Partaj judiciar. Principiile devolutiunii succesorale. Reprezentarea succesorala

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa primei instante, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei MJ.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta MJ, în contradictoriu cu pârâta PO, ca fiind formulată de o persoana fără calitate procesuală activă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că pentru a fi parte în proces se impun a fi îndeplinite următoarele condiţii: calitatea procesuală, capacitatea procesuală, existenţa unui interes şi afirmarea unui drept sau prevalarea de o situaţie juridică pentru a cărei realizare poate fi folosită calea judecăţii.

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului afirmat (calitatea procesuală activă) precum şi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecăţii (calitatea procesuală pasivă).

Reclamantul este cel obligat să facă dovada ambelor calităţi procesuale (activă şi pasivă) prin indicarea obiectului cererii, a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa şi a persoanei cu care înţelege să se judece.

 Ca atare, având în vedere certificatul de deces, instanţa a reţinut că  la data de 04 martie 2016 a decedat numita CL, cu ultimul domiciliu cunoscut în mun. C.

Conform dispoziţiilor art.963 alin.1 Cod civ., mostenirea se cuvine în ordinea şi după regulile determinate de lege, sotului supravietuitor si rudelor defunctului si anume descendentilor, ascendentilor si colateralilor acestuia, dupa caz.

Reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii, în virtutea căruia un moştenitor mai îndepărtat în grad urcă în locul şi gradul ascendentului său, care era decedat la deschiderea moştenirii, pentru a culege, în concurs cu moştenitorii mai apropiaţi în grad, partea care s-ar fi cuvenit ascendentului dacă s-ar fi aflat în viaţă (art. 664 Cod civil).

Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, a rezultat că, CL a fost fiica defunctei VE, decedată anterior, conform menţiunii de pe certificatul de deces -sora reclamantei MJ.

În speţă, reclamanta MJ fiind mătuşa defunctei CL, nu poate veni la moştenirea acesteia prin reprezentarea surorii sale, reprezentarea succesorală fiind un beneficiu al legii acordat conform art. 966 C. civil numai descendenţilor copiilor defunctului şi descendenţilor fraţilor sau surorilor defunctului, ceea ce nu este cazul în speţă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Arată că în mod eronat instanţa de fond a reţinut faptul că reclamanta vine  la moştenirea defunctei CL, prin reprezentarea sorei sale VE, care este mama defunctei, situaţie în care conform disp.art. 966 c.civ.reprezentarea nu este posibilă.

Dispoziţiile art. 966 c.civ. se aplică doar descendenţilor copiilor defunctului şi descendenţilor fraţilor sau surorilor defunctului.

Reclamanta menţionează că vine la moştenire în nume propriu în calitate de mătuşă a defunctei, respectiv colateral ordinar şi nu prin reprezentare asa cum în mod eronat a înţeles instanţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 983 Cod civil colateralii ordinari sunt rudele colaterale ale defunctului până la gradul IV inclusiv .

Aceştia vin la moştenirea defunctului doar în nume propriu şi doar în situaţia în care care nu există rude de grad mai apropiat sau acestea nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni.

Singurii moştenitori ai defunctei CL fac parte din categoria colateralilor ordinari, respectiv mătusi,la data decesului neexistând descendenţi , ascendenţi privilegiaţi sau colaterali privilegiaţi.

Colateralii ordinari vin la moştenire doar în nume propriu, nu sunt moştenitori sezinari şi nici rezervatari.

Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept,  apelul este întemeiat pe dispoziţiile art. 466 şi următoarele Cod procedură civilă.

Intimata-pârâta a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului, ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei apelate.

Arată că asupra moştenirii rămasă de pe urma defunctei CL nu a  avut loc o procedură succesorală notarială, nu au fost înregistrate declaraţii privind opţiunea succesorală şi instanţa a constatat deschisă succesiunea  acesteia la data de 04.03.2016, data decesului.

Arată că în mod netemeinic reclamanta a susţinut că a săvârşit acte de acceptarea succesiunii prin simplu fapt al achitării unor taxe, plata facturilor neconstituind o acceptare tacită a succesiunii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a  solicitat instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta  să se  dispună  partajul averii succesorale privind bunurile ramase la decesul defunctei CL, urmând sa se stabileasca masa bunurilor de impartit, cotele ce li se cuvin in calitate de copartasi si lichidarea starii de indiviziune, prin individualizarea si atribuirea bunurilor.

Reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii, în virtutea căruia un moştenitor mai îndepărtat în grad urcă în locul şi gradul ascendentului său, care era decedat la deschiderea moştenirii, pentru a culege, în concurs cu moştenitorii mai apropiaţi în grad, partea care s-ar fi cuvenit ascendentului dacă s-ar fi aflat în viaţă (art. 664 Cod civil).

Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, rezultă că CL decedată la data de 04 martie 2016 a fost fiica defunctei VE, decedată anterior, conform menţiunii de pe certificatul de deces -sora reclamantei MJ.

 În speţă, reclamanta fiind matusa defunctei CL, nu poate veni la moştenirea acesteia prin reprezentarea surorii sale, reprezentarea succesorală fiind un beneficiu al legii acordat conform art. 966 C. civil numai descendenţilor copiilor defunctului şi descendenţilor fraţilor sau surorilor defunctului, ceea ce nu este cazul în speţă.

Prin motivele de apel se critică sentinţa primei instanţe, arătându-se faptul că apelanta -reclamantă vine la moştenire în nume propriu, în calitate de mătuşă, colateral ordinar.

Tribunalul reţine că  la data de 04 martie 2016 a decedat numita CL, cu ultimul domiciliu cunoscut în mun. C..

Potrivit art. 963 al. 1 C. civ. moştenirea se cuvine, în ordinea şi după regulile stabilite în prezentul titlu, soţului supravieţuitor şi rudelor defunctului, şi anume descendenţilor, ascendenţilor şi colateralilor acestuia, după caz.

Conform art. 964 C. civ. Rudele defunctului vin la moştenire în următoarea ordine: a) clasa întâi: descendenţii; b) clasa a doua: ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi;c) clasa a treia: ascendenţii ordinari; d) clasa a patra: colateralii ordinari.

(2) Dacă în urma dezmoştenirii rudele defunctului din clasa cea mai apropiată nu pot culege întreaga moştenire, atunci partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condiţiile pentru a moşteni.

(3) Înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul înlătură de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat, cu excepţia cazurilor pentru care legea dispune altfel.

(4) Între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad, moştenirea se împarte în mod egal, dacă legea nu prevede altfel.

Sfera destul de largă a persoanelor cărora legiuitorul le recunoşte o vocaţie succesorală generală la moştenire determină instituirea unei ordini de chemare la moştenire, pentru stabilirea vocaţiei succesorale efective. Această ordine este guvernată de trei principii: principiul chemării la moştenire în ordinea claselor de moştenitori, principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasăşi principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.

În prezenta cauză, reclamanta a invocat faptul că atât ea, cât şi pârâta, sunt moştenitoare ale defunctei CL, fiind mătuşile acesteia, surorile mamei defunctei,  făcând astfel parte din clasa a patra de moştenitori.

Într-adevăr, din actele de stare civilă existente la dosar, rezultă că CL este fiica lui VE, care are ca surori pe reclamanta MJ, pârâta PO, DL.

Din întâmpinarea depusă în primă instanţă rezultă că există şi o a patra soră a mamei defunctei, CV, dar pentru aceasta nu sunt depuse acte de stare civilă.

Clasa a patra de moştenitori, potrivit art. 983 al. 1 C. civ. este formată din colateralii ordinari, respectiv rudele colaterale până la gradul al patrulea inclusiv, cu excepţia colateralilor privilegiaţi.

Fac parte din clasa a patra de moştenitori colateralii ordinari, care nu sunt fraţi şi surori cu defunctul: unchi, mătuşi, veri primari, surori şi fraţi ai bunicilor lui de cuius.

În alineatul 2 din art. 983 C. civ. se prevede în mod expres aplicarea principiului priorităţii claselor de moştenitori legali, în sensul că aceşti colaterali ordinari vin la moştenire dacă descendenţii, ascendenţii privilegiaţi, colateralii privilegiaţi şi ascendenţii ordinari nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni.

Faţă de prevederile legale mai sus arătate, precum şi faptul că reclamanta a invocat un drept de a moşteni în nume propriu, în calitate de mătuşă a defunctei, prima instanţă în mod eronat a stabilit că aceasta nu are calitate procesuală activă şi că se invocă reprezentarea succesorală în cauză.

Prima instanţă trebuia să analizeze vocaţia concretă la moştenire a părţilor, în calitate de colaterali ordinari, prin administrare de probe care să facă dovada inexistenţei moştenitorilor din primele trei clase de moştenitori, iar, faţă de susţinerile pârâtei din întâmpinare în ceea ce priveşte numărul persoanelor ce fac parte din clasa a patra de moştenitori, trebuia, de asemenea, să administreze probe pe acest aspect.

Având în vedere faptul că prin cererea de apel s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare , precum şi prevederile art. 480 al. 3 C.pr. civ, tribunalul a admis apelul, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare