului familiei paratei, relaţie care nu poate evolua in mod corespunzător daca aceste legături personale dintre tata si minor ar avea loc in domiciliul mamei, aceasta relaţie fiind doar una formala.

În drept şi-a întemeiat  acţiunea pe dispoziţiile art.505, art.529 alin.2, art.401 alin.2 NCC si art.194 si urm. Cod procedura civila.

În dovedirea  cererii a solicitat probele înscrisuri , testimonială cu  doi martori , interogatoriul  pârâtei şi anchetă socială.

A anexat cererii  copia certificatului de naştere al minorei , copia paşaportului său , copia raportului de expertiză medico-legală – examen ADN - . ( f.8-14 ).

La data de 05.09.2017  reclamantul a comunicat prin serviciul „ registratură” la instanţei  copia contractului de închiriere  nr.01/15.08.2017 pentru imobilul  unde solicită efectuarea anchetei sociale ( f. 25-26).

La data de 26.09.2017  pârâta OOM, , mama minorului OSJ, ,în contradictoriu cu reclamantul cetăţean în temeiul disp.art.205 cod pr.civilă , 209 cod pr.civilă şi a art.43 lit. b din  Legea nr. 272/2004  a formulat şi depus întâmpinare prin care a arătat că relaţia părţilor s-a deteriorat din cauza comportamentului şi anturajului  reclamantului şi a influenţei negative  pe care acestea  le pot avea asupra minorului. (  f.28 -37 ).

Pârâta  arată că fretele reclamantului a apărut  şi în presă când în anul 1998 la vârsta de 19 ani alături de câţiva israelieni şi doi adolescenţi din California într-unul dintre primele cazuri de hacking de profil înalt care au apărut în ştirile internaţionale. Adolescenţii au fost acuzaţi de spargerea reţelei de calculatoare a Pentagonului. În 2008 conform ynetnews.com3, poliţia din Canada a arestat patru suspecţi în legătură cu un caz de fraudă majoră, inclusiv pe ET, în vârstă de 29 de ani care  a fost arestat  şi în noiembrie 2013 pentru o presupusă spălare de bani , împreună cu el a fost reţinut şi reclamantul.

Instanţa judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunţe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la modalităţile în care se exercită drepturile şi se îndeplinesc obligaţiile părinteşti.

Pârâta arată că relaţia  părţilor a fost cu suişuri şi coborâşuri, întrucât reclamantul consumând droguri era fie într-o stare de irascibilitate, ori într-o stare vegetativă.

De asemenea arată deşi reclamantul avea un comportament instabil  i-a permis să petreacă timp cu minorul , însă prezenţa  sporadică, dezinteresul afişat referitor la tot ce înseamnă creşterea şi educarea unui copil, au determinat-o pe pârâtă să acţioneze spre binele minorului.

În ce priveşte nerecunoaşterea Minorului de către reclamant şi înregistrarea acestuia la starea civilă fără numele tatălui este cauzată în totalitate de refuzul reclamantului de a-1 recunoaşte pe minor , iar stabilirea paternităţii printr-un test efectuat la Institutul de Medicină Legală Mina Minovici din Bucureşti a fost realizată la cererea pârâtei.

Pârâta de asemenea susţine că atunci când  a organizat petrecerea de botez pentru minor, reclamantul a venit ca simplu invitat, necontribuind în nici un fel la cheltuielile necesare unui astfel de eveniment. Ba mai mult, reclamantul a văzut acest eveniment nu ca pe o petrecere în familie, sacră, memorabilă, ci ca pe o altă ocazie de a se îmbăta şi droga.

În privinţa solicitării reclamantului ca exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului să se facă în comun  pârâta arată că nu este de acord , solicitând exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti de către aceasta.

Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte îşi găseşte aplicabilitatea şi în condiţiile legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului {pe mai departe, Legea 272/2004) care invocă interesul superior al copilului şi face referire la „motivele întemeiate" pentru care se poate dispune o astfel de modalitate de exercitare a autorităţii părinteşti.

