Încredinţare minor.Criterii.Înţelesul noţiunii de interes al copilului

Prin cererea înregistrată reclamanta EN a chemat în judecată pe pârâţii EM şi Serviciul Autorităţii Tutelare din cadrul Primăriei Buzău, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei lor, din vina exclusivă a pârâtului, să-şi reia numele avut anterior căsătorie, acela de …, să-i fie încredinţată spre creştere şi educare minora N – F, născută la data de …, ei reclamantei, să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei în cuantum de 25% din veniturile pe care le realizează, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majorat, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat instanţei că după momentul încheierii căsătoriei şi-au stabilit domiciliul comun în imobilul proprietatea pârâtului din ….

Ea a lucrat în cadrul unui atelier de croitorie, iar pârâtul la CFR.

Problemele de ordin financiar pe care le-au întâmpinat i-au determinat să ia decizia plecării ei în străinătate în scopul realizării unor venituri mai mari, însă iniţiativa a vut-o pârâtul.

În aceste condiţii, în cursul lunii aprilie 2005, a plecat în Italia şi la locul de muncă unde s-a prezentat a întâmpinat greutăţi datorită condiţiilor de muncă deosebite.

După o perioadă scurtă a dorit să revină, însă soţul nu a fost de acord, în cele din urmă şi-a schimbat locul de muncă, a fost deschis un cont pe numele pârâtului în ţară şi sumele realizate de ea erau trimise în ţară în acest cont.

În aceste condiţii o perioadă mai lungă de timp, cu sumele realizate au adus o serie de îmbunătăţiri substanţiale la casa părinţilor pârâtului.

În tot acest timp a păstrat legătura permanent cu pârâtul şi cu minora telefonic şi atunci când avea prilejul revenea în ţară pentru perioade scurte de timp.

În cadrul convorbirilor pe care le avea cu soţul pârât a simţit o răceală în comportamentul acestuia, iar ulterior a constatat că acesta avea o relaţie extraconjugală, care ulterior a degenerat în concubinaj.

Şi-a desăvârşit pregătirea profesională în Italia, urmând un curs de bucătar, în ideea îmbunătăţirii condiţiilor de trai ale familiei.

Comportamentul pârâtului a fost de natură a afecta relaţiile de familie, el preferând relaţia de concubinaj.

Faţă de aceste considerente continuarea căsătoriei este imposibilă, astfel că se impune desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului.

Conform art. 40 din codul familiei solicită să-şi reia numele avut anterior căsătoriei, acela de ….

Conform art. 42 din codul familiei solicită încredinţarea minorei AF, născută la data de …, întrucât între ea şi minoră există relaţii afective puternice.

De la naştere şi până la momentul plecării sale în Italia s-a ocupat exclusiv de creşterea şi educarea minorei, iar după plecarea sa în Italia, deşi toate veniturile pe care le realiza erau vărsate în contul bancar deschis pe numele soţului, făcea eforturi deosebite pentru a menţine legătura cu copilul .

Vorbea la telefon foarte des cu aceasta cu toate că pârâtul i-a interzis să menţină legătura cu ea şi chiar exercita presiuni psihologice asupra minorei în acest sens.

Interdicţia pe care soţul pârât a impus-o a fost de natură să dezechilibreze emoţional minora şi în ciuda acestor interdicţii au găsit modalitatea de a comunica - care le ţine în contact în permanenţă, însă din motive ce ţin de protecţia copilului şi a altor persoane care le facilitează acest contact nu poate da explicaţii mai ample.

Minora este legată afectiv de ea, în permanenţă îi comunică faptul că doreşte să locuiască cu ea, în locuinţa în care se află actualmente nefiind un climat propice acesteia.

Minora este o fire deosebit de sensibilă, a înţeles dificultăţile prin care trece, deşi are o vârstă fragedă şi numai o astfel de soluţie este de natură să creeze echilibrul emoţional ce îi este necesar creşterii.

În Italia ocupă un post de bucătar, veniturile realizate sunt consistente, posedă o locuinţă închiriată cu mai multe încăperi, decent mobilată şi utilată, astfel că minora va avea tot ceea ce îi este necesar creşterii.

Deşi nu are vârsta impusă de lege în vederea audierii, minora are un grad intelectiv în care, în cadrul unei discuţii libere cu magistratul căruia îi va fi repartizată cauza să-şi poată exprima punctul de vedere personal în acest sens.

