Plângere contravenţională

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău înregistrat sub dosar nr.  inculpatul , a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86, alin. 2 din OUG 195/2002, şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33, lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal.

S-a reţinut în partea expozitivă a rechizitoriului faptul că, în data de 21.04.2013, în jurul orelor 03:30, a condus autoturismul marca Fiat  pe str.  Xdin mun. Bacău,  având dreptul de a conduce suspendat din data de 03.03.2013 şi o îmbibaţie alcoolică la momentul prelevării probelor biologice de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,70 g/l la prima probă şi 1,55 g/l la cea de a doua.

Prin Încheierea din data de 16.03.2015 a judecătorului de cameră preliminară, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecării cauzei privind pe inculpat , pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86, alin. 2 din OUG 195/2002, şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33, lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal.

La termenul de judecată din data de 30.04.2015, inculpatul a solicitat judecarea sa în procedura simplificată prevăzută de art. 375, alin. 1 Cod procedură penală, recunoscând săvârşirea faptelor şi solicitând ca judecarea sa să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Nu au fost administrate alte probe.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine în fapt următoarele:

În data de 21.04.2013, după ce consumase în prealabil băuturi alcoolice, inculpatul  a urcat la volanul autoturimului marca Fiat cu nr. pe care l-a condus din com. Răcăciuni, jud. Bacău pe E85, cu direcţia mun. Bacău.

Pe parcursul deplasării, nemulţumit fiind de modul de deplasare al unui alt participant la trafic, inculpatul a încercat să-l atenţioneze pe acesta prin efectuarea unor manevre şicanatoare. Conducătorul auto a sesizat organele de poliţie, care pe str. R din mun. Bacău au procedat la oprirea regulamentară a inculpatului.

 Fiindu-i solicitate documentele personale şi ale autoturismului s-a constatat faptul că inculpatul  emana halenă alcoolică, fapt pentru care acesta a fost testat cu aparatul etilotest în prezenţa martorului  (pasager al autoturismlui condus de către inculpat), rezultând o valoare de 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat.

 În aceste condiţii, inculpatului i-au fost prelevate mostre biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.

Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 858-859/26.04.2013, inculpatul avea o alcoolemie de 1,70 g/l la prima probă, respectiv 1,55 g/l la cea de a doua.

 Cu ocazia efectuării verificării în baza de date s-a constatat faptul că inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 03.03.2013.

Astfel, la data de 03.03.2013, organele de poliţie au reţinut inculpatului permisul de conducere pentru conducerea unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice.

Ulterior, inculpatul a solicitat restituirea permisului întrucât acesta era eliberat de autorităţile din Marea Britanie şi intenţiona să se deplaseze în această ţară.

Permisul de conducere i-a fost restituit inculpatului, însă acestuia i-a fost suspendat dreptul de a conduce vehicule pe teritoriul României pentru o perioadă de 90 de zile.

Fiind audiat în cauză, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor .

Starea de fapt astfel cum a fost descrisă se probează cu: proces verbal de  constatare a infracţiunii flagrante; proces verbal de sesizare din oficiu ; printer alcotest; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 858-859/26.04.2013; proces verbal seria CP nr. 4062016, raport de reţinere, declaraţie notarială nr. 162/04.03.2014, dovadă seria CU 0317022; declaraţia martorului ; declaraţiile inculpatului

Examinând cauza, se constată că faptele săvârşite de inculpat prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, pentru motivele care urmează să fie prezentate mai jos.

Alcoolul diminuează simţurile puterii de discernământ, capacitatea de concentrare şi atenţia conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacţie, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor şi al încălcărilor de lege creşte în raport direct proporţional cu cantitatea de alcool ingerat. De altfel, infracţiunea de conducere pe drumurile publice sub influenţa alcoolului este o infracţiune de pericol, astfel că, pentru a se evita  producerea de accidente de circulaţie, legiuitorul a incriminat această faptă, pericolul social fiind unul real, evident.

Acţiunea de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulaţiei rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta.

Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârşirea acţiunii constitutive, şi nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanţele în care s-a săvârşit fapta şi din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.

Instanţa reţine că infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat, este o infracţiune de pericol, incriminată de legiuitor pentru a preveni accidentele din trafic. Faptul că inculpatul nu a fost implicat în vreun eveniment rutier nu imprimă faptei o periculozitate scăzută, aceasta prezentând totuşi pericol social.

Comportamentul inculpatului, care a condus autoturismul, cunoscând faptul că  are dreptul de a conduce suspendat şi aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, denotă lipsa de responsabilitate a acestuia faţă de obligativitatea respectării legislaţiei în materia circulaţiei rutiere, dar şi faţă de integritatea fizică a celorlalţi participanţi la trafic, care putea fi pusă în pericol în eventualitatea producerii unui incident rutier. Inculpatului i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce tocmai pentru nerespectarea regulilor specifice regimului rutier, condiţii în care acesta avea obligaţia să se supună interdicţiei impuse.

