Recunoastere paternitate

Decizie 358 din 16.04.2019


Asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele :

Prin sentinţa civilă nr.X/12.10.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.X/311/2018, instanţa a respins cererea precizată formulată de reclamantul M M în contradictoriu cu pârâta C M B. 

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut  că prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 14.02.2018, cu nr. X/311/2018, reclamantul M M in contradictoriu cu parata C M B, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se constate că este tatăl biologic al minorului C V E, născut la data 02.12.2012, să se anuleze certificatul de naştere seria NH nr. X, la rubrica TATĂ şi să se menţioneze numele reclamantului M M, să se anuleze certificatul de naştere seria NH nr. X şi la numele de familie al minorului  V E să fie trecut numele de M.

Solicita cheltuieli de judecată aferente soluţionării cauzei.

In fapt, reclamantul a arătat ca a avut relaţii de concubinaj cu pârâta C M B, iar din aceste relaţii a rezultat minorul C V E, născut la data de 02.12.2012.

Întrucât în perioada de concepere a minorului pârâta a locuit numai în domiciliul reclamantului din P, str. T, , jud. O, din anul 2010 până în luna noiembrie 2017, astfel că  este tatăl biologic al minorului V E.

A solicitat pe cale amiabilă pârâtei să se prezinte la Primăria oraşului S pentru a soluţiona acest litigiu pe cale administrativă, însă pârâta a refuzat să se prezinte, motiv pentru care a fost nevoit să formuleze prezenta cerere.

In certificatul de naştere al minorului la rubrica TATĂ nu este menţionat nici un nume, iar minorul poartă numele pârâtei de C şi de aceea solicita ca la rubrica NUME DE FAMILIE în certificatul de naştere al minorului să fie trecut numele reclamantului de M.

In dovedirea motivelor invocate înţelege să se folosească de proba cu interogatoriu, acte şi martorii M P şi M M, ambii din oraşul P, str. T, , jud. O.

Anexează : Copie CI M M, Copie certificat naştere C V E.

Depune  înscrisuri doveditoare.

La data de 14.03.2018, parata C M-B a formulat întâmpinare solicitând admiterea in parte a cererii ce reprezintă tăgada paternitate depusa de reclamant,  mai puţin petitele prin care se solicita anularea certificatului de naştere seria NH. nr.X si la numele de familie al minorului V E sa fie trecut numele de M cat si obligarea paratei  la plata cheltuielilor de judecata.

In fapt, prin cererea de chemare in judecata reclamantul  solicita sa se constate ca este tatăl biologic al minorului C V E, născut la data 02.12.2012 si sa se anuleze certificatul de naştere seria NH nr.X, la rubrica TATA si sa se menţioneze numele reclamantului M M.

In legătura cu solicitările menţionate mai sus, parata arata ca este de acord cu acestea deoarece este adevărat ca reclamantul este tatăl biologic al copilului ca urmare a unei relaţii de concubinaj pe care a avut-o cu acesta.

Arata faptul ca in perioada de concepere a minorului a locuit la domiciliul acestuia.

Cat despre solicitarea reclamantului de a soluţiona acest litigiu pe cale administrativa precizează ca nu a fost contactata de reclamant iar daca acesta ar fi întreprins astfel de demersuri era de acord cu solicitarea.

La data de 28.03.2018, reclamantul M M, in termen legal, a formulat răspuns la întâmpinarea, depusa de  parata C M B, si solicita admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, obligarea la cheltuieli de judecată aferente soluţionării cauzei.

In fapt,  prin întâmpinare se solicită admiterea doar în parte a cererii reclamantului, în sensul că este tatăl biologic al minorului C V E, născut la 02.12.2012 şi să se anuleze certificatul de naştere al acestuia, seria NH nr. X la rubrica TATĂ,  şi să se treacă în mod corect numele reclamantului  M M.