Conform art. 86-94 cod familiei,  solicita să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei în cuantum de 25% din veniturile pe care le realizează, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majorat.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosar: copia actului de identitate, copia certificatului de căsătorie, copia certificatului de naştere al minorei, contractul de închiriere şi folosinţă ca locuinţă din 1.05.2009, declaraţiile numiţilor: TGB, MVC, AC, scrisoarea de angajare din 3.11.2008.

Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat:

Pe cale de întâmpinare a precizat că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei din vina sa exclusivă şi cu capătul de cerere privind încredinţarea minorei F către reclamantă.

Pe cale de cerere reconvenţională solicită desfacerea căsătoriei încheiate între părţi din vina exclusivă a reclamantei-pârâte, în baza art. 37 alin. 2 cod familiei, reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de …, în baza art. 40 cod familiei,  încredinţarea spre creştere şi educare a minorei AF, născută la data de …, în baza art. 42 alin.1 din codul familiei, obligarea pârâtei să contribuie la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a minorei, potrivit art. 42 alin.3, art.86-94 cod familiei .

În motivarea cererii pârâtul reclamant a învederat instanţei că s-a căsătorit cu pârâta la data de …., căsătoria fiind rezultatul firesc al unei frumoase şi sincere prietenii, bazată pe profunde sentimente de dragoste şi respect şi fiind împlinită de naşterea fetiţei lor AF.

În timpul căsătoriei avea să descopere şi alte laturi ale caracterului soţiei sale, relaţiile dintre ei degradându-se datorită faptului că pârâta, în urmă cu trei ani a ales să plece în Italia pentru a-şi găsi un loc de muncă, de unde venea acasă la intervale de 3 luni.

Treptat a început să vină din ce în ce mai rar acasă, iar de circa un an şi jumătate nu mai vine în ţară decât de sărbători şi în perioada concediului de odihnă, motiv pentru care relaţiile dintre ei au devenit din ce în ce mai tensionate şi a devenit din ce în ce mai greu să accepte lipsa acesteia din viaţa sa, dar mai ales din viaţa fetiţei lor de 7 ani, perioadă în care aceasta are nevoie ca ambii părinţi să îi fie aproape, dar mai ales mama ei.

Cu regret a aflat că motivul pentru care reclamanta se distanţase din ce în ce mai mult de ei era faptul că aceasta trăia într-o relaţie de concubinaj cu un bărbat mult mai în vârstă de cât ea, de naţionalitate italiană, cu care şi locuieşte.

A sperat că pârâta va reveni în ţară şi vor rezolva neânţelegerile care existau între ei, însă din păcate acest lucru nu s-a întâmplat, ea distanţându-se şi mai mult de el şi fetiţă, cu care păstra legătura foarte rar şi atunci când o făcea acest lucru se întâmpla prin intermediul telefonului sau a internetului. Mai mult, pe lângă lipsa efectivă din viaţa fetiţei lor pârâta a ales nici să contribuie material la cheltuielile de educare şi creştere a minorei, cu menţiunea că în ultimele trei luni, de la începerea discuţiilor referitoare la desfacerea căsătoriei dintre ei aceasta a trimis o sumă total insuficientă în situaţia actuală, de 300 de euro.

Chiar dacă sunt despărţiţi în fapt, nu se poate spune că mai sunt o familie, existând la fiecare conversaţie tensiuni ajungând chiar în stadiul în care nu pot purta o discuţie civilizată

În prezent el locuieşte la adresa de domiciliu împreună cu minora care este pe cale de a termina grădiniţa şi începe şcoala şi de a cărei creştere se ocupă personal, fiind ajutat şi de bunica acesteia, respectiv mama sa.

În dovedirea cererii reconvenţionale pârâtul reclamant a depus la dosar: adeverinţa nr…., balanţa de verificare din mai 2009 şi Actul constitutiv al SC Cafe Service SRL.

Reclamanta a mai depus la dosar înscrisurile enumerate în borderoul de la fila 196, un număr de  23 de planşe foto reprezentând vacanţa 2009, sentinţa civilă din 12.08.2009 şi a solicitat audierea martorilor ZA şi ZN, iar pârâtul a solicitat a fi audiati martorii UD şi BŞ.

La termenul de judecată din 22.10 2009, pârâtul reclamant a solicitat respingerea acţiunii formulate de către reclamanta pârâtă ca nesusţinută, excepţie respinsă de instanţă, pentru următoarele motive:

Articolul 616 c.p.c. impune, pentru a fi aplicată sancţiunea respingerii cererii ca nesusţinută, ca lipsa reclamantului la termenul de judecată să fie nejustificată, prezumând într-o atare situaţie renunţarea la judecata cererii. În speţă, lipsa mandatarului reclamantei de la acest termen de judecată, respectiv a doamnei avocat IM nu a fost nejustificată, conform certificatelor Tribunalului Buzău şi a Judecătoriei Rîmnicu Sărat, f-262,263, aceasta acordând asistenţă juridică în dosarele … şi ….

