Plangere

Data publicare portal: 23.05.2019

PROBLEME ANALIZATE – contravenţii (procesul-verbal de contravenție, în lipsa probelor care au stat la baza întocmirii sale, nu prezintă garanţii suficiente pentru a convinge instanţa de vinovăţia petentului).

Prin sentinţa civilă nr. 5001 din 28.11.2018, Judecătoria … a admis plângerea contravenţională formulată de petentul …  în contradictoriu cu intimatul …  privind procesul-verbal de constatare a contravenţiei ….

A dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei … şi înlăturarea sancţiunilor aplicate prin acesta.

A respins plângerea contravenţională formulată de petentul … în contradictoriu cu intimatul … privind procesul-verbal de constatare a contravenţiei …, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

1. Prin plângerea contravenţionala înregistrată pe rolul Judecătoriei … sub nr. …, petentul … în contradictoriu cu intimatul …, a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie …, exonerarea de la plata amenzii si anularea punctelor penalizare.

În motivarea plângerii petentul, a arătat că prin procesul-verbal susmenţionat a fost sancţionat cu … puncte amenda si … puncte penalizare, pentru faptul că în ziua … luna … anul …ora … locul … a săvârşit următoarele: a oprit voluntar auto marca … cu nr. … in fata … fara a respecta semnificaţia indicatorului rutier „oprirea interzisa". Menţionez ca a fost avertizat verbal in prealabil dar acesta a refuzat sa elibereze banda de circulaţie si a avut un comportament violent.

A susținut că procesul verbal este lovit de nulitate, întrucât fapta a fost insuficient descrisă și nu s-a indicat ora exacta la care a fost săvârşită, cerinţe prevăzute ca obligatorii de art. 16 alin 1 din O.G, 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Discutând de o contravenţie constând în oprirea autoturismului în zona de acţiune a indicatorului rutier oprirea interzisa, agentul constatator trebuia să descrie toate împrejurările săvârşirii presupusei contravenţii. Astfel, a înţeles să oprească, pentru a lasă să coboare doua persoane aflate în maşina sa. Nu a impietat traficul în niciun fel si nici nu a durat staţionarea mai mult de 20 de secunde.

Descrierea contravenţiei prezintă importanţă practică deosebită, respectiv: pentru stabilirea competenţei organului constatator (materială sau teritorială), pentru verificarea legalităţii încadrării juridice a faptei, pentru stabilirea limitelor răspunderii contravenţionale. Instanţele de judecata au constatat nulitatea unor procese - verbale care nu conţineau descrierea faptei (Trib…, s. cont. adm., dec. nr. …, in CD …: Ed. …, …, p. …). In practica s-a decis ca procesul-verbal de constatare a contravenţiei trebuie sa cuprindă descrierea împrejurărilor comiterii contravenţiei.(Trib. …, s. cont. adm., dec. nr. …, in CD …, Ed. …, …, p. …).

A susținut că însăși legea speciala, anume Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice prevede în art. 180 alin. 1, prevede ca fiind obligatorie menţionarea in conţinutul procesului verbal „a descrierii faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi ia aprecierea gravitaţii faptei...".

Realizând o descrie pur formala si contradictorie a contravenţiei, fara a evidenţia elemente de fapt de natura a o individualiza, intimata a procedat la întocmirea unui act care nu intruneste cerinţele de legalitate prevăzute imperativ de art.16 alin.1, iar o prezentare generala, lipsita de conţinut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia si atrage anularea actului de constatare si sancţionare a contravenţiei.

Pe fond, a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea acestei fapte. Discutând de o contravenţie constând în oprirea autoturismului în zona de acţiune a indicatorului rutier oprirea interzisa, agentul constatator trebuia sa descrie toate împrejurările săvârşirii presupusei contraventii. Astfel, a inteles să oprească preţ de 20 de secunde pentru a lasă să coboare două persoane aflate în maşina sa. Nu a impietat traficul în niciun fel și nici nu a durat staţionarea mai mult de 20 de secunde.

A menționat că potrivit art. 63 din OUG 195/2002:

(1) Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staţionare.

(2) Nu se consideră oprire:

a) imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulaţia pe drumul public respectiv;

Mai mult, a menţionat că intenţionează sa demonstreze prin proba testimonială  faptul ca lucrurile au stat în maniera descrisa.

Sub aspectul temeiniciei, a arătat faptul că procesul-verbal de contravenţie este un act administrativ, investit cu autoritatea statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumţia de autenticitate şi veridicitate, care este însă relativă şi poate fi răsturnată prin probe de contravenient.

Potrivit jurisprudenţei CEDO, aplicabilă în baza art.6 din Convenţie, deşi petentul în materie contravenţională se bucură de prezumţia de nevinovăţie, el trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal legal întocmit în situaţia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanţa în privinţa vinovăţiei acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă. Astfel, procesul-verbal de contravenţie contestat, se bucură de prezumţia relativă de adevăr, până la proba contrarie. Interpretând dispoziţiile art. 31-36 din O.G nr. 2/2001, actualizată, privind regimul juridic al contravenţiilor, reiese faptul că persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia să utilizeze mijloace de probă şi să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale, prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România).

