Evacuare

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele :

Prin sentinţa civilă nr.X/11.12.2018 pronunţată de Judecătoria C în dosarul nr.X/207/2018 instanţa a  respins cererea formulată de reclamantul V G, domiciliat în  comuna D, str. I, , jud. O  împotriva  pârâtei V N, domiciliată în  comuna D, str. I, , jud. O.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 09.11.2018 pe rolul Judecătoriei C sub nr.X/207/2018, reclamantul V G a chemat în judecată pe pârâta V N, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună evacuarea pârâtei din imobilul casă de locuit, situat în com. D, str. I, , jud. O, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, arată reclamantul că este proprietarul unui imobil casă de locuit, conform contractului de schimb autentificat sub nr.X din 19.08.2004 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.X din 04.08.1995.

Menţionează reclamantul că pârâta este soţia sa, iar pe rolul Tribunalului Olt, se află înregistrat apelul declarat de aceasta împotriva s.civile nr.X din 10.05.2018 pronunţată în dos.nr.X/207/2018 de Judecătoria C, căsătorie ce a fost desfăcută prin divorţ.

Mai arată reclamantul că, imobilul în care locuieşte pârâta, este proprietatea exclusivă a sa, iar la sfârşitul  anului 2017 de când a plecat din acest imobil, pârâta  a început să înstrăineze o serie de bunuri mobile dobândite de părţi în timpul căsătoriei.

Precizează reclamantul că , pârâta are unde să se mute întrucât în timpul căsătoriei au mai dobândit un imobil, care se află situat în com. D, jud. O.

Consideră reclamantul că atât timp cât pârâta locuieşte în acest imobil, neavând nici un titlu asupra bunului imobil, solicită evacuarea acesteia din domiciliul proprietatea sa.

Dovada acţiunii, reclamantul înţelege să o facă cu înscrisuri.

În drept, au fost invocate disp.art.1041 şi urm.cpc, art.453 cpc.

Au fost anexate următoarele înscrisuri; chitanţa privind achitarea taxei judiciare de timbru, notificarea adresată pârâtei,  contract de vânzare-cumpărare autentificat în data de 4.08.1995 de Notariatul de Stat C, contract de schimb autentificat sub nr.X din 19.08.2004 de BNP C, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.X din 16.06.2017, sentinţa civilă nr.X din 10.05.2018 pronunţată în dosarul nr.X/207/2018.

În data de 19.11.2018, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată , cu cheltuieli de judecată.

În fapt, arată pârâta că reclamantul este soţul ei, iar imobilul la care face referire în acţiune, constituie domiciliul comun al lor, locuinţă pe care reclamantul a părăsit-o din luna februarie 2018 deoarece a intrat în relaţii de concubinaj cu numita C M, locuind împreună cu aceasta în imobilul proprietatea tatălui acestuia – V T.

Menţionează pârâta că din căsătoria părţilor au rezultat doi copii, în vârstă de 11 ani, iar celălalt este major, aceştia locuind împreună cu mama lor în imobilul din a cărui evacuare se solicită.

Precizează pârâta, că pe rolul Tribunalului Olt, se află  în apel dosarul nr.X/207/2018, având ca obiect divorţ.

Se mai arată că, deşi acest imobil a fost dobândit de reclamant în urma unui contract de schimb făcut cu părinţii acestuia, pe parcursul căsătoriei, cei doi soţi au adus o serie de modificări acestuia, respectiv: schimbat acoperiş – montat tablă Lindab, tencuit interior şi exterior, refăcut prin subzidire structura de rezistenţă a imobilului, montat tâmplărie termopan (ferestre şi uşi), montat parchete în toate camerele, montat centrală termică, construit baie dotată cu gresie şi faianţă, construit o anexă în curtea domiciliului; garaj, patru boxe pentru animale, pătul şi izolarea locuinţei cu spumă polistiren şi vopsit cu vopsea decorativă.

S-a anexat certificat căsătorie, certificate naştere copii şi un certificat constatator din care rezultă că părţile au pe rolul Judecătoriei C, un dosar având ca obiect „partaj bunuri comune” şi care vizează imobilul situat în str. I, , jud. O.

În şedinţa publică din data de 5.12.2018, instanţa la solicitarea reclamantului a procedat la luarea unui interogatoriu pârâtei V N (fila 33-34).

S-au mai depus la dosar ca urmare a adreselor dispuse de instanţă, adresele cu nr.4536 din 28.11.2018 emisă de Primăria D şi nr.808330 din 28.11.2018 înaintată de Postul de Poliţie D, jud. O.