In legătură cu solicitarea de a soluţiona acest litigiu pe cale amiabilă, în mod ne temeinic reclamanta precizează ca nu a fost contactată, în condiţiile în care reclamantul i-a solicitat de cel puţin două ori până în momentul de faţă să se prezinte la Primăria oraşului P pentru a soluţiona acest litigiu pe cale administrativă.

In cursul cercetării judecătoreşti a fost încuviinţata si administrata de instanţa proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut următoarele:

Potrivit certificatului de naştere de la f.6, minorul C V E este fiul pârâtei iar la numele şi prenumele tatălui nu este completat, prin urmare, filiaţia a fost stabilită doar faţă de aceasta.

 Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat, în temeiul art.432 Codul civil, să se constate că este tatăl biologic al minorului C V E, născut la data de 02.12.2012, să se anuleze certificatul de naştere cu privire la numele tatălui şi respectiv la numele minorului, cu cheltuieli de judecată arătând că acesta s-a născut din relaţia de concubinaj cu pârâta iar prin întâmpinare, pârâta a solicitat admiterea în parte a cererii, cu privire la paternitatea reclamantului şi a solicitat respingerea cererii cu privire la numele minorului.

 La termenul din data de 07.09.2018, reclamantul şi-a precizat cererea în sensul că obiectul acesteia este recunoaştere paternitate iar temeiul legal este art.415 şi următoarele din Codul civil iar la termenul din data de 05.10.2018 a solicitat obligarea pârâtei să se prezinte la autoritatea tutelară în vederea eliberării certificatului de naştere pentru minor, în care să fie trecut numele reclamantului.

Instanţa reţine că potrivit art.415 din Codul civil, legea aplicabilă, având în vedere data naşterii minorului, dacă naşterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă sau copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinţi necunoscuţi, mama îl poate recunoaşte pe copil, copilul conceput şi născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său iar potrivit art.416, recunoaşterea poate fi făcută prin declaraţie la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, prin înscris autentic sau prin testament.

În conformitate cu art.416 alin.2, dacă recunoaşterea este făcută prin înscris autentic, o copie a acestuia este trimisă din oficiu serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor competent, pentru a se face menţiunea corespunzătoare în registrele de stare civilă iar potrivit art.417, minorul necăsătorit îl poate recunoaşte singur pe copilul său, dacă are discernământ la momentul recunoaşterii.

 Potrivit art.450, copilul din afara căsătoriei ia numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită iar în cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, copilul, prin acordul părţilor poate lua numele de familie al părintelui faţă de care s-a stabilit ulterior sau numele reunite iar în lipsa acordului părinţilor, numele se stabileşte de instanţa de tutelă.

 Din cuprinsul certificatului de naştere rezultă că paternitatea minorului nu a fost stabilită iar analizând dispoziţiile legale instanţa a constat că modalităţile de recunoaştere a paternităţii, astfel cum sunt  prevăzute de lege, respectiv prin declaraţie la serviciul public comunitar, prin înscris autentic şi prin testament,  exclud intervenţia instanţei, prin urmare cererea de recunoaştere a paternităţii este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă.

 În ceea ce priveşte obligarea pârâtei să se prezinte la serviciul comunitar, instanţa a reţinut că recunoaşterea paternităţii este un act unilateral al părintelui şi nu este condiţionată de prezenţa celuilalt părinte ; în plus, pârâta a recunoscut că reclamantul este tatăl biologic al minorului şi nu există dovezi că s-a opus recunoaşterii paternităţii.

Referitor la numele minorului, instanţa  a reţinut că în mod corect s-a trecut numele mamei întrucât filiaţia a fost stabilită doar faţă de aceasta ; în condiţiile în care reclamantul nu a procedat la recunoaşterea minorului, solicitarea ca minorul să-i poarte numele este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

 La data de 06.12.2018, apelantul-reclamant M M a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. X/12.10.2018 solicitând admiterea apelului şi modificarea sentinţei în sensul anulării certificatului de naştere nr. X/12.12.2012 la rubrica tată şi la numele de familie şi să se treacă în mod legal numele apelantului-reclamant de M M cu cheltuieli de judecată.