Dependenţa de droguri a reclamantului este considerată unul dintre motivele temeinice, prevăzute atât de Legea 272/200410, cât şi de practica de specialitate, ce reţine, ca motive întemeiate, consumului excesiv de substanţe etnobotanice, părintele nefiind în măsură să ia decizii cu privire la copilul său minor. De asemenea, art. 9312 din Legea 272/2004 poate fi interpretat nu numai în sensul dreptului copilului de a fi protejat pentru a nu folosi el însuşi substanţe stupefiante sau psihotrope, dar şi în sensul de nu creşte într-un mediu în care se consumă astfel de substanţe, mai ales de către o figură paternă, ce ar trebui să-i ofere minorului un mediu de siguranţă.

Art. 36 alin. (7): "Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti."

În privinţa solicitării reclamantului de a se stabili un program de vizitare a minorului cu luarea acestuia de la domiciliul pârâtei , aceasta arată că nu este de acord cu această solicitare raportat la vârsta minorului.

În dovedirea susţinerilor sale a solicitat încuviinţarea  probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale cu trei martori.

A anexat întâmpinării articolele din ziar ( f. 38-46).

Pentru primul termen de judecată fixat după procedura prealabilă a fost înaintat la dosar referatul de anchetă psihosocială ( f. 56-57 )  efectuat la domiciliul părţilor  din concluziile căruia reiese că pârâta locuieşte împreună cu minorul şi părinţii acesteia care o ajută la creşterea minorului într-un imobil  format din 2 corpuri , având în total 6 camere  , 2 băi , 2 bucătării , iar reclamantul  are închiriată  pe o perioadă de 1 an o locuinţă  în mun. Câmpina compusă din  5 camere , 2 băi , o bucătărie . Din discuţiile purtate cu reclamantul  în prezenţa apărătorului său a reieşit faptul că după despărţirea în fapt  părţilor acesta a fost lăsat să aibă legături cu minorul până în luna mai a anului  2017 , perioadă în care a contribuit la creşterea şi educarea minorului. Reclamantul  este salariat la o firmă din Israel şi când vine în România este ‚însoţită de mama sa care este pensionară pentru a fi ajutat  la creşterea şi educarea minorului.

Tot pentru primul termen reclamantul  în temeiul disp. art. 204 cod pr. civilă a comunicat  prin fax şi prin poştă cerere modificatoare prin care îşi schimbă şi domiciliul procesual ales şi solicită ca exercitarea autorităţii părinteşti să se facă în comun  , locuinţa minorului să fie stabilită la mamă . În ce priveşte  stabilirea  unui program de vizitare solicită să i se permită  să ia minorul  la domiciliul său în week-end o dată  la 2 săptămâni  de vineri ora 17 până duminica ora 18  , să petreacă  cu minorul în timpul săptămânii  , în fiecare marţi şi joi  de la ora 17 la ora 20  , să i se permită să-l ia la domiciliul său jumătate din vacanţa de vară , în anii impari în prima jumătate şi în anii pari  a doua jumătate a vacanţei  , o săptămână în vacanţa de iarnă , o săptămână în vacanţa de primăvară . De asemenea solicită ca vacanţa de o săptămână din  timpul primului semestru  al anului şcolar  să fie petrecută  de minor cu mama , în anii pari  şi cu tatăl în anii impari  ; vacanţa intersemestrială  să fie petrecută de minor cu mama în anii impari şi cu tatăl în anii pari  , ziua de naştere a minorului să fie  petrecută cu mama  în anii impari , cu tatăl în anii pari  , zilele de naştere ale părinţilor  să fie petrecute împreună cu minorul , sărbătorile legale  importante potrivit calendarului  ebraic să fie petrecute cu  tatăl  respectiv  : Purim ( echivalentul Paştelui )  , Passover , Lag B Omer , Shavout , Rosh Hashanah  ( Anul Nou )  , Yom Kippur , Sukkot , Chanukah ( Crăciunul ) . De asemenea în afara programului de vizită solicită  să i se permită  să însoţească minorul  la diverse  activităţi extracuriculare , să poată însoţi minorul la  grădiniţă/şcoală  , să poată comunica cu minorul  prin  mijloacele electronice  la distanţă , să i se transmită  informaţii referitoare la copil  cu privire la activitatea  şcolară , vizitele  medicale  , activităţile  desfăşurate .

Tot prin modificare acţiunii reclamantul solicită  modificarea numelui minorului din O în T. ( f. 59-61 ).

Pentru termenul din 07.02.2018 pârâta a depus în temeiul disp.art.204 alin.1  cod pr. civilă  întâmpinare la cererea modificatoare  ( f. 68 – 73 )prin care arată că este de acord ca tatăl să aibă dreptul, dar şi obligaţia părintească de a prelua minorul în primul şi al treilea weekend din lună, sâmbătă şi duminică, în intervalul orar 10:00 si 16:00 faţă de vârsta fragedă a minorului, dar şi lipsa de experienţă a reclamantului pentru asigurarea nevoilor elementare ale acestuia sunt argumente pentru imposibilitatea acomodării unui program neîntrerupt al tatălui de vineri până duminică.

De asemenea pârâta arată că nu este de acord ca minorul să părăsească România  , respectiv cu exercitarea dreptului de vizită al reclamantului în afara ţării.

Cu privire la solicitarea ca minorul să petreacă ziua de naştere. în anii impari cu mama, iar în anii pari cu tatăl , pârâta barată că nu este de acord întrucât pentru minor, cel mai bine este să-şi petreacă ziua de naştere cu ambii părinţi şi nu separat.

Referitor la zilele de naştere ale părinţilor  în sensul de a fi petrecute împreună cu minorul arată că este de acord însă doar pe teritoriul României (nu în Israel sau în altă ţară străină).

În ceea ce priveşte modificarea numelui minorului din O S J în T S J pârâta arată că nu este de acord cu această solicitare întrucât minorul deja se identifică cu numele de  O, iar schimbarea acestuia ar putea crea anumite traume emoţionale ce  ar putea conduce la ideea de înstrăinare.

În ceea ce priveşte plata pensiei de întreţinere de către reclamant în favoarea minorului în limita a 25% din venitul net al reclamantului pârâta solicită ca pensia de întreţinere să fie fixă, în cuantum de 1.000 de euro/ lună, cu disponibilitate din partea reclamantului ca, în cazuri justificate şi excepţionale, ce ţin, de exemplu, de sănătatea şi educaţia minorului, să contribuie la aceste cheltuieli, în plus faţă de pensia de întreţinere.

În completarea probatoriului solicită şi interogatoriul reclamantului.

Anexează întâmpinării traducerile din engleză a convorbirilor purtate de părţi pe skype ( f. 74-92).

La termenul din 07.02.2018  s-a învederat de către grefierul de şedinţă că  prin încheierea nr.22/01.02.2018 pronunţată de Judecătoria Câmpina  în dosarul nr.6466/204/2017 s-a dispus conexarea acestui dosar la prezenta cauză.

Obiectul dosarului  conexat îl formează cererea  depusă de numita OOM la data de 23.08.2018 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 6466/204/2017  prin care a solicitat să se dispună în principal exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti de către mamă asupra minorului;  în subsidiar, stabilirea exercitării autorităţii părinteşti în comun, de către ambii părinţi ai minorului ; încredinţarea minorului către mamă; stabilirea locuinţei minorului la mamă; stabilirea unui program de vizitare a minorului de către tată, numai în prezenţa mamei şi acordarea dreptului de a părăsi teritoriul României împreună cu minorul, precum şi de a efectua orice operaţiune administrativă în ceea ce priveşte minorul, fără a fi necesar acordul prealabil al tatălui; obligarea tatălui la plata unei pensii de întreţinere în cuantumul maximal prevăzut de lege, respectiv de l/4 (o pătrime) din veniturile tatălui.

Pentru termenul din 09.05.2018  pârâta  a depus  cu borderou cu 24 de înscrisuri ( f. 114 – 169 ) iar reclamantul  un set de acte (  cazier ,  test antidoping ,  examen ADN , dovadă transfer bani , convorbiri între părţi , bilete de avion  , dovada venituri , caracterizare şi fotografii )  la filele 171-329 dosar.

În cauză au fost încuviinţate şi administrate probele cu înscrisuri , martori F D ( f. 330 ) , O O ( f. 331 ) , W Y ( f. 332 ) , M L – G ( f. 333 ) , interogatoriul părţilor ( f. 378-384).

La termenul din 17.10.2018  s-a învederat  de către grefierul de şedinţă  că prin încheierea din data de 13.09.2018 pronunţată de Judecătoria Câmpina in dosarul 4257/204/2018, a fost admisă excepţia litispendenţei, dosarul menţionat fiind reunit la prezenta cauză.