Având în vedere aceste principii, este evident ca procesul verbal de contravenţie beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, însă susţinerile intimatei trebuie sa fie dovedite în faţa instanţei prin probe.

Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptei constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal, nu au caracter absolut, dar prezumţia veridicitate nu a putut opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia în care persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumţiei de nevinovăţie a persoanei sancţionate contravenţional, prezumţie garantată de art.6 din Convenţie pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale drepturilor omului şi în materie contravenţională şi care, în plan procedural se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, în speţă, agentul constatator, fiind nevoit să probeze fapta reţinută în sarcina contravenientului.

Potrivit jurisprudenţei CEDO, aplicabilă în baza art. 6 din Convenţie, deşi petentul în materie contravenţională se bucură de prezumţia de nevinovăţie, el trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal legal întocmit în situaţia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanţa în privinţa vinovăţiei "acuzatului" dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În speţa de fata, a solicitat ca intimatul sa depună actele/înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenţie.

În dovedirea plângerii, înţelege sa folosească proba cu înscrisuri, proba testimonial și interogatoriul paratei.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 16 alin. 1 si 7 si art. 31 din O.G. 2/2001, art.180 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002, art. 148 şi următoarele, art. 194 coroborat cu art. 254 şi urm. Cod procedură civilă.

Intimatul … a depus  întâmpinare solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se respingă ca nefondată şi netemeinică cererea reclamantului pentru următoarele motive:

În fapt, la data de … numitului …, i-a fost întocmit un proces-verbal de contravenţie cu Seria …, motivul fiind acela că acesta în calitate de şofer, în timp ce conducea autoturismul propriu marca ..., cu numărul de înmatriculare …, a oprit neregulamentar pe B-dul …, ( în faţa studioului …), în jurul orei …,  fără a respecta semnificaţia indicatorului „oprirea interzisă".

Deşi a fost avertizat verbal în prealabil de către agentul constatator cu privire la fapta sa, petentul a refuzat să elibereze banda de circulaţie şi a avut un comportament violent. Petentul a refuzat să prezinte agentului constatator permisul de conducere.

Prin această manevră de oprire neregulamentară petentul a blocat traficul rutier în zona.

A susținut că această situaţie de fapt este redată în imaginile video surprinse prin intermediul sistemului video de monitorizare al ….

Prin fapta astfel săvârşită numitul … a încălcat prevederile art. 142 alin (1) lit. a) din Regulamentul pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, dispoziţii potrivit cărora: „Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: în zona de acţiune a indicatorului "Oprirea interzisă";

Astfel că petentului i s-a aplicat ca sancţiune principală amenda în cuantum de … lei şi în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Republicată, sancţiunea complementară constând în 2 puncte de penalizare.

Din descrierea faptei consemnată de către agentul constatator, reiese cu

certitudine faptul ca petentul, în contradicţie cu reglementările legale a oprit voluntar auto

cu numărul de înmatriculare …, pe B-dul …, (în faţa studioului …), în zona de acţiune a indicatorului rutier „ oprirea interzisă".

Deşi a fost avertizat verbal în prealabil de către agentul constatator cu privire la fapta sa, petentul a refuzat să elibereze banda de circulaţie şi a avut un comportament violent, situaţie de fapt ce rezultă cu certitudine din cuprinsul P.V .Seria ... nr. …, încheiat în aceeaşi zi pe numele petentului de către un alt agent constatator.

Aşa cum reiese din cuprinsul P.V .Seria ... nr. ... la data de …, în jurul orei … - petentul, în urma sancţiunii primite pentru " oprirea interzisă", în acelaşi loc (pe B-dul …, (în faţa studioului …) acesta a devenit recalcitrant, adresând expresii jignitoare, vulgare, ameninţări cu acte de violenţă la adresa agenţilor constatatori de poliţie locală.

Din conţinutul actului de constatare - P.V Seria … reiese fără putinţă de tăgadă faptul ca, petentul s-a aflat la locul indicat de către agentul constatator şi a oprit neregulamentar autoturismului propriu, marca …, cu numărul de înmatriculare …, pe B-dul …, ( în faţa studioului …), în jurul orei … fără a respecta semnificaţia indicatorului „ oprirea interzisă".

A apreciat că procesul-verbal contestat îndeplineşte toate condiţiile de validitate văzute sub sancţiunea nulităţii de art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001.

Fapta reţinută în cuprinsul procesului-verbal se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită de lege în favoarea sa. Astfel, prezumţia de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege) este asociată prezumţiei de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană), şi prezumţiei de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Faptul că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa reiese cu certitudine atât din conţinutul actului de constatare cât şi din relatările petentului făcute în cererea de chemare în judecată în care acesta recunoaşte faptul că a oprit autoturismul în acel loc.

Mai exact, petentul în cererea introductivă menţionează faptul că ar fi oprit autoturismul în acel loc, deoarece au coborât din aceasta două persoane.