În motivare, în esenţă, apelantul-reclamant M M a arătat că prin sentinţa mai sus menţionată s-a respins cererea sa în contradictoriu cu pârâta C M B fără să se menţioneze dacă s-a respins ca netemeinică, ca nelegală, etc.

Instanţa de fond în mod nelegal şi netemeinic a respins cererea apelantului-reclamant motivând că „instanţa reţine că recunoaşterea paternităţii este un act unilateral al părintelui şi nu este condiţionată de prezenţa celuilalt părinte, în plus pârâta a recunoscut că reclamantul este tatăl biologic al minorului şi nu există dovezi că s-au opus recunoaşterii paternităţii".

Mai mult decât atât, reclamantul nu a procedat la recunoaşterea minorului ca să-i poarte numele.

Soluţia pronunţată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală interpretând greşit actul dedus judecăţii cu o greşită aplicare a legii şi nu a avut în vedere probatoriul existent la dosarul cauzei, care era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii şi pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale.

Instanţa de fond în mod nelegal şi netemeinic nici măcar nu aminteşte de probele administrate în condiţiile în care a depus la dosarul cauzei notificarea prin executorul judecătoresc din 07.09.2018, prin care i-a solicitat pârâtei C M B să se prezinte pe data de 18.09.2018, la Primăria oraşului S pentru recunoaşterea minorului C V E şi în aceste condiţii motivează că nu a făcut dovezi că pârâta s-a opus la recunoaşterea paternităţii.

A precizat că s-a prezentat la sediul Primăriei S, a depus declaraţia notarială de recunoaştere a minorului C V E, că este fiul său autentificată sub nr. X/15.11.2018 şi cu toate acestea s-a respins cererea sa în condiţiile în care cei de la primărie i-au menţionat că pentru a fi trecut în certificatul de naştere la Rubrica tată al minorului este obligatorie şi prezenţa mamei minorului, adică a pârâtei.

Instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi nu a înţeles că numai prezenţa sa în faţa autorităţilor de la Primăria Slatina şi a recunoaşterii de către el în faţa acestora că minorul este fiul său, nu este suficientă şi în aceste condiţii, când pârâta refuză să se prezinte singura posibilitate este să se adreseze instanţei de judecată ceea ce a şi făcut, însă instanţa în mod nelegal şi netemeinic nu a înţeles situaţia de fapt şi de drept, interpretând greşit actul dedus judecăţii.

Mai mult decât atât, nici măcar nu a administrat şi nu i-a admis întreg probatoriul, respectiv proba testimonială pentru a vă dovedi reaua-credinţă a pârâtei de a se prezenţa în faţa autorităţilor de la Primăria Slatina şi a fi menţionat el la rubrica TATĂ în certificatul de naştere.

În dovedirea motivelor invocate a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri şi cei doi martori M P şi M M din oraş P str. T, jud. O.

La data de 16.01.2019, intimata-pârâtă C M-B a formulat întâmpinare la cererea de apel prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menţinerea Hotărârii Civile Nr. X/2018 din data de 12.10.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina ca fiind temeinica si legala şi obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare, în esenţă, intimata-pârâtă C M-B a arătat că după cum  se poate observa din actele depuse de petent la dosarul cauzei, acesta avea 14 ani la momentul naşterii minorului C V E, iar in toată această perioada deşi putea acesta nu a făcut niciun demers în a-1 recunoaşte pe minor.

Corect instanţa de fond face aplicare art. 416 din codul civil unde legiuitorul stabileşte clar condiţiile in care o recunoaştere a unui copil din afara căsătoriei poate fi efectuata, adică prin declaraţie la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor,prin înscris autentic sau prin testament.

Ca atare, instanţa de fond, corect îşi stabileşte limitele cu privire la acţiunea

formulată şi ulterior precizata de petent constatând ca intervenţia instanţei intr-o

astfel de cerere este inadmisibila, legiuitorul arătând foarte clar modalităţile de

recunoaştere a paternităţii.