Obiectul dosarului  reunit îl formează cererea  depusă de numita OOM la data de 11.06.2018 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr.../204/2018  prin care a solicitat în principal obligarea paratului T S la plata pensiei de întreţinere in favoarea minorului O  S-J,  născut  la  data  de  02.12.2014  in  cota procentuala de 25 % din venitul pe care paratul îl obţine in baza convenţiei de munca încheiata la data de 01.06.2016 şi în subsidiar obligarea paratului la plata pensiei de întreţinere in favoarea minorului OSJ, născut la data de 02.12.2014 in cota procentuala de 25 % din venitul minim stabilit in statul Israel.

Analizând materialul probatoriu administrat în cauză , instanța reține următoarele:

Din certificatul de naștere aflat la f 8 (vol I dosar …/204/2017) rezulta faptul că din relația lui T S cu O O M a rezultat minorul O S J  născut la data de 2.12.2014.

Cuprinsul raportului de anchetă socială efectuat în cauză f 56-57(vol I dosar 6190/204/2017) relevă că minorul locuiește împreună cu mama sa în imobilul aparținând părinților acesteia unde are condiții bune de creștere și educare și totodată faptul că și tatăl are condiții foarte bune de creștere  și educare a minorului la imobilul închiriat din C, ....

Din declarația martorului F D f 330(vol II dosar ../204/2017)  a rezultat faptul că reclamantul T S din anul 2015 venea frecvent in mun. Câmpina,  cazându-se la pensiunea martorului,  relația reclamantului cu minorul fiind una buna, martorul constatând personale gesturile de afecțiune dintre tata si minor. De asemenea declarația martorului referitoare la faptul ca anul trecut s-a mutat in România și a închiriat un imobil se coroborează cu contractul de închiriere nr 01/15.08.2017 f 25-26 (vol I dosar ../204/2017) și ancheta sociala efectuată în cauză.

Potrivit martorului W Y f 332 (vol II dosar ../204/2017) reclamantul s-a mutat în România in anul 2017; aceasta nu l-a văzut niciodată pe reclamant comportându-se agresiv sau consumând droguri.

Deși inițial după nașterea minorului reclamantul a fost șocat, ulterior acesta s-a implicat în viața minorului și în prezent are o relație foarte bună cu acesta.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză la solicitarea lui O O M -O O f 331 și M L G f 333(vol II dosar 6190/204/2017) se reține :

 În ceea ce o privește pe martora O O aceasta a arătat faptul că părțile s-au despărțit în fapt în ianuarie 2017, că reclamantul a participat lunar la cheltuielile presupuse de creșterea minorului, că părțile au locuit o perioadă în Spania, iar după întoarcerea din Spania pana in februarie 2018 reclamantul a participat la creșterea minorului cu sume variind între 200-250 de euro. A mai susținut martora că reclamantul nu cunoaște limba română și astfel comunicarea cu minorul este dificilă. A mai arătat martora că minorul are alergii alimentare identificate în urma analizelor efectuate in ian-febr 2018.  A relevat că într-o împrejurare reclamantul i-a oferit de mâncare minorului pufuleți si morcovi precum și faptul că pârâta i-a spus reclamantului că minorul este mai bine, fără a-i spune că este la spital cu motivarea că reclamantul  ar fi venit la spital si ar fi făcut nazuri.

A precizat că în perioada în care părțile au locuit în Spania,  întrucât le-a vizitat,  a constatat că reclamantul fuma țigări care îi modificau stare în sensul că îl adormeau și pe care le-a considerat a fi droguri.

 M LG a arătat că reclamantul își iubește copilul, relația acestuia cu minorul fiind una normala apreciind însă că acesta nu este pregătit să-și asume rolul de tată. A susținut că în 2015 a constatat că reclamantul fuma o țigara cu privire la care consideră că era de marijuana. A precizat că reclamantul a participat din punct de vedere financiar la costurile presupuse de creșterea și educarea minorului  însă nu în mod constant

A susținut că pârâta i-a înmânat reclamantului lista cu produsele la care minorul are alergie, a susținut că nu cunoaște motivele pentru care reclamanta se opune ca minorul să poarte numele de familie al reclamantului  și a susținut că aproape odată la doua vizite pe care minorul le-a făcut la tatăl sau a prezentat probleme medicale și alergii, febra,  vărsături.