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de …, din căsătoria lor rezultând minora AF , născută la data de ….

De destrămarea relaţiilor familiale, instanţa apreciază că se fac vinovaţi ambii soţi, pentru următoarele motive:

Niciunul din cei doi soţi nu indică în cererile formulate motive de desfacere a căsătoriei anterioare momentului plecării reclamantei pârâte în Italia şi ambii indică ca motiv de desfacere a căsătoriei, din vina celuilalt, o relaţie extraconjugală cu care fiecare nu este de acord şi urmarea căreia a intervenit lipsa de afecţiune şi distanţarea reciprocă.

Astfel, instanţa apreciază că ambii soţi trebuiau să aibă maturitatea să realizeze că distanţa, timpul şi desfăşurarea unor activităţi în medii şi societăţi total diferite, nu puteau conduce decât la contractarea de către fiecare din ei a unor relaţii, ce sunt incompatibile cu continuarea căsniciei lor, aceasta din urmă existând mai ales în ultimul an şi jumătate doar declarativ, aşa cum au arătat atât martorii propuşi de către reclamanta pârâtă, ZA şi ZN, f- 201,202, cât şi martorii propuşi de către pârâtul reclamant, UD şi BŞ, f-203,204.

Constatând că relaţiile dintre părţi sunt grav şi iremediabil vătămate, instanţa, în baza art. 37 alin. 2, 38 alin. 1 din codul familiei, urmează a declara desfăcută căsătoria încheiată între părţi, la data de … şi trecută în registrul stării civile al Consiliului Local sub numărul …, din vina ambilor soţi.

În ceea ce priveşte încredinţarea minorei AF, născută la data de …, instanţa, în baza art. 42 din codul familiei o va încredinţa spre creştere şi educare tatălui reclamant, pentru următoarele motive:

Încă de la început  este de remarcat, în ceea ce priveşte modalitatea de încredinţare reţinută de instanţă mai sus, faptul că, ambii părinţi nu s-au arătat dezinteresaţi de minoră, de la momentul despărţirii în fapt, manifestă o afecţiune deosebită pentru ea, minora, la rândul ei manifestând afecţiune deosebită, pentru ambii părinţi, modalitatea reţinută de instanţă nereprezentând decât urmărirea interesului minorei.

La încredinţarea copilului minor unuia din părinţi, instanţa trebuie să ţină seama exclusiv de interesul copilului, (art. 2, 5 alin.2 din Legea 272/2004), determinat atât de condiţiile materiale pe care le oferă părinţii cât şi de comportarea lor faţă de copil, de vârsta copilului şi de ataşamentul lui faţă de fiecare dintre părinţi.

În cazul în care părinţii sunt despărţiţi în fapt, se va ţine seama de comportarea avută faţă de copil, atât înainte de despărţirea în fapt, cât şi ulterior acesteia.

În ceea ce priveşte înţelesul noţiunii de interes al copilului, se va avea în vedere prevederea legală în baza căreia părinţii sunt obligaţi să-l crească, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea sa fizică, morală şi intelectuală, potrivit cu însuşirile sale ( art.101 cod familiei).

În speţă, instanţa apreciază că interesul minorei AF este să rămână în continuare în mediul familial în care a crescut şi care îi oferă afecţiune şi bune condiţii materiale şi morale.

Din probele administrate în cauză şi din recunoaşterea părţilor, reclamanta a plecat în străinătate în aprilie 2005, lăsând minora la o vârstă fragedă, 3 ani, în îngrijirea exclusivă a pârâtului, care a fost ajutat în timp de bunica paternă, iar ulterior nu a insistat în a i se încredinţa copilul, ba din contră, a preferat să nu aibă obligaţii şi să-şi împartă timpul cu pregătirea profesională şi minoră, aşteptând să se realizeze din punct de vedere profesional, să-şi desăvârşească pregătirea profesională şi numai după aceea să solicite încredinţarea minorei.