Pârâta V N, în data de 10.12.2018 , a depus la dosar o cerere prin care a învederat instanţei faptul că, în măsura în care instanţa nu va admite cererea sa  de a-i atribui beneficiul folosirii locuinţei de familie, într-o teză subsidiară solicită  să se instituie un drept de retenţie în favoarea sa asupra imobilului situat la adresa ei de domiciliu, până la momentul la care i se va achita sulta corespunzătoare pentru reparaţiile, îmbunătăţirile şi extinderile realizate asupra acestui bun.

În fapt, fără a relua motivarea deja expusă în cererea principală, este cert că pe durata celor 20 de ani de căsătorie dintre ea şi reclamant, au realizat lucrările respective, ce depăşesc în opinia ei valoarea bunului imobil iniţial.

In condiţiile în care bunul se află la acest moment în folosinţa ei şi a copiilor rezultaţi din căsătorie, iar reclamantul doreşte evacuarea lor, considera pârâta că până la momentul la care va fi despăgubită , este firesc să i se recunoască un drept de retenţie asupra imobilului, raportat la prevederile art. 2495 şi urm. Cod Civil.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Reclamantul  V G  este proprietarul unui imobil casă de locuit, situat  în  comuna D, str. I, , jud. O potrivit  contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.X din 04.08.1995, de Biroul Notarial de Sat din C, Judeţul O.

Prin sentinţa civilă numărul X din data de 10/05/2018, pronunţată de Judecătoria C în dosarul nr. X/207/2018  s-a dispus desfacerea  căsătoriei încheiată între părţi, s-a stabilit locuinţa minorului V I M la mamă, care locuieşte în imobilul casă de locuit, situat în com. D, str. I, , jud. O.

 Pe rolul Judecătoriei C se află înregistrat dosarul nr. X/207/2018, în care pârâta are calitatea de reclamantă iar reclamantul din prezenta cauză calitatea de pârât, având ca obiect partaj judiciar, cu privire la îmbunătăţirile aduse bunului situat în com. D, str. I, , jud. O.

Potrivit art. 1040 alin.1 din C.p.civ., dacă locatarul sau ocupantul care a fost notificat în condiţiile prezentului titlu a părăsit imobilul, locatorul sau proprietarul poate intra în posesia acestuia, de drept, fără nicio procedură judiciară de evacuare. În caz contrar, sunt incidente dispoziţiile prezentului capitol, iar alin. 2 stabileşte că se prezumă că imobilul este părăsit în caz de încetare a activităţii economice ori de încetare a folosirii imobilului de către locatar sau ocupant ori de către persoanele aflate sub controlul lor, precum şi în cazul returnării cheilor imobilului, ridicării echipamentelor, mărfurilor sau altor bunuri mobile din imobil

În ceea ce priveşte procedura specială a evacuării, reglementată de Titlul XI al Codului de procedură civilă, instanţa reţine că, aşa cum reiese din modalitatea de redactare a dispoziţiilor art.1.034 Cod pr.civilă, aceasta este incidentă nu numai în cazurile în care între părţi a fost încheiat un contract de locaţiune, ci şi în situaţia în  care imobilul este ocupat fără drept de o persoană, cu sau fără îngăduinţa proprietarului.

Pentru a hotărî asupra cauzei de fata instanţa retine ca evacuarea este o sancţiune civila aplicabila raporturilor de locaţiune sau ocupării abuzive a unui imobil iar noţiunea sa se circumscrie in mod necesar ideii de ocupare a imobilului, respectiv  acţiunii  de locuire efectiva.

Conform art. 896 alin.1 din C.p.civ, nicio evacuare din imobilele cu destinaţie de locuinţă nu poate fi făcută de la data de 1 decembrie şi până la data de 1 martie a anului următor, decât dacă creditorul face dovada că, în sensul dispoziţiilor legislaţiei locative, el şi familia sa nu au la dispoziţie o locuinţă corespunzătoare ori că debitorul şi familia sa au o altă locuinţă corespunzătoare în care s-ar putea muta de îndată, iar alin.2 stabileşte că dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul evacuării persoanelor care ocupă abuziv, pe căi de fapt, fără niciun titlu, o locuinţă şi nici celor care au fost evacuaţi pentru că pun în pericol relaţiile de convieţuire sau tulbură în mod grav liniştea publică.