Potrivit art.483 Noul Cod Civil, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi obligaţii care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului. Legea conferă ambilor părinţi dreptul de a-şi exercita autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului cu respectul datorat persoanei acestuia. Ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.

 Părinţii, în acord cu prevederile art.487, art.488 alin.1, art.493 Noul Cod Civil,  au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, de a-l supraveghea îngrijind de sănătatea, de dezvoltarea lui psihică şi intelectuală,  educaţia, învăţătura, pregătirea sa profesională.

 În ce priveşte modul de exercitare a autorităţii părinteşti, la art.503 alin.1 Noul Cod Civil se stipulează că părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească, iar conform art.505 alin2 din Noul Cod Civil, dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul d

e exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorț.

Potrivit art 398 alin (1)C civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.

Motivele invocate de pârâta reclamantă O O M  în susținerea solicitării de stabilire ca autoritatea părintească cu privire la minor să fie exercitată în mod exclusiv de sine sunt dependența de droguri a reclamantului-pârât, violenta exercitată de reclamantul pârât față de pârâta reclamantă atât verbal cât și prin tentativele de violență fizică, situațiile de neglijare ale minorului constând in faptul că nu a fost de acord cu sarcina si timp de 2 ani si 6 luni nu a dorit să recunoască minorul si a dus o viață de burlac, petreceri si droguri, arestul pârâtului alături de fratele său în anul 2013, reclamantului îi lipsește implicarea și dorința de a fi un părinte în adevăratul sens al cuvântului precum și un nivel conflictual  foarte ridicat între părinții minorului și existența unor dificultăți importante de comunicare.

Cu privire la aceste motive instanța reține că, în ceea ce privește consumul de droguri al reclamantului, acesta nu poate fi reținut. Potrivit testului antidoping de la f 173, 320,  care constituie un început de dovada in condițiile în care mențiunile cuprinse în acest înscris prevăd că rezultatele nu se folosesc drept dovadă juridică, reclamantul a obținut un rezultat negativ la testarea pentru consum de cannabis.

Declarația martorei O O referitoare la consumul de droguri de către reclamant,  instanța nu o va reține apreciind că martora nu are cunoștințele necesare pentru a stabili dacă țigările pe care le fuma reclamantul erau sau nu cu droguri, iar  efectul pe care aceasta susține că acele țigări le aveau asupra reclamantului - de somnolența, este total diferit de starea de euforie pe care se presupune că o generează consumul de droguri.

În ceea ce o privește pe martora M L G chiar dacă aceasta a constatat că reclamantul a fumat o țigară cu marijuana in anul 2015, acest aspect nu dovedește decât un unic consum al unui drog care nu este de mare risc și nu un consum de droguri în mod obișnuit, de natură a periclita în vreun fel siguranța/sănătatea minorului. Planșele foto depuse surprind reclamantul în diferite ipostaze și nu pot face dovada că acesta ar fi consumat droguri.

Presupusa  violenta exercitată de reclamantul pârât față de pârâta reclamantă atât verbal cât și prin tentativele de violență fizică nu au fost dovedite de pârâta reclamantă în condițiile art 249 C.pr.civ.

Nici situațiile de neglijare ale minorului pretinse de pârâta reclamantă nu au fost dovedite, faptul că inițial reclamantul nu a fost de acord cu sarcina nu poate fi încadrat într-o situația de neglijare a minorului. Nu s-a dovedit nici faptul că reclamantul a dus o viață de burlac, petreceri si droguri. Din declarațiile martorilor, chiar a mamei pârâtei reclamante a rezultat implicarea reclamantului în viața minorului, faptul că acesta a contribuit al cheltuielile presupuse de creșterea și educarea minorului, chiar anterior momentului recunoașterii minorului.

Cu privire la arestarea reclamantului pârât alături de fratele său în anul 2013 instanța are în vedere că,  din cazierul aflat la f 171 rezultă că acesta nu figurează în evidențele poliției Israelului cu condamnări/procese și anchete in curs .

Cât privește susținerea că reclamantului îi lipsește implicarea și dorința de a fi un părinte în adevăratul sens al cuvântului instanța o va respinge, din probele administrate rezultând că reclamantul s-a implicat în creșterea și educarea minorului și de asemenea a promovat o cerere de ordonanță președințială in dosarul  .../204/2017 al Judecătoriei Câmpina unde a solicitat obligarea paratei reclamante sa-i permită sa aibă legături personale cu minorul, pana la soluționarea cererii pe dreptul comun-dosar civil nr. ..../204/2017, cerere admisă prin Decizia ../12.04.2018 a Tribunalului Prahova.

Referitor la conflictul la un nivel foarte ridicat între părinții minorului și existența unor dificultăți importante de comunicare instanța nu a reținut din probele administrate existența unor dificultăți importante de comunicare între părinți însă a constatat existența unui conflict între acestea transpus în plan juridic de numeroasele dosare promovate intre părți.

Însă, chiar dacă nu mai constituie un cuplu, părţile în proces trebuie să conştientizeze că amândoi rămân, în continuare, părinţii minorului şi că au obligaţia, în această calitate, să adopte o conduită caracterizată de tact şi înţelepciune, care să permită colaborarea, între ei, în luarea deciziilor ce îl privesc pe copil.

 Interesul superior al minorului trebuie să primeze în orice acţiune pe care o întreprind, iar nu animozităţile şi tensiunile dintre ei.

 Concluzionând, instanța, apreciind că este în interesul superior al minorului și că nu au fost dovedite motive care să conducă la exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de unul din părinți, va stabili ca  autoritatea părintească în ceea ce îl privește pe minorul OS J născut la data de 02 12 2014, să fie exercitată în comun de părinți.

Cu privire la solicitarea subsidiară formulată de O O M în dosarul conexat ../204/2017,  ca in situația exercitării în comun a autorității părintești în ceea ce privește minorul să îi fie încredințat minorul acesteia, instanța are în vedere că dispozițiile noului Cod civil în vigoare de la data de 1.10.2011,  nu mai reglementează instituția încredințării minorului, care era prevăzută in art. 42 – 44 din Capitolul IV – Desfacerea căsătoriei din Titlul I – Casatoria din Codul familiei, actualmente abrogat.

Odată cu adoptarea noului Cod civil si abrogarea Codului familiei s-a renunțat la instituția încredințării minorului, Noul Cod civil introducând noțiunea autorității părintești și stabilirea locuinței minorului. Pentru aceste considerente, solicitarea va fi respinsă ca neîntemeiată.

Referitor la solicitarea subsidiară formulată de O O M în dosarul conexat 6466/204/2017,  ca in situația exercitării în comun a autorității părintești în ceea ce privește minorul să se acorde acesteia dreptul de a părăsi teritoriul României împreună cu minorul precum și de a efectua orice operațiune administrativă în ce privește minorul, fără a fi necesar acordul prealabil al pârâtului, se rețin următoarele:

În conformitate cu disp. art.  2 alin (2) din legea 248/2005 Cetăţenii români minori pot călători în străinătate numai însoţiţi, cu acordul părinţilor ori al reprezentanţilor legali, în condiţiile prezentei legi. În sensul prezentei legi, prin reprezentant legal se înţelege persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de minor.

Disp. art 30 alin 1 lit b din legea 248/2005 prevăd că 1) Organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din România a cetăţenilor români minori numai dacă sunt însoţiţi de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri: minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate/cărţi electronice de identitate şi călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta numai dacă părintele însoţitor prezintă o declaraţie a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depăşească 3 ani de la data întocmirii acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte;, iar conform lit c) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate/cărţi electronice de identitate şi care călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declaraţia celuilalt părinte, numai dacă părintele însoţitor face dovada faptului că i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau că exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013;

Întrucât pârâtei reclamante OO M nu i-a fost încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, nu exercită singură autoritatea părintească cu privire la minor în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013, solicitarea acesteia va fi respinsă ca neîntemeiată.

Atât timp cât autoritatea părintească va fi exercitată în comun de ambii părinți,  instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat

Potrivit art.496 C.civ., locuința copilului minor este la părinții săi, iar dacă aceştia nu locuiesc împreună vor stabili, de comun acord, locuința copilului, în caz de neînțelegere între părinți instanța de tutelă fiind cea în drept să o stabilească, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-¬i pe părinți şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani.