Prin această susţinere, consideră că petentul realizează o recunoaştere a faptului că în data de …, ora … s-a aflat cu autoturismul în zona indicată în actul constatare şi l-a oprit neregulamentar în zona de acţiune a indicatorului „oprirea interzisă" încălcând astfel dispoziţiile art. 142 alin (1) lit. a) din Regulamentul pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Astfel că procesul verbal încheiat face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării juridice, agentul constatator consemnând în mod explicit împrejurările şi mijloacele in care s-a comis fapta contravenţională.

A învederat instanţei faptul că nu are nicio relevanţă sub aspectul exonerării de răspundere contravenţională, susţinerea petentului din cuprinsul plângerii formulate, cum că acesta, la data şi ora indicate de către agentul constatator în actul de constatare, s-ar fi aflat cu maşina oprită în acel loc, motivat de faptul că urmau să coboare două persoane şi că nu ar fi staţionat în acel loc pentru mult timp.

Caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în situaţiile expres prevăzute de art. 11 din O.G nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, care se referă la legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, beţia involuntară completă, eroarea de fapt, precum şi infirmitatea, dacă are legătură cu fapta săvârşită. Situaţia învederată de către petent, nu se regăseşte în enumerarea exhaustivă de mai sus.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului verbal consideră că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 16 si art. 17 din O.G nr. 2/2001.

Învederează instanţei faptul că agentul constatator a întocmit procesul-verbal cu respectarea dispoziţiilor art. 16 alin (1) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Astfel, agentul constatator a descris fapta contravenţională cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii acesteia.

Mai precis, agentul constatator în actul de constatare a consemnat în mod explicit atât locul săvârşirii faptei contravenţionale cât şi împrejurările săvârşirii acesteia. Astfel:

-locul săvârşirii faptei contravenţionale este B-dul … în faţa

studioului …, aşa cum în mod corect este consemnat în actul de constatare;

- fapta contravenţională, aşa cum reiese din conţinutul actului de constatare, a fost săvârşită în data de … ora  … şi a constat în oprirea neregulamentară a autoturismului condus de către petent, în zona de acţiune a indicatorului „oprirea interzisă";

- petentul a fost avertizat verbal în prealabil de către agentul constatator cu privire la fapta sa;

- cu toate acestea, petentul a refuzat să elibereze banda de circulaţie şi a avut un

comportament violent.

- petentul a refuzat să prezinte agentului constatator permisul de conducere;

- prin această manevră de oprire neregulamentară petentul a blocat traficul rutier în zonă;

- această situaţie de fapt este redată  în imaginile video surprinse prin intermediul sistemului video de monitorizare al ….

Mai mult decât atât, în actul de constatare, agentul constatator a consemnat la rubrica „locul săvârşirii faptei” (B-dul …- în faţa studioului …), această strada fiind locul de săvârşire a faptei contravenţionale, iar la Rubrica „descrierea faptei" a consemnat locaţia - în zona de acţiune a indicatorului oprirea interzisă.

Agentul constatator a întocmit procesul-verbal cu respectarea dispoziţiilor art.16 alin (7) din O.G. nr.2/2001 prin aceea că, contravenientului i s-a adus la cunoştinţă faptul că are dreptul la obiecţiuni, însă petentul a refuzat, refuzând de asemenea să semneze procesul verbal de contravenţie.

Ca atare, actul de constatare şi de aplicare a sancţiunii a fost întocmit în mod legal, petentul fiind vinovat de comiterea faptei contravenţionale reţinute în sarcina sa.

Faţă de cele mai sus arătate, solicită respingerea plângerii contravenţionale, menţinerea procesului verbal încheiat, precum şi a sancţiunii contravenţionale stabilite de către agent.

În drept, a invocat prevederile art. 205 C.proc.civ., O.G. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.

În dovedirea celor afirmate, a înțeles să se folosească de proba cu acte şi imaginile video surprinse prin intermediul camerelor de supraveghere a oraşului.

 2. Prin cererea înregistrată pe rolul … la data de …, cu nr. …, petentul … în contradictoriu cu intimata ..., a solicitat instanței ca prin hotararea ce se va pronunța să dispuna anularea procesului  verbal de contravenţie seria … nr. … din data de …, exonerarea  de la plata amenzii si anularea punctelor penalizare.

A menționat că prin procesul - verbal enunţat a fost sancţionat cu … lei amendă, pentru faptul că „în ziua…  luna …  anul … ora …  locul Bulev. … (…) a săvârşit următoarele: în urma sancţiunii primite pentru oprirea interzisa în acelaşi loc acesta a devenit recalcitrant adresând expresii jignitoare ameninţări cu acte de violenta la adresa agenţilor constatatori de la …."

A susținut că procesul verbal este lovit de nulitate, întrucât fapta a fost insuficient descrisă și nu s-a indicat ora exacta la care a fost săvârşită, cerinţe prevăzute ca obligatorii de art. 16 alin 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

A susținut că agentul constatator trebuia să descrie toate împrejurările săvârşirii presupusei contravenţii. Astfel, prin însăși descrierea faptei, adresarea de injurii presupune derularea pe un interval de timp, caz în care, pentru a realiza o corectă descriere a faptei, agentul constatator trebuia sa indice, în timp, ora, ca interval, săvârşirii faptei de care este acuzat.