Lipsa de antecedente penale a inculpatului (cazier judiciar la fila 22 din dosarul de urmărire penală), precum şi atitudinea sinceră a acestuia manifestată în cursul urmăririi penale, raportat la natura infracţiunii şi starea fizico-psihică conştientă a inculpatului anterior săvârşirii faptei, nivelul ridicat al alcoolemiei, vor fi avute de către instanţă la individualizarea judiciară a pedepsei.

În raport de situaţia de fapt expusă, instanţa reţine sub aspectul încadrării juridice a faptelor, următoarele: 

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002. Fapta fiind comisă în cursul lunii aprilie 2013, deci sub imperiul Codului penal din 1969, se impune analizarea legii penale mai favorabile.

Art. 3 din Codul penal consacră principiul activităţii legii penale stabilind că legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare. Art. 5, alin. 1 al aceluiaşi act normativ prevede o excepţie de la principiul activităţii legii penale, stabilind că „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penala, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă (Decizia nr. 1470/08.11.2011 a Curţii Constituţionale a României). De asemenea, instanţa va avea în vedere şi Decizia 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale a României, care impune analizarea globală a aplicării legii penale mai favorabile.

Analizând comparativ dispoziţiile art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002 şi cele ale art. 336, alin. 1 Cod penal, instanţa reţine că, în speţă, legea penală mai favorabilă este cea anterioară intrării în vigoare a noului Cod penal, în raport de următoarele argumente.

Astfel, sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii, reglementarea anterioară este similară cu cea actuală, incriminând conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa alcoolului.

Rezultă astfel că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 336, alin. 1 Cod penal, dar şi pe cele ale art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002.

Sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de cele două reglementări, instanţa constată că noua reglementare prevede, spre deosebire de OUG 195/2002, alternativ pedeapsa închisorii cu amenda penală, astfel că, sub acest aspect legea nouă ar fi mai favorabilă, în măsura în care instanţa ar înclina spre aplicarea acestei sancţiuni.

Totuşi, în speţă, reţinând valoarea ridicată a alcoolemiei şi starea de fapt expusă, instanţa apreciază că nu este suficientă pedeapsa amenzii penale, pentru a se atinge scopul preventiv şi educativ al pedepsei, impunându-se aplicarea unei pedepse cu închisoarea. În plus instanţa are în vedere distanţa parcursă de inculpat(din loc. Răcăciuni în mun. Bacău), mai mult decât atat anterior acesta a fost sancţionat contravenţional pentru conducerea unui autoturism sub influenţa alcoolului –proces-verbal seria CP nr. 4062016 din 03.03.2013 , întregistrându-se o alcoolemie de 0,27 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Având în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi a solicitat ca judecarea sa să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanţa urmează să reducă cu o treime limitele pedepsei închisorii către care s-a orientat anterior (prin aplicarea art. 396, alin. 10 din Codul de procedură penală), rezultând astfel, atât potrivit art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cât şi potrivit art. 336, alin. 1 Cod penal, o pedeapsă între 8 luni închisoare şi 3 ani şi 4 luni închisoare.

Analizând comparativ dispoziţiile art. 86, alin. 2 din OUG 195/2002 şi cele ale art. 335, alin. 2 Cod penal, instanţa reţine că, sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii, reglementarea anterioară este similară cu cea actuală, incriminând conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu are dreptul de a conduce.

Sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de cele două reglementări, instanţa constată că ambele reglementări prevăd alternativ pedeapsa închisorii cu amenda penală.

În ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni, din analiza comparativă a art. 33 Cod penal din 1969 şi a art. 38 din Codul penal actual, apare a fi mai favorabilă reglementarea anterioară care presupune contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile săvârşite în cea mai grea, iar apoi, în mod facultativ, instanţa poate aplica un spor de pedeapsă ce nu poate depăşi 5 ani.

Potrivit art. 39 Cod penal actual, după stabilirea pedepsei celei mai grele, instanţa este obligată să aplice un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse.

Apoi, analizând modalităţile de individualizare a pedepsei prevăzute de cele două reglementări, instanţa apreciază că suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prevăzută de art. 81 Cod penal din 1969, este mai favorabilă decât modalităţile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de Codul penal actual şi care ar fi proporţionale în speţă.