Din prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecția şi promovarea drepturilor copilului, actualizată, reiese că orice măsură s¬-ar dispune, în temeiul acestei legi, cu privire la un minor, aceasta trebuie să se facă exclusiv în vederea interesului superior al minorului întrucât ceea ce primează întotdeauna este interesul minorului şi o bună protejare a bunurilor acestuia.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, faptul că minorul a locuit în mod constant cu mama sa, unde are condiții bune de crește și educare, acordul părților cu privire la acest capăt de cerere, instanța va stabili domiciliului minorului S J, născut la data de 2.12.2014,  la locuința mamei.

În ceea ce privește dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art. 401 C.civ, conține o dispoziție de principiu, potrivit căreia părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Din corelarea acestor dispoziții legale, se deduce că nu numai părintele este îndreptățit la a avea legături personale cu copilul său  ci și copilului îi este recunoscut dreptul de a menține legături cu ambii părinți, atâta timp cât aceste legături nu sunt contrare interesului său.

Din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat faptul că un program de legături personale cu minorul stabilit în favoarea tatălui și care s-ar exercita prin luarea minorului de tata la domiciliul acestuia din România ar fi contrară interesului superior al acestuia.

Instanța are în vedere că T S are o locuință închiriată în România unde conform anchetei sociale are condiții foarte bune de creștere și educare a minorului, acesta s-a preocupat să respecte programul provizoriu  de legături personale cu minorul dispus de Tribunalul Prahova pe cale ordonanței președințiale în dosarul ../204/2017.

Este, în opinia instanţei, în interesul minorului să îşi petreacă un anumit interval de timp, rezonabil ca durată, în prezenţa tatălui.

În ceea ce priveşte solicitarea lui O OM ca programul de legături personale cu minorul al tatălui să fie exercitat doar în prezenta acesteia, având în vedere relaţiile existente între părinţi, instanța apreciază că, prezenţa permanentă a acesteia alături de minor şi de nu ar face decât să amplifice tensiunile deja existente între părţi, care s-ar reflecta în dezvoltarea copilului.

 Din acest punct de vedere, nici nu s-ar putea crea o legătură afectivă puternică între tată şi copilul său, singurele împrejurări în care acesta ar avea ocazia să se apropie de fiu urmând a fi afectate de discuţiile în contradictoriu şi de atmosfera tensionată între părinţi, de aceea indicat este ca tatăl să petreacă timp alături de minor, fără prezenţa mamei.

O astfel de măsură, de a permite tatălui să aibă legături cu minorul în prezenţa mamei, ar lipsi de conţinut dreptul subiectiv de a avea legături personale, întrucât exerciţiul lui ar deveni formal atât pentru minor, cât şi pentru tată.

Pe lângă aceste considerente de fapt şi de drept particulare speţei, instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ce reglementează dreptul persoanei la viaţa de familie, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului creată în aplicarea acestor dispoziţii şi care a statuat că este în interesul copilului, dar şi al părintelui de a avea o viaţă de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menţinerea legăturilor personale în mod efectiv şi fără nicio ingerinţă din partea mamei minorului.

Analizând însă solicitarea tatălui referitoare la modalitatea de exercitare a programului de legături personale cu minorul, instanța reține vârsta minorului - 4 ani, faptul că acesta are dese probleme medicale și în special faptul că reclamantul nu stăpânește limba română ceea ce constituie un impediment important în comunicarea cu minorul și aflarea/răspunderea imediată la nevoile acestuia în situația petrecerii de către minor a unei perioade  mai lungi de timp  împreună cu tatăl.

Cât privește modalitatea de exercitare a programului de legături personale cu minorul solicitată de reclamant în ceea ce privește sărbătorile legale importante ale calendarului ebraic  instanța reține că la acest moment vârsta fragedă a minorului nu-i permite acesteia să asimileze într-o mare măsură obiceiurile culturale ale tatălui său precum și faptul că dintre sărbătorile menționate Hanuka este asemănătoare Crăciunului.

Pentru considerentele mai sus expuse va stabili în favoarea lui T S un program de legături personale cu minorul O SJ astfel:

-în prima şi a treia sâmbătă din lună, de la orele 10,00 până la orele 18,00;

-în a doua şi a patra duminică din lună, de la orele 10,00 până la orele 18,00, cu obligarea tatălui de a aduce minorul la domiciliul mamei, la terminarea programului de vizitare.