Pe de alta parte, a susținut că  din procesului verbal de contravenţie seria … nr. … din data de … rezulta ca: „In ziua … luna … anul … ora … locul Bulev. … a săvârşit următoarele: a oprit voluntar auto marca … cu nr. … in fata studioului … fara a respecta semnificaţia indicatorului rutier „oprirea interzisa". Menţionează ca a fost avertizat verbal in prealabil dar acesta a refuzat sa elibereze banda de circulaţie si a avut un comportament violent."

A susținut că din prezentul act de control rezulta că ar fi proferat injurii la ora …, deci anterior staţionarii  în zona de acţiune a indicatorului oprirea interzisa, însa din descrierea faptei rezulta că proferarea de injurii a venit după sancţionarea pentru oprirea interzisa, tocmai pentru ca a fost sancţionat într-o desfăşurare logica a faptelor, agentul constatator spune ca la ora … a staţionat, iar după sancţionarea  contravenţionala, adică la ora … a proferat injurii urmare a sancţionării  anterioare. Or, potrivit orei reţinute în actul de sancţiune, la data sancţionării pentru proferare de injurii nici măcar nu se săvârşise presupusa contravenţie de oprire in zona interzisa.

Pe de alta parte, daca ar fi săvârşit contravenţia de a fi staţionat la ora …, evident ca până s-a întocmit primul proces verbal de contravenţie durează cca. 5-10 minute, deci o eventuala fapta de proferare de injurii se putea desfăşura după ce s-a întocmit procesul verbal de contravenţie si nu anterior, adică nu la … aşa cum se retine în procesul verbal.

 Descrierea contravenţiei prezintă importanţă practică deosebită, respectiv: pentru stabilirea competenţei organului constatator (materială sau teritorială), pentru verificarea legalităţii încadrării juridice a faptei, pentru stabilirea limitelor răspunderii contravenţionale.

Având în vedere cele de mai sus,  a solicitat instanţei sa constate că rubrica privind descrierea faptei ce reprezintă contravenţie este generic completată/redactată.

A susținut o alta cauza de nulitate a procesului verbal de contravenţie, nerespectarea  dreptului de a formula obiectiuni. Deşi s-a reţinut în conţinutul actului ca nu a formulat obiecţiuni si ca a refuzat sa semneze actul de control, după citire, a solicitat instantei sa observe ca acesta este întocmit anterior celui referitor la oprirea interzisa, la interval de doua minute. Astfel, rezulta ca i s-au întocmit în acelaşi timp doua acte de control si relativ în acelaşi timp i-au fost citite.

Descrierea contravenţiei prezintă importanţă practică deosebită, respectiv: pentru stabilirea competenţei organului constatator (materială sau teritorială), pentru verificarea legalităţii încadrării juridice a faptei, pentru stabilirea limitelor răspunderii contravenţionale. Instanţele de judecata au constatat nulitatea unor procese - verbale care nu conţineau descrierea faptei.{Trib. …, …., dec. nr. …, in CD …, Ed. …, …, p. …). In practica s-a decis ca procesul-verbal de constatare a contravenţiei trebuie sa cuprindă descrierea împrejurimilor comiterii contravenţiei.( Trib. …, ..., dec. nr. …, in CD …, Ed. …, …, …, p. …).

A susținut că însăși legea speciala, anume Regulamentul de aplicare al O.U.G. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice prevede în art. 180 alin. 1, ca fiind obligatorie menţionarea în conţinutul procesului verbal „a descrierii faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitaţii faptei...".

Realizând o descrie pur formală si contradictorie a contravenţiei, fără a evidenţia elemente de fapt de natură a o individualiza, intimata a procedat la întocmirea unui act care nu întruneşte cerinţele de legalitate prevăzute imperativ de art.16 alin.1, iar o prezentare generala, lipsita de conţinut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia si atrage anularea actului de constatare si sancţionare a contravenţiei.

Pe fond, a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea acestei fapte. Nu a proferat injurii la adresa agenţilor constatatori, din contra aceştia au avut o abordare lipsita de diplomaţie si brutala. Violenta verbala a fost folosita de către agentul constatator si nu de petent, fapt pe care il va dovedi cu proba testimoniala.

Sub aspectul temeiniciei, are în vedere faptul că procesul-verbal de contravenţie este un act administrativ, investit cu autoritatea statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumţia de autenticitate şi veridicitate, care este insă relativă şi poate fi răsturnată prin probe de contravenient.

Potrivit jurisprudenţei CEDO, aplicabilă în baza art.6 din Convenţie, deşi petentul în materie contravenţională se bucură de prezumţia de nevinovăţie, el trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal legal întocmit în situaţia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanţa în privinţa vinovăţiei acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă. Astfel, procesul-verbal de contravenţie contestat, se bucura de prezumţia relativă de adevăr, până la proba contrarie. Interpretând dispoziţiile art. 31-36 din O.G nr.2/2001, actualizată, privind regimul juridic al contravenţiilor, reiese faptul că persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia să utilizeze mijloace de probă şi să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale, prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România).