Analizând comparativ cele modalităţile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de cele două legi succesive, apare a fi mai favorabilă cea prevăzută de Codul penal din 1969. Astfel, este posibilă aplicarea art. 81 Cod penal din 1969 în cazul aplicării unei pedepse de până la 3 ani închisoare, respectiv 2 ani închisoare în cazul concursului de infracţiuni. Apoi, modalităţile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de noul Cod penal impun aplicarea obligatorie a unor măsuri de supraveghere şi, facultativ, anumite obligaţii, spre deosebire de suspendarea condiţionată care nu impune alte obligaţii inculpatului decât aceea firească de a nu mai comite fapte de natură penală.

De asemenea, la împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate, dacă nu se dispune anularea sau revocarea acesteia, inculpatul este reabilitat de drept.

Având în vedere dispoziţiile Deciziei 265/2014 a Curţii Constituţionale a României care au statuat că „dispoziţiile art. 5 sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile”, precum şi argumentele expuse anterior, instanţa apreciază că, în speţă, legea penală mai favorabilă este cea anterioară, deci OUG 195/2002, cu aplicarea dispoziţiilor din Codul penal din 1969.

Reiterând argumentele mai sus invocate instanţa va respinge cererea de schimbarea a încadrării juridice  din infracţiunile pentru care a fost dispusă trimiterea în judecată în art. 335 al.2 C.p. şî art. 336 al.1 C.p., totul cu aplicarea art. 38 C.p. şi art. 5 C.p.

Pe cale de consecinţă, reţinând aplicarea art. 5 Cod penal, în temeiul art. 396, alin. 10 Cod procedură penală, instanţa va dispune condamnarea inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o alcoolemie în sânge peste limita legală, infracţiune prevăzută de art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002, şi conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86, alin. 2 din OUG 195/2002, totul cu aplicarea art. 33, lit. a Cod penal din 1969.

Aşa fiind, instanţa reţine că, în drept, fapta inculpatului R R, care în data de 21.04.2013, în jurul orelor 03:30, a condus autoturismul marca Fiat  pe str. Republicii din mun. Bacău,  având dreptul de a conduce suspendat din data de 03.03.2013 şi o îmbibaţie alcoolică la momentul prelevării probelor biologice de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,70 g/l la prima probă şi 1,55 g/l la cea de a doua, constituie infracţiunile de conducerea unui vehicul având dreptul de a conduce suspendat şi sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, fapte prev. şi ped. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep. şi art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplicarea art. 33 lit. b din C.pen. din anul 1968.

La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită (de la 1 la 5 ani închisoare, respectiv de la 6 luni la 3 ani închisoare, alternativ cu amenda penală, limite care vor fi reduse ca urmarea a aplicării dispoziţiilor art. 396, alin. 10 Cod procedură penală), împrejurările comiterii faptelor, dar şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale, aşa cum rezultă din fişa de cazier a acestuia depusă la fila 22 din dosarul de urmărire penală.

Constatând că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 396, alin. 2 Cod procedură penală, după reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, aşa cum impun prevederile art. 396, alin. 10 Cod procedură penală, instanţa îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o alcoolemie în sânge peste limita legală, infracţiune prevăzută de art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002, cu consecinţele prevăzute de art. 71, art. 64, lit. a, teza a II-a Cod penal din 1969.

Apoi, îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, infracţiune prevăzută de art. 86, alin. 2 din OUG 195/2002, cu consecinţele prevăzute de art. 71, art. 64, lit. a, teza a II-a Cod penal din 1969.

Constatând că faptele sunt concurente, fiind comise înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în temeiul art. 33, alin. 1, lit. a, art. 34, lit. b Cod penal din 1969, contopeşte pedepsele de mai sus, în cea mai grea de 8 luni închisoare, cu consecinţele prevăzute de art. 71, art. 64, lit. a, teza a II-a Cod penal din 1969.

În baza art. 81 Cod penal din 1969, va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, iar în temeiul art. 82 Cod penal din 1969, stabileşte un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni care se realizează atât pentru cei cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea şi reeducarea inculpaţilor, cât şi pentru ceilalţi destinatari ai legii penale care îşi vor conforma conduita exigenţelor acestei legi. Având în vedere gravitatea infracţiunilor săvârşite de inculpat, instanţa apreciază că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea executării acesteia.

Cu privire la această modalitate de individualizare judiciară de executare a pedepsei, instanţa o apreciază ca fiind cea mai potrivită pentru inculpat, acesta îndeplinind condiţiile cumulative strict şi limitativ prevăzute de lege: pedeapsa stabilită pentru concursul de infracţiuni nu depăşeşte 2 ani, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia în regim de detenţie. Conduita inculpatului urmează a fi verificată pe durata termenului de încercare, astfel încât se apreciază că există toate premisele ca scopul preventiv şi educativ al pedepsei să fie atins şi prin această modalitate de individualizare a executării.

În temeiul art. 71, alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării executării pedepsei principale, se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

Instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal din 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 274, alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat

Domenii speta

Spete similare