-Ziua de naștere a minorului va fi sărbătorită împreună cu ambii părinți ,urmând a fi sărbătorită la domiciliul mamei în anii impari și la domiciliul tatălui în anii pari .

-Zilele de naștere ale părinților vor fi sărbătorite împreună cu minorul.

-tatăl va putea lua minorul o zi la domiciliul său de la orele 10,00 până la orele 18,00 în una din zilele în care se sărbătorește Hanuka, cu excepția zilelor de 24, 25 și 26 decembrie.

Cu referire la relațiile personale în afara programului de vizitare solicitate de reclamant instanța reține că nu s-a făcut de către reclamant dovada, în condițiile art, 249 C.pr.civ,  că pârâta i-ar îngrădi relațiile personale cu minorul în modalitățile solicitate, cu excepția celei privind situația medicală a minorului.

 De altfel, exercitarea relațiilor personale în afara programului de vizitare în modalitatea menționată, cu excepția celei privind situația medicală a minorului, întrucât vizează situații generale, iar nu concrete, chiar în situația admiterii acestora de instanță ar fi imposibil de pus în executare în ipoteza nerespectării de către pârâtă.

Întrucât din declarația martorei O O si din cuprinsul încheierii de ședință din 9 mai 2018 rezultă că pârâta i-a ascuns reclamantului faptul că minorul se află internat în spital, cu motivarea că reclamantul ar fi venit și ar fi făcut nazuri, instanța reținând si art 18 alin.1 lit. f din Legea nr. 272/2004 și întrucât aceste informaţii îi sunt necesare părintelui care nu locuiește împreună cu minorul nu numai pentru păstrarea unei legături afective optime, dar şi pentru exercitarea ocrotirii părinteşti,  o va obliga pe O O M să informeze pe T S cu privire la starea medicală a minorului S J în situația în care este necesară internarea medicală a acestuia.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la încuviinţarea ca minorul S J să poarte numele de familie al tatălui, acela de „T", instanța reţine că, potrivit art. 450 coroborat cu art. 449 alin. 3 C.civ., în cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa va putea da încuviinţarea copilului să poarte numele acestuia din urmă sau numele lor reunite, în lipsa unui acord al părinţilor.

Prin urmare, conform dispozițiilor legale citate mai sus, stă în puterea instanței să încuviințeze purtarea de către copil a unui anume nume de familie, fără să fie necesar acordul părților.

Cu privire la acest aspect, instanța apreciază că, aspectele învederate de pârâtă referitoare la faptul că fratele reclamantului este un celebru hacker ET iar în străinătate numele reclamantului este cunoscut nu într-o manieră pozitivă, iar acest aspect ar putea crea probleme minorului, nu pot justifica purtarea de minor doar a numelui de familie al pârâtei deoarece eventuala răspunseră penală a fratelui reclamantului este personală, eventualele fapte săvârșite de fratele reclamantului sunt petrecute într-o altă țară, aflată pe un alt continent, rezonanța acestora în România fiind minimă, iar reclamantul sau minorul nu pot suporta eventuale consecințele negative ale comportamentului unei alte persoane.

Instanța  apreciază că este în  interesul superior al minorului ca acesta să poarte, pe viitor, numele de familie reunite,  prin urmare va dispune ca minorul să poarte, în continuare, numele de familie O -T.

 Date fiind dispoziţiile art.402 C.civil și ale 483 alin. 3 C. civ., conform cărora ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori, precum și având în vedere dispoziţiile art. 529 C. civ referitoare la cuantumul contribuţiei la creşterea şi educarea minorului, instanța  va stabili ca tatăl să plătească în favoarea minorului o pensie de întreţinere în cuantum de 25% din venitul net lunar, data pronunțarii  şi până la majoratul minorului, dat fiind că este angajat așa cum rezultă din înscrisurile de la f 394-395, precum și întrucât atât din declarațiile martorilor cât și din înscrisurile de la f 385/389, a rezultat că reclamantul și-a îndeplinit obligația de întreținere față de minor.

Pentru considerentele mai sus expuse va admite in parte actiunea modificată formulată de reclamantul TS , va admite în parte acțiunea conexa formulată de O O M și va compensa cheltuielile de judecată ale părților.

Domenii speta