Reţine instanţa că pârâta are domiciliul  com. D, str. I, , jud. O,  unde locuieşte împreună cu fiul său minor V I M în vârstă de 11 ani.

Părţile deţin în  calitate de coproprietari  un imobil com. D, str. P, jud. O, potrivit contractului de vânzare cu clauză de întreţinere  nr. X din data de 16/06/2017.

Din raportul de anchetă socială rezultă că  acest imobil este locuit de I N în vârstă de vârstă de 63 ani  şi I M  în vârstă de 60 ani, iar imobilul este compus din trei camere (recunoscut de pârâtă)  baie  şi bucătărie  care prezintă un grad de degradare foarte avansat.

Din aceeaşi anchetă socială  rezultă că imobilul situat în comuna D, str. I, , jud. O este un spaţiu necesar şi indicat  pentru buna  creştere şi dezvoltarea unui minor.

Având în vedere că imobilul din com. D, str. P  ( din acte 109), jud. O,  nu deţine codiţii pentru creşterea unui minor, faptul că  a fost stabilită locuinţa minorului cu mama comuna D, str. I, , jud. O, că pe rolul judecării C este un dosar privind partajarea bunurilor comune situate  din acelaşi imobil,  faptul că executarea evacuării nu se face  în perioada de la data de 1 decembrie şi până la data de 1 martie a anului următor precum şi că nu s-a făcut dovada că pârâta poate locui într-o altă casă cu minorul în condiţii corespunzătoare pentru creşterea şi educarea acestuia,  instanţa urmează să respingă cererea ca neîntemeiată.

A luat  act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei  a declarat apel, la data de 17.12.2018,  apelantul reclamant V G, solicitând admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinţei civile atacate, iar pe fondul cauzei admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

A solicit admiterea apelului din următoarele considerente:

1.În cauza de fata nu sunt incidente dispoziţiile art. 896 alin. 2 care arata ca dispoziţiile prevăzute la alin. 1 in sensul ca nu se poate face nici o evacuare din imobilele cu destinaţie de locuinţa in perioada 1 decembrie si pana la data de 1 martie a anului următor, decât daca creditorul face dovada ca, el si familia sa nu au la dispoziţie o locuinţa corespunzătoare ori ca debitorul si familia sa au o alta locuinţa corespunzătoare in care s-ar putea muta de in data,deoarece după cum puteţi observa parata nu deţine nici un titlu valabil pentru imobilul situat in corn. D, str. I,.

2.A făcut dovada ca parata împreună cu apelantul mai deţineau un alt imobil in coproprietate situat in comuna D, str. Principala,  (din acte 109), jud. O, compus din 3 camere, bucătărie si baie. Chiar daca in raportul de ancheta psihosociala se menţionează ca condiţiile de locuit nu sunt aceleaşi ca cele din str. I Jud. O, nu da dreptul paratei sa locuiască in mod abuziv in acest imobil.

3.Nu se poate retine ca si locuinţa de familie imobilul situat in str. I,  Jud. O, deoarece căsătoria a fost desfăcuta în mod definitiv prin divorţ iar acest raport s-a incheiat odată cu rămânerea definitiva a sentinţei de divorţ, iar locuinţa minorului deşii a fost stabilita la mama acesta poate locui cu mama sa in celalalt imobil.

4.I s-a încălcat dreptul de proprietate privata asupra imobilului, drept consacrat de constituţie iar instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul ca si el, la rândul lui, locuieste impreuna cu tatăl, mama si bunica sa in corm. D, str. Z, nr Jud. O. Era normal ca instanţa de fond sa dispună efectuarea unei anchete psiho-sociale si la adresa din str. , nr. 12 Jud. O pentru a vedea condiţiile in care el locuieste.

A motivat  ca, atâta timp cat este proprietarului exclusiv al imobilului, a divorţat si nu deţine o alta locuinţa, instanţa de fond trebuia sa admită acţiunea si sa dispună evacuarea paratei din imobil.

În drept  au fost invocate  dispoziţiile art. 466 si următoarele din Codul de procedura civila.

Dovada apelului s-a făcut cu înscrisuri şi a solicitat instanţei să înainteze o adresă oficială către Primăria D jud. O in vederea efectuării unei anchete la domiciliul din str. ,nr.  Jud. O.