Având în vedere aceste principii, este evident că procesul verbal de contravenţie beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, însă susţinerile intimatei trebuie sa fie dovedite în faţa instanţei prin probe.

Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptei constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal, nu au caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu a putut opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia în care persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumţiei de nevinovăţie a persoanei sancţionate contravenţional, prezumţie garantată de art. 6 din Convenţie pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale drepturilor omului şi în materie contravenţională şi care, în plan procedural se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, în speţă, agentul constatator, fiind nevoit să probeze fapta reţinută în sarcina contravenientului.

Potrivit jurisprudenţei CEDO, aplicabilă în baza art. 6 din Convenţie, deşi petentul, în materie contravenţională se bucură de prezumţia de nevinovăţie, el trebuie sa facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal legal întocmit în situaţia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanţa în privinţa vinovăţiei "acuzatului" dincolo de orice îndoială rezonabilă.

A solicitat instanţei să pună în vedere agentului constatator sa depună actele/ înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenţie.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori și proba cu interogatoriul paratei.

În drept, a invocat  art. 16 alin. 1 si 7 si art. 31 din O.G. 2/2001, art. 180 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002., art. 148 şi următoarele, art. 194 coroborat cu art. 254 şi urm. Cod procedură civilă.

La data de …, intimatul …, în temeiul dispoziţiilor art. 205- 208 C. proc. civ., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea  cererii reclamantului ca nefondată şi netemeinică.

În motivare, a arătat că la data de … numitului … i-a fost întocmit un proces-verbal de contravenţie cu Seria … Nr. …, motivul fiind acela, ca acesta, la data de …, în jurul orei …, în urma sancţiunii primite pentru "oprirea interzisă", în acelaşi loc (pe B-dul …, (în faţa studioului …) acesta a devenit recalcitrant, adresând expresii jignitoare, vulgare, ameninţări cu acte de violenţă la adresa agenţilor constatatori de poliţie locală.

Prin fapta astfel săvârşită petentul a încălcat prevederile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 Rep. şi anume: „Săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare ameninţări cu acte de violenta împotriva persoanelor sau bunurilor acestora de natura sa tulbure ordinea si liniştea publica sau sa provoace indignarea cetăţenilor ori sa lezeze onoarea sau demnitatea acestora sau a instituţiilor publice.,,

Petentului în aceeaşi zi la ora …, i s-a întocmit de către un alt agent constatator P.V. Seria …, deoarece acesta, în calitate de şofer, în timp ce conducea autoturismul propriu marca …, cu numărul de înmatriculare …, a oprit neregulamentar pe B-dul …, (în faţa studioului …), în jurul orei …-, fără a respecta semnificaţia indicatorului „oprirea interzisă". Din descrierea faptei consemnată de către agentul constatator, reiese cu certitudine faptul că petentul., în contradicţie cu reglementările legale în urma sancţiunii primite pentru "oprirea interzisă" a devenit recalcitrant, adresând expresii jignitoare, vulgare, ameninţări cu acte de violenţă la adresa agenţilor constatatori de poliţie locală.

A susținut că fapta săvârşită de către petent este dovedita cu împrejurarea că la aceeaşi dată şi in acelaşi interval orar, acesta, in calitate de şofer, în timp ce conducea autoturismul propriu marca …, cu numărul de înmatriculare …, a oprit neregulamentar pe B-dul …, (în faţa studioului …), în jurul orei …, fără a respecta semnificaţia indicatorului ,,oprirea interzisă", motiv pentru care petentul a fost sancţionat contravenţional prin procesul-verbal Seria … nr. ...

Şi împotriva acestui proces-verbal petentul a formulat plângere contravenţională, ce formează obiectul dosarului nr. … aflat pe rolul ….

A învederat instanţei de judecată faptul că petentul se află în eroare atunci când susţine că din cuprinsul P.V. Seria …Nr. … ce formează obiectul prezentei cauze, ar rezulta faptul că acesta ar fi proferat injurii la ora …, anterior sancţionării sale pentru oprirea neregulamentară, în zona de acţiune a indicatorului rutier "oprirea interzisă" În realitate aşa cum rezultă din cuprinsul celor două procese-verbale, petentul la data de … a săvârşit următoarele:

- potrivit P.V. Seria …, la ora … petentul a fost surprins de către agentul constatator, în timp ce conducea autoturismul propriu marca …, cu numărul de înmatriculare ... şi a oprit neregulamentar pe B-dul …, (în faţa studioului …), fără a respecta semnificaţia indicatorului „oprirea interzisă". Deşi a fost avertizat verbal în prealabil de către agentul constatator cu privire la fapta sa, petentul a refuzat să elibereze banda de circulaţie şi a avut un comportament violent;

- potrivit P.V. Seria … la ora …, în urma sancţiunii primite pentru "oprirea interzisă", în acelaşi loc (pe B-dul …, în faţa studioului …) petentul a devenit recalcitrant, adresând expresii jignitoare, vulgare, ameninţări cu acte de violenţă la adresa agenţilor constatatori de poliţie locală.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului verbal consideră că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de art.16 şi art. 17 din O.G nr. 2/2001.

A învederat instanţei faptul că agentul constatator a descris fapta contravenţională cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii acesteia.