Instanţa apreciază că realizarea profesională nu-i este imputabilă reclamantei din punct de vedere personal, dar din punct de vedere al dezvoltării minorei, aceasta din urmă a avut nevoie zi de zi de îngrijire , de afecţiune, s-a îmbolnăvit, a crescut, a avut la această vârstă fragedă diferite probleme, ce i-au fost rezolvate de tatăl pârât, mama nefiindu-i aproape. Faptul că reclamanta a plecat în străinătate pentru a rezolva problemele materiale ale familiei, cu acordul pârâtului, că a vizitat minora, la început mai des, pentru ca ulterior vizitele să se rărească, de sărbători şi în concedii, că a păstrat legătura telefonică cu aceasta, că a trimis bani pentru întreţinerea ei, aceasta nu complineşte lipsa mamei de lângă minoră şi nu asigură îngrijirea efectivă, zilnică a acesteia.

Pe de altă parte, a mai rezultat din probele administrate în cauză, că minora a fost crescută în bune condiţii de pârât şi mama sa, care i-au asigurat o îngrijire corespunzătoare, ceea ce s-a confirmat prin ancheta socială întocmită de Autoritatea Tutelară, aceasta din urmă opiniind pentru încredinţarea minorei tatălui, f-25.

Chiar dacă minora nu avea împliniţi 10 ani, instanţa a procedat la audierea sa, potrivit art. 42 din codul familiei şi chiar dacă dorinţa acesteia consemnată în referatul întocmit la data de 9.07.2009, f- 209, nu a constituit prin ea însăşi un criteriu de apreciere la luarea măsurii, opţiunea ei a reprezentat pentru instanţă un indiciu referitor la afecţiunea manifestată faţă de tată, la legătura dintre minoră  şi mediul în care a trăit şi doreşte să trăiască în continuare, atât cel familial , cât şi cel preşcolar şi ulterior şcolar, minora dorind să-şi continue studiile alături de colegii şi prietenii săi.

Ceea ce este surprinzător este faptul că deşi reclamanta a avut încredere în gradul intelectiv al minorei, care în cadrul unei discuţii cu magistratul căruia i se repartizează cauza, poate să-şi exprime punctul de vedere personal, în ceea ce priveşte încredinţarea, solicitând chiar ea audierea minorei, care nu avea vârsta prevăzută de codul familiei de 10 ani, ulterior, f-4 , văzând opţiunea acesteia a contestat modalitatea de audiere şi a apreciat că opinia minorei a fost exprimată ca urmare a exercitării presiunilor asupra minorei de către tată, lucru ireal, pentru că la momentul audierii, instanţa a putut constata că minora era dezinvoltă, deschisă, sinceră, dorind în mod special să-şi păstreze colegii şi prietenii din ţară.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor propuşi de către reclamanta pârâtă, ZA, f- 201 şi ZN, f- 202, cu privire la încredinţarea minorei, vor fi înlăturate de către instanţă, ca fiind pro cauza, având în vedere, pe de o parte, tocmai responsabilitatea şi afecţiunea reclamantei pârâte faţă de minoră, care dacă într-adevăr ar fi constatat un comportament violent verbal al pârâtului reclamant, faţă de minoră, o schimbare comportamentală a acesteia din urmă, ar fi apelat la organele competente să scoată minora din acest mediu, însă ea nu a procedat aşa, a lăsat minora în domiciliul tatălui în continuare, ceea ce denotă că însăşi reclamanta avea reprezentarea faptului că minora nu este în pericol în domiciliul tatălui, lucru confirmat şi de autoritatea tutelară, în referatul de anchetă socială apreciindu-se că minora este bine dezvoltată din punct de vedere fizic şi psihic şi nu are probleme de sănătate, iar pe de altă parte aceşti martori sunt şi ei plecaţi în străinătate, astfel că nu au putut percepe direct dezvoltarea minorei în domiciliul tatălui, după plecarea reclamantei în străinătate.

În baza art. 86-94 cod familiei, instanţa va obliga reclamanta pârâtă, către pârâtul reclamant, pentru minora mai sus menţionată, la plata unei pensii de întreţinere, în cuantum de 490 euro/lunar, echivalent în lei la data plăţii, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul acesteia, motivat de faptul că ambii părinţi au obligaţia întreţinerii copiilor lor minori, iar cuantumul pensiei a fost stabilit avându-se în vedere veniturile încasate de reclamanta pârâtă, confirmate şi de către aceasta, respectiv 1991 EURO, aşa cum reiese din Scrisoarea de angajare, f- 70, 72.

În baza art. 40 codul familiei, reclamanta pârâtă îşi va relua numele avut anterior căsătoriei, acela de „ …”.

În baza art. 276 c.p.c. se vor compensa cheltuielile de judecată, iar în baza art. 278 pct.3 c.p.c. prezenta sentinţă este executorie de drept cu privire la pensia de întreţinere.

Domenii speta

Spete similare