Tribunalul a administrat proba cu înscrisuri şi ancheta la domiciliul apelantului – reclamant.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat la probatoriul administrat la fond şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

În fapt, prin sentinţa civilă numărul X din data de 10/05/2018, pronunţată de Judecătoria C în dosarul nr. X/207/2018  s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 17 martie 1998 (certificat de căsătorie de la f. 14 ds. fond), s-a stabilit locuinţa minorului V I M la mamă, care locuieşte în imobilul casă de locuit, situat în com. D, str. I, , jud. O.

 Pe rolul Judecătoriei C se află înregistrat dosarul nr. X/207/2018, în care pârâta are calitatea de reclamantă, iar reclamantul din prezenta cauză calitatea de pârât, cauza având ca obiect partaj judiciar, cu privire la îmbunătăţirile aduse bunului situat în com. D, str. I, , jud. O. În cererea depusă de reclamantă s-a arătat că a realizat împreună cu pârâtul îmbunătăţiri majore şi extinderi ale imobilului situat la adresa lor de domiciliu şi să se stabilească faptul că au statut de bunuri comune ale soţilor. A precizat ca imobilul a fost dobândit, în timpul căsătoriei, de pârât printr-un act de schimb, dar se afla  într-un stadiu intermediar de execuţie; pentru construcţia anexă erau edificate doar zidurile, ulterior au realizat toate lucrările necesare pentru a finaliza acea construcţie  (f. 43-44 ds. fond).

Conform contractului de schimb autentificat sub nr.X din 19.08.2004 de BNP C, reclamantul V G a dobândit imobilul casa construită din cărămida, acoperită cu ţiglă şi anexe gospodăreşti, împreună cu suprafaţa de 2.200 mp, situate în Comuna D, jud. O (f. 9 ds. fond). Anterior, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.X din 04.08.1995, reclamantul V G a dobândit imobilul dat în schimbul imobilelor menţionate în contractului de schimb autentificat sub nr.X din 19.08.2004.

Reclamantul a solicitat în prezenta cauză evacuarea pârâtei din imobilul casă de locuit, situată în Comuna D, str. I, , jud. O, susţinând că este proprietar în baza contractului de schimb autentificat sub nr.X din 19.08.2004 de BNP C.

În drept, sunt incidente dispoziţiile invocate din Codul de Procedură Civilă (Cpc):

„Art. 1.034 - Domeniu de aplicare (1) Dispoziţiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foştii locatari sau alte persoane (…). Art. 1.041 - Sesizarea instanţei Dacă locatarul sau ocupantul notificat în condiţiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunţat la dreptul său de a fi notificat şi a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instanţei să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu”.

Conform art. 1043 Cpc, pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt şi de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului.

Tribunalul are în vedere, raportat la susţinerile părţilor privind regimul juridic al imobilului din care se solicită evacuarea, cu referire la existenţa dosarului având ca obiect partaj bunuri comune, şi  dispoziţiile legale din Noul Cod Civil, faţă de desfacerea căsătoriei părţilor după intrarea în vigoare a acestui act normativ.

„Art. 339 - Bunurile comune - Bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor.

Art. 340*) - Bunurile proprii - Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ: g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora; (…).

Art. 355 - Lichidarea regimului comunităţii (1) La încetarea comunităţii, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial. (2) Până la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă atât în privinţa bunurilor, cât şi în privinţa obligaţiilor (...). Art. 356 - Efectele încetării regimului comunităţii - Dacă regimul comunităţii de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foştii soţi rămân coproprietari în devălmăşie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părţi ce revine fiecăruia. Art. 357 - Lichidarea comunităţii. Partajul - (1) În cadrul lichidării comunităţii, fiecare dintre soţi preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune şi la regularizarea datoriilor. (2) În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soţ, pe baza contribuţiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală. (3) Dispoziţiile art. 364 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Art. 385*) - Încetarea regimului matrimonial (1) În cazul divorţului, regimul matrimonial încetează între soţi la data introducerii cererii de divorţ (…)”.

Raportat la aceste prevederi legale, tribunalul apreciază că sunt neîntemeiate susţinerile apelantului – reclamant referitoare la faptul că, fiind proprietarul exclusiv al imobilului, instanţa de fond trebuia sa admită acţiunea si sa dispună evacuarea pârâtei din imobil.

Se are în vedere faptul că intimata – pârâtă a formulat în cauză inclusiv apărări privind lipsa titlului apelantului – reclamant de proprietar exclusiv, anume a susţinut că la imobilul casă de locuit, situată în Comuna D, str. I, , jud. O, dobândit în timpul căsătoriei, printr-un contract de schimb încheiat de reclamant, foştii soţi au realizat îmbunătăţiri enumerate în cererea având ca obiect partaj judiciar, aflată pe rolul Judecătoriei C.