Mai precis, agentul constatator în actul de constatare a consemnat în mod explicit atât locul săvârşirii faptei contravenţionale cât şi împrejurările săvârşirii acesteia, indicând:- locul săvârşirii faptei contravenţionale este „B-dul …", "în faţa studioului …", aşa cum în mod corect este consemnat în actul de constatare; - fapta contravenţională, aşa cum reiese din conţinutul actului de constatare, a fost săvârşită în data de … ora … şi a constat în adresarea de expresii jignitoare, vulgare, ameninţări cu acte de violenţă la adresa agenţilor constatatori de poliţie locală.

Mai mult, agentul constatator a întocmit procesul-verbal cu respectarea dispoziţiilor art.16 alin (7) din O.G. Nr.2/2001 prin aceea că, petentului i s-a adus la cunoştinţă faptul că are dreptul la obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare, dar acesta a refuzat, refuzând de asemenea să semneze procesul-verbal.

Faţă de cele mai sus arătate, a solicitat respingerea plângerii contravenţionale, menţinerea procesului verbal încheiat, precum şi a sancţiunii contravenţionale stabilite de către agent.

În drept, a invocat prevederile art. 205 C. proc, civ., OG. 2/2001, Legea nr. 61/1991 Rep.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu acte şi proba cu imaginile video surprinse prin intermediul camerelor de supraveghere ale oraşului.

Prin încheierea nr. … pronunţată în şedinţa publică de la …, în dosarul cu nr. …, instanţa a admis excepţia conexităţii  invocată din oficiu și a dispus conexarea dosarului nr. … la dosarul nr. ....

Astfel, ambele plângeri au fost judecate sub nr. …

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba cu înregistrarea video şi proba cu martori.

Având în vedere imposibilitatea de executare a mandatului de aducere, instanţa nu a administrat proba testimonială cu martorul …, procedând la judecată în conformitate cu art. 313 alin.3 C.pr.civ.

Analizând actele şi lucrările cauzei, prin prisma susţinerilor părţilor, raportat la dispoziţiile legale incidente in cauza si a probatoriului administrat, instanţa reţine următoarele:

1. Referitor la procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria … nr. …, instanța reține că prin acesta s-a consemnat că în data de …, ora …, pe bd … ( …), numitul …l, conducând autoturismul propriu marca …, cu numărul de înmatriculare …, a oprit neregulamentar pe B-dul …, (în faţa studioului …), în jurul orei …, fără a respecta semnificaţia indicatorului „oprirea interzisă".

Contravenția a fost stabilită în baza dispoziţiilor art. 142 lit. a) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 ( HG 1391/2006 ) privind circulaţia pe drumurile publice, iar petentului i s-a aplicat sancţiunea principală amenda în cuantum de … lei (… puncte amendă) şi sancţiunea complementară constând în … puncte de penalizare.

Procedând la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, se constată că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. 2/2001.

În drept, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

 Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanța va verifica îndeplinirea condițiilor în raport de forma procesului-verbal, precum și pe cele în raport de fondul acestuia.

Examinând procesul-verbal prin prisma motivelor de nulitate prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care pot fi reținute de instanța de judecată și din oficiu, instanța apreciază că din acest punct de vedere procesul-verbal nu prezintă vreo deficiență, în cuprinsul lui fiind menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientei, fapta săvârșită, data comiterii ei, precum și semnătura agentului constatator.

Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectelor încadrări juridice ale faptelor, astfel cum au fost reținute de agentul constatator. Instanța apreciază că și din acest punct de vedere principiul legalității a fost respectat, întrucât agentul constatator a indicat în mod corect temeiurile de drept.

Drept motiv de nelegalitate petentul a invocat nerespectarea prevederilor art. 16 şi 17 din OUG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, motivat de faptul că agentul constatator ar fi descris incomplet fapta contravenţională, fără a menţiona ora săvârşirii şi alte împrejurări care pot servi la aprecierea gravităţii faptei.

Instanța precizează, în acord și cu Decizia 13/2018 a Î.C.C.J, că descrierea insuficientă a faptei atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. 

În considerentele acestei decizii s-a arătat că „nelegalitatea ce afectează procesul-verbal de contravenţie, prin descrierea insuficientă a faptei, nu este, aşadar, intrinsecă, adică nu duce în orice situaţie la anularea actului respectiv — aceasta se va întâmpla numai dacă vătămarea produsă este de natură să împiedice identificarea faptei săvârşite, încadrarea în drept, sancţiunea aplicabilă - cu consecinţa imposibilităţii efectuării apărărilor în cadrul procesului judiciar.”

Prin urmare, anularea actului intervine în condiţiile art. 179 C. proc. civ., doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat şi care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Instanţa apreciază că modul cum a fost descrisă fapta permite petentului să combată și instanței să verifice, printre altele, încadrarea juridică a faptei, astfel cum a fost reținută de agentul constatator, gravitatea acesteia, fiind menţionată totodată ora şi data comiterii ei.

Față de cele arătate, instanța apreciază că  procesul-verbal este  legal întocmit.