Totodată de aproximativ doi ani de când a încetat relaţia de concubinaj petentul nu s-a mai interesat de copil, nu i-a oferit sprijin, nu s-a ocupat de creşterea si educarea minorului.

Ceea ce el exprima prin acţiunile întreprinse, reprezintă pur si simplu o răzbunare a acestuia fata de intimată si de părinţii acesteia deoarece nu 1-a interesat niciun moment situaţia copilului.

Pana de curând petentul a negat ca acest copil ar fi al lui, reproşându-i permanent ca minorul nu este făcut cu el ci cu alte persoane.

În iarna anului 201, petentul a început o relaţie cu alta persoana ocazie cu care atât intimata cat si copilul acesteia au fost izgoniţi din locuinţa apelantului .

În prezent petentul nu este preocupat de creşterea si educarea minorului,nu se prezintă la zilele de naştere iar in momentul in care îl observa pe copil, petentul îl ignoră, nu încearcă o apropiere de acesta, fapt ce denotă ca in continuare există, suspiciuni din partea petentului ca acest copil nu ar fi al lui.

În drept au fost invocate dispoz. art.466 si următoarele Cod.proc.civ.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat la probatoriul administrat la fond şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

În fapt, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată ulterior, apelantul-reclamant M M a solicitat în contradictoriu cu intimata-pârâtă C M-B să se recunoască faptul că este tatăl minorului C V E, născut la data de 02.12.2012, şi minorului să i se stabilească în urma acestei recunoaşteri numele de familie al tatălui.

Prin întâmpinarea formulată pârâta a recunoscut că reclamantul este tatăl minorului.

Instanţa de fond a reţinut că cererea reclamantului este inadmisibilă deoarece procedura de recunoaştere a paternităţii exclude intervenţia instanţei.

În drept, copilul conceput şi născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său (art. 415 alin. 2 din codul civil), recunoaşterea putând fi făcută prin declaraţie la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, prin înscris autentic sau prin testament (art. 416 alin. 1 din codul civil).

Recunoaşterea făcută la înregistrarea naşterii sau ulterior de tatăl copilului născut în afara căsătoriei se face: a) prin declaraţia scrisă, întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 41, dată în faţa ofiţerului de stare civilă; b) prin înscris autentic, în faţa notarului public sau a instanţei judecătoreşti; c) prin testament  (art. 96 alin. 1 din H.G. nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă).

Recunoaşterea prin înscris autentic presupune constatarea mărturisirii de filiaţie într-un înscris întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma şi în condiţiile stabilite de lege (art. 269 alin. 1 din codul de procedură civilă).

Copilul din afara căsătoriei ia numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită (art. 450 alin. 1 din codul civil), iar în cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, copilul, prin acordul părinţilor, poate lua numele de familie al părintelui faţă de care şi-a stabilit filiaţia ulterior sau numele reunite ale acestora. Noul nume de familie al copilului se declară de către părinţi, împreună, la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor la care a fost înregistrată naşterea. În lipsa acordului părinţilor instanţa de tutelă hotărăşte cu privire la numele copilului şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor unde a fost înregistrată naşterea (art. 450 alin. 2 din codul civil).

Înscrierea menţiunii de stabilire a filiaţiei pe actul de naştere şi, după caz, de căsătorie şi de deces se face din oficiu sau la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoaştere întocmit potrivit legii sau a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. În situaţia în care, ulterior, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă s-a încuviinţat purtarea numelui de familie al părintelui faţă de care s-a stabilit filiaţia, menţiunea se înscrie şi pe actele de naştere ale copiilor minori, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora (art. 46 din legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă şi art. 97 alin. 2 din H.G. nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă).

După operarea menţiunii de recunoaştere, de contestare a recunoaşterii, de stabilire a filiaţiei sau de tăgăduire a paternităţii ori de contestare a filiaţiei faţă de mamă, se retrage certificatul de naştere şi se eliberează alt certificat, cu noile date de stare civilă (art. 97 alin. 3 din H.G. nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă).