Astfel, imobilul din care se solicită evacuarea pârâtei a fost dobândit prin contractul de schimb autentificat sub nr.X din 19.08.2004 de BNP C, contract încheiat în timpul căsătoriei părţilor din data de 17 martie 1998, desfăcută la 10.05.2018. În dosarul înregistrat sub nr. X/207/2018, care are ca obiect partaj de bunuri comune, aflat pe rolul Judecătoriei C urmează a fi analizate susţinerile părţilor referitoare la caracterul de bun propriu al reclamantului pentru imobilul care casă de locuit din care se solicită evacuarea pârâtei în cauza de faţă, precum şi cele referitoare caracterul de bunuri comune pentru îmbunătăţirile aduse acestui imobil în timpul căsătoriei părţilor.

 În situaţia susţinută de părţi în faţa acestei instanţe referitoare la dobândirea imobilului de către reclamant prin contractul de schimb, date fiind aspectele învederate de pârâtă cu privire la îmbunătăţirile importante realizate şi la modificarea imobilului iniţial, tribunalul apreciază că instanţa care are pe rol partajul de bunuri comune poate analiza aceste susţineri raportat şi la aspectele referitoare la natura juridică a sporului de valoare adus imobilului bun propriu al unuia dintre soţi. În acest sens, s-a decis în practica judiciară şi s-a arătat în doctrină că, dacă sporul de valoare se realizează cu mijloace care sunt bunuri comune, natura de bun propriu sau de bun comun a sporului de valoare depinde de următoarele împrejurări de fapt: în prima ipoteză, îmbunătăţirile sau reparaţiile efectuate în timpul căsătoriei nu au dus la transformarea esenţială a imobilului, ci doar la sporirea valorii lui, caz în care imobilul rămâne bun propriu, dar sporul de valoare este bun comun; în a doua ipoteză, îmbunătăţirile sau reparaţiile au dus la transformarea esenţială a imobilului, astfel încât acesta a devenit un bun nou, caz în care acest bun va fi comun.

Aceste aspecte nu pot fi lămurite de această instanţă, care a fost învestită cu o cerere în evacuare, întemeiată pe dispoziţiile art. 1041 Cpc, şi nu cu partajul de bunuri comune.

Astfel, în soluţionarea cererii de evacuare, tribunalul apreciază că nu este incidentă ipoteza descrisă de legiuitor, aceea a ocupării fără drept a unui imobil, la care apelantul reclamant susţine că este exclusiv proprietar, întrucât regimul juridic al bunului imobil din care se solicită evacuarea pârâtei nu poate fi stabilit, faţă de limitele învestirii, în această cauză, ci în dosarul având ca obiect partaj de bunuri comune, în care se va realiza lichidarea comunităţii de bunuri, conform art. 357 Cod Civil.

Prin urmare, cererea având ca obiect evacuare este neîntemeiată, având în vedere considerentele de mai sus, care substituie considerentele instanţei de fond referitoare la incidenţa dispoziţiilor art. 896 alin.1 din C.p.civ,  potrivit cărora nicio evacuare din imobilele cu destinaţie de locuinţă nu poate fi făcută de la data de 1 decembrie şi până la data de 1 martie a anului următor. Aceste prevederi legale nu prezintă relevanţă pentru analiza cererii de faţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 1041 Cpc, fapt pe care, de altfel, ambele părţi litigante l-au susţinut în apel.

Nu prezintă relevanţă nici referirile apelantului la faptul că a făcut dovada ca pârâta deţinea împreună cu reclamantul un alt imobil în coproprietate şi nici acelea referitoare lipsa caracterului de locuinţă de familie pentru imobilul situat în str. I,  Jud. O, întrucât tribunalul nu are în vedere aceste aspecte în aprecierea caracterului neîntemeiat al cererii în evacuare, ci toate aspectele de mai sus.

Pentru toate aceste motive, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul-reclamant V G, împotriva sentinţei civile nr. X/11.12.2018 pronunţată de Judecătoria C, ca nefondat, fiind menţinută soluţia primei instanţe.

În temeiul art. 453 Cpc, se va respinge cererea apelantului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, reţinând culpa procesuală a apelantului căruia i s-a respins cererea de faţă.

Se va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.

Data publicarii pe portal: 12.06.2019

Domenii speta

Spete similare