Sub aspectul temeiniciei, petentul a susținut că faptele consemnate nu corespund realităţii. Petentul a mai invocat incidenţa art. 63 din OUG 195/2002, susţinând că a dorit să oprească 20 de secunde pentru a coborî două persoane aflate în maşină. Această susţinere a petentului va fi înlăturată, întrucât nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă.

Cu titlu preliminar, instanța reține că sancțiunea aplicată petentului are ca scop împiedicarea repetării unor acțiuni viitoare, nu repararea unui prejudiciu comis. Astfel, caracterul punitiv al sancțiunii devine suficient pentru incidența art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a garanțiilor sale, printre care se regăseşte şi prezumţia de nevinovăţie.

 Cu toate acestea, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De altfel, în cauza N G împotriva României (pct. 30) s-a arătat că în orice sistem de drept sunt permise prezumții de fapt și de drept, atât timp cât sunt păstrate anumite limite rezonabile și este protejat dreptul la apărare.

Deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravențiilor, din economia art. 34 din același act normativ rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, cu privire la faptele constatate personal de agentul constatator.

Pe de altă parte, în materie contravenţională, prezumția de nevinovăție a petentului constă în dreptul acordat acestuia de a-și formula apărări și de a răsturna prin probe prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.

Instanța urmează să analizeze în ce măsură a fost păstrat un echilibru între prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 din Convenție și prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de contravenție.

Instanța constată că petentul şi-a manifestat intenția de a face proba contrară sub aspectul temeiniciei și a propus în acest sens proba cu înscrisuri. Probele propuse de petent au fost încuviințate și administrate de instanță.

Cu toate acestea, instanţa apreciază că el nu a avut cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu intimata, fiindu-i încălcate prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare, din considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanţa subliniază că în procesul verbal de contravenţie se  precizează că abatarea a fost filmată cu camera video stradală. Cu toate acestea, intimatul nu a depus în instanță filmarea la care face referire, întrucât cea aflată la dosarul cauzei vizează un alt interval orar.

Se constată că petentului i s-a adus o „acuzaţie penală” în sensul autonom al Convenţiei Europene a Dreptului Omului, fără a-i se da acestuia posibilitatea de a cunoaşte probele care au fundamentat-o, astfel încât să le poată combate. Petentul se află nu doar în imposibilitatea de a cunoaşte filmarea care a stat la baza încheierii procesului verbal, dar şi în imposibilitatea de a formula apărări concrete în legătură cu aceasta.

Se reține că era în sarcina intimatei să solicite păstrarea imaginilor video pentru a le putea depune la dosarul cauzei și a fi administrate în condiții de transparență și contradictorialitate.

Instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție, în lipsa probelor care au stat la baza întocmirii sale, nu prezintă garanţii suficiente pentru a convinge instanţa de vinovăţia petentului. Deși pârâtul recunoaște că a oprit câteva minute, există un dubiu în favoarea acestuia cu privire la durata imobilizării autoturismului. Instanța apreciază că intervalul orar este important pentru a distinge dacă petentul a efectuat o oprire interzisă sau dacă într-adevăr a oprit pentru câteva secunde pentru a permite unor persoane să coboare.

Faţă de cele arătate, procesul verbal apare ca fiind netemeinic întocmit.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa, după ce verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal, hotărăşte asupra sancţiunii.

Având în vedere că instanţa a stabilit netemeinicia procesului-verbal, sancţiunile anterior enunţate urmează a fi înlăturate.

Prin urmare, instanţa va admite plângerea şi, pe cale de consecinţă, va dispune anularea  procesului-verbal de contravenție seria … nr. … şi înlăturarea sancţiunilor aplicate prin acesta.

2. .Referitor la procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria … nr. …, instanța reține că prin acesta s-a consemnat că în data de …, ora …, pe bd … ( …), în urma sancţiunii primite pentru oprirea interzisă, numitul … a devenit recalcitrant, adresând expresii jignitoare şi ameninţări cu acte de violenţă la adresa organelor de poliţie.

Din procesul-verbal de contravenție instanța reține că fapta a fost încadrată la art.2 pct.1 din Legea  61/1991 și sancționată cu amendă în cuantum de … lei, conform art. 3 alin.1 lit. b) din același act normativ.

În drept, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

 Referitor la legalitatea procesului-verbal seria … nr. …, instanța va verifica îndeplinirea condițiilor legale în raport de forma procesului-verbal, precum și pe cele în raport de fondul acestuia.

Examinând procesul-verbal prin prisma motivelor prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 care pot fi invocate din oficiu, instanța constată că procesul-verbal de contravenție conține toate cerințele obligatorii impuse de lege, în cuprinsul lui fiind menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectelor încadrări juridice ale faptelor, astfel cum au fost reținute de agentul constatator. Instanța apreciază că și din acest punct de vedere principiul legalității a fost respectat, întrucât agentul constatator a indicat în mod corect temeiurile de drept.

Drept motiv de nelegalitate petentul a invocat nerespectarea prevederilor art. 16 şi 17 din OUG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, motivat de faptul că agentul constatator ar fi descris incomplet fapta contravenţională, fără a menţiona ora săvârşirii şi alte împrejurări care pot servi la aprecierea gravităţii faptei.

Instanța precizează, în acord și cu Decizia 13/2018 a Î.C.C.J, că descrierea insuficientă a faptei atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. 

În considerentele acestei decizii s-a arătat că „nelegalitatea ce afectează procesul-verbal de contravenţie, prin descrierea insuficientă a faptei, nu este, aşadar, intrinsecă, adică nu duce în orice situaţie la anularea actului respectiv - aceasta se va întâmpla numai dacă vătămarea produsă este de natură să împiedice identificarea faptei săvârşite, încadrarea în drept, sancţiunea aplicabilă - cu consecinţa imposibilităţii efectuării apărărilor în cadrul procesului judiciar.”

Prin urmare, anularea actului intervine în condiţiile art. 179 C. proc. civ., doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat şi care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Instanţa apreciază că modul cum a fost descrisă fapta permite petentului să combată și instanței să verifice, printre altele, încadrarea juridică a faptei, astfel cum a fost reținută de agentul constatator, gravitatea acesteia, fiind menţionată totodată ora şi data comiterii ei.

Faptul că agentul constatator nu a menţionat în concret cât timp a adresat petentul cuvinte jignitoare nu este de natură să producă petentului vreo vătămare, acesta având posibilitatea să formuleze apărări şi sub acest aspect în faţa instanţei.

Față de cele arătate, instanța apreciază că procesul-verbal seria … nr. … este legal întocmit.

Sub aspectul temeiniciei, petentul a susținut că faptele consemnate nu corespund realității.

În drept, potrivit art. la 2 pct.1 din Legea  61/1991 constituie contravenție „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice;”

Cu titlu preliminar, instanța reține că sancțiunea aplicată petentului are ca scop împiedicarea repetării unor acțiuni viitoare, nu repararea unui prejudiciu comis. Astfel, caracterul punitiv al sancțiunii devine suficient pentru incidența art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a garanțiilor sale.

 Pe de altă parte, procesul-verbal de contravenție, ca act administrativ, se bucură de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, cu atât mai mult cu cât acesta cuprinde constatări personale ale agentului, faptele fiind percepute în mod direct și prin propriile simțuri.

Instanța urmează să analizeze în  ce măsură a fost păstrat un echilibru între prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 din Convenție și prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de contravenție.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De altfel, în cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României (pct. 30) s-a arătat că în orice sistem de drept sunt permise prezumții de fapt și de drept, atât timp cât sunt păstrate anumite limite rezonabile și este protejat dreptul la apărare.

Deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravențiilor, din economia art. 34 din același act normativ rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție a petentului constă în dreptul acordat acestuia de a-și formula apărări și de a răsturna prin probe prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.

Instanța apreciază că petentul și-a manifestat intenția de a face proba contrară sub aspectul temeiniciei, susținând că faptele constatate nu corespund realității, și a propus în acest sens proba cu înscrisuri și proba testimonială. Probele propuse de petent au fost încuviințate de instanță, astfel încât acesta a avut cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu intimata. Faptul că instanţa nu a putut administra proba testimonială propusă de petent nu afectează dreptul la apărare al acestuia. Instanţa a acordat trei termene pentru audierea martorului, însă petentul, cel care avea interesul în administrarea probei, nu a depus nicio minimă diligenţă în prezentarea lui.

Prin urmare, instanța apreciază că petentului i-au fost conferite și respectate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nu i-a fost încălcată prezumția de nevinovăție.

Instanța subliniază că acele constatări care vizează fapte care prin natura lor pot fi constatate personal de agentul de poliție, în mod direct și prin propriile simțuri, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate. Instanța constată că prin probele propuse, petentul nu a reușit să dovedească o altă situație de fapt decât cea constatată de agentul de poliție.

Raportând situația de fapt, astfel cum a fost  reținută de instanță, la textul de lege anterior enunnțat, instanța apreciază că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art. 2 pct.. 1 din Legea 61/1991, procesul-verbal fiind temeinic întocmit.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa, după ce verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal, hotărăşte asupra sancţiunii.

Conform art. 21 alin 3  din O.G. 2/2001  sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Conform procesului-verbal de contravenție, petentului i-a fost aplicată amenda în cuantum de … lei.

Instanța amintește că potrivit art. art.3. alin.1.lit.b) din Legea 61/1991, contravenția săvârșită de petent se sancționează cu amendă de la 200 lei la 1000 lei. Ca atare, se constată că petentului i-a fost aplicată amenda în limitele legale.

Instanța apreciază că se impune menținerea sancțiunii aplicate, întrucât aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei și necesară pentru asigurarea finalității sancțiunii.

Sancțiunea avertismentului apare ca fiind ineficientă pentru responsabilizarea contravenientului și pentru a îl determina pe aceasta să conștientizeze importanța unui comportament decent în societate față de orice alt cetățean, şi cu atât mai mult față de autoritățile statului.

Prin urmare, instanța va respinge plângerea contravenţională formulată de petentul … , cu domiciliul ales la …,  în contradictoriu cu intimatul … cu sediul în …  privind procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria … nr. ….

Domenii speta

Spete similare