Alături de recunoaşterea cuprinsă într-un înscris autentificat de notarul public, este de asemenea autentică şi mărturisirea exprimată de parte în faţa instanţei de judecată şi consemnată în încheierea de şedinţă, încheierea de şedinţă şi hotărârea finală a instanţei urmând regimul juridic al înscrisurilor autentice, astfel că nu se poate susţine, aşa cum a reţinut instanţa de fond, că este inadmisibilă o cerere prin care se solicită recunoaşterea paternităţii şi stabilirea numelui copilului a cărui recunoaştere a avut loc în caz de neînţelegere între părinţi, fiind la latitudinea tatălui modalitatea în care înţelege să facă recunoaşterea de paternitate.

Recunoaşterea de paternitate este producătoare de efecte juridice prin ea însăşi, astfel că poate fi exprimată în cadrul oricărui litigiu, printr-o declaraţie sau printr-un răspuns neechivoc al bărbatului din care să reiasă în mod cert mărturisirea raportului de filiaţie şi identitatea copilului recunoscut.

În cadrul unui litigiu prin care se solicită recunoaşterea paternităţii şi stabilirea numelui copilului instanţa de tutelă poate lua act prin încheierea de şedinţă sau prin hotărârea finală de mărturisirea făcută de tată în faţa instanţei, urmând a stabili şi numele de familie al copilului în caz de neînţelegere între părinţi.

Dacă recunoaşterea este făcută prin înscris autentic, o copie a acestuia este trimisă din oficiu serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor competent, pentru a se face menţiunea corespunzătoare în registrele de stare civilă (art. 416 alin. 2 din codul civil).

Având în vedere că prin declaraţia autentificată prin încheierea de autentificare nr. X/15.11.2018 a notarului public C V apelantul-reclamant M M l-a recunoscut pe fiul său C E V (fila nr. 7), fiind făcute menţiunile corespunzătoare pe actul de naştere al minorului (conform extrasului din registrul de naştere nr. X/18.03.2019 – fila nr. 39), tribunalul constată că este rămasă fără obiect cererea de recunoaştere a paternităţii.

Reglementările adoptate în domeniul promovării şi respectării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau după caz încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului (art. 2 alin. 1 din legea nr. 272/2004 privind promovarea şi protecţia drepturilor copilului). De asemenea, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice, precum şi în cauzele soluţionate de către instanţele judecătoreşti (art. 2 alin. 3 din legea nr. 272/2004 privind promovarea şi protecţia drepturilor copilului).

Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale (art. 8 alin. 1 din legea nr. 272/2004 privind promovarea şi protecţia drepturilor copilului).

Astfel, din interpretarea acestor texte legale, rezultă că la stabilirea dreptului copilului de a purta numele unuia dintre părinţi sau numele lor reunite, instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere, în principal, interesul superior al copilului.

Interesul superior al minorului se concretizează în ansamblul factorilor care contribuie la asigurarea unor condiţii optime privind creşterea şi dezvoltarea acestuia, atât în mediul familial, dar şi în mediul social şi dacă din punct de vedere al relaţiilor de familie numele purtat de minor prezintă importanţă într-o mai mică măsură, din punct de vedere al relaţiilor sociale importanţa devine una majoră, întrucât presupune integrarea minorului în colectivitatea în care trăieşte şi în care dezvoltă relaţii pornind de la premise egale cu cele ale celorlalţi copii.

Dreptul la încuviinţarea purtării noului nume, privind astfel identitatea reală a oricărei persoane fizice, este garantat şi de prevederile art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, existând un interes al minorului în a purta pe viitor şi numele de familie al tatălui faţă de care filiaţia s-a stabilit ulterior, chiar dacă mama se opune, justificat de ocrotirea minorului în viitor, în viaţa socială, faţă de o serie de diferenţe de atitudine şi de opinie care există în legătură cu modul în care este privită în societate conceperea copiilor în afara relaţiilor de familie, situaţie faţă de care minorul C V E nu poate fi lipsit şi nu i se poate îngrădi dreptul de a purta şi numele de familie al tatălui său, în condiţiile în care nu există elemente obiective care să ducă la concluzia că acest lucru ar avea un impact social şi psihologic nefavorabil, motiv pentru care tribunalul va dispune ca pe viitor minorul, născut la data de 02.12.2012, să poarte numele de familie ale părinţilor săi reunite, respectiv M-C, prin acest mod copilul din afara căsătoriei identificându-se în societate în raport cu ambii săi părinţi.

Tribunalul constată că sunt neîntemeiate apărările intimatei referitoare la efectuarea unor cereri noi în apel, întrucât în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 478 alin. 3 din codul de procedură civilă pentru că apelantul nu a formulat cereri noi în apel, acesta solicitând în faţa primei instanţe să se ia act de recunoaşterea sa cu privire la paternitatea minorului (aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din data de 07.09.2018 – fila nr. 28 din dosarul primei instanţe) şi să se dispună ca pe viitor minorul să poarte numele său de familie (în cererea de chemare în judecată acesta solicitând ,,să se anuleze certificatul de naştere seria NH nr. X şi la numele de familie al minorului V E să fie trecut numele de M”). De asemenea, nu se poate reţine ca fiind o cerere nouă în apel faptul că la interpelarea instanţei de apel apelantul a arătată că este de acord chiar şi cu purtarea de către minor pe viitor a numelor de familie reunite ale părinţilor săi, aceasta fiind doar o simplă precizare solicitată de instanţă în raport de dispoziţiile art. 450 alin. 2 din codul civil, întrucât cererea de modificare a numelui de familie al copilului din afara căsătoriei fusese făcută în faţa primei instanţe.

Nefondate sunt şi referirile intimatei la dispoziţiile art. 420 din codul civil privind contestarea filiaţiei întrucât aşa cum rezultă din poziţia procesuală a acesteia ea a nu a contestat niciun moment că apelantul-reclamant nu ar fi tatăl minorului, ci doar a susţinut că nu este de acord ca minorul să poarte numele de familie al tatălui.

În raport de cele ce precedă tribunalul va admite apelul formulat de apelantul-reclamant M M în contradictoriu cu intimata C M-B împotriva sentinţei civile nr. X/12.10.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina şi va dispune schimbarea în totalitate a sentinţei civile nr. X/12.10.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în sensul că se va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M M în contradictoriu cu pârâta C M-B,  astfel cum a fost precizată; se va respinge ca rămasă fără obiect cererea de recunoaştere a paternităţii; şi se va dispune ca pe viitor minorul C V E, născut la data de 02.12.2012, să poarte numele de familie M-C.

Hotărârea se va comunica, de îndată, Serviciului Public Comunitar Local de evidenţă a Persoanelor Slatina în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare pe actul de naştere al minorului.

Având în vedere că cererea de chemare în judecată se va admite doar în parte, unul dintre capetele de cerere rămânând fără obiect, tribunalul, reţinând culpa procesuală comună, va dispune compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părţi, corespunzătoare capetelor de cerere admise (reţinându-se pentru apelantul-reclamant M M cheltuieli de judecată justificate în cuantum de 2.290 lei, reprezentând 20 lei taxa judiciară de timbru achitată în apel, 20 lei taxa judiciară de timbru achitată la fond corespunzătoare capătului de cerere admis, 250 lei onorariu avocaţial la fond, adică ½ din onorariul avocaţial achitat, corespunzător admiterii unuia dintre cele două capete de cerere şi 2.000 lei onorariu avocaţial în apel, iar pentru intimata-pârâtă C M-B reţinându-se cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocaţial în apel) până la concurenţa celei mai mici, sens în care va obliga intimata C M-B să achite apelantului M M suma de 1.790 lei (reprezentând diferenţa dintre cheltuielile de judecată efectuate de apelant 2.290 lei şi cele efectuate de intimată 500 lei), cu titlu de cheltuieli de judecată.

Data publicarii pe portal: 12